DECIZIE nr. 140 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona Maya-Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., cu sediul social în comuna Tigveni, satul Bârseşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 15.780/280/2012** al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.291D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că reglementarea legală criticată este clară şi previzibilă, fiind conformă cu normele constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 20 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 15.780/280/2012**, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., cu sediul social în comuna Tigveni, satul Bârseşti, judeţul Argeş, într-o cauză având ca obiect plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care petenta a fost sancţionată pentru nedepunerea situaţiei privind marcajele utilizate în luna anterioară.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege în baza căruia a fost aplicată sancţiunea îngrădeşte accesul la justiţie deoarece "prin formularea ambiguă şi lipsa unui conţinut explicit, nu prevede în mod clar ce anume se sancţionează şi despre ce situaţii de raportare este vorba". Apreciază, totodată, că "prin lipsa de claritate se încalcă şi dreptul la apărare, având în vedere că nu se poate şti ce anume raportări trebuie depuse şi, în funcţie de această situaţie, nu se poate verifica legalitatea sancţiunii dând naştere la arbitrariu şi încălcându-se dreptul la un proces echitabil".
6. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa de judecată arată că prevederile art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu încalcă dreptul la un proces echitabil, având în vedere că acesta prevede clar fapta a cărei săvârşire atrage răspunderea contravenţională. Precizează, de asemenea, că dispoziţiile textului de lege criticat se coroborează cu cele din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, care prevăd obligaţiile părţilor cu privire la situaţia marcajelor utilizate în luna anterioară.
7. Totodată, în ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei cuprinse în art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi cu privire la aplicarea acesteia, instanţa de judecată apreciază că acestea reprezintă probleme de interpretare a prevederilor legale în situaţia concretă dedusă judecăţii, un atribut al instanţei de judecată, iar nu al Curţii Constituţionale.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în ceea ce priveşte eventuala sancţionare a autoarei excepţiei pentru încălcarea unei obligaţii de raportare care nu se regăseşte în cuprinsul Codului fiscal, acestea constituie aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea normei legale, ce excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Reglementarea legală criticată face parte din capitolul VI "Contravenţii şi sancţiuni", titlul VII Accize şi alte taxe speciale" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar textul în vigoare la data săvârşirii faptei contravenţionale, în anul 2012, deci aplicabil cauzei, avea următorul conţinut: "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a situaţiilor de raportare reglementate în prezentul titlu;".
Ulterior, prevederile de lege criticate au fost modificate, la data de 1 ianuarie 2013, prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar în prezent art. 2213 alin. (1) lit. a) are următorul conţinut: "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege sau depunerea cu date incomplete ori nereale a situaţiilor de raportare reglementate în prezentul titlu;".
13. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma "în vigoare"din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează "dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare", dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, iar în aceste condiţii Curtea are competenţa de a examina constituţionalitatea prevederilor de lege cu care a fost sesizată.
14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia, Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., figurează ca destinatar înregistrat la autorităţile vamale, conform art. 20629 din Codul fiscal, iar din această calitate, pentru produsele accizabile din alcool folosite în procesul de producţie şi vânzare, foloseşte marcaje specifice, respectiv banderole. Întrucât în luna iunie 2012 societatea nu a depus declaraţia cu privire la modul de utilizare al banderolelor, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Craiova a dispus sancţionarea societăţii cu suma de 2.000 lei, în temeiul art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, şi anume pentru "nedepunerea la termenele prevăzute de lege a situaţiilor de raportare reglementate în prezentul titlu".
16. În esenţă, autoarea excepţiei consideră că textul de lege în baza căruia i-a fost aplicată sancţiunea îngrădeşte accesul la justiţie, deoarece, "prin formularea ambiguă şi lipsa unui conţinut explicit nu prevede în mod clar ce anume se sancţionează şi despre ce situaţii de raportare este vorba".
17. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 2063 pct. 13 din Codul fiscal, destinatar înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru. În cuprinsul titlului VII din Codul fiscal, intitulat "Accize şi alte taxe speciale", sunt prevăzute atât obligaţiile de raportare stabilite în sarcina operatorilor economici, cât şi termenele până la care acestea trebuie îndeplinite. Astfel, potrivit art. 20662 din Codul fiscal, "responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din normele metodologice", iar art. 20663 din Codul fiscal, intitulat "Proceduri de marcare", prevede la alin. (1) că "Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole".
18. De asemenea, Curtea observă că la pct. 28 alin. (6) din titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, în vigoare în anul 2004, se prevede că "Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, autorităţii emitente a autorizaţiei situaţia privind utilizarea marcajelor, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 19. În vederea confirmării realităţii datelor înscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de către Autoritatea Naţională a Vămilor." De asemenea, la alin. (8) se prevede că "Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării vor ţine o evidenţă distinctă a marcajelor deteriorate şi a celor distruse, conform modelului prezentat în anexa nr. 20."
19. Curtea constată că în cap. VI al titlului VII din Codul fiscal sunt reglementate, la art. 2213-2215, anumite contravenţii specifice activităţii operatorilor economici implicaţi în tranzacţii cu produse accizabile. Cele mai puţin grave contravenţii, sancţionate cu amendă între 2.000 lei şi 5.000 lei, se referă la nedepunerea în termen a raportărilor, prevăzută de art. 2213 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, criticat în speţa de faţă, neanunţarea autorităţii competente asupra modificării datelor prezentate la eliberarea autorizaţiei, refuzul de a prelua pentru distrugere produse accizabile etc. Dispoziţiile de lege criticate se coroborează, însă, cu cele din normele metodologice, care prevăd obligaţiile care incumbă părţilor cu privire la situaţia marcajelor utilizate în luna anterioară şi a raportărilor ce trebuie efectuate.
20. În contextul criticilor formulate, referitoare la formularea ambiguă şi lipsa unui conţinut explicit al normei legale criticate, care nu prevede "în mod clar ce anume se sancţionează şi despre ce situaţii de raportare este vorba", Curtea subliniază că, prin Hotărârea din 24 mai 2007, definitivă la 24 august 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 36, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că, "tocmai în considerarea principiului generalităţii legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea la unele categorii mai degrabă generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi se folosesc prin forţa lucrurilor de formule mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi pentru a se putea adapta schimbărilor de situaţie."
21. Aşa fiind, pentru a detalia anumite situaţii, legiuitorul poate recurge la acte normative inferioare (norme metodologice), adoptate în executarea unui act normativ cu putere de lege. Prin urmare, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la lipsa de precizie şi claritate a textului în discuţie.
22. Totodată, Curtea reaminteşte că desfăşurarea activităţii economice nu poate să se realizeze decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel încât sancţionarea abaterilor de la lege nu poate primi semnificaţia unei încălcări a normelor constituţionale invocate. Aplicarea unei sancţiuni în urma săvârşirii unei contravenţii nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituţie, având în vedere faptul că partea interesată are posibilitatea contestării în instanţă a procesului-verbal, iar soluţia pronunţată de instanţa judecătorească într-o anumită cauză reprezintă o chestiune de aplicare a legii, nicidecum de constituţionalitate a acesteia.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., cu sediul social în comuna Tigveni, satul Bârseşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 15.780/280/2012** al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 2213 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 370 din data de 13 mai 2016