DECIZIE nr. 38 din 9 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Vaier Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 66.081/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.234 D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Allianz-Ţiriac Asigurări - S.A. din Bucureşti a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin încheierea din 9 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 66.081/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu "excepţia de neconstituţionalitate cu privire la împăcarea părţilor", excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepsei în temeiul legii, deoarece instituie angajarea răspunderii penale condiţionat de acţiunea civilă, deci în temeiul altor dispoziţii decât legalitatea incriminării răspunderii şi sancţiunii penale. De aceea, instanţa socoteşte neconstituţională condiţionarea înlăturării răspunderii penale de obligaţia părţii civile de a suferi efectiv un prejudiciu cu caracter civil.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece reglementarea cu privire la efectele juridice ale împăcării în procesul penal nu impun pedepse vreuneia dintre părţi şi nu afectează principiul legalităţii în materie penală.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum Şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, "excepţia de neconstituţionalitate cu privire la împăcarea părţilor". Având în vedere considerentele încheierii pronunţate în cauză, rezultă că obiect al excepţiei îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 159 alin. (2) cu denumirea marginală împăcarea din Codul penal, care au următorul conţinut: "împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă."
12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitor la stabilirea şi aplicarea pedepsei în temeiul legii.
13. Examinând cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal. Aşa fiind, se poate constata că, potrivit art. 196 alin. (6) din Codul penal, pentru această infracţiune acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
14. Deşi în cursul procesului penal nu s-a pus în discuţie o eventuală imposibilitate de exercitare a acţiunii penale prin intervenţia unei cauze care înlătură răspunderea penală, instanţa de judecată a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal referitor la împăcare. Or, pentru infracţiunea dedusă judecăţii, acţiunea penală, aşa cum s-a arătat mai sus, se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nefiind o faptă pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
15. Prin urmare, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni dacă legea o prevede expres şi numai în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu (a se vedea în acest sens art. 243-245 din Codul penal). Aşa fiind, pentru fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din Codul penal, o eventuală stingere amiabilă a acţiunii penale poate avea loc numai în condiţiile art. 158 din Codul penal referitor la Retragerea plângerii prealabile, care poate interveni în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.
16. În concluzie, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivită căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [... ] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege [... ] care are legătură cu soluţionarea cauzei [... ]", Curtea constată că cerinţa referitoare la "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii. Aşa fiind, câtă vreme dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile litigiului dedus judecăţii, atunci excepţia astfel ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin, (2) din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 66.081/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 februarie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 295 din data de 19 aprilie 2016