DECIZIE nr. 226 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Rodica Radu şi Mariana Buda în Dosarul nr. 31.272/3/2014** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.115D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.162D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Daniela Radu şi Angela Liliana Mateescu în Dosarul nr. 22.785/3/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, în ambele dosare, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate în sensul respingerii acesteia.
6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.162D/2015 la Dosarul nr. 1.115D/2015, care a fost primul înregistrat.
7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie. În acest sens, face referire la Decizia Curţii nr. 685 din 26 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
8. Prin încheierile din data de 15 mai 2015, respectiv 20 martie 2015, pronunţate în dosarele nr. 31.272/3/2014**, respectiv nr. 22.785/3/2013", Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Rodica Radu şi Mariana Buda, respectiv de Daniela Radu şi Angela Liliana Mateescu cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect "obligaţia de a face - Legea nr. 165/2013".
9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind şi accesul liber la justiţie. Arată că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor tergiversează soluţionarea dosarului de restituire al reclamanţilor încălcându-se prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 1.115D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în contextul în care statului român i s-a impus, prin Hotărârea-pilot pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, găsirea unor remedii efective pentru persoanele afectate de legile de reparaţie. Apreciază că reglementarea unor termene legale în care autorităţile publice cu atribuţii în procesul de retrocedare au obligaţia să soluţioneze notificările formulate şi cererile de reconstituire a dreptului de proprietate nu contravine per se dreptului de acces la o instanţă, cât timp, după parcurgerea etapei administrative, persoana interesate are dreptul de a contesta decizia/dispoziţia emisă în faţa unui tribunal independent şi imparţial.
11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.162D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească termene pentru proceduri administrative ce se derulează în faţa instituţiilor competente în această materie. Precizează că Decizia Curţii nr. 269 din 7 mai 2014 face referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, ipoteză inaplicabilă în prezenta cauză.
12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21. Face referire la Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 49, în care Curtea a reţinut că deciziile autorităţilor administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanţei de judecată, singura care este competentă să se pronunţe în mod definitiv asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii. În plus, în Dosarul nr. 1.162D/2015, Guvernul invocă Decizia Curţii nr. 685 din 26 noiembrie 2014.
14. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale. Prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluţionarea notificărilor, iar, ulterior, pentru sesizarea instanţei de judecată în situaţia în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie şi nu se poate pune la îndoială faptul că procesul desfăşurat în faţa instanţei de judecată nu ar fi echitabil. Textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze notificarea lăsată în nelucrare de către entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea notificărilor. Arată că regula constituţională a liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări, iar, în prezenta cauză, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Face precizarea că, în sensul celor menţionate, s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 115 din 10 martie 2015.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conţinut: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."
18. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, la data de 16 septembrie 2014, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.115D/2015 au introdus cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operaţiunile administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013 şi să emită decizia de compensare prin puncte. Se arată în cererea de chemare în judecată că dispoziţia emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în luna mai 2011. Totodată, Curtea constată că, la data de 25 iunie 2013, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.162D/2015, au introdus cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operaţiunile administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013 şi să emită decizia de compensare prin puncte. Se arată în cererea de chemare în judecată că dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Călăraşi a fost transmisă, în data de 24 noiembrie 2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ambele dosare, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilă, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, solicitând, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată. Având în vedere că cererile de chemare în judecată au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum şi faptul că dispoziţiile criticate reprezintă temeiul respingerii cererilor de chemare în judecată ca prematur introduse. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, având legătură cu soluţionarea cauzei.
20. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea deduce că autoarele critică prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiţie, invocându-se, de asemenea, şi caracterul retroactiv al normelor criticate. Curtea reţine că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea cererilor.
21. Raportat la criticile formulate Curtea reţine că, în cauză, sunt valabile cele reţinute prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015 şi Decizia nr. 818 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, în sensul că art. 35 alin. (2) stabileşte cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiţie să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că regula constituţională a liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013.
22. De asemenea, Curtea a reţinut că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susţinută, în condiţiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Deşi prin art. 35 din lege se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluţionării notificării, acţiunii promovate de autoarele prezentei excepţii opunându-se excepţia prematurităţii (acţiunea neurmând a fi respinsă ca "devenită prematură", anomalie juridică sancţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014), nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, prematuritatea nu este consecinţa intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziţii legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii.
23. În sensul celor reţinute anterior, s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015, Decizia nr. 115 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015 şi Decizia nr. 181 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015.
24. Atât considerentele, cât şi soluţiile din aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Radu şi Mariana Buda, respectiv de Daniela Radu şi Angela Liliana Mateescu, în dosarele nr. 31.272/3/2014**, respectiv nr. 22.785/3/2013" ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent

Mihaela Ionescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 379 din data de 18 mai 2016