Document embed

DECIZIE nr. 529 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin ZoltAn	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Fundaţia Revoluţionară "Rebeca Decembrie 1989" din Slatina în Dosarul nr. 2.399/5472012 al Curţii de Apel Craiova-Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 166D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Melania Ghidănac, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei pentru susţinerea acesteia. Aceasta arată, în esenţă, că prelungirea termenului de suspendare a plăţii indemnizaţiilor cuvenite revoluţionarilor încalcă dreptul de proprietate al acestora dobândit în baza Legii nr. 341/2004 şi ameninţă însuşi dreptul lor la viaţă, deoarece pentru o bună parte dintre beneficiarii indemnizaţiei aceasta reprezenta unica sursă de venit. Se mai susţine că Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 nu putea fi modificată printr-o ordonanţă a Guvernului, în sensul de a fi prelungită, prin acest din urmă act normativ, măsura suspendării plăţii indemnizaţiilor, din moment ce Legea nr. 283/2011, exprimând voinţa legiuitorului, avea aplicabilitate temporară, respectiv până la sfârşitul anului 2012. Mai mult decât atât, măsura suspendării a fost prelungită până la sfârşitul anului 2014, tot printr-un act normativ al Guvernului, şi anume Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, ceea ce afectează în mod substanţial drepturile constituţionale invocate. Depune concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, prin care Curtea Constituţională a analizat o excepţie identică, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. În esenţă, se arată că nu poate fi vorba de restrângerea exerciţiului unui drept fundamental pentru ca art. 53 din Constituţie - invocat - să fie incident, deoarece indemnizaţiile reglementate de Legea nr. 341/2004 nu intră în categoria drepturilor constituţionale, ci a celor legale, reprezentând practic un beneficiu. Nici art. 44 din Legea fundamentală referitor la proprietatea privată nu este incident, iar art. 16 din Constituţie privind principiul egalităţii nu este încălcat, de vreme ce dispoziţiile legale criticate se aplică unitar tuturor celor care se află în mod obiectiv în ipoteza normei juridice examinate, fără privilegii şi fără discriminări pe criterii aleatorii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.399/54/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Fundaţia Revoluţionară "Rebeca Decembrie 1989" într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, şi recuperarea integrală a drepturilor băneşti neacordate în temeiul acestui act normativ.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin reglementarea art. 9 din actul normativ criticat Guvernul a dispus aplicarea şi pentru anul 2013 a măsurilor cuprinse la art. 18 şi la art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, referitoare la suspendarea plăţii indemnizaţiilor lunare reparatorii acordate, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, eroilor-martiri ai Revoluţiei din decembrie 1989 şi urmaşilor acestora. Astfel, Guvernul afectează, în opinia autorului excepţiei, drepturile legal obţinute ale acestei categorii de cetăţeni, cu încălcarea art. 1 alin. (3), art. 4, art. 12 alin. (4), art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 30, art. 47, art. 51-53 şi art. 115 din Constituţie. Mai mult, dispunând prelungirea suspendării acordării drepturilor stabilite prin Legea nr. 341/2004 şi pentru anul 2014, prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, deşi statul român nu se mai află în aceeaşi situaţie economică de criză, acesta pune în pericol însăşi existenţa revoluţionarilor, având în vedere că, în lipsa indemnizaţiei legale, aceştia nu au altă sursă de venit, au contractat credite pe care nu le pot plăti, acumulând datorii, şi nu pot fi angajaţi din cauza vârstei apropiate celei de pensionare.

7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile prezentate în şedinţa publică, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost Curtea sesizată, îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014, dispoziţii cu următorul conţinut: "Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

12. Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că, dintre dispoziţiile legale la care fac trimitere normele criticate, incidente în cauză sunt doar cele referitoare la Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, respectiv prevederile art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Art. II din ordonanţa de urgenţă menţionată a fost introdus prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, iar textele vizate de autorul excepţiei au următorul cuprins:

"Art. II:

Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

(...)

Art. 18:

În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.

Art. 19:

În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

(...)

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

13. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006, la care art. 18 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 face trimitere, au următorul cuprins: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

14. Titlul atribuit luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, este acela de: "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989."

15. Totodată art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 prevede că:

"(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi:

[...]

k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 Călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat."

16. Curtea observă că, deşi dispoziţiile legale criticate au produs efecte juridice pentru o perioadă limitată de timp (pentru anul 2013), acestea vor fi analizate, având în vedere considerentele de principiu ale Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora Curtea este competentă să examineze sub aspectul compatibilităţii cu normele Legii fundamentale inclusiv legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

17. Mai mult, soluţia legislativă cuprinsă la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la art. 18 şi art. 19 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, a fost preluată în conţinutul normativ al art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, în sensul că măsurile legale criticate se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.

18. Curtea constată, prin urmare, că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum sunt redate mai sus, întrucât acestea sunt normele juridice care au produs efecte juridice în cauza dedusă judecăţii pe parcursul căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră valorile supreme ale statului român, art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 12 alin. (4) potrivit cărora "Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice", art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24-Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 47 - Nivelul de trai, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 - Delegarea legislativă.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că problema suspendării plăţii indemnizaţiilor lunare reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum şi a altor drepturi sau beneficii cuvenite acelor categorii de persoane enumerate de legea amintită a mai constituit obiect al criticilor de neconstituţionalitate adresate Curţii Constituţionale, motivat de faptul că, începând cu Legea nr. 283/2011, plata acestei indemnizaţii a fost succesiv suspendată prin diferite acte normative, începând cu anul 2012 şi până în prezent, pentru anul 2014.

21. De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 283/2011 a fost supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării, concretizat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012. Analizând critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu acel prilej, că prevederile legale criticate, referitoare la măsura suspendării temporare, pentru anul 2012, a acordării indemnizaţiilor cuvenite anumitor categorii de persoane prevăzute de Legea nr. 341/2004, nu contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 şi ale art. 47. În privinţa invocării art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a arătat că acest text nu poate fi incident, întrucât are în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în vreme ce drepturile în discuţie reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. În esenţă, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat "să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României şi obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi".

22. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti, referitoare la dispoziţiile art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Reiterând jurisprudenţa sa în materie (de pildă Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013), Curtea, răspunzând unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, a statuat că textele legale examinate nu aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3), art. 22 şi art. 47, invocate şi în această cauză, reţinând, totodată, că normele cuprinse la art. 20, art. 21 şi art. 30 din Constituţie, de asemenea invocate în motivarea excepţiei de faţă, nu au incidenţă în cauză. Prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, principiu ce presupune aplicarea unui tratament juridic identic numai în situaţii egale. Or, a arătat Curtea, este evident că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situaţie juridică diferită faţă de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.

23. Prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, Curtea a analizat dispoziţiile legale criticate şi prin prisma unor critici de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Având în vedere expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), Curtea a constatat că prevederile constituţionale invocate nu au fost încălcate.

24. În sfârşit, Curtea observă că, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, cu toate că a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, deoarece a constatat că textul de lege criticat, având aplicabilitate temporară în privinţa suspendării indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate, a ţinut să sublinieze că, "deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi." Aceeaşi observaţie a fost menţinută în jurisprudenţa ulterioară în aceeaşi materie a Curţii Constituţionale (a se vedea, de pildă, Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, şi Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014). De asemenea, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea a constatat că măsura suspendării plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja, succesiv, pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată anual, sine die, întrucât o astfel de practică legislativă ar fi de natură să afecteze proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit.

25. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Prin urmare, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 16 alin. (1), art. 22, art. 47 şi art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, în timp ce dispoziţiile art. 12 alin. (4), art. 20, art. 21, art. 24, art. 30, art. 51, art. 52 şi ale art. 53 - invocate în motivarea excepţiei - nu au incidenţă în cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fundaţia Revoluţionară "Rebeca Decembrie 1989" în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. 18 şi art. 19 lit. b) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 903 din data de 12 decembrie 2014