DECIZIE nr. 628 din 8 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tod Nic Prodcom" - S.R.L. în Dosarul nr. 132/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 756D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că prevederile legale criticate conţin suficiente repere pentru a asigura claritatea şi previzibilitatea normei, astfel încât destinatarul lor să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele ce decurg din nerespectarea lor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 6 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 132/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Tod Nic Prodcom" - S.R.L. din Brusturoasa într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată că, din examinarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, la care a formulat plângerea contravenţională, se observă faptul că acesta a fost sancţionat contravenţional cu amenda în cuantum de 5000 lei pentru că nu a respectat prevederile de lege privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a pomilor de Crăciun, fără a se identifica de către agenţii constatatori elementele ce lipsesc din aviz şi prevederile legale care au fost încălcate.
6. În continuare, autorul preia întocmai considerentele Deciziei Curţii nr. 494 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 58 lit. ad) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, întrucât nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi, de asemenea, imprecizia textului de lege afectează şi garanţiile constituţionale şi convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare. Aşadar, arată că descrierea faptei ce constituie contravenţie nu se regăseşte în conţinutul Legii nr. 171/2010, ci în cuprinsul art. 3, art. 4 şi art. 6 din Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund şi al anexei nr. 1 la norme, astfel cum au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008.
7. De asemenea, similar considerentelor Deciziei Curţii nr. 494 din 10 mai 2012, arată că, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, "Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, "Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie". În acelaşi fel, susţine că prevederile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 nu pot fi considerate norme de trimitere. În absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face trimiterea, nu sunt respectate regulile de tehnică legislativă, cuprinse în art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia, "în cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine". Dimpotrivă, redactarea art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 are un caracter de maximă generalitate care, într-o tehnică legislativă corectă, ar fi trebuit să figureze ca normă-cadru, detaliată subsecvent de toate celelalte prevederi care stabilesc contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare.
8. Totodată, observă că norma legală criticată diferă, sub aspectul tehnicii de reglementare, de celelalte norme din cuprinsul Legii nr. 171/2010, prin care sunt instituite contravenţii, deoarece acestea stabilesc în mod concret faptele a căror săvârşire atrag răspunderea contravenţională. Prin urmare, Curtea urmează să constate că stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în condiţiile în care modalitatea de completare a avizului de însoţire se regăseşte în cuprinsul Normelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008.
9. În aceeaşi ordine de idei, reiterând motivarea deciziei Curţii precitată, arată că tehnica de reglementare ce se regăseşte în cazul prevederilor legale criticate nu corespunde nici regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia "Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea". Totodată, potrivit art. 1 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, "Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti". În aceste condiţii, Curtea urmează să constate că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit şi cu claritate modul de completare a avizului de însoţire, elementele obligatorii, precum şi elementele a căror lipsă atrage răspunderea contravenţională.
10. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar, în acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. În plus, nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).
11. În lumina celor enunţate mai sus, arată că prevederile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010, caracterizate printr-o tehnică legislativă inadecvată, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
12. Imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate, constând în lipsa stabilirii cu suficientă claritate a elementelor avizelor de însoţire, lipsa identificării celor care atrag răspunderea contravenţională şi în absenţa descrierii faptei a cărei săvârşire constituie contravenţie, afectează, pe cale de consecinţă, şi garanţiile constituţionale şi convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în esenţă, că nerespectarea garanţiilor fundamentale, care protejează presupuşii autori ai unor fapte ilicite, în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor desemnate să-i urmărească şi să-i sancţioneze, reprezintă un aspect ce trebuie examinat în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68).
13. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că elementele pe care trebuie să le conţină avizul de însoţire a mărfii sunt prevăzute expres de art. 4 şi art. 6 din Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, astfel cum au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008. Aşadar, nerespectarea prevederilor legale privind completarea avizului de însoţire a mărfii reprezintă contravenţie, conţinutul constitutiv al acesteia fiind prevăzut de art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010. În aceste condiţii, deşi prevederile legale ce trebuie respectate la completarea avizului de însoţire a mărfii nu sunt prevăzute de textul normativ care incriminează contravenţia, ele sunt reglementate expres în normele menţionate, iar textul care reglementează contravenţia face trimitere la prevederile legale privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase. Prin urmare, art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 face trimitere expresă la regulile de drept a căror nerespectare atrage sancţionarea contravenţională în temeiul acestui articol, iar persoana obligată să respecte regimul juridic privind completarea şi eliberarea avizelor de însoţire a mărfii nu se poate prevala de necunoaşterea acestora. Caracterul general al normei prevăzute de art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 are ca scop să cuprindă orice nereguli în completarea avizului de însoţire a mărfii apărute prin nerespectarea legislaţiei în vigoare, aşa încât, având în vedere cele expuse, instanţa consideră că norma criticată este suficient de previzibilă.
14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, care au următorul cuprins: "Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte: [...] d) nerespectarea de către emitenţi a prevederilor legale privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase."
18. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, cât şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentele.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că încălcarea prevederilor referitoare la fondul forestier atrage după sine răspunderea civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate. Pe lângă sancţiunile contravenţionale prevăzute de Codul silvic şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, având în vedere creşterea alarmantă a faptelor de încălcare a legii cu efecte dezastruoase asupra fondului forestier naţional al ţării, legiuitorul a adoptat reglementări speciale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, iniţial prin Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, abrogată prin Legea nr. 171/2010, având acelaşi obiect de reglementare. Conform Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, sancţiunile aplicabile pentru săvârşirea contravenţiilor silvice sunt sancţiunea contravenţională principală - amenda, respectiv sancţiunea contravenţională complementară - reţinerea sau confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea contravenţiei silvice şi/sau retragerea autorizaţiei/atestatului, după caz. Sancţiunile contravenţionale aplicate în baza Legii nr. 171/2010 au adresabilitate generală şi, totodată, au caracter represiv şi punitiv.
20. Curtea reţine, de asemenea, că, în cuprinsul său, Legea nr. 171/2010 reglementează regimul juridic al contravenţiilor referitoare la administrarea şi amenajarea pădurilor, integritatea fondului forestier, paza şi protecţia pădurilor, regenerarea pădurilor şi punerea în valoare a masei lemnoase, exploatarea masei lemnoase şi recoltarea produselor nelemnoase, controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al depozitelor şi instalaţiilor de prelucrare a lemnului. Totodată, legea precitată reglementează, în capitolul VIII, procedura în vederea constatării contravenţiilor silvice şi aplicării sancţiunilor, stabilind persoanele care au competenţa de agent constatator şi faptul că prevederile sale se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în măsura în care Legea nr. 171/2010 nu dispune altfel.
21. Curtea observă că dispoziţiile art. 21 lit. d), criticate de către autorul excepţiei, se regăsesc în capitolul VII al Legii nr. 171/2010 referitor la controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al depozitelor şi instalaţiilor şi prevăd că nerespectarea de către emitenţi a prevederilor legale privind modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase constituie contravenţie silvică şi se sancţionează cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.
22. Curtea reţine că autorul excepţiei susţine, în esenţă, Că dispoziţiile criticate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit şi cu claritate modul de completare a avizului de însoţire, elementele obligatorii, precum şi elementele a căror lipsă atrage răspunderea contravenţională, prin aceasta neîntrunind exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, pe cale de consecinţă, fiind afectate şi garanţiile constituţionale şi convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare.
23. Analizând susţinerile autorului excepţiei şi având în vedere ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 171/2010, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
24. Curtea reţine că art. 21, la lit. a)-k), stabileşte faptele ce constituie contravenţii silvice în domeniul controlului aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, al depozitelor şi instalaţiilor de prelucrare a lemnului, astfel cum rezultă din denumirea capitolului în care articolul menţionat este aşezat (cap. VII) şi, de asemenea, Curtea observă că în acelaşi articol se face referire la "normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare" în cuprinsul dispoziţiilor de la lit. a), e), h) şi i).
25. Totodată, Curtea reţine că, în capitolul I - Dispoziţii generale - al Legii nr. 171/2010, la art. 2 se arată că "în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii [...]", stabilindu-se că expresia "norme privind circulaţia materialelor lemnoase" are înţelesul de "norme referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund prevăzute la art. 73 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare".
26. Potrivit art. 73 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură." Aşadar, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase şi, implicit, documentele de provenienţă a materialelor lemnoase, conţinutul, modelul acestora şi modul de completare şi eliberare a lor sunt prevăzute în normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin hotărâre de Guvern.
27. În continuare, Curtea reţine că normele privind circulaţia materialelor lemnoase aplicabile la momentul constatării contravenţiei în prezenta cauză sunt Normele din 27 august 2008 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996 din 27 august 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008. Din cuprinsul acestora, Curtea reţine că modelul şi conţinutul formularelor de aviz de însoţire sunt reglementate prin anexele nr. 1 şi 2 la norme, iar în art. 4 alin. (11) şi în art. 6 din norme se stabileşte modalitatea de completare a avizelor de însoţire.
28. Aşadar, având în vedere cele arătate, Curtea reţine că atâta vreme cât Legea nr. 171/2010 face trimitere în chiar cuprinsul său la "normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare", ce trebuie respectate în materie de provenienţă, circulaţie şi comercializare a materialelor lemnoase, de asemenea dispoziţiile de lege criticate regăsindu-se în capitolul privind controlul aplicării normelor privind circulaţia materialelor lemnoase, persoana obligată să respecte regimul juridic privind completarea şi eliberarea avizelor de însoţire a materialelor lemnoase nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a justifica o eventuală eliberare şi completare necorespunzătoare a documentelor de provenienţă a materialelor lemnoase (nemo censetur ignorare legem) şi nici nu poate invoca o lipsă de claritate a normelor criticate.
29. Obiectul de reglementare al Legii nr. 171/2010 îl constituie stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, în concret, descrierea faptelor ce constituie contravenţii silvice şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, iar nu modul de completare şi eliberare a avizelor de însoţire a materialelor lemnoase, trimiterea din actul normativ menţionat la "normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare" fiind suficient de clară, astfel încât "să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita mai mult având în vedere şi faptul că, în această materie, persoanele vizate efectuează în mod obişnuit acte de comercializare a materialelor lemnoase. De altfel, în materia clarităţii şi previzibilităţii unui text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de pildă, Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31).
30. Totodată, Curtea reţine că, în prezent, "normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare" sunt Normele din 4 iunie 2014 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spatiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 470 din 4 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 10 iunie 2014. Având în vedere că, potrivit art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, pentru urmărirea trasabilităţii lemnului recoltat din păduri şi pentru furnizarea de informaţii statistice s-a instituit un Sistem informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase (SUMAL), a cărui utilizare este obligatorie şi pentru toţi operatorii şi comercianţii care recoltează, depozitează, prelucrează, comercializează sau efectuează operaţiuni de import-export cu materiale lemnoase [pomii de Crăciun făcând parte din categoria materialelor lemnoase potrivit art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014], această categorie de "profesionişti", astfel cum îi numeşte actul precitat, trebuie să manifeste o mai mare diligenţă în a cunoaşte legislaţia aplicabilă operaţiunilor comerciale pe care le derulează cu materiale lemnoase.
31. Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi, pe cale de consecinţă, nici celor referitoare la dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Tod Nic Prodcom" - S.R.L. în Dosarul nr. 132/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 lit. d) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 863 din data de 19 noiembrie 2015