DECIZIE nr. 348 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Simona Elena Teodor în Dosarul nr. 3.113/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.805D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită interpretarea şi aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.113/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Simona Elena Teodor în cadrul soluţionării contestaţiei la stabilirea indemnizaţiei de şomaj.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că i s-a refuzat primirea indemnizaţiei de şomaj, deoarece a avut depozite bancare, care produc dobânzi. însă depozitele bancare respective reprezintă asigurarea unui trai confortabil la pensionare, fiind vorba despre sume provenite din salariul primit. Or, statul are obligaţia de a asigura cetăţenilor un trai decent. Aşadar, interdicţia de a primi indemnizaţia de şomaj, în cazul deţinerii unor depozite bancare, contravine art. 47 din Constituţie, referitor la un nivel de trai decent. Astfel, chiar dacă s-ar admite susţinerile pârâtei "conform cărora ar fi încasat venituri din dividende, raportat la cuantumul acestora, cu mult sub suma de 500 lei avută în vedere ca şi indicator social de referinţă, astfel cum îl reţine art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002, ne-am afla în faţa unei încălcări evidente atât a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cât mai ales a art. 16 şi art. 45 din Constituţie, făcându-se diferenţiere clară între persoanele autorizate conform legii şi persoanele care pot obţine venituri din dividende, în situaţia în care ambele categorii ar obţine venituri sub un anumit cuantum fixat prin lege".
6. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia de lege criticată a fost edictată de legiuitor tocmai în virtutea obligaţiei sale de protecţie socială a cetăţenilor săi, încadrându-se în marja de apreciere a statului în privinţa politicii sale de protecţie socială. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze asupra condiţiilor în care pot fi acordate anumite măsuri de protecţie socială, cum este şi plata indemnizaţiei de şomaj. Totodată, arată că prin critica de neconstituţionalitate, autoarea acesteia tinde la o adăugare la lege, ceea ce nu este posibil, singura autoritate legiuitoare fiind Parlamentul, iar rolul instanţei judecătoreşti este acela de aplicare a legii, de interpretare a sa, conform principiului separaţiei puterilor în stat.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece autorul acesteia urmăreşte modificarea textelor de lege criticate.
9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, fiind nemulţumit de interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat în cazul său concret. Or, aspectele de fapt pot/vor fi corectate de instanţele judecătoreşti în căile de atac. Curtea Constituţională judecă numai în drept, astfel încât nemulţumirea generată de o anumită interpretare dată de un organ al administraţiei publice cu prilejul aplicării legii nu poate constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "în sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: [...] c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;".
13. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică şi art. 47 privind nivelul de trai.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată în cadrul soluţionării contestaţiei împotriva Dispoziţiei Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, pe motiv că autoarea excepţiei realizează venituri din dobânzi. Autoarea excepţiei este nemulţumită de interpretarea dată dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora "şomer" este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, "din activităţi autorizate potrivit legii", venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare (conform art. 331 din Legea nr. 76/2002 "Valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei.").
15. Curtea constată că, potrivit celor susţinute de autoarea excepţiei, critica de neconstituţionalitate ar viza modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege invocate de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov. în realitate, autoarea excepţiei urmăreşte modificarea textului de lege criticat, astfel încât noţiunea de "şomer" să semnifice persoana care nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează orice fel de venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare (iar nu numai venituri "din activităţi autorizate potrivit legii", aşa cum prevede textul de lege criticat).
16. Faţă de acestea, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Astfel, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. c) teza finală din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Simona Elena Teodor în Dosarul nr. 3.113/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 640 din data de 19 august 2016