DECIZIE nr. 462 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) şi ale art. 19 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Valer Dorneanu

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) şi ale art. 19 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Pavel Roman, Filimon Ioan Tamaş, Raul-Cristian Burac, Ioan Dan, Cosmin Adrian Şora şi Sorin-Marcel Cirţi, în Dosarul nr. 1.077/30/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.840D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, instanţa de contencios constituţional pronunţând Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014, Decizia nr. 356 din 7 mai 2015 şi Decizia nr. 399 din 28 mai 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.077/30/2014, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) şi ale art. 19 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Pavel Roman, Filimon Ioan Tamaş, Raul-Cristian Burac, Ioan Dan, Cosmin Adrian Şora, Sorin-Marcel Cirţi, în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.103 din 12 august 2015, pronunţate de Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, prin dispoziţiile legale criticate, s-a dispus preluarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca urmare a reorganizării, a personalului structurilor sale, reprezentând direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, cu excepţia personalului Gărzii Financiare, în cadrul căreia au avut calitatea de funcţionari publici. Ca atare, consideră că tratamentul juridic aplicat funcţionarilor publici care au făcut parte din Garda Financiară încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1). De asemenea, autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile legale în temeiul cărora au fost eliberaţi din funcţie, în loc să fie preluaţi în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin numirea în alte funcţii publice echivalente, contravin art. 41 din Constituţie.
7. Totodată, autorii excepţiei arată că, întrucât dreptul la muncă este un drept fundamental, dispoziţiile legale criticate contravin şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. În acest sens invocă Decizia nr. 351 din 7 mai 2015, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale. În continuare, autorii susţin că, prin art. 1 ultima teză din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, prin care s-a dispus desfiinţarea Gărzii Financiare, s-a creat o vădită instabilitate legislativă, care pune sub semnul întrebării scopul Legii nr. 188/1999.
8. În final, consideră că, având în vedere că Garda Financiară era o structură a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, subordonată acesteia, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 contravin art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât desfiinţarea Gărzii Financiare şi preluarea activităţii acesteia de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu se puteau realiza prin ordonanţă de urgenţă, ci prin lege.
9. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi actul normativ prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului. De asemenea, instanţa reţine netemeinicia criticilor de neconstituţionalitate, raportate la art. 16 şi 41 din Constituţie.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, menţionând deciziile Curţii Constituţionale nr. 571 din 16 octombrie 2014 şi nr. 564 din 16 octombrie 2014, arată că normele criticate nu contravin dreptului la muncă, iar pretinsul tratament discriminatoriu aplicat personalului încadrat în structurile administraţiei fiscale a fost determinat de modalitatea diferită în care legiuitorul reglementează încadrarea în noile structuri.
13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) şi ale art. 19 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 ultima teză: "Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.";
- Art. 10 alin. (8): "Personalul direcţiilor generale ale finanţelor publice, precum şi personalul direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, care se reorganizează prin fuziune prin absorbţie, se preia în cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condiţiile legii.";
- Art. 19:
"(3) Eliberarea din funcţie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.
(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenţie, pe bază de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1)."
16. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (1) referitor la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 115 alin. (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1, art. 10 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 şi actul normativ, în ansamblul său, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici, în esenţă, similare, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, Decizia nr. 356 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 6 iulie 2015, şi Decizia nr. 399 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2015.
18. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6), Curtea a constatat că măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a contraveni textului de referinţă pretins încălcat, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi actul normativ prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
19. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa, că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat, între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Ca atare, Curtea a apreciat că analiza în cauza respectivă porneşte de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparaţia de către autorii excepţiei deţin calitatea de funcţionari publici, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. Curtea a constatat, însă, că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri îşi continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie, pe când în cazul celei de-a doua categorii, vechea structură - Garda Financiară - şi-a încetat activitatea, legea prevăzând desfiinţarea sa. Curtea a observat că analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea nu a reţinut încălcarea principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie.
20. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 41 din Constituţie, Curtea a reţinut că, potrivit normei constituţionale invocate, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă sunt libere. Prin adoptarea măsurii legislative a desfiinţării Gărzii Financiare, cu consecinţa eliberării din funcţie a personalului aferent, nu este îngrădită alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Or, ordonanţa de urgenţă prevede că, în urma preluării activităţii Gărzii Financiare de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se înfiinţează două noi structuri, Direcţia generală antifraudă fiscală şi, în cadrul acesteia, Direcţia de combatere a fraudelor. Drept consecinţă, organizarea unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfăşoare activităţile cade în competenţa noilor structuri. Ca atare, nimic nu îi împiedică pe foştii angajaţi ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înfiinţate, legea garantând, în condiţii de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii.
21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi1,
_______
1 A se vedea opiniile separate formulate la Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Pavel Roman, Filimon Ioan Tamaş, Raul-Cristian Burac, Ioan Dan, Cosmin Adrian Şora şi Sorin-Marcel Cirţi în Dosarul nr. 1.077/30/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 ultima teză, art. 10 alin. (8) şi ale art. 19 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data 28 iunie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 656 din data de 26 august 2016