DECIZIE nr. 189 din 2 aprilie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borş, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moştenitor Liviu- Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu, prin moştenitor Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiţă, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moştenitor Carmen Burduja, Eugenia Răţoi, Didina Sfichi şi Viola Văcuş în Dosarul nr. 1.066/39/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 68D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.066/39/2010, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borş, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moştenitor Liviu-Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu, prin moştenitor Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiţă, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moştenitor Carmen Burduja, Eugenia Răţoi, Didina Sfichi şi Viola Văcuş cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:
1. Dispoziţiile de lege criticate restrâng în mod substanţial cuantumul pensiei de serviciu dobândite în temeiul reglementărilor anterioare, fără plata unor despăgubiri, această măsură echivalând cu o naţionalizare. Astfel, se aduce atingere dreptului de proprietate privată, pensia reprezentând un "bun".
2. Prin textele de lege criticate s-a creat un regim juridic diferenţiat, discriminator între foştii titulari ai pensiilor de serviciu în ceea ce priveşte recalcularea pensiilor.
3. Dispoziţiile de lege criticate au efecte retroactive. În acest sens, arată că pensia specială este o prestaţie periodică lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foştilor angajaţi. Obligaţia statului este unică, nu o sumă de obligaţii care poate fi modificată periodic. O lege care intervine ulterior în sensul modificării acestei obligaţii are efecte retroactive şi nu îndeplineşte condiţia previzibilităţii impusă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
4. Textele de lege atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie, întrucât, la data adoptării Legii nr. 119/2010, nu au fost abrogate dispoziţiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice referitoare la pensia de serviciu acordată acestei categorii de personal, şi nici dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Astfel s-a creat un paralelism legislativ interzis de normele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, nu au fost abrogate nici dispoziţiile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora, în caz de recalculare a pensiilor, se va menţine în plată pensia cea mai avantajoasă, dar, în mod inexplicabil, această dispoziţie nu a fost aplicată şi în ceea ce priveşte pensiile speciale. Totodată s-a încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, dispoziţiile de lege criticate negând dreptul la pensie de serviciu recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
5. Dispoziţiile de lege supuse analizei de constituţionalitate sunt contrare art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 şi 148 din Constituţie, aducând atingere dreptului de proprietate, principiului neretroactivităţii şi celui al interzicerii discriminării consacrate de dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de protocoalele adiţionale la această Convenţie şi de legislaţia europeană.
6. Dispoziţiile de lege atacate încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. f) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie referitoare la obligaţia statului român de a crea condiţii pentru creşterea calităţii vieţii, respectiv consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private.
7. Legea nr. 119/2010 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nefiind respectat termenul necesar exercitării de către subiecţii îndreptăţiţi a dreptului de a sesiza Curtea Constituţională cu o eventuală obiecţie de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;
e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";
Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";
Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:
a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);
b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";
Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii."
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi art. 146 referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 11, 20 şi 148 prin raportare la dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale protocoalelor adiţionale la această Convenţie, dispoziţiile Cartei sociale europene şi legislaţia europeană, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie referitoare la interzicerea discriminării, dreptul de proprietate şi neretroactivitatea legii civile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi critici asemănătoare.
Astfel, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44, 47 şi 53 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.
Cu acelaşi prilej Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia Legea nr. 119/2010 ar institui o reglementare paralelă, contrară celei deja existente referitoare la acordarea dreptului la pensia de serviciu al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, drept prevăzut de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, Curtea, prin Decizia nr. 871/2010 a arătat că legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a prevăzut că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care prevăd pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar Legea nr. 119/2010 reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.
Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca în urma recalculării titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea, prin Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a reţinut că un asemenea drept a fost prevăzut în Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat.
De asemenea, cu privire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea, prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a reţinut că Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii de serviciu, componenta necontributivă fiind deopotrivă eliminată pentru toate acestea. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite. Cu toate acestea, Curtea a arătat că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări.
În sfârşit, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reţinut că, deşi Preşedintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, titularii dreptului de sesizare aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, iar "încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borş, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moştenitor Liviu-Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu prin moştenitor, Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiţă, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moştenitor Carmen Burduja, Eugenia Răţoi, Didina Sfichi şi Viola Văcuş în Dosarul nr. 1.066/39/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care a sesizat Curtea Constituţională şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 324 din data de 4 iunie 2013