DECIZIE nr. 52 din 17 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, excepţie ridicată de Regia Publică Locală - Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului - R.A. în Dosarul nr. 4.755/62/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.126D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 255 din 6 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din 15 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.755/62/2014, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează o inegalitate de tratament juridic în privinţa salarizării directorilor de ocoale silvice în funcţie de unitatea administrativ-teritorială de care aparţine ocolul silvic. Astfel, se ajunge la situaţia ca directorul de ocol silvic aparţinând unei comune să beneficieze de un salariu semnificativ mai mic faţă de cel al unui director de ocol silvic aparţinând unui municipiu, chiar dacă sarcinile şi atribuţiile sale sunt cel puţin aceleaşi, dacă nu mai complexe. În acest sens, autoarea excepţiei arată că funcţionează sub autoritatea unei asociaţii formate din 13 unităţi administrativ-teritoriale şi, în plus, administrează fondul forestier proprietatea privată â mai multor composesorate, mănăstiri, biserici şi şcoli.
6. Se apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă şi art. 41 din Constituţie, întrucât interzic directorilor regiilor autonome de interes local să primească alte beneficii de orice formă, în afara indemnizaţiei lunare.
7. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 255 din 6 mai 2014.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile delege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 31 şi 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico - financiare la nivelul unor operatori economici. În realitate, având în vedere critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) şi art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 23 iunie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:
- Art. 31 alin. (1) lit. c): "(1) Directorul general/directorul beneficiază de o remuneraţie lunară acordată prin contractul de mandat, după cum urmează: [...]
c) la nivelul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor de interes local aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unităţi administrativ-teritoriale de interes local, precum şi al filialelor acestora, remuneraţia nu poate depăşi nivelul indemnizaţiei lunare acordate prin lege pentru funcţia de viceprimar;";
- Art. 32: "(1) Remuneraţia lunară a directorului general/directorului stabilită prin contractul de mandat în condiţiile art. 31 alin. (1) este unica formă de recompensare în bani a activităţii depuse de persoana respectivă.
(2) Directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice formă, în afara celor prevăzute la art. 31 alin. (2)."
12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul la muncă, precum şi ale art. 115 alin. (6) referitor la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 a fost abrogată prin art. 15 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 29 august 2013. Având în vedere însă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că dispoziţiile legale criticate continuă să producă efecte juridice în cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 31 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 stabileşte limita maximă a remuneraţiei lunare de care poate beneficia directorul general/directorul unei regii autonome, societăţi sau companii de interes local aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unităţi administrativ-teritoriale de interes local. Această remuneraţie este stabilită în funcţie de indemnizaţia aferentă unei funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţilor publice locale, respectiv funcţia de viceprimar.
15. Curtea reţine că indemnizaţiile aferente funcţiilor de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţilor publice locale variază în funcţie de nivelul unităţii administrativ - teritoriale, de categoria acesteia şi de numărul de locuitori pe care îl are. Aceste criterii după care este construit întregul sistem public de salarizare sunt obiective şi raţionale, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat aplicat persoanelor care deţin asemenea funcţii nu poate fi calificat ca fiind discriminatoriu.
16. Raportat la susţinerile potrivit cărora autoarea excepţiei administrează o suprafaţă mare de fond forestier (potrivit aprecierilor sale), ce se întinde pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale, Curtea reţine că este de la sine înţeles că suprafaţa administrativă a unei unităţi administrativ-teritoriale poate cuprinde în proporţii variabile vegetaţie forestieră sau că acest fond forestier se poate întinde pe suprafaţa mai multor unităţi administrativ-teritoriale, ceea ce nu înseamnă eo ipso că legiuitorul trebuie să conceapă un sistem de salarizare în funcţie de dimensiunea suprafeţei acoperite de vegetaţie forestieră. Din contră, ţine de opţiunea legiuitorului de a concepe şi de a stabili un sistem de salarizare după anumite criterii, desigur, cu condiţia ca acestea să nu fie aleatorii. În consecinţă, întrucât legiuitorul a stabilit că entitatea, în cazul de faţă regia autonomă, este de interes local, rezultă că grila de salarizare concepută pentru nivelul respectiv de unitate administrativ-teritorială trebuie să se aplice în mod unitar, pentru a se asigura o unicitate a sistemului public de salarizare.
17. Astfel, în domeniul salarizării personalului din unităţile administrativ-teritoriale prevalează în optica legiuitorului chiar nivelul acestora, nivel care se constituie într-un criteriu obiectiv şi raţional de natură să determine aplicarea unui tratament juridic diferenţiat în privinţa persoanelor care intră sub incidenţa sa. în consecinţă, art. 31 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 nu încalcă nici art. 16 din Constituţie şi nici art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentele.
18. În privinţa criticii de neconstituţionalitate care vizează art. 32 din ordonanţa de urgenţă, Curtea a constatat că directorii generali/directorii unităţilor economice de interes local încheie un contract de mandat în baza căruia beneficiază de o retribuţie al cărei cuantum este limitat la cel al indemnizaţiei viceprimarului unităţii administrativ-teritoriale din care acestea fac parte. Contractul de mandat astfel încheiat reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de art. 2.009 şi următoarele din Codul civil, deosebindu-se, în mod esenţial, de raportul de muncă. Întrucât art. 41 din Constituţie vizează, în mod esenţial, raportul de muncă, şi nu drepturile şi obligaţiile născute în temeiul unui contract de mandat, modalitatea de configurare şi cuantumul retribuţiei plătite în baza contractului de mandat nu pot fi cenzurate prin prisma acestui text constituţional, care nu este incident în cauză.
19. De asemenea, întrucât măsurile criticate au fost prorogate pentru perioada 2010-2011 pe calea unor ordonanţe de urgenţă succesive, înseamnă că o critică de neconstituţionalitate raportată la art. 115 alin. (6) din Constituţie poate viza, eventual, ordonanţele de urgenţă succesive de prorogare a acestora, şi nu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008, mai ales că textele criticate au fost introduse în forma actuală (criticate în prezentul dosar) prin lege. De aceea, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauză (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 255 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014).
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Regia Publică Locală - Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului - R.A. în Dosarul nr. 4.755/62/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) şi ale art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Braşov-Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 februarie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 366 din data de 27 mai 2015