DECIZIE nr. 117 din 5 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială E.ON Energie România din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.279/279/2011 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.595D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociaţia de Proprietari D01-D02 din Piatra-Neamţ a depus o cerere prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 383 din 26 aprilie 2012, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.279/279/2011, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureş într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât intervin în mod nepermis într-o relaţie comercială, stabilită prin contractul de furnizare de gaze naturale în sistem reglementat încheiat de o asociaţie de proprietari, aducându-se atingere libertăţii contractuale.
Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat, prevederile constituţionale considerate a fi încălcate şi motivarea în concret a pretinsei contrarietăţi a textului dedus controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autoarea acesteia nu indică expres vreun text constituţional încălcat şi nici în ce constă pretinsa contrarietate a legii criticate cu normele constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, documentele depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în faţa instanţei de judecată, îl constituie prevederile Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Examinând excepţia, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, dispoziţii care au următorul conţinut:
"(1) Proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiţi de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalităţi.''
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu precizează articolul din Constituţie încălcat, menţionându-se doar faptul că se aduce atingere libertăţii contractuale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat în mod expres care este textul constituţional încălcat, dar, prin referirea la libertatea contractuală, a indicat principiul constituţional de natură a duce la identificarea acestuia. Textul constituţional de referinţă identificat este art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie care se raportează la libertatea comerţului.
Potrivit jurisprudenţei sale, respectiv Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, dacă pot fi identificate cele 3 elemente ale structurii inerente şi intrinseci ale unei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea poate proceda la analiza acesteia. Această structură cuprinde: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat.
În aceste condiţii, având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea constată că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate.
Examinând pe fond excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Piaţa gazelor naturale este o piaţă reglementată, acest lucru fiind prevăzut atât în Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cât şi în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, care o abrogă pe prima, în condiţiile art. 200 alin. (2) lit. a).
Potrivit art. 6 din Legea gazelor nr. 351/2004, autoritatea competentă în sectorul gazelor naturale era Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (A.N.R.G.N), instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, aflată în coordonarea primului-ministru, independenta din punct de vedere decizional, care îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare. În prezent, potrivit art. 7 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, autoritatea competentă este Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E). Ea este organizată şi funcţionează ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică.
Reglementarea acestui domeniu vizează mai multe aspecte, printre care producţia, transportul, tranzitul, distribuţia, înmagazinarea subterană şi furnizarea, precum şi preţul gazelor naturale (care poate fi limitat în anumite condiţii).
Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 introduce noţiunea de client vulnerabil (art. 3 pct. 16), iar art. 175 alin. (5) lit. f) din lege prevede că A.N.R.E. "organizează, în cadrul acţiunii de monitorizare, un proces de evaluare a funcţionării pieţei de gaze naturale în condiţiile renunţării la aplicarea preţurilor reglementate pentru clienţii finali, în care vor fi utilizate cel puţin următoarele criterii generale:
[...]
numărul şi tipul consumatorilor vulnerabili."
Deşi aceste prevederi menţionate au intrat în vigoare ulterior introducerii acţiunii judecătoreşti în faţa instanţei de fond, ele constituie dovada opţiunii legiuitorului de a menţine, în continuare, un cadru reglementat pe această piaţă.
Art. II din Legea nr. 175/2010 reglementează o situaţie specială în care sunt afectaţi, în special, tocmai aceşti clienţi vulnerabili. Astfel, alin. (3) al art. II din lege prevede că prevederile alin. (1) şi (2) - care se referă la scutirea de la plata penalităţilor - se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1.000 lei.
În acest sens, Curtea s-a pronunţat recent, prin Decizia nr. 952 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2013, statuând că "scopul reglementării legale criticate este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică, de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului în acest domeniu este justificată nu numai pentru instituirea de măsuri de protecţie socială, dar şi pentru faptul că aceşti operatori economici sunt regii autonome de stat. În aceste condiţii, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori."
Aşadar, din raţiuni sociale, legiuitorul are îndreptăţirea de a interveni într-un raport contractual în condiţiile în care acest raport ţine de o piaţă reglementată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială E.ON Energie România din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.279/279/2011 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat - asistent,

Fabian Niculae

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 357 din data de 17 iunie 2013