DECIZIE nr. 891 din 25 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia

Augustin Zegrean

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 1 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Mihai Agachi ş.a., în Dosarul nr. 2.825/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 803D/2012.
La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 965D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, ale Legii nr. 285/2010 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 803D/2012 şi nr. 965D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 965D/2012 la Dosarul nr. 803D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 820 din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.825/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 1 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Mihai Agachi ş.a., cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2011, emise de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, şi a tuturor deciziilor subsecvente, emise de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, prin care autorii excepţiei au fost reintegraţi în funcţii cu începere de la 1 ianuarie 2011, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010, şi li s-a stabilit salariul pentru anul 2011 conform Legii nr. 285/2010.
Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.827/30/2011, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.
Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor decizii ale Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului din Timişoara şi ale Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului referitoare la reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data de 1 iulie 2010 s-a dispus reducerea salariilor cu 25% pentru o perioadă limitată de timp, până la 31 decembrie 2010. Prin Legea-cadru nr. 284/2010 şi Legea nr. 285/2010 s-a dispus reîncadrarea personalului bugetar pe funcţii, astfel că, în realitate, a fost prelungită măsura temporară a restrângerii salariului. În acest sens, arată că în aplicarea acestor acte normative s-au emis decizii de reintegrare în funcţii cu un salariu de bază diferit, mai mic decât cel din iunie 2010, dar egal cu cel din luna decembrie 2010. Prin urmare, creşterea salarială de 15% prevăzută de Legea nr. 285/2010 s-a aplicat salariului aferent lunii decembrie, iar nu celui aferent lunii iunie 2010. Aşa fiind, au fost încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 42 alin. (1) şi (2) lit. c), art. 44 alin. (1)-(4) şi art. 47 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 872/2010 şi nr. 874/2010.
Contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu a comunicat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.658/2010, nr. 1.655/2010, nr. 1.155/2011 şi nr. 98/2012, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 98/2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 septembrie 2010.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 42 alin. (1) şi (2) lit. c) referitor la interzicerea muncii forţate, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată şi art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii hotărârilor de guvern, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 este inadmisibilă.
În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010, Curtea reţine că, prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a dispus diminuarea cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută cu 25% pe o perioadă determinată, până la 31 decembrie 2010.
Prin Decizia nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că măsura diminuării drepturilor salariale pe o perioadă determinată este în acord cu prevederile Legii fundamentale. Prin aceleaşi decizii, Curtea a arătat însă că revenirea la cuantumul anterior al drepturilor salariale reprezintă "o obligaţie de rezultat pe care şi-o impune legiuitorul pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor este de esenţa textului art. 53 din Constituţie".
Având în vedere cele reţinute de Curte în deciziile amintite, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că legiuitorul era obligat constituţional ca, ulterior datei de 31 decembrie 2010, să dispună acordarea drepturilor salariale iniţiale. Prin urmare, consideră că prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010 sunt contrare Legii fundamentale, întrucât au ca efect păstrarea unui nivel redus al salariilor faţă de cel avut iniţial, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Răspunzând unor critici asemănătoare privind dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, înainte de promulgarea acesteia, Curtea, prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a constatat că "nu există nicio legătură între conţinutul normativ al textului criticat şi susţinerile autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, întrucât acesta nu vizează cuantumul drepturilor salariale, ci conversia de la sisteme de salarizare neomogene la unul unitar pentru tot personalul plătit din fonduri publice, respectiv plasarea acestui personal pe diferite clase de salarizare de la 1 la 110, la care se aplică un coeficient de ierarhizare corespunzător de la 1,00 la 15,00. Pentru a stabili în concret salariul/solda/indemnizaţia brută a unei persoane, trebuie să existe o valoare de referinţă corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00; această valoare de referinţă trebuie să aibă un nivel care, la momentul aplicării sale, să reflecte un nivel al salariului/soldei/indemnizaţiei brute cel puţin la nivelul lunii iunie 2010. Or, pentru anul 2011, valoarea salariilor de bază nu se stabileşte în funcţie de această valoare de referinţă raportată la coeficientul de ierarhizare, ci potrivit art. 1 din Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiţii, critica de neconstituţionalitate privind art. 33 alin. (1) din legea-cadru este neîntemeiată".
Referitor la critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, Curtea, prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, a amintit că, prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". A apreciat însă că aceasta "este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010." De asemenea, a reţinut că "stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, [...] în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010".
Desigur, Curtea Constituţională nu a contestat că, atât timp cât drepturile salariale sunt inferioare momentului iunie 2010, înseamnă că, în continuare, există o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca şi corolar al dreptului la muncă, dar a constatat că au fost îndeplinite cerinţele art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, a stabilit că drepturile salariale constituie un "bun" care intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate. Această concluzie nu vizează însă drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile.
De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi 44.605/11 "Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României", paragraful 16, a stabilit că salariile viitoare cu greu pot primi accepţiunea de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, că, şi dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, afectarea acestui drept (reducerea) este prevăzută de lege, urmăreşte o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivităţii şi interesele individuale ale cetăţeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea a atras atenţia că autorităţile naţionale se află într-o poziţie mai favorabilă decât judecătorul internaţional în a aprecia existenţa cauzei de "utilitate publică" (paragraful 19).
În privinţa prevederilor constituţionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai, Curtea, prin Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, a statuat că "nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcţie de capacitatea economică şi financiară a ţării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 670 lei pentru anul 2011 (a se vedea în acest sens Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenţei".
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În sfârşit, Curtea constată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus creşterea în două a trepte a veniturilor salariale cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012, respectiv cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, pentru a se ajunge astfel la nivelul salariilor avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Mihai Agachi ş.a., în Dosarul nr. 2.825/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Sindicatul Naţional de Mediu "Ecologistul", în numele membrilor săi Luminiţa Badea ş.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 5 din data de 4 ianuarie 2013