DECIZIE nr. 303 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Gelu-Gabriel Manole în Dosarul nr. 52.603/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.253D/2015.
2. La apelul nominal se prezintă pentru partea Societatea S.C.A.D.T. - S.A. din Slatina consilier juridic Ionela Zamfirescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Societăţii S.C.A.D.T. - S.A. din Slatina care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Reprezentantul Ministerului Public, faţă de practica constantă a Curţii Constituţionale în această materie, formulează concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Decizia nr. 966 din 27 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 52.603/3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Gelu-Gabriel Manole într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unei decizii civile prin care i-a fost admis apelul.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece nu prevăd aceleaşi obligaţii şi pentru instanţa de judecată ca pentru părţile dintr-un proces. Susţine că obligaţia de motivare impusă de lege părţii care formulează o cerere de recurs este o garanţie a dreptului la apărare a celorlalte părţi din litigiu pentru ca acestea să aibă posibilitatea reală şi rezonabilă de a-şi formula apărări pertinente şi concrete. Simpla indicare a motivului de recurs nu constituie o motivare a cererii de recurs. Apreciază că aceste garanţii ale dreptului la apărare şi ale unui proces echitabil, asigurate prin dispoziţiile privitoare la recursul declarat de către una din părţile la litigiu, dispare în situaţia prevăzută de art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 care nu prevede aceleaşi obligaţii şi pentru instanţa de judecată. De asemenea, prin aplicarea dispoziţiei legale criticate se încalcă dreptul la o instanţă imparţială. Instanţa nu mai poate fi imparţială cu privire la motive invocate chiar de ea.
7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 831 din 26 mai 2009 sau Decizia nr. 1.467 din 10 noiembrie 2009.
10. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere potrivit căruia dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi care a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 831 din 26 mai 2009 şi nr. 1.467 din 10 noiembrie 2009.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentatului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea observă faptul că nu a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, dar, având în vedere că în considerentele acesteia se menţionează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, faptul că a fost pusă în discuţia părţilor, precum şi faptul că în urma deliberărilor, la reluarea şedinţei de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat întemeiată cererea formulată şi a admis-o cu consecinţa sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, şi se ataşează scriptul acesteia, se apreciază că, în mod implicit, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională. Această interpretare se impune pentru a nu se ajunge la sancţionarea părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prin refuzul Curţii de a controla norma legală criticată pentru motive care nu îi sunt imputabile (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 322 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 iulie 2015). Totuşi se impune observaţia că potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă dispozitivul hotărârii va cuprinde soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, fiind astfel partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri.
13. Curtea Constituţională apreciază că a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 care au următorul cuprins: "Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor."
15. Dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora "Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate.
16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal pentru toţi al justiţiei.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 susţinând că garanţiile dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil asigurate prin dispoziţiile privitoare la recursul declarat de către una dintre părţile din litigiu dispar în situaţia prevăzută de acest text legal care nu prevede aceleaşi obligaţii şi pentru instanţa de judecată. De asemenea, prin aplicarea dispoziţiei legale criticate se încalcă dreptul la o instanţă imparţială, întrucât instanţa nu mai poate fi imparţială cu privire la motive invocate chiar de ea.
18. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 526 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 18 august 2006, faptul că motivele de ordine publică ce pot duce la modificarea sau casarea unei hotărâri pot fi invocate şi din oficiu de instanţă, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor, reglementat în alin. 2 teza a doua a art. 306 din Codul de procedură civilă, nu reprezintă o încălcare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, ci, dimpotrivă, constituie un caz de exercitare a rolului activ al judecătorului şi o reafirmare a ocrotirii interesului public, dar reprezintă, în acelaşi timp, şi o garanţie procesuală recunoscută părţilor, care vor putea să îşi exprime punctul de vedere faţă de motivele de nulitate reţinute din oficiu.
19. Aşadar, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile potrivit cărora reglementarea posibilităţii invocării motivelor de nelegalitate de ordine publică a hotărârilor judecătoreşti în cadrul căii de atac a recursului ar contraveni dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât dispoziţia legală criticată îl obligă pe judecător să pună în discuţia părţilor motivele de ordine publică invocate din oficiu, discuţie ce are loc în prezenţa acestora sau chiar în lipsa lor, în condiţiile în care toate părţile au fost legal citate, ceea ce reprezintă o expresie a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil în componentele sale privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.
20. Aşa fiind, nu se poate reţine critica autorului excepţiei potrivit căreia partea interesată nu are posibilitatea formulării unor apărări pertinente pe motivul invocat de către instanţă din oficiu.
21. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009).
22. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu principiul consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei, atât timp cât legea asigură toate garanţiile procedurale pentru desfăşurarea unui proces echitabil, iar normele legale criticate nu cuprind nicio derogare de la dispoziţiile care instituie în sarcina magistratului obligaţia de imparţialitate.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gelu-Gabriel Manole în Dosarul nr. 52.603/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 485 din data de 29 iunie 2016