Document embed

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Dosar nr. 2.195/1/2015

Mirela Sorina Popescu	- preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului
Lucia Tatiana Rog	- judecător la Secţia penală - judecător-raportor
Leontina Şerban	- judecător la Secţia penală
Angela Dragne	- judecător la Secţia penală
Ştefan Pistol	- judecător la Secţia penală
Maricela Cobzariu	- judecător la Secţia penală
Geanina Cristina Arghir	- judecător la Secţia penală
Simona Daniela Encean	- judecător la Secţia penală
Florentina Dragomir	- judecător la Secţia penală
Mihaela Ivănuş	- magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. 2.604/189/2013, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept "dacă infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969, or, se poate reţine doar infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ipoteza unui unic prejudiciu, cauzat autorităţii contractante".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 27⁴ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Mihaela Ivănuş, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept Curţile de Apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Oradea, Piteşti, Târgu Mureş şi Timişoara, fiind conturate două opinii, astfel cum sunt exprimate în raportul depus la dosar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă nu a fost comunicat niciun punct de vedere.

În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna judecător Lucia Tatiana Rog, care a fost înaintat părţilor (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, V.V., R.G., S.G., S.I., D.I., Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, denumită în continuare A.P.D.R.P.) la data de 31 august 2015, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, prin Adresa nr. 2.322/III/13/2015 din 15 septembrie 2015 a comunicat că împărtăşeşte punctul de vedere al judecătorului-raportor şi, în esenţă, a apreciat că sesizarea, astfel cum a fost formulată de către Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 2.604/189/2013, este inadmisibilă. În continuare, a fost expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri constituite din sume provenite, atât din fonduri europene, cât şi de la bugetul de stat al României, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la fondurile din bugetul Uniunii Europene şi ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969, raportat la fondurile din bugetul de stat, în concurs ideal şi nu o infracţiune unică prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Magistratul-asistent a mai precizat că, ulterior întocmirii şi depunerii raportului de către judecătorul-raportor, la data de 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Iaşi a transmis jurisprudenţă cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi punctul de vedere exprimat de Tribunalul Vaslui.

S-a învederat şi faptul că, la data de 20 august 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a depus Adresa nr. 1.537/C/1.412/III-5/2015 prin care s-a adus la cunoştinţă că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind transmise, totodată, şi concluzii scrise.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror Justina Condoiu să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.195/1/2015.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea sesizării, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, susţinând că acestea trebuie interpretate limitativ, în sensul de a produce efecte juridice. Dispoziţiile menţionate nu reglementează modul în care trebuie formulată sesizarea, instanţa supremă trebuind să dea o dezlegare problemei de drept cu care este sesizată, singura condiţie fiind aceea ca, de această dezlegare să depindă soluţionarea pe fond a cauzei.

Din punctul său de vedere, soluţionarea pe fond a cauzei depinde de împrejurarea dacă infracţiunea din legea specială poate ori nu să fie reţinută în concurs cu infracţiunea de înşelăciune din Codul penal din 1969, desigur în ipoteza în care faptele atrag incidenţa legii penale vechi, deoarece aceasta este ipoteza din cauză sau, dacă legea penală veche este legea penală mai favorabilă.

A apreciat că sesizarea este admisibilă din acest punct de vedere, chiar dacă ar impune o uşoară reformulare din partea Înaltei Curţi, iar nu schimbarea obiectului acesteia.

Schimbarea obiectului sesizării nu poate fi făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care trebuie să soluţioneze problema de drept şi nu să ridice o alta, dar reformularea acesteia apreciază că poate fi făcută.

A susţinut că problema de drept există, e reală şi a generat practică neunitară, astfel încât a apreciat că apare ca fiind pur formală respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării.

Desigur că există şi soluţia promovării unui recurs în interesul legii, dar o atare procedură presupune reluarea întregului demers şi o finalitate cândva, în timp, ulterioară celei pe care Înalta Curte o poate realiza chiar la acest moment, sesizată fiind cu dezlegarea problemei de drept menţionate.

Pe fondul desizării, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în privinţa fondurilor obţinute de la bugetul Uniunii Europene este incidentă legea specială, respectiv dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care reprezintă o infracţiune specială, iar în privinţa fondurilor obţinute de la bugetul de stat, încadrarea juridică ce se impune a fi dată este cea prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal din 1969.

A menţionat că, în nicio ipoteză identificată, ca urmare a studiului acestei probleme de drept, nu a întâlnit vreo situaţie în care să fie prejudiciat doar bugetul Uniunii Europene. Întotdeauna, finanţarea europeană este condiţionată de contribuţia naţională, aşa încât nu există şi nici nu a existat nici în speţa dedusă judecăţii vreo ipoteză în care să fie prejudiciat doar bugetul Uniunii Europene.

Pe de altă parte, prin sintagma "unic prejudiciu" instanţa care a solicitat dezlegarea chestiunii de drept a făcut referire la faptul că este vorba de un singur contract de finanţare.

A arătat că prejudiciul nu se reflectă în patrimoniul Agenţiei SAPARD, care doar administrează banii, ci în cele două bugete, respectiv în cel al Uniunii Europene şi în bugetul de stat. Niciodată prejudiciul nu este cauzat autorităţii contractante.

Autoritatea contractantă este reprezentantul Uniunii Europene şi al statului român, fiind cocontractant al beneficiarului, administrează banii şi dispune eliberarea lor în ipoteza în care documentaţia este corect întocmită.

Prin urmare, a apreciat că soluţia pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune a o da prezentei chestiuni este aceea că, sub imperiul Codului penal din 1969, există concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 din Codul penal din 1969 în cazul folosirii sau prezentării de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei şi producerea unei pagube bugetului de stat prin obţinerea fără drept a fondurilor reprezentând contribuţia naţională.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a întrebat membrii completului dacă solicită ca reprezentantul parchetului să facă precizări suplimentare.

Un membru al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a solicitat reprezentantului Ministerului Public să-şi expună punctul de vedere privind aspectul sesizat de Curtea de Apel Iaşi, care se referă la ipoteza unui singur prejudiciu cauzat autorităţii contractante (aceasta fiind limita în care instanţa supremă a fost sesizată) şi nu dacă cele două infracţiuni (cea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi cea prevăzută de art. 215 din Codul penal din 1969) pot fi sau nu reţinute în concurs ideal, care este modalitatea în care ar trebui soluţionată sesizarea: ar trebui, în fapt, să se constate că nu este o problemă legată de prejudiciul cauzat autorităţii contractante, ci se referă la prejudiciul cauzat bugetului de stat şi bugetului Uniunii Europene şi, ulterior, să fie reformulată întrebarea pentru a se putea soluţiona problema de drept menţionată.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că problema de drept este reală şi necesită o dezlegare. Instanţa supremă trebuie să decidă dacă va da o interpretare formală sau va da o dezlegare problemei de drept, conform dispoziţiilor art. 476 din Codul de procedură penală.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2015 pronunţată în Dosarul nr. 2.604/189/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării de principiu a chestiunii de drept în sensul "dacă infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969, or, se poate reţine doar infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ipoteza unui unic prejudiciu, cauzat autorităţii contractante".

II. Expunerea succintă a cauzei şi soluţia propusă de instanţa care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori - a fost sesizată cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii V.V., R.G., S.G., S.I. şi D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 283 din 24 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 2.604/189/2013, având ca obiect infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie).

Prin Sentinţa penală nr. 283 din 24 iunie 2014 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în Dosarul nr. 2.604/189/2013, s-au dispus următoarele:

a.1. În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârşirea căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, a inculpatului V.V., din infracţiunile de:

- fals intelectual, săvârşit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzută de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din Codul penal din 1969, în infracţiunile de:

- fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din Codul penal şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

a.2. În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârşirea căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, a inculpatului R.G., din infracţiunile de:

- fals intelectual, săvârşit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracţiunile de:

- fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18¹ alin. (1) din pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) djn Codul penal şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

a.3. În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârşirea căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, a inculpatului S.G., din infracţiunile de:

- fals intelectual, săvârşit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracţiunile de:

- fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

a.4. În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârşirea căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, a inculpatului S.I., din infracţiunile de:

- fals intelectual, săvârşit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracţiunile de:

- fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

a.5. În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârşirea căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, a inculpatului D.I., din infracţiunile de:

- fals intelectual, săvârşit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracţiunile de:

- fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18¹ alin. (1) din pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

b.1. A fost condamnat inculpatul V.V., la pedepsele de:

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a constatat că faptele săvârşite sunt în concurs real şi în concurs formal.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor:

"a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...)

g) de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; (...)

j) de a părăsi teritoriul României;

k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe."

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor:

"a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...)

g) de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; (...)

j) de a părăsi teritoriul României;

k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată."

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

"a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă."

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie:

"d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei."

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal a fost atenţionat condamnatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune.

b.2. A fost condamnat inculpatul R.G., la pedepsele de:

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 38 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a constatat că faptele săvârşite sunt în concurs formal.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor:

"a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...)

g) de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; (...)

j) de a părăsi teritoriul României;

k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe."

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor:

"a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...)

g) de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; (...)

j) de a părăsi teritoriul României;

k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată."

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

"a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă."

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie:

"d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei."

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal condamnatul a fost atenţionat asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune.

b.3. A fost condamnat inculpatul S.G. la pedepsele de:

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 38 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că faptele săvârşite sunt în concurs formal.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor:

"a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...)

g) de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; (...)

j) de a părăsi teritoriul României;

k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe."

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) şi k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor:

"a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...)

g) de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; (...)

j) de a părăsi teritoriul României;

k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată."

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

"a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă."

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie:

"d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei."

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal a fost atenţionat condamnatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune.

b.4. A fost condamnat inculpatul S.I. la pedepsele de: