DECIZIE nr. 309 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2821 alin. 1 şi ale art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedură Civilă din 1865 şi ale art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Societatea "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.150/108/2010* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.437D/2014.
2. La apelul nominal, lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent şef referă asupra faptului că Societatea "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În aceste sens, se arată că art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 consacră regula aplicării imediate a legii de procedură noi atât în privinţa proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, cât şi a căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, legea nouă se aplică din momentul intrării sale în vigoare atât proceselor şi executărilor silite începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată, respectiv de executare, cât şi căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii, Cu privire la dispoziţiile art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011, se invocă Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, ale cărei considerente sunt valabile mutatis mutandis în privinţa criticilor de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 21 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.150/108/2010*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 şi ale art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Societatea "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare, privind inexistenţa unui titlu locativ, şi a unei acţiuni în evacuare.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, din aplicarea coroborată a dispoziţiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 şi ale art. 2821 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011, rezultă că suprimarea căii de atac a apelului, în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în privinţa acţiunilor în evacuare, va fi aplicabilă cu titlu retroactiv, respectiv în cazul unor procese în curs de judecată, cu privire la care nu s-a pronunţat încă o hotărâre judecătorească, aspect ce contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile şi dreptului la un proces echitabil.
7. Se mai susţine că prevederile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în situaţia în care o lege nouă suprimă o cale de atac sau modifică termenul de exercitare a acesteia, prevederile textului de lege criticat vor fi aplicabile oricărei hotărâri pronunţate după intrarea în vigoare a legii noi, indiferent de momentul începerii procesului. Or, o lege nouă nu poate conferi unor situaţii juridice în curs (procese aflate pe rolul instanţelor) efectele juridice pe care acestea nu erau susceptibile să le producă la momentul când s-au născut aceste situaţii juridice, respectiv la momentul începerii procesului, când, în speţă, exista posibilitatea atacării cu apel a hotărârii judecătoreşti.
8. Se mai susţine că drepturile procesuale trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte, astfel încât dreptul la un tribunal, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie recunoscut în conformitate cu modul în care părţile l-au previzionat la începutul procesului. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că intervenţia legiuitorului în sensul modificării normelor procedurale aplicabile unui proces în curs aduce atingere înseşi substanţei dreptului la un tribunal. Se mai arată că art. 27 din noul Cod de procedură civilă prevede că hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
9. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 sunt în sensul suprimării căii de atac a apelului în anumite cauze (printre care şi a acţiunii în evacuare, ce constituie obiectul litigiului), însă acest lucru nu contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile sau dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate, aplicabile litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, reprezintă un caz de ultraactivitate a legii vechi, soluţie adoptată de legiuitor prin derogare de la regula aplicării imediate a normei de drept procesual civil, reglementată prin art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. În această materie a căilor de atac, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, o excepţie de la alin. 1 al art. 725 din acelaşi cod, în vederea asigurării stabilităţii şi previzibilităţii procesului şi pentru a păstra căile de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Or, atât principiul aplicării imediate a legii noi, cât şi ultraactivitatea legii vechi nu sunt, aşa cum în mod constant a statuat Curtea Constituţională, de sorginte constituţională, ci legală.
12. Se mai apreciază că retroactivitatea prevederilor legale criticate ar fi presupus abrogarea unei căi de atac prevăzute de lege la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, abrogare care să se producă ulterior acestui moment. Însă, în cazul în care hotărârea judecătorească este pronunţată sub imperiul unei legi noi care suprimă o cale de atac, aplicarea imediată a legii noi nu înseamnă retroactivitate.
13. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că noul Cod de procedură civilă adoptă o nouă concepţie cu privire la aplicarea în timp a normei de procedură civilă, în sensul de a supune întregul proces civil legii procesuale în vigoare la momentul începerii acestuia (art. 25 şi 27 din noul Cod de procedură civilă), soluţie acceptată de către autorul excepţiei, Guvernul apreciază că aceasta reprezintă varianta de reglementare considerată oportună de către legiuitor, în sensul de a răspunde noilor exigenţe ale procesului civil sau principiului previzibilităţii, iar nicidecum nu presupune un viciu de constituţionalitate a vechii reglementări procesuale civile. De altfel, art. 2821 din Codul de procedură civilă din 1865, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 71/2011, prevedea aceeaşi soluţie cu privire la căile de atac exercitate împotriva acţiunii în evacuare, şi anume exclusiv recursul, astfel încât legea nouă (Legea nr. 71/2011) nu a făcut decât să coreleze reglementarea procesual civilă cu cea cuprinsă în noul Cod civil, prin eliminarea referirii la "materia comercială", în conformitate cu concepţia monistă a noului Cod civil.
14. Se mai arată, în punctul de vedere exprimat de Guvern, că intrarea în vigoare a unei legi noi de procedură nu înseamnă o lipsă de previzibilitate a procesului, pentru cauzele pendinte, sau o afectare a dreptului la un proces echitabil, câtă vremea legea nouă prevede norme tranzitorii, de natură să prelungească aplicarea legii vechi, astfel încât procesul să fie soluţionat după reguli cunoscute la momentul iniţierii lui, respectiv căile de atac să se supună normelor legale în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, în forma modificată prin art. I pct. 225 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, şi ale art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi în temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficia) al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel cum au fost modificate prin art. 219 pct. 4 din Legea nr. 71/2011, precum şi dispoziţiile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, în forma modificată prin art. I pct. 225 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege."
- Art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865: "Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate."
18. Deşi prevederile legale criticate cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865 nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe însă asupra acestora, dat fiind faptul că şi-au produs efectele juridice în cauza dedusă judecăţii, astfel încât, în acord cu jurisprudenţa Curţii (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), potrivit căreia "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", Curtea urmează a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, la data introducerii acţiunii în evacuare, respectiv în anul 2004, în temeiul art. 282 din Codul de procedură civilă din 1865, hotărârile judecătoreşti date în această materie erau supuse apelului, iar în temeiul art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, în forma modificată prin art. I pct. 225 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi erau supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. Pe parcursul soluţionării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 71/2011, care, prin art. 219 pct. 4, modifică Codul de procedură civilă din 1865, statuând expres, în raport de obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei, că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti pronunţate în cazul acţiunilor în evacuare. Or, având în vedere că, până la intrarea în vigoare a legii noi, în cauză nu a fost pronunţată nicio hotărâre judecătorească, în cauză se ridică problema lipsei incidenţei dispoziţiilor normei tranzitorii generale - art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 - şi a aplicării dispoziţiilor legii noi, care suprimă calea de atac a apelului. În legătură cu aceste aspecte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că o lege nouă (Legea nr. 71/2011) nu poate conferi unor situaţii juridice în curs (procese aflate pe rolul instanţelor) efectele juridice pe care acestea nu erau susceptibile să le producă la momentul când s-au născut aceste situaţii juridice, respectiv la momentul începerii procesului, când, în speţă, exista posibilitatea atacării cu apel a hotărârii judecătoreşti.
21. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că situaţia juridică modificată prin legea nouă se referă la regimul juridic al căilor de atac, regim juridic care este indisolubil legat de momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, iar nu de data introducerii acţiunii în instanţă. Din această perspectivă, modificarea regimului juridic al căii de atac aplicabile hotărârii judecătoreşti înainte de pronunţarea acesteia nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.
22. Dincolo de aceste aspecte legate de conflictul în timp al unor norme de procedură, ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, Curtea reţine că, în speţă, problema aplicării imediate a unei legi noi, respectiv instituirea unui nou regim juridic al căii de atac aplicabile unui litigiu în curs, nu poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, principiul aplicării imediate a normei procesuale şi, corelativ, principiul supravieţuirii legii vechi sunt de sorginte legală, iar nu constituţională, legiuitorul având posibilitatea de a da preeminenţă unuia dintre ele, în considerarea anumitor situaţii particulare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.671 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 23 februarie 2010, sau Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014).
23. Pentru aceleaşi considerente în cauză nu pot fi reţinute nici susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil sau dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu referire la intervenţia legiuitorului în sensul modificării normelor procedurale aplicabile unui proces în curs.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.150/108/2010* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 2821 alin. 1 şi ale art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 462 din data de 26 iunie 2015