HOTĂRÂRE nr. 82 din 21 octombrie 2015 privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în situaţii de criză şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid - COM(2015)450
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/610 adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în Şedinţa din 6 octombrie 2015, Camera Deputaţilor:
1.Ia act că, urmare a neclarităţilor care persistă la nivelul Consiliului Uniunii Europene cu privire la propunerea de instituire a mecanismului permanent de transfer în caz de criză, România a formulat, ca şi multe alte state membre, rezervă de fond asupra propunerii legislative a Comisiei Europene.
2.Consideră că decizia privind un mecanism de transfer pentru solicitanţii de protecţie internaţională ar trebui adoptată prin căutarea consensului la nivelul statelor membre.
În acelaşi timp, este cert că oricare dintre statele membre, care au susţinut în toate împrejurările valorile şi principiile fundamentale ale Uniunii Europene (Uniune), vor sprijini şi consensul destinat instituirii mecanismului de transfer.
3.Susţine că, interpretând art. 78 alin. (2) lit. c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prin prisma Declaraţiei cu privire la articolul 222 TFUE, ce prevede că dispoziţiile acelui articol nu pot aduce atingere dreptului altui stat membru de a alege cel mai adecvat mijloc de a se achita de obligaţia sa de solidaritate, ar trebui dedus că, pentru o viitoare aplicare în mod eficient şi integral a unui mecanism de transfer, este necesar acordul fiecărui stat membru în parte, ceea ce corespunde cu utilizarea principiului caracterului voluntar pentru orice mecanism de transfer.
4.Consideră că principala provocare rămâne în continuare stabilirea cu adevărat a necesităţii unui mecanism permanent de transfer, în condiţiile în care art. 78 alin. (3) din TFUE prevede deja că ",[î]n cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de resortisanţi din ţări terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză".
5.Consideră că propunerea de regulament ar fi trebuit să explice caracterul adecvat al art. 78 alin. (2) lit. e) din TFUE ca temei juridic; consideră că, ţinând cont de obiectul reglementării, utilizarea art. 78 alin. (3) din TFUE ar fi fost mai adecvată.
6.Semnalează riscul generat de paralelismul de reglementare între mecanismul de măsuri provizorii vizat la art. 78 alin. (3) din TFUE şi prezenta propunere de regulament şi apreciază ca neclară justificarea necesităţii coexistenţei celor două mecanisme.
7.Semnalează că ar fi raţional să se caute în primul rând soluţii menite să evite perpetuarea unui fenomen care ar pune în pericol însăşi existenţa Uniunii decât să se mobilizeze toate resursele disponibile pentru instituirea unui mecanism permanent de transfer. În acelaşi timp, semnalează că promovarea unui astfel de mecanism presupune convingerea iniţiatorilor propunerii că afluxul masiv de migranţi s-ar permanentiza.
8.Consideră că se impune motivarea necesităţii promovării prezentei propuneri de regulament, în acord cu obiectivul anunţat, şi anume cel de gestionare într-un mod viabil pe termen lung a afluxurilor importante şi disproporţionate de resortisanţi ai unor ţări terţe sau de apatrizi.
9.Solicită Comisiei Europene să clarifice statutul viitor al Directivei 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri, precum şi motivele pentru care acea directivă nu a fost activată până în prezent.
10.Exprimă rezerve şi solicită clarificări suplimentare privind viitorul rol al Comisiei Europene în gestionarea unui mecanism european permanent, în privinţa viitoarelor criterii de apreciere a modului de funcţionare a unui sistem naţional de azil, în ipoteza în care acelea ar fi confruntate cu presiuni menite să activeze viitorul mecanism permanent de transfer.
11.Solicită clarificări cu privire la sursa şi justificarea criteriilor aferente cheii de repartizare a solicitanţilor de protecţie internaţională, în contextul în care, în acest domeniu de reglementare, cu sensibilităţi şi particularităţi naţionale, s-ar impune luarea în considerare într-un mod mai pronunţat a acestor particularităţi naţionale.
12.Observă că obiectivul mecanismului de transfer privind asigurarea unei repartizări echitabile între statele membre a persoanelor îndreptăţite la protecţie internaţională nu poate fi complet realizat în forma propusă de Comisia Europeană, din moment ce protocoalele nr. 21 şi 22, anexate la tratatele Uniunii, prevăd regimuri juridice derogatorii în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, exceptând astfel trei dintre statele membre de la regimul juridic comun.
Semnalează că acest fapt ar putea constitui temeiul renunţării la caracterul obligatoriu al unui viitor mecanism de transfer al solicitanţilor de protecţie internaţională.
13.Salută recunoaşterea importanţei considerentelor de securitate naţională şi ordine publică în contextul mecanismului permanent; cu toate acestea, în sensul dispoziţiei corespondente din Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecţiei internaţionale în beneficiul Italiei şi Greciei, ar trebui precizat în mod explicit faptul că, în cazul în care un stat membru are motive întemeiate să considere că un solicitant constituie un pericol pentru securitatea naţională sau ordinea publică, respectivul stat ar putea refuza preluarea acelei persoane, iar nu doar să informeze celelalte state membre cu privire la riscul de securitate.
14.Observă că propunerea de regulament nu prevede măsuri de descurajare pentru eventualele abuzuri ale solicitanţilor sau pentru refuzul de a coopera cu autorităţile statului în care se desfăşoară procedura de înregistrare.
15.Salută recunoaşterea importanţei considerentelor de integrare a solicitanţilor de protecţie internaţională, în sensul posibilităţii statului membru de transfer de a-şi exprima anumite preferinţe în privinţa solicitanţilor, desigur cu respectarea principiului nediscriminării.
16.Semnalează necesitatea de a fi identificate modalităţile de însoţire a procedurii de transfer cu instrumente ale unei cooperări administrative strânse între statele membre şi cu sprijinul operaţional al Biroului European de Sprijin pentru Azil.
17.Exprimă rezerve faţă de posibile "sancţiuni financiare" pentru statul membru care nu va putea participa la mecanismul de transfer.
18.Consideră că ar trebui clarificate dispoziţiile menite să sancţioneze cu suspendarea mecanismului acel stat membru beneficiar care şi-ar încălca obligaţii prevăzute în legătură cu foaia de parcurs cu măsuri aferente executării mecanismului; cu alte cuvinte, va trebui clarificat raportul între natura transnaţională a unei crize (sau presiuni) migraţioniste şi importanţa măsurilor de remediere a crizei întreprinse la nivelul statului membru beneficiar.
19.Recomandă colectarea urgentă de informaţii şi analiza distinctă a problematicii copiilor refugiaţi, în special a celor sosiţi neînsoţiţi sau care nu dispun de suficient sprijin parental, problematică ce ar putea face obiectul unei comunicări dedicate acestui subiect şi al unui plan de măsuri urgente, posibil în cooperare cu Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF).
20.Se alătură avertismentului lansat de Reţeaua europeană a programului pentru apatrizi, ce a lansat o campanie pentru a opri creşterea numărului de copii apatrizi în Europa, unde aproximativ 600.000 de persoane nu au cetăţenie, reamintind că acestor persoane le sunt refuzate unele drepturi fundamentale, fiind mai vulnerabili la exploatare.
21.Salută lansarea de către Guvernul României a dialogului structurat cu reprezentanţii societăţii civile, precum şi perspectiva creării unei "Coaliţii naţionale pentru integrarea refugiaţilor", care va avea ca obiectiv perfecţionarea cadrului instituţional şi legislativ din domeniu, în vederea facilitării integrării sociale a refugiaţilor, cu accent pe punerea în aplicare a unor decizii de natură logistică, asistenţă sanitară, şcolarizare etc.
22.Recomandă abordarea la nivelul Uniunii a problematicii migranţilor, cooptând mediul de afaceri şi societatea civilă, pentru a identifica soluţii comune care să reducă presiunea asupra bugetelor de stat, stimulând în acelaşi timp şi integrarea socială a refugiaţilor.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 octombrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 791 din data de 23 octombrie 2015