DECIZIE nr. 383 din 7 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Gabriel Ciupercă în Dosarul nr. 1.114/118/2015 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.619D/2015.
2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei domnii avocaţi Gică Sava şi Ion Vulpoiu din cadrul Baroului Constanţa, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Gică Sava, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate deoarece sintagma "înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecăţii" instituie o discriminare între martorii condamnaţi şi cei necondamnaţi.
4. Domnul avocat Ion Vulpoiu achiesează la susţinerile colegului său. În plus, mai arată că martorul denunţător ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei şi dacă denunţul a fost făcut după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece situaţia juridică în care se află un condamnat nu este identică cu cea a persoanei cercetate care se află în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. Dacă s-ar admite teza posibilităţii reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege şi pentru martorul condamnat, atunci ar fi afectat principiul autorităţii de lucru judecat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.114/118/2015, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Gabriel Ciupercă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate afectează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece condiţia impusă de legiuitor în persoana martorului denunţător, respectiv ca denunţul sau facilitarea la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit infracţiuni grave să se facă "înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii", instituie un regim discriminatoriu de aplicare a normelor cuprinse în lege pentru martorul denunţător, care este deja judecat definitiv şi se află în executarea unei pedepse. De aceea, stabilirea unui criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei condamnate, nu poate să constituie un temei al acordării dreptului de reducere al limitelor pedepsei în situaţia în care martorul denunţător a furnizat sau a fost de acord să furnizeze organelor judiciare informaţiile ori datele privind săvârşirea unei infracţiuni grave, căci ar contraveni dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1).
8. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opinează că excepţia este neîntemeiată deoarece dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu conduc la un tratament discriminatoriu câtă vreme sunt aplicabile fiecărei persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, cu condiţia ca înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave. Stabilirea unui termen până la care formularea denunţului atrage reducerea pedepsei este atributul legiuitorului şi nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
10. Guvernul apreciază că excepţia este inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 67 din 26 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 afectează prevederile constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, persoanele aflate în executarea unei pedepse sunt excluse în mod legitim de la dreptul de a beneficia de reducerea pedepsei, întrucât nu au demonstrat în momentul individualizării acesteia aceeaşi atitudine de cooperare cu organele judiciare precum persoanele care denunţă sau facilitează identificarea altor făptuitori înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecăţii.
12. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului de constituţionalitate ca fiind discriminatorie (a se vedea Decizia nr. 192 din 31 martie 2005).
13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014, care au următorul conţinut: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007 şi Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative criticate şi în prezenta cauză, prilej cu care a statuat că inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat.
18. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
19. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecţiei martorilor şi nu este de natură să aducă atingere principului egalităţii în drepturi.
20. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, apreciem că soluţia şi argumentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Ciupercă în Dosarul nr. 1.114/118/2015 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 558 din data de 25 iulie 2016