DECIZIE nr. 409 din 16 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

Valer Dorneanu

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 112/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Sultana Caramihai, Iancu Mergeani, Cristina St. Athena Mergeani, Cosmin St. Robert Mergeani şi Stere Mărgean în Dosarul nr. 64.828/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.334D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 431 din 9 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentinţa civilă nr. 9.137 din 23 iunie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 64.828/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 112/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepţia a fost ridicată de Sultana Caramihai, Iancu Mergeani, Cristina St. Athena Mergeani, Cosmin St. Robert Mergeani şi Stere Mărgean într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că modificările repetate ale procedurilor de acordare a despăgubirilor au afectat, în mod substanţial, dreptul lor la despăgubire, transformându-l într-un drept iluzoriu, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Susţin că dreptul lor de creanţă împotriva statului a fost recunoscut de autorităţi, astfel încât este un drept patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţin, de asemenea, că măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, modificată prin Legea nr. 112/2014, nu menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege, fiind afectat, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al termenului "a afecta" a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. Consideră că emiterea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 10/2014 nu răspunde cerinţei termenului rezonabil ce se circumscrie noţiunii de proces echitabil, care include şi faza executării, afectând în acest mod drepturi fundamentale ale cetăţeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate.
6. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Apreciază că, în condiţiile în care, iniţial, plata despăgubirilor stabilite conform Legii nr. 9/1998 a fost eşalonată în două tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, republicată, şi art. 38 alin. (5) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, iar apoi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, s-a dispus eşalonarea plăţii despăgubirilor pe o perioadă de 10 ani, în tranşe anuale egale, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 în temeiul căreia se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, este de natură a nu răspunde cerinţei termenului rezonabil ce se circumscrie noţiunii de proces echitabil, care include şi faza executării, afectând, în acest mod, drepturile fundamentale ale intimaţilor, respectiv dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate. Arată că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au generat un drept de creanţă asupra statului care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, dând naştere în patrimoniul persoanelor îndreptăţite la despăgubiri. Având în vedere că actul normativ criticat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 112/2014, instituie o suspendare a plăţii despăgubirilor după ce anterior aceasta a fost eşalonată prin două acte normative, această măsură nu este de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorilor - persoane îndreptăţite la despăgubiri, impunând beneficiarilor o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului lor de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
8. Avocatul Poporului arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, apreciind că normele criticate, care s-au aplicat până la finele anului 2014, nu continuă să îşi producă efecte juridice în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, dispoziţiile acestei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a acesteia, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, precum şi a Legii nr. 290/2003.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 112/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, care are un articol unic, astfel încât Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014. Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până fa data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006".
12. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, care reglementează cu privire la protecţia proprietăţii.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările cauzei, Curtea reţine că în speţă sunt incidente cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de faţă, autorii excepţiei au cerut punerea în executare silită a unei hotărâri emise de Prefectul municipiului Bucureşti (Hotărârea nr. 2.603 din 22 aprilie 2004), Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti încuviinţând executarea silită. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a invocat în susţinerea acestei acţiuni prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, prin care a fost suspendată, în intervalul 14 martie 2014-31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006. În consecinţă, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate, subliniind totodată faptul că instanţa de judecată este cea care are competenţa de a se pronunţa asupra aplicabilităţii efective la cauza dedusă judecăţii a textului de lege supus controlului de constituţionalitate.
14. În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional respingând ca neîntemeiată excepţia, în acest sens sunt deciziile nr. 431 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 6 august 2015, nr. 502 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015 şi nr. 78 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 28 aprilie 2016. Cu acele prilejuri, Curtea Constituţională a observat că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie - 31 decembrie 2014.
15. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reţinut că situaţia extraordinară care a determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, care eşalona pe o perioadă de 10 ani plata despăgubirilor cuvenite în baza celor două legi, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării şi finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetăţenilor români, concretizat, de altfel, prin Legea nr. 164/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, referitoare la măsurile pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul celor două legi reparatorii. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situaţie care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgenţa reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
16. Din perspectiva respectării condiţiei cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare Prin urmare, Curtea a constatat că prin actul normativ criticat nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. Curtea a apreciat, de asemenea, că este respectat termenul rezonabil al unei proceduri judiciare, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, Curtea a apreciat că măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie.
17. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
18. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală, se observă că acestea, referindu-se la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, nu au incidenţă în cauză.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sultana Caramihai, Iancu Mergeani, Cristina St. Athena Mergeani, Cosmin St. Robert Mergeani şi Stere Mărgean în Dosarul nr. 64.828/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 632 din data de 17 august 2016