ORDIN nr. 4825 din 28 octombrie 2014 privind aprobarea Planului-cadru de învăţământ al alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar, a listelor şi a programelor şcolare pentru clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, alternativa educaţională Waldorf
În conformitate cu Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.
Art. 1
Se aprobă Planul-cadru de învăţământ al alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar, prevăzut în anexa nr. 1.
Art. 2
Se aprobă Lista programelor şcolare pentru clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, alternativa educaţională Waldorf, prevăzută în anexa nr. 2.
Art. 3
Se aprobă Lista programelor şcolare pentru clasa I şi clasa a II-a, alternativa educaţională Waldorf, prevăzută în anexa nr. 3.
Art. 4
Se aprobă programele şcolare pentru clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, alternativa educaţională Waldorf, după cum urmează: Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română; Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba maghiară maternă - versiune în limba maghiară; Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba maghiară maternă - traducere în limba română; Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română pentru şcolile şi secţiile cu predare în limbile minorităţilor naţionale; Comunicare în limba modernă 1; Programa şcolară pentru disciplina Matematică; Programa şcolară pentru disciplina Educaţie fizică; Programa şcolară pentru disciplina Educaţie plastică; Programa şcolară pentru disciplina Desen de forme; Programa şcolară pentru disciplina Educaţie muzicală; Programa şcolară pentru disciplina Euritmie; Programa şcolară pentru disciplina Jocuri de mişcare; Programa şcolară pentru disciplina Abilităţi practice. Programele sunt cuprinse în anexa nr. 4.
Art. 5
Se aprobă programele şcolare pentru clasa I şi clasa a II-a, alternativa educaţională Waldorf, după cum urmează: Comunicare în limba modernă 1 pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, Comunicare în limba modernă 2. Programele sunt cuprinse în anexa nr. 5.
Art. 6
Anexele nr. 1-5*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 7
Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, inspectoratele şcolare judeţene, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ în care funcţionează alternativa educaţională Waldorf vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 8
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

ANEXA nr. 1: Planul-cadru de învăţământ al alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar
CAPITOLUL 1:
(1)_
Planul-cadru pentru învăţământul primar alternativ Waldorf reprezintă un document reglator esenţial - componentă a curriculumului Waldorf.
În elaborarea acestui document s-a ţinut seama de prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 referitoare la structura învăţământului obligatoriu, de asumarea de către România a pluralismului educaţional, de atingere a finalităţilor curriculumului naţional la încheierea ciclului primar, de adecvarea curriculumului Waldorf la contextul socio-cultural naţional, de raportarea la tendinţele actuale şi la criteriile internaţionale general acceptate în dezvoltarea curriculară a şcolilor Waldorf, de pertinenţa conţinuturilor propuse în raport cu obiectivele pedagogiei Waldorf.
Construcţia planului-cadru de învăţământ pentru alternativa educaţională Waldorf are în vedere competenţele fundamentale care sunt dezvoltate şi stimulate în ciclul primar, având ca bază antropologia lui Rudolf Steiner precum şi Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, din 2006, privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi.
În prezentele Precizări operăm cu termenii: plan-cadru de învăţământ, arie curriculară, trunchi comun, CDS (curriculum la decizia şcolii), plajă orară, schemă orară. Aceştia se utilizează cu aceeaşi specificaţie din Metodologia privind aplicarea planurilor-cadru de învăţământ pentru învăţământul primar, aprobată prin OMEN nr. 3.371 din 12 martie 2013.
Predarea disciplinelor de învăţământ: Comunicare în limba română, Comunicare în limba maternă, Matematică, Ştiinţe ale naturii, Istorie, Geografie şi Desen de forme se face în module (epoci) de 2-5 săptămâni, organizate într-un curs de bază care nu va depăşi 110 minute, plasat la începutul activităţii zilnice. În funcţie de specificul fiecărei şcoli şi de nevoia de adaptare la programul întregii şcoli, la clasa pregătitoare şi la clasa I, din cele 110 minute pot fi alocate între 10 şi 20 minute altor activităţi didactice.
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precizează, la art. 66 alin. 5, modul în care pot fi folosite orele alocate disciplinelor şcolare:
"Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev."
(2)Ariile curriculare cu care se operează în prezentul plan-cadru sunt:
- Limbă şi comunicare
- Matematică şi ştiinţe ale naturii
- Om şi societate
- Arte
- Educaţie fizică, sport şi sănătate
- Tehnologii.
(3)_
Pedagogia steineriană (Waldorf) consideră că ariile curriculare şi disciplinele de învăţământ nu constituie scopuri în sine, ci mijloace de înţelegere a individualităţii fiecărui copil şi de dezvoltare liberă şi armonioasă a acestuia.
Numărul de ore din planul-cadru reflectă specificul alternativei Waldorf, precum şi compatibilizarea învăţământului alternativ Waldorf cu cerinţele învăţământului tradiţional privind finalităţile şi nivelul de achiziţii.
Astfel, prezentul plan-cadru cuprinde desenul de forme şi euritmia steineriană ca discipline specifice alternativei educaţionale Waldorf şi studierea a două limbi moderne (sau a două limbi diferite de limba maternă) începând din clasa I.
Programa de desen de forme cuprinde elemente care ţin de pregătirea pentru scriere, desen şi desen geometric incipient.
Euritmia face parte din disciplinele specifice învăţământului alternativ Waldorf. Orele de euritmie sunt predate numai de absolvenţi ai unui studiu de minim patru ani în Arta euritmiei urmat la o instituţie recunoscută de Universitatea Liberă pentru Ştiinţe de la Goetheanum - Dornach, Elveţia. Dacă şcoala nu dispune de un cadru didactic care îndeplineşte aceste condiţii, orele de euritmie pot fi înlocuite cu o disciplină care să cuprindă jocuri de mişcare. Pentru desfăşurarea orelor de euritmie se normează şi corepetitor pentru o grupă sau o clasă pe oră.
La disciplina educaţie muzicală se introduce studiul unui instrument muzical (flaut pentatonic) începând cu clasa I, o oră pe săptămână (muzică instrumentală) ce poate fi predată de profesorul de specialitate.
Programa de clasa a IV-a cuprinde disciplinele istorie şi geografie sub titlul Cunoştinţe despre ţinutul natal.
Educaţia civică şi dezvoltarea personală a elevilor se realizează în mod integrat prin intermediul tuturor disciplinelor cuprinse în prezentul plan-cadru.
Planul-cadru pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale cuprinde şi disciplinele specifice: Comunicare în limba română pentru şcolile şi secţiile cu predare în limbile minorităţilor naţionale şi Comunicare în limba maternă.
(4)Elemente specifice învăţământului primar alternativ Waldorf:
- pondere echilibrată, în planul de învăţământ, a disciplinelor cognitive, artistice şi practice
- discipline şi conţinuturi de învăţământ specifice
- predarea a două limbi moderne începând cu clasa I
- predarea în epoci (module)
- structură specifică a cursului de bază (zicere, parte ritmică, parte de predare-învăţare-evaluare, parte narativă)
- configurarea artistică a predării
- în locul manualelor se folosesc materiale create de învăţător sau preluate din surse diverse, iar elevii realizează propria "carte"- caietul de epocă
- rol accentuat al învăţătorului-diriginte
- serbări specifice Waldorf (de sfârşit de epocă sau dedicate evenimentelor anului)
- formarea comunităţii şcolare (părinţi-elevi-profesori)
- crearea unui ambient specific în sala de clasă, în şcoală
- conducerea colegială a unităţilor de învăţământ
- consiliu profesoral săptămânal
- participare periodică a cadrelor didactice la perfecţionări interne şi externe
- documente şcolare specifice alternativei
- evaluarea elevilor, specifică alternativei Waldorf, nu se bazează pe calificative şi note ci are formă descriptivă (caracterizări/aprecieri scrise); evaluarea este continuă, complexă şi multicriterială, axată pe individualitatea elevilor
(5)_
Prezentele precizări sunt parte integrantă a planului-cadru de învăţământ; sunt valabile pentru clasele/şcolile/liceele Waldorf din învăţământul de stat şi particular, cu predare în limba română şi în limbi ale minorităţilor naţionale.
Planurile-cadru de învăţământ se aplică începând cu anul şcolar 2013-2014 la clasa pregătitoare şi la clasa I, începând cu anul şcolar 2014-2015 la clasa a II-a, începând cu anul şcolar 2015-2016 la clasele a III-a şi a IV-a.
În anul şcolar 2014-2015, la clasele a III-a şi a IV-a se aplică în continuare Planul-cadru de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5290/2001.
În anul şcolar 2015-2016 la clasa a IV-a se aplică în continuare Planul-cadru de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5290/2001.
Elaborarea planurilor-cadru de învăţământ şi a programelor şcolare ale alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar a fost realizată sub coordonarea Federaţiei Waldorf din România de către următorul grup de lucru: prof. Oana Elena Andone (Liceul Teoretic Waldorf Iaşi), prof. Emese Andrea Bolla (Liceul Waldorf Cluj-Napoca), prof. Dumitra Carapalea (CPCTS "Corabia" Bucureşti), prof. Adrian Condrea (Liceul Teoretic Waldorf Iaşi), prof. Rodica Fotache (Şcoala Waldorf Brăila), prof. Viorica Gheorghe (Liceul Teoretic Waldorf Bucureşti), prof. Alina Loredana Ghiorghe (Şcoala Waldorf Brăila), prof. Constantin Gruia (CPCTS "Corabia" Bucureşti), inst. Cristina Hobjilă (Liceul Teoretic Waldorf Bucureşti), prof. Aron-Istvan Laszlo Bakk (Liceul Waldorf Cluj-Napoca), prof. Daniela Lăptoiu (Liceul Teoretic Waldorf Bucureşti), prof. Alexandrina Pop (Liceul Waldorf Cluj-Napoca), înv. Corina Râmnenanţu (Liceul Waldorf Timişoara), prof. Veronika Staharoczky (Liceul Waldorf Cluj-Napoca), inst. Zenovia Ungureanu (Liceul Teoretic Waldorf Bucureşti).
CAPITOLUL 2: Planul-cadru de învăţământ al alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar

Aria curriculară

Disciplina

Clasa

P

I

II

III

IV

Limbă şi comunicare

Limba şi literatura română1

5

6

6

5

5

Limba modernă 12

2

2

2

2

2

Limba modernă 22

 

2

2

2

2

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Matematică3

4

4

4

4

4

Ştiinţe ale naturii

   

1

1

Om şi societate

Istorie4

    

2

Geografie4

     

Religie5

1

1

1

1

1

Educaţie fizică, sport şi sănătate

Educaţie fizică

2

2

2

2

2

Arte

Educaţie plastică

1

1

1

1

1

Desen de forme

1

1

1

1

1

Educaţie muzicală

1

2

2

2

2

Euritmie6/Jocuri de mişcare

1

1

1

1

1

Tehnologii

Abilităţi practice

2

2

2

2

2

Număr total de ore trunchi comun

20

24

24

24

26

Curriculum la decizia şcolii (discipline opţionale)

0-2

0-2

0-2

0-2

0-2

Nr. minim de ore pe săptămână

20

24

24

24

26

Nr. maxim de ore pe săptămână

22

26

26

26

28

1La clasele pregătitoare, I şi a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba română.
2La clasele pregătitoare, I şi a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba modernă.
3La clasele pregătitoare, I şi a II-a, se studiază integrat la disciplina Matematică şi conţinuturi care se referă la explorarea mediului.
4Programa de clasa a IV-a cuprinde cunoştinţe de istorie şi geografie sub titlul Cunoştinţe despre ţinutul natal.
5Disciplina Religie va utiliza Curriculumul naţional.
6Dacă nu există cadru didactic care să îndeplinească condiţiile de încadrare prevăzute în Precizări, orele de euritmie vor fi înlocuite cu o disciplină care cuprinde jocuri de mişcare. Pentru desfăşurarea orelor de euritmie se normează şi corepetitor.
CAPITOLUL 3: Planul-cadru de învăţământ al alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar în limbile minorităţilor naţionale

Aria curriculară

Disciplina

Clasa

P

I

II

III

IV

Limbă şi comunicare

Limba şi literatura română1

3

4

4

4

4

Limba şi literatura maternă1

5

6

6

5

5

Limba modernă 12

 

2

2

2

2

Matematică şi ştiinţe ale naturii

Matematică3

4

4

4

4

4

Ştiinţe ale naturii

   

1

1

Om şi societate

Istorie4

    

2

Geografie4

     

Religie5

1

1

1

1

1

Educaţie fizică, sport şi sănătate

Educaţie fizică

2

2

2

2

2

Arte

Educaţie plastică

1

1

1

1

1

Desen de forme

1

1

1

1

1

Educaţie muzicală

1

2

2

2

2

Euritmie6/Jocuri de mişcare

1

1

1

1

1

Tehnologii

Abilităţi practice

2

2

2

2

2

Număr total de ore trunchi comun

21

26

26

26

28

Curriculum la decizia şcolii (discipline opţionale)

0-2

0-2

0-2

0-2

0-2

Nr. minim de ore pe săptămână

21

26

26

26

28

Nr. maxim de ore pe săptămână

23

28

28

28

30

1La clasele pregătitoare, I şi a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba română, respectiv Comunicare în limba maternă.
2La clasele I şi a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba modernă.
3La clasele pregătitoare, I şi a II-a, se studiază integrat la disciplina Matematică şi conţinuturi care se referă la explorarea mediului.
4Programa de clasa a IV-a cuprinde cunoştinţe de istorie şi geografie sub titlul Cunoştinţe despre ţinutul natal.
5Disciplina Religie va utiliza Curriculumul naţional.
6Dacă nu există cadru didactic care să îndeplinească condiţiile de încadrare prevăzute în Precizări, orele de euritmie vor fi înlocuite cu o disciplină care cuprinde jocuri de mişcare. Pentru desfăşurarea orelor de euritmie se normează şi corepetitor.
ANEXA nr. 2: LISTA PROGRAMELOR ŞCOLARE PENTRU CLASA PREGĂTITOARE, CLASA I ŞI CLASA A II-A ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
1.Comunicare în limba română
2.Comunicare în limba maghiară maternă (versiune în limba maghiară)
3.Comunicare în limba maghiară maternă (traducere în limba română)
4.Comunicare în limba română pentru şcolile şi secţiile cu predare în limbile minorităţilor naţionale
5.Comunicare în limba modernă 1
6.Matematică
7.Educaţie fizică
8.Educaţie plastică
9.Desen de forme
10.Educaţie muzicală
11.Euritmie
12.Jocuri de mişcare
13.Abilităţi practice
ANEXA nr. 3: LISTA PROGRAMELOR ŞCOLARE PENTRU CLASA I ŞI CLASA A II-A ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
1.Comunicare în limba modernă 1 pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale
2.Comunicare în limba modernă 2
ANEXA nr. 4:
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
CAPITOLUL 1: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
Pedagogia Waldorf a dezvoltat un concept propriu cu privire la studiul limbii şi literaturii materne. Acesta a luat naştere din analiza modului în care interacţionează două forţe polare, cu legităţi specifice: receptarea mesajului oral/scris şi formele convenţionale de exprimare orală/scrisă. Din interacţiunea acestora ia naştere capacitatea de comunicare ce se concretizează la nivelul individului în posibilitatea de exprimare a gândurilor, stărilor, sentimentelor şi opiniilor proprii. În esenţă, acesta este scopul comunicării în limba română.
Limba este un proces viu, în permanentă transformare, însă la baza ei stau legităţi general valabile - forme şi structuri stabile - care îşi au originea în vremuri îndepărtate. De aici s-a născut necesitatea selectării de către învăţător a acelor texte care au valoare artistică şi care stau la baza creaţiei literare actuale. Astfel, povestirea zilnică a învăţătorului, în partea de final a cursului, indiferent de materia predată, ocupă un spaţiu larg în desfăşurarea activităţilor didactice din şcolile Waldorf: basme în clasa pregătitoare şi la clasa I, fabule şi legende în clasa a II-a, texte biblice din Vechiul Testament în clasa a III-a, mitologie în clasa a IV-a. Textele povestite sunt apoi repovestite de copii, care preiau cu uşurinţă elemente specifice de limbaj, astfel încât se realizează atingerea unui obiectiv esenţial - dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral.
Un element specific pedagogiei Waldorf este partea ritmică. Aceasta presupune afectarea unui timp (de regulă 20-30 min.) la începutul fiecărui curs, în care învăţătorul şi copiii rostesc împreună poezii şi jocuri de cuvinte, intonează cântece, în alternanţă. Acest moment al zilei de şcoală se constituie ca fundament pentru latura socială a educaţiei. În domeniul lingvistic este cu atât mai necesară o astfel de activitate, cu cât dezvoltarea comunicării (capacitatea de exprimare proprie) nu se poate realiza decât prin interacţiune cu ceilalţi semeni, în sfera socialului.
De o deosebită importanţă pentru pedagogia Waldorf este modul specific în care aceasta aşează înaintea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea/lectura), capacitatea de exprimare scrisă. Printr-o asemenea răsturnare de situaţie se urmăreşte respectarea unui principiu de bază al pedagogiei contemporane, întrucât este ştiut faptul că achiziţiile cognitive devin mai solide dacă sunt susţinute de activitatea proprie a copilului. Pedagogia Waldorf înţelege prin activitate efortul, atât fizic cât şi intelectual, pe care îl face copilul. Astfel, în clasa pregătitoare şi în clasa I copiii sunt conduşi întâi către scriere şi apoi către citire. Ei citesc la început numai ceea ce au scris ei înşişi, după modelul învăţătorului. Citirea vine de la sine pentru fiecare copil, în ritm propriu. Copiii sunt activaţi mai uşor în ceea ce priveşte scrisul, care solicită mai puternic motricitatea.
În predarea literelor, pedagogia Waldorf propune o cale accesibilă vârstei copilului de 6-7 ani. Astfel, învăţătorul porneşte de la o poveste pe care o expune copiilor şi pe care apoi o reia în ziua următoare realizând pe tablă un desen sugestiv pentru copii. În acelaşi timp, copiii desenează în caietele proprii imaginea din poveste. Din desenul realizat pe tablă şi în caiete se desprinde forma literei, fie din conturul elementelor imaginate, fie din atitudinea personajelor. Accentul se pune în acest fel pe calitatea scrierii şi nu pe cantitate, întrucât copiii sunt îndrumaţi să perceapă formele în relaţie cu simţurile proprii. Cunoştinţele dobândite în acest mod devin mai solide şi au ca bază memoria afectivă pe care psihologii contemporani o consideră de o eficienţă superioară. Experienţa practică a demonstrat că astfel se acţionează cu succes împotriva apariţiei deficienţelor de scriere-citire.
Folosirea instrumentelor de scris, de la creioane groase ceracolor (clasa pregătitoare şi clasa I) la creioane colorate (clasa a II-a) - la stilou (abia din clasa a III-a), reprezintă pentru pedagogia Waldorf o cale firească şi necesară de a răspunde cerinţelor de vârstă ale copiilor, cărora li se dezvoltă treptat motricitatea muşchilor fini ai mâinii. În acelaşi timp se are în vedere dezvoltarea simţului estetic. Scrierea caligrafică este exersată în aceeaşi măsură ca şi scrierea ortografică, realizându-se astfel dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.
Caracterul de interdisciplinaritate reprezintă un alt element specific pedagogiei Waldorf. Conţinuturile propuse spre abordare cuprind elemente specifice educaţiei plastice, muzicale, ştiinţelor naturii, educaţiei civice, iar limba română se regăseşte în fiecare dintre acestea.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate
2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
3.Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise
4.Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui scurt mesaj audiat

- sesizarea relaţiei dintre imaginea desenată pe tablă şi mesajul audiat;

- realizarea unui desen pentru a indica despre ce este vorba în mesajul audiat;

- oferirea de răspunsuri scurte la întrebări simple legate de poveştile audiate;

- oferirea de replici afirmative/negative la enunţuri scurte care testează înţelegerea globală;

- participarea la jocuri de grup, ca urmare a înţelegerii regulilor jocului.

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj oral, accesibil, rostit cu claritate

- sesizarea relaţiei dintre imaginea desenată pe tablă şi mesajul audiat;

- realizarea unui desen pentru a indica o scenă semnificativă din povestirea audiată;

- oferirea de răspunsuri scurte la întrebări simple legate de povestirile audiate;

- oferirea de completări la enunţuri scurte care testează înţelegerea globală a textului audiat;

- participarea la jocuri de grup, ca urmare a înţelegerii regulilor jocului.

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj din texte accesibile variate

- sesizarea relaţiei dintre imaginea desenată pe tablă şi mesajul audiat;

- realizarea unui desen pentru a indica o scenă semnificativă din povestirea/fabula audiată;

- oferirea de răspunsuri la întrebări simple legate de povestirile/fabulele audiate;

- oferirea de completări la enunţuri scurte care testează înţelegerea globală a textului audiat;

- participarea la jocuri de grup, ca urmare a înţelegerii regulilor jocului.

1.2. Recunoaşterea câtorva detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar

- numirea personajului/personajelor dintr-o poveste audiată;

- oferirea de răspunsuri la solicitarea de informaţii elementare: "Cine? Ce? Unde? Cum?";

- oferirea de replici afirmative/negative la enunţuri scurte care vizează diverse informaţii din text (ex. numele greşit al personajului, locul corect în care se petrece acţiunea);

- selectarea detaliului corect dintr-un set de enunţuri/cuvinte, utilizând indicarea prin semne;

- îndeplinirea unei instrucţiuni simple exersate prin jocuri;

- îndeplinirea unor sarcini, instrucţiuni, adresate individual sau grupului;

- formularea de răspunsuri la întrebări.

1.2. Recunoaşterea unor detalii dintr-un mesaj rostit cu claritate

- numirea personajului/personajelor dintr-o poveste/povestire/fabulă audiată;

- oferirea de răspunsuri la solicitarea de informaţii elementare: "Cine? Ce? Unde? Cum?";

- oferirea de replici la enunţuri scurte care vizează diverse informaţii din text (ex. numele personajului, locul corect în care se petrece acţiunea, autorul);

- selectarea detaliului corect dintr-un set de enunţuri/cuvinte,

- îndeplinirea unor instrucţiuni exersate prin jocuri;

- îndeplinirea unor sarcini, instrucţiuni, adresate individual sau grupului;

- formularea de răspunsuri la întrebări despre conţinutul unui text audiat.

1.2. Recunoaşterea unor detalii dintr-un text audiat

- numirea personajului/personajelor dintr-o poveste/povestire/fabulă audiată;

- oferirea de răspunsuri la solicitarea de informaţii elementare: "Cine? Ce? Unde? Cum?";

- oferirea de replici la enunţuri scurte care vizează diverse informaţii din text (ex. numele greşit al personajului, locul corect în care se petrece acţiunea);

- selectarea detaliului corect dintr-un set de enunţuri/cuvinte;

- îndeplinirea unei instrucţiuni exersate prin jocuri;

- îndeplinirea unor sarcini, instrucţiuni, adresate individual sau grupului;

- formularea de răspunsuri la întrebări despre conţinutul unui text audiat.

1.3. Identificarea sunetului iniţial şi/sau final dintr-un cuvânt, a cuvintelor din enunţuri rostite clar şi rar

- indicarea sunetelor/silabelor/cuvintelor percepute prin diferite semne: bătăi din palme, castane puse pe bancă, sărituri etc. (ex. "Puneţi pe masă atâtea nuci câte cuvinte aţi auzit.");

- numărarea cuvintelor dintr-un enunţ;

- stabilirea poziţiei sau succesiunii cuvintelor din enunţuri orale;

- dezvoltarea sau simplificarea unui enunţ audiat, prin adăugarea sau scoaterea unui cuvânt;

- punerea în corespondenţă a unui cuvânt rostit cu imaginea potrivită desenată pe tablă.

1.3. Identificarea unor sunete, silabe, cuvinte din enunţuri rostite cu claritate

- memorarea unor cuvinte percepute;

- indicarea sunetelor/silabelor/cuvintelor percepute prin diferite semne: bătăi din palme, ridicarea unui deget, a unui obiect,

- numărarea cuvintelor dintr-un enunţ cu voce tare şi în gând;

- stabilirea poziţiei sau succesiunii cuvintelor din enunţuri orale;

- dezvoltarea sau simplificarea unui enunţ audiat, prin adăugarea sau scoaterea unor cuvinte/propoziţii;

- punerea în corespondenţă a unor mesaje cu imaginile potrivite desenate pe tablă.

1.3. Identificarea sunetelor şi silabelor în cuvinte şi a cuvintelor în enunţuri din mesaje rostite cu claritate, în contexte de comunicare familiare

- indicarea sunetelor/silabelor/cuvintelor percepute prin diferite semne: bătăi din palme, castane puse pe bancă, sărituri etc.;

- identificarea vocalelor şi consoanelor în silabe şi cuvinte;

- formarea unor cuvinte din silabe date;

- numărarea cuvintelor dintr-un enunţ cu voce tare şi în gând;

- dezvoltarea sau simplificarea unui enunţ audiat, prin adăugarea sau scoaterea unor cuvinte;

- jocuri de tip "Fazan", "Cuvinte alintate";

- punerea în corespondenţă a unor cuvinte rostite cu imaginile potrivite desenate pe tablă.

1.4. Manifestarea interesului pentru receptarea mesajelor orale, în contexte de comunicare cunoscute

- exerciţii de ascultare şi de confirmare a înţelegerii mesajului ascultat;

- formulări de răspunsuri la întrebări;

- exerciţii de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite;

- jocuri de rol de tipul "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător;

- audierea unor poveşti povestite de adulţi sau de copii;

- participarea la activităţi de tipul "tu eşti ecoul meu" (reproducerea unor enunţuri formulate de adult sau copii);

1.4. Manifestarea interesului faţă de receptarea mesajelor orale, emise de mai mulţi interlocutori

- exerciţii de ascultare şi de confirmare a înţelegerii mesajului ascultat;

- formulări de răspunsuri la întrebări;

- exerciţii de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite;

- jocuri de rol de tipul "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător;

- audierea unor poveşti spuse de profesor sau de copii;

- participarea la activităţi de tipul "tu eşti ecoul meu" (reproducerea unor enunţuri formulate de adult sau copii);

- participarea la activităţi de tipul "ce am observat astăzi în drum spre şcoală", în care copiii ascultă povestiri cu sens spuse de copii sau adult.

1.4. Manifestarea interesului faţă de o varietate de mesaje orale

- exerciţii de ascultare şi de confirmare a înţelegerii mesajului ascultat;

- formulări de răspunsuri la întrebări;

- exerciţii de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite;

- jocuri de rol de tipul "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător;

- audierea unor poveşti/fabule spuse de profesor sau de copii;

- participarea la activităţi de tipul "tu eşti ecoul meu" (reproducerea unor enunţuri formulate de adult sau de copii);

- participarea la activităţi de tipul "ce am observat astăzi în drum spre şcoală", în care copiii ascultă povestiri cu sens spuse de copii sau de profesor.

2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Rostirea corectă a sunetelor şi a silabelor în enunţuri simple

- realizarea zilnică a unei părţi ritmice în care copiii, aşezaţi în cerc, exersează în cor: jocuri de dicţie, frământări de limbă, cântece, recitarea de poezii scurte, reproducerea de ghicitori şi enunţuri scurte ce au legătură cu anotimpul, sărbătorile anului;

- reglarea tonului, volumului şi vitezei vorbirii, prin rostirea repetată a aceluiaşi enunţ, cu schimbarea tonului, volumului sau vitezei vorbirii;

- jocuri de cuvinte (de tip "Fazan", în care criteriul poate fi nu numai ultima silabă, ci şi ultimul sunet);

- formularea de enunţuri folosind cuvinte date;

- rostirea cuvintelor cu prelungirea unor sunete stabilite anterior.

2.1. Rostirea corectă a unor recitative, poezii, enunţuri proprii

- realizarea zilnică a unei părţi ritmice ce are legătură cu anotimpul, sărbătorile anului şi în care copiii, aşezaţi în cerc, exersează în cor: jocuri de dicţie, cântece, recitarea de poezii, reproducerea de ghicitori şi enunţuri scurte etc.;

- rostirea repetată a aceluiaşi enunţ, cu schimbarea tonului, volumului sau vitezei vorbirii;

- jocuri de cuvinte însoţite de mişcare, ritm;

- formularea de enunţuri folosind cuvinte date;

- rostirea cuvintelor cu prelungirea unor sunete stabilite anterior;

- reglarea expiraţiei necesare comunicării verbale prin învăţarea şi exersarea zilnică a cântatului la blockflote pentatonic.

2.1. Rostirea corectă a unor poezii, fabule, a unor enunţuri proprii în situaţii variate de comunicare

- realizarea zilnică a unei părţi ritmice ce are legătură cu anotimpul, sărbătorile anului şi în care copiii, aşezaţi în cerc, exersează în cor: jocuri de dicţie, frământări de limbă, cântece, recitarea de poezii, fabule, reproducerea de ghicitori şi enunţuri scurte etc.;

- rostirea repetată a aceluiaşi enunţ, cu schimbarea tonului, volumului sau vitezei vorbirii;

- jocuri de cuvinte însoţite de mişcare, ritm;

- formularea de enunţuri folosind cuvinte date;

- rostirea cuvintelor cu prelungirea unor sunete stabilite anterior;

- reglarea expiraţiei necesare comunicării verbale prin învăţarea şi exersarea zilnică a cântatului la blockflote pentatonic.

2.2. Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală

- exersarea unor formule de salut, de adresare, prezentare şi solicitare, potrivite interlocutorului, dialoguri în diferite contexte, reale sau simulate, pe teme de interes;

- participarea la jocuri de rol: "La doctor", "La telefon", "în parc", "La cumpărături", "0 zi în familie", "Aniversări" etc.;

- formularea de sarcini, instrucţiuni adresate colegilor;

- formularea, completarea de enunţuri care să conţină comparaţii sau distincţii între obiecte familiare.

2.2. Povestirea unor activităţi la care a participat direct, prin intermediul unor mesaje simple în contexte familiare

- exersarea unor formule de salut, de adresare, prezentare şi solicitare, potrivite interlocutorului, dialoguri în diferite contexte, reale sau simulate, pe teme de interes;

- participarea la jocuri de rol;

- formularea de sarcini, instrucţiuni adresate colegilor;

- formularea, completarea de enunţuri care să conţină comparaţii sau distincţii între obiecte familiare.

2.2. Povestirea parţială sau integrală a unor legende, fabule audiate

- întrebări şi răspunsuri referitoare la legenda/fabula audiată;

- povestire cu ajutorul învăţătorului;

- jocuri de roluri având ca suport fabule şi legende;

- dramatizări după poveşti cunoscute;

- exerciţii de identificare a titlului, a autorului, a textului propriu-zis.

2.3. Manifestarea interesului pentru a exprima oral idei, în contexte uzuale

- exerciţii de stimulare şi dezvoltare a iniţiativei comunicative şi a capacităţii de a interveni în actul comunicării;

- exerciţii de utilizare a unor formule de adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog;

- conversaţii în grup pe teme date;

- dramatizări după poveşti cunoscute.

2.3. Manifestarea interesului pentru a exprima oral idei, în contexte familiare

- exerciţii de stimulare şi dezvoltare a dorinţei de comunicare şi a capacităţii de a interveni în actul comunicării;

- exerciţii-joc de utilizare a unor formule de adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog;

- dramatizări după poveşti cunoscute.

2.3. Manifestarea interesului pentru a exprima oral idei, păreri şi sentimente, în contexte variate

- exerciţii de stimulare şi dezvoltare a iniţiativei de comunicare şi a capacităţii de a interveni în actul comunicării;

- exerciţii-joc de utilizare a unor formule de adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog.

2.4. Familiarizarea cu regulile elementare ale comunicării într-un dialog

- exersarea unor reguli de comunicare eficientă: vorbire pe rând, ascultare, păstrarea ideii - ex. "Spune şi dă mai departe", "Repetă şi continuă", "Statuile vorbitoare" etc.;

- dezvoltarea iniţiativei comunicative şi a capacităţii de a interveni politicos în actul comunicării;

- solicitarea de informaţii suplimentare pentru clarificarea unor nelămuriri.

2.4. Familiarizarea cu regulile elementare ale comunicării într-un grup

- conversaţii în grup pe teme date;

- exersarea unor reguli de comunicare eficientă: vorbire pe rând, ascultare, păstrarea ideii - ex. "Spune şi dă mai departe", "Continuă povestea", "Statuile vorbitoare" etc.;

- dezvoltarea iniţiativei de comunicare şi a capacităţii de a interveni politicos în actul comunicării în contexte formale (ora de curs) şi nonformale (recreaţii, drumeţii etc.);

- solicitarea politicoasă de informaţii suplimentare, în contexte formale (ora de curs) şi nonformale (recreaţii, drumeţii etc.), pentru clarificarea unor nelămuriri.

2.4. Aplicarea regulilor elementare ale comunicării în situaţia participării la o discuţie în clasă

- discuţii, în perechi şi în grup, pe teme date;

- exersarea unor reguli de comunicare eficientă: vorbire pe rând, ascultare, păstrarea ideii - ex. "Spune mai departe", "Continuă povestea" etc.;

- dezvoltarea iniţiativei de comunicare şi a capacităţii de a interveni politicos în actul comunicării în contexte formale (ora de curs) şi nonformale (recreaţii, drumeţii etc.);

- jocuri de rol "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător.

3.Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei unor mesaje exprimate pe suport vizual

- observarea cărţilor de diverse forme, dimensiuni, grosimi etc.;

- observarea a diferite suporturi de lectură (ex.: carte de colorat, carte de poveşti cu ilustraţii, carte ce conţine doar text etc.);

- confecţionarea cărţii proprii - caietul de epocă.

3.1. Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei unor mesaje exprimate pe suport vizual

- observarea cărţilor de diverse forme, dimensiuni, grosimi etc.;

- confecţionarea cărţii proprii - caietul de epocă;

- observarea şi utilizarea diferitelor suporturi de lectură (ex.: carte de colorat, carte de poveşti cu ilustraţii, carte ce conţine doar text etc.).

3.1. Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei unor mesaje exprimate pe suport vizual şi în scris, în contexte variate

- observarea cărţilor în vederea identificării titlului, autorului etc.;

- confecţionarea cărţii proprii - caietul de epocă;

- observarea şi utilizarea diferitelor suporturi de lectură (ex.: carte de poveşti cu ilustraţii, carte ce conţine doar text, carte de poezii etc.).

3.2. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje de necesitate imediată, din contextul uzual

- identificarea semnificaţiei unor simboluri întâlnite în situaţii cotidiene: M - Metrou, H - Spital, I - Informaţii, intrare, ieşire, P - parcare, trecere de pietoni, culori semafor etc.;

- sortarea unor semne, simboluri grafice identice;

- punerea în corespondenţă a imaginilor cu mesaje orale indicate;

- decodarea unor mesaje, indicatoare din clasă/şcoală;

- crearea cu ajutorul copiilor a unor simboluri pentru mesaje utile în clasă/şcoală.

3.2. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje din contextul familiar

- identificarea semnificaţiei unor simboluri întâlnite în situaţii cotidiene: stema ţării, a oraşului, unele semne de circulaţie (staţie, pistă pentru biciclete, trecere de pietoni, culori semafor etc.);

- punerea în corespondenţă a imaginilor cu mesaje orale indicate;

- decodarea unor mesaje, indicatoare din clasă/şcoală;

- crearea cu ajutorul copiilor a unor simboluri pentru mesaje utile în clasă/şcoală.

3.2. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje, în contexte variate

- exerciţii de intonare corectă a propoziţiilor enunţiative, exclamative şi interogative (fără menţionarea terminologiei);

- exerciţii de citire a unui text cunoscut, cu adaptarea intonaţiei impuse de semnele de punctuaţie;

- exerciţii de recitare expresivă de poezii şi fabule;

- identificarea semnificaţiei unor simboluri întâlnite în fabule şi legende;

- punerea în corespondenţă a unor simboluri întâlnite în fabule şi legende cu trăsături omeneşti;

- crearea de către copii a unor simboluri pentru mesaje utile în viaţa de zi cu zi.

3.3. Desprinderea formei fiecărei litere mari de tipar, cu ajutorul poveştii audiate şi din imaginea desenată pe tablă, în caiete

- exersarea desenului cu ajutorul cuburilor şi creioanelor ceracolor;

- exerciţii de asociere a obiectului cu litera şi cu sunetul prin povestea literelor, imaginea desenată pe tablă şi în caiete;

- exerciţii de repovestire - povestea literelor.

3.3. Desprinderea formei literelor mici de tipar

- exersarea desenului cu ajutorul cuburilor şi creioanelor ceracolor;

- exerciţii de asociere a sunetelor cu literele de tipar, pornind de la povestea literelor, modelul desenat pe tablă şi în caiete;

- exerciţii de repovestire - povestea literelor, basme.

3.3. Desprinderea formei literelor mici şi mari de mână şi a regulilor de bază folosite la scrierea unor cuvinte, propoziţii, a unor texte scurte

- exersarea desenului tematic cu ajutorul cuburilor şi creioanelor ceracolor;

- exerciţii de asociere a sunetelor cu literele de mână pornind de la modelul desenat pe tablă şi în caiete;

- exerciţii de observare a corectitudinii scrierii unor cuvinte, propoziţii, texte scurte;

- exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe la capăt de rând etc.;

- exerciţii de observare a încadrării în pagină;

- exerciţii de recunoaştere a elementelor specifice unui text scris: titlul, autorul, alineate etc.

3.4. Recunoaşterea literelor mari de tipar şi a unor cuvinte uzuale scrise cu litere mari de tipar, din universul imediat

- exerciţii de identificare a literelor mari de tipar scrise cu mâna;

- identificarea de asemănări şi deosebiri între litere;

- exerciţii de identificare a unor cuvinte monosilabice;

- jocuri de identificare a literelor şi a unor cuvinte monosilabice/plurisilabice scrise de copii cu litere mari de tipar.

3.4. Recunoaşterea unor cuvinte uzuale, scrise cu litere mari şi mici de tipar din mediul familiar

- exerciţii de identificare a literelor mari şi mici de tipar;

- exerciţii de identificare a unor cuvinte monosilabice scrise cu litere de tipar;

- jocuri de identificare a literelor şi cuvintelor monosilabice/plurisilabice, a unor propoziţii scrise de copii.

3.4. Recunoaşterea unor cuvinte şi propoziţii, scrise cu litere mari şi mici de tipar şi de mână, din mediul familiar

- exerciţii de identificare a cuvintelor monosilabice şi plurisilabice scrise cu litere de tipar şi de mână;

- exerciţii de identificare a unor cuvinte de bază şi propoziţii tipărite şi/sau scrise cu litere de mână;

- jocuri de identificare a unor cuvinte monosilabice/plurisilabice, a unor propoziţii tipărite şi/sau scrise de copii.

4.Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

4.1. Reproducerea unor mesaje simple, în contexte uzuale de comunicare

- exerciţii de reproducere/creare a unor mesaje diverse (ex. felicitări) folosind imagini/litere prin desen, colaj etc.

4.1. Crearea unor mesaje, în contexte familiare de comunicare

- exerciţii de creare a unor mesaje diverse (ex. felicitări, invitaţii la serbări) folosind desene, colaje, imagini cuvinte/propoziţii etc.

4.1. Crearea unor mesaje, în contexte variate de comunicare

- exerciţii de creare a unor mesaje diverse (ex. felicitări, programe/invitaţii la serbări) folosind desene, cuvinte, propoziţii etc.

4.2. Trasarea contururilor literelor mari de tipar, prin intermediul unei varietăţi de materiale

- modelarea literelor din ceară, lut, aluat, pastă de hârtie etc.;

- exerciţii de redare a formei literei (semnul pentru sunet) în diferite modalităţi: mers, cu degetul în aer, pe bancă etc.;

- pipăirea literelor modelate sau "tipărite" în relief pe diferite suporturi;

- exersarea musculaturii fine a mâinii şi a coordonării mişcărilor prin desen, înşirare de mărgele, modelaj, ruperea hârtiei după un contur etc.;

- trasarea de litere mari de tipar după modelul din poveste şi cel oferit de învăţător la tablă folosind cuburi ceracolor, creioane groase ceracolor;

- poziţionarea corectă a suportului de scriere, în raport cu propriul corp;

- orientarea în spaţiul scrierii, prin joc: sus, jos, dreapta, stânga, deasupra, dedesubt etc.;

- exerciţii de reprezentare prin desen a formelor literelor alfabetului (semnele pentru sunete).

4.2. Scrierea de cuvinte şi propoziţii simple, cu litere mari şi mici de tipar

- modelarea literelor mari şi mici de tipar, din ceară, lut, aluat, pastă de hârtie etc.;

- exerciţii de redare a formei literei (semnul pentru sunet) în diferite modalităţi: mers, cu degetul în aer, pe bancă etc.;

- pipăirea literelor modelate sau "tipărite" în relief pe diferite suporturi;

- exersarea musculaturii fine a mâinii şi a coordonării mişcărilor prin desen, înşirare de mărgele, modelaj, ruperea hârtiei după un contur etc.;

- trasarea de litere mari şi mici, de tipar după modelul din poveste şi cel oferit de învăţător la tablă, folosind cuburi ceracolor, creioane groase ceracolor, creioane colorate groase;

- poziţionarea corectă a suportului de scriere, în raport cu propriul corp;

- orientarea în spaţiul scrierii, prin joc: sus, jos, dreapta, stânga, deasupra, dedesubt etc.;

- exerciţii de reprezentare a formelor literelor mari şi mici, de tipar (semnele pentru sunete).

4.2. Scrierea de cuvinte şi propoziţii dezvoltate, cu litere mari şi mici, de mână şi de tipar, cu ajutorul unei varietăţi de materiale

- exerciţii de scriere a unor cuvinte care conţin grupuri de sunete, grupuri de litere, aglomerări de consoane;

- exerciţii de scriere, dictare, copiere a unor propoziţii simple, de folosire a majusculei şi a semnelor de punctuaţie etc.;

- exerciţii de transformare a propoziţiilor simple în propoziţii dezvoltate (fără referire la terminologie);

- exerciţii de integrare în enunţuri proprii a unor cuvinte necunoscute etc.;

- exerciţii de redactare a unor texte de mică întindere pe baza unui suport vizual şi/sau a unui şir de întrebări;

- exerciţii de scriere caligrafică;

- exerciţii de apreciere corectă a spaţiului dintre cuvinte.

4.4. Manifestarea interesului pentru mesaje scrise într-o varietate de limbaje

- "scrierea" de mesaje diverse, folosind desene, simboluri inventate spontan;

- confecţionarea propriei cărţi (caietul de epocă) în care se vor folosi şi limbaje neconvenţionale;

- crearea unui orar pe un cod de culori sau simboluri valabile pentru toţi copiii;

- crearea şi completarea jurnalului clasei folosind desene, fotografii, simboluri;

- crearea/desenarea copacului cu 12 ramuri ce are ca "fructe" zilele de naştere ale copiilor;

- confecţionarea unor mini-albume cu imagini, desene, text scris, simboluri, pe teme familiare copiilor.

4.4. Manifestarea interesului pentru mesaje scrise într-o varietate de limbaje, în contexte cunoscute

- "scrierea" de mesaje diverse, folosind desene, simboluri inventate spontan;

- confecţionarea propriei cărţi (caietul de epocă) în care se vor folosi şi limbaje neconvenţionale;

- crearea unui orar pe un cod de culori şi în cuvinte sau simboluri;

- crearea şi completarea jurnalului clasei folosind desene, fotografii, simboluri, cuvinte şi propoziţii;

- crearea/desenarea copacului cu 12 ramuri ce are ca "fructe" zilele de naştere ale copiilor;

- confecţionarea unor mini-albume cu imagini, desene, texte scrise, simboluri, pe teme familiare copiilor;

4.4. Manifestarea interesului pentru mesaje scrise într-o varietate de limbaje, în contexte variate

- exerciţii de redactare corectă a propoziţiilor enunţiative, exclamative şi interogative (fără menţionarea terminologiei);

- exerciţii de redactare a unui text cunoscut, cu utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie;

- crearea unui orar personalizat;

- confecţionarea propriei cărţi (caietul de epocă);

- crearea şi completarea jurnalului clasei folosind desene, fotografii, simboluri, cuvinte, propoziţii,fraze;

- exerciţii de redactare de mesaje scrise (bilete, felicitări etc.) pe suporturi variate, în diverse scopuri (de informare, de solicitare, de mulţumire etc.).

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

Scriere/citire/lectură

- Caietul de epocă, desene

- Cartea - volum, coperte, foaie, pagină, numerotarea paginii, direcţii de orientare în pagină

- Literele mari de tipar, grupurile de litere, scrise de copii

Stabilirea ordinii de predare a literelor este la latitudinea învăţătorilor. Aceste conţinuturi sunt verificabile la sfârşitul anului şcolar.

- Alfabetul (litere mari de tipar)

- Citirea cuvintelor monosilabice

- În perioada premergătoare introducerii alfabetului se pot utiliza progresiv şi cuvintele plurisilabice; spre sfârşitul perioadei se pot folosi şi cuvinte care conţin diftongii: "oa", "ea", "ia", "ie", "ua", "uă".

Tematica textelor povestite trebuie să reflecte universul basmelor din literatura română şi universală. Învăţătorii pot utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte nonliterare, de mică întindere, până la 100 de cuvinte, urmărind o creştere progresivă a numărului de cuvinte de la o lecţie la alta.

Scriere/citire/lectură

- Caietul de epocă, desene

- Cartea - volum, coperte, foaie, pagină, numerotarea paginii, direcţii de orientare în pagină

- Literele mici de tipar, grupurile de litere, scrise de copii

- Alfabetul (litere mici de tipar)

- Citirea cuvintelor mono- şi plurisilabice

- În perioada introducerii alfabetului se pot utiliza progresiv şi cuvintele plurisilabice; spre sfârşitul perioadei se pot folosi şi cuvinte care conţin diftongii: "oa", "ea", "ia", "ie", "ua", "uă".

Tematica textelor povestite trebuie să reflecte universul basmelor din literatura română şi universală. Învăţătorii pot utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte nonliterare, de mică întindere, până la 100 de cuvinte, urmărind o creştere progresivă a numărului de cuvinte de la o lecţie la alta.

Scriere/citire/lectură

- Caietul de epocă.

- Cartea. Aşezarea textului în pagină.

- Textul. Titlul. Autorul

- Literele de mână, grupurile de litere, scrise de copii

Stabilirea ordinii de predare a literelor este la latitudinea învăţătorilor. Aceste conţinuturi sunt verificabile la sfârşitul anului şcolar.

- Alfabetul (litere mici şi mari de mână)

- Citirea cuvintelor mono şi plurisilabice

- Textul literar

- Textul narativ

- Povestirea, pe scurt, orală/în scris a unor fragmente. Povestirea orală a textului. Recunoaşterea personajelor.

- Textul liric: poezii cu tematică diversă

Tematica textelor trebuie să reflecte universul copilăriei şi valorile proprii acestuia, întâmplări cu animale, fabule şi legende. Învăţătorii pot utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte nonliterare, de mică întindere, până la 200 de cuvinte. Aceştia vor avea libertatea de a decide cu privire la: structurarea şi dispunerea unităţilor de conţinut din programă; tratarea didactică originală a noţiunilor din programă. Studierea textului literar trebuie să aibă în vedere citirea corectă, fluentă şi expresivă a acestuia, explicarea cuvintelor şi rezolvarea problemelor de vocabular.

Comunicare:

Comunicarea orală:

- Exerciţii de dicţie pentru articulare corectă

- Poezii având ca temă anotimpurile, sărbătorile anului, natura şi fenomenele sale, părţile corpului

- Jocuri de cuvinte din folclorul copiilor

- Basme din literatura română şi universală

- Poveşti create de învăţător pentru introducerea literelor

Comunicarea scrisă:

- Literele mari de tipar

- Silabe, cuvinte, propoziţii; aşezarea corectă în pagină (respectarea spaţiului dintre cuvinte)

Contexte de realizare

- Copierea literelor mari de tipar, a cuvintelor, a propoziţiilor, scrise cu mâna sau tipărite

Comunicare:

Comunicarea orală:

- Exerciţii de dicţie pentru articulare corectă

- Poezii având ca temă anotimpurile, sărbătorile anului, natura şi fenomenele sale, părţile corpului

- Jocuri de cuvinte din folclorul copiilor

- Basme din literatura română şi universală

- Repovestirea poveştilor create de învăţător pentru introducerea literelor mari de tipar

- Cuvântul, propoziţia, dialogul

Comunicarea scrisă:

- Literele de tipar

- Silabe, cuvinte, propoziţii; aşezarea corectă în pagină (respectarea spaţiului dintre cuvinte)

Contexte de realizare

- Copierea literelor mari şi mici de tipar, a cuvintelor, a propoziţiilor, scrise cu mâna sau tipărite

Comunicare:

Comunicarea orală

- Propoziţia. Intonarea propoziţiilor.

- Dialogul

Comunicarea scrisă

Procesul scrierii

- Literele de mână

- Scrierea de mână şi prezentarea textului. Scrierea caligrafică. Aşezarea corectă în pagina de caiet: plasarea titlului, folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre cuvinte.

- Ortografia. Scrierea corectă a cuvintelor. Scrierea corectă a cuvintelor care conţin consoana "m" înainte de "p" sau "b". Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de litere: "ce", "ci", "ge", "gi", "che", "chi", "ghe", "ghi". Scrierea corectă a cuvintelor care conţin diftongi şi triftongi (fără a se face referire la terminologie). Scrierea corectă a cuvintelor care conţin literele "â" şi "î" (fără cuvintele derivate cu prefixe de la cuvintele care încep cu "î"), a cuvintelor care conţin litera "x"

- Punctuaţia. Semnele de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, linia de dialog, două puncte, virgula (numai în vocativ şi enumerare).

Textele pentru dictare vor conţine cel mult trei linii de dialog

Contexte de realizare

- Scrierea funcţională (cu scop practic, informativ). Teme. Lucrarea de control. Copieri de texte. Dictări. Biletul.

- Scrierea imaginativă.

Elemente de construcţie a comunicării

- Propoziţia, cuvântul, silaba.

Noţiunile nu vor fi definite, lucrându-se cu acestea în mod intuitiv.

- Sunetele limbii române. Articularea vocalelor şi consoanelor.

Nu se vor utiliza termenii de "vocale" şi "consoane".

Elemente de construcţie a comunicării

- Propoziţia, cuvântul, silaba.

Noţiunile nu vor fi definite, lucrându-se cu acestea în mod intuitiv.

- Sunetele limbii române. Articularea vocalelor şi consoanelor.

Nu se vor utiliza termenii de "vocale" şi "consoane".

Elemente de construcţie a comunicării

- Lexicul

- Cuvântul - grup de sunete asociat cu un înţeles. Cuvintele cu sens asemănător. Cuvintele cu sens opus.

- Noţiuni de fonetică

- Sunetul şi litera - corespondenţa dintre ele. Vocalele şi consoanele. Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe - despărţire la capăt de rând. Alfabetul - actualizare.

Pentru familiarizarea elevilor cu silaba se vor folosi pentru exemplificare numai cuvinte care nu conţin diftongi, triftongi şi semivocale.

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
În cadrul claselor pregătitoare, I şi a II-a, îndrumarea individuală a copiilor se bazează pe observarea şi înregistrarea regulată a evoluţiei copilului, pe implicarea părinţilor în discuţii privind dezvoltarea acestuia şi pe aplicarea măsurilor ce rezultă pentru stimularea dezvoltării sale.
La aceste clase, stimularea spectrului foarte larg de competenţe nu poate fi cuprinsă într-o simplă schemă. Activităţile copiilor vizează un mănunchi variat de aptitudini şi deprinderi. Se pune accentul pe trăirile şi experienţele dobândite prin activităţi care au sens şi pot fi urmărite. Copiii capătă astfel o mulţime de deprinderi, recunosc corelaţii, gândesc şi îşi exprimă gândurile, dezvoltă din aceste activităţi cuprinzătoare şi observarea lor nu doar noţiuni teoretice, ci şi practice. În acest sens, educaţia copiilor în clasele pregătitoare, I şi a II-a se bazează în special pe învăţarea din experienţă, realizată printr-o pedagogie a acţiunii. Această orientare se adresează prin urmare copilului ca întreg. În procesele pe care le execută, el se implică cu toate simţurile, sentimentele, înţelegerea şi fantezia sa şi, în acelaşi timp, participă, se exprimă şi contribuie la realizarea proceselor în felul său propriu. Prin acest mod de învăţare, fiecare copil are parte de o stimulare complexă în cele mai variate domenii ale educaţiei şi dezvoltării.
În clasa pregătitoare se recomandă ca programul să fie tratat flexibil, iar în clasele I şi a II-a se recomandă ca activităţile din orele de curs să fie organizate cu atenţie, echilibrat, putând fi astfel evitată supra(sub)solicitarea copilului. Caracteristica de bază o reprezintă ritmul zilei şi al săptămânii. Anotimpurile şi sărbătorile de peste an dau, în timp, o configuraţie familiară structurii anului. Poeziile, cântecele din partea ritmică sunt selectate ţinându-se cont de această configuraţie. Toate cântecele, poeziile se rostesc împreună, în cor atât dimineaţa, la partea ritmică, cât şi la serbările lunare.
Pentru dezvoltarea capacităţii de ascultare şi înţelegere a mesajului unui text, un impact deosebit asupra copiilor îl au textele create de învăţător.
Zilnic, copiii vor asculta o poveste sau un basm (clasa pregătitoare şi clasa I), o fabulă sau o legendă (clasa a II-a) spuse de învăţător pe care, ulterior, elevii le pot repovesti.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Carlgren Frans, Klingborg Arne, Educaţie pentru libertate. Pedagogia lui Rudolf Steiner, Ed. Triade, 1994.
Eller Helmut, Învăţătorul de la şcoala Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Grimm Jacob, Grimm Wilhelm, Poveştile Fraţilor Grimm, Ed. Polirom, 2000.
Ispirescu Petre, Legende sau basmele românilor, Ed. Minerva, 1989.
Lanz Rudolf, Pedagogia Waldorf. Un drum către un învăţământ mai uman, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1994.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, Ed. Triade, 1998.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe asupra planului de învăţământ, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Metodica predării şi condiţiile de viaţă ale educării, Ed. Triade, 1994.
***, Clasa pregătitoare. Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română, aprobată prin OMECTS 3656/29.03.2012.
***, Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3418/19.03.2013.
CAPITOLUL 2: MAGYAR ANYANYELVI KOMMUNIKACIO, Tanterv az anyanyelv oktatasahoz a Waldorf iskolak eiokeszito, I. es II. osztalyaban A 4825/28.10.2014 szamu miniszteri rendelet altal jovahagyva, Bukarest, 2014
SUBCAPITOLUL 1:
SECŢIUNEA 1: BEVEZETES
A Waldorf pedagogia sajatos szemleletet kepvisel az anyanyelv tanftasaval kapcsolatban. Ez a szemlelet a ket polaris eronek: a szobeli/irasbeli szovegertes es a szobeli/frasbeli szovegalkotas konvencionalis formainak a tanulmanyozasabol alakult ki. Ezek interakciojabol jon letre a kommunikacio kepessege, amely az egyen szintjen a sajat gondolatok, allapotok, erzesek, velemenyek stb. kifejezeseben olt testet.
A nyelv egy elo, allandoan valtozo folyamat, azonban alapjat altalanos ervenyu torvenyszerusegek - formak es stabil strukturak - kepezik, melyek tavoli idokbol szarmaznak. Emiatt szukseges a tanitonak olyan szovegeket valasztania, melyek muveszi erteket kepviselnek, es a jelenkori irodalmi alkotasok alapjaul is szolgalnak. A Waldorf iskolaban a fooktatas vegen - fuggetlenul a fooktatas tantargyatol - fontos szerepet kap az un. meselesi resz: mesek az elokeszfto es I. osztalyban, fabulak es legendak a II. osztalyban, az Oszovetseg szovegei a III. osztalyban, mitologiai tortenetek IV. osztalyban stb. Az elmeselt szovegeket a gyermekek visszameselik, konnyeden atveve a jellegzetes nyelvi elemeket, es ezaltal megvalositva egy alapveto fontossagu celt; a szovegertes es szobeli kifejezokepesseg fejleszteset.
A Waldorf pedagogia egyik jellegzetes eleme a fooktatas eleji un. ritmikus resz. Ebben a 20-30 perces reszben a tanito es a gyermekek valtakozva verseket, nyelvtoroket mondanak, enekelnek, furulyaznak, ritmusgyakorlatokat vegeznek. E tanftasi resznek alapveto szerepe van a neveles szocialis funkciojanak megalapozasaban. A nyelv teruleten meg inkabb szukseg van egy ilyen tevekenysegre, mivel a kommunikacio (az onmagunk kifejezesenek kepessege) csak a tarsakkal valo interakcioban, a kozos szocialis terben valosulhat meg.
A Waldorf pedagogia szamara alapveto fontossagu, hogy az frott szoveg megertesenek kepesseget (olvasast) megelozze az irasbeli kifejezes kepessege. Ezen alaphelyzet-csere tulajdonkeppen a modern pedagogia egyik felfedezesen alapul: a kognitiv kepessegek alaposabban sajatftodnak el, ha ezek a gyermekek sajat tevekenysegen alapulnak. Sajat tevekenysegen a Waldorf pedagogia konkret, fizikai es intellektualis erofeszitest ert, melyet a gyermek vegez. Ezert az elokeszfto es I. osztalyban a gyermekeket eloszor az frassal ismertetjuk meg, majd csak azutan az olvasassal. Eleinte csak azt olvassak, amit ok maguk frtak le, a tanito nyujtotta mintat kovetve. Az olvasas magatol alakul ki minden gyermek eseteben, egyeni ritmusban. A gyermekek konnyebben aktivizalhatok az (ras reven, mivel az jobban igenybe veszi motricitasukat.
A betuk tanftasat a Waldorf pedagogia egy 6-7 eves gyermek szamara befogadhato modon ajanlja. A tanito egy mesebol indit, melyet masnap tovabb-vagy ujramesel, majd megjelenft egy jellegzetes, szuggesztfv tablarajzban. Ezzel egyidoben a gyermekek is lerajzoljak a sajat fuzetukbe a mesebol szarmazo kepet. A tablan es a fuzetekben megjeleno rajzbol alakul ki a betu alakja: vagy az elemek konturjebol/alakjabol, vagy a szereplok attitudjebol. Ezaltal az (ras minosegere tevodik a hangsuly, es nem a mennyisegre, a gyermekek a formakat a sajat erzekszerveikkel valo megtapasztalas utjan erzekelik. Az (gy szerzett ismeret alaposabb, es az affektfv memorian alapszik, amely a jelenkori pszichologia szerint is hatekonyabb. A gyakorlat azt mutatja, hogy ez az ut hatekony az olvasasi-frasi zavarok megelozeseben is. Az osztaly osszeteteletol, a gyermekek fejlettsegi szintjetol fuggoen a tanito a nagy nyomtatott betuket vagy az elokeszfto osztalyban, vagy az I. osztaly elejen tanfthatja.
A Waldorf iskolaban az froszerek hasznalata termeszetes folyamatkent koveti a kez finommozgasokat lehetove tevo izomzatanak fokozatos fejlodeset: elokeszfto osztalyban a vastag mehviasz kretak, ezt koveti a mehviasz ceruzakretak vagy szfnes ceruzak (I. es II. osztaly), majd III. osztalytol a toll hasznalata. Ezaltal az esztetikai erzek fejlesztese is hangsulyosan jelen van. A szep, kaligrafikus fras gyakorlasa ugyanolyan fontossagu, mint a helyesfras.
A holisztikus, interdiszciplinaris megkozelftes szinten jellemzo a Waldorf pedagogiara. Az anyanyelvi fejlesztes jelen van az osszes tobbi, sajat tartalmakkal rendelkezo kepzesi teruleten is: a kepzomuveszetekben, zeneben stb.
A tanterv felepftese:
- altalanos ismerteto;
- alapkompetenciak, amelyek az also tagozaton kell, hogy kialakuljanak;
- sajatos kompetenciak, amelyek az alapkompetenciakbol kovetkeznek, es amelyek egy-egy tanev alatt alakulnak ki;
- javasolt tanulasi tevekenysegek;
- tanulasi tartalmak;
- modszertani javaslatok;
- ajanlott irodalom, bibliografia.
A kompetenciak olyan strukturalt ismeret-, keszseg- es attitud-egyutteseket jelentenek, amelyek tanulas reven fejlodnek ki, es amelyek lehetove teszik bizonyos terulet sajatos problemainak megoldasat, vagy altalanos jellegu problemak megoldasat kulonbozo egyedi kontextusban.
Az alapkompetenciak a Magyar anyanyelv tantargy kereteben kijeloli a diakok altal az also tagozaton elsajatftando ismereteket es viselkedesi mintakat.
A sajatos kompetenciak az alapkompetenciakbol kovetkeznek, es utobbiak kialakulasanak fazisait jelentik, es egy-egy tanev alatt alakulnak ki. A sajatos kompetenciak kialakftasahoz tanulasi tevekenysegeket javasol a tanterv, amelyek a diakok valos tanulasi tapasztalatait hasznosftja es amelyeket egyesftik a megfelelo tanulasi strategiakat a valtozatos tanulasi helyzetekkel.
A tanulasi tartalmak jelentik mindazokat az elsajatftando tartalmakat, amelyek az alapkompetenciak kialakulasahoz szuksegesek. Ezek a kovetkezo teruleteket olelik fel:
- szobeli kommunikacio
- olvasasi keszseg fejlesztese
- frasbeli kifejezokepesseg fejlesztese
A modszertani ajanlasok a tartalmak tevekelysegekbe illesztesehez es megtervezesehez ad tanftasi strategiakat, illetve ajanlasokat fogalmaz meg a gyermekek eletkoranak es az egyes osztalykozossegek sajatossagainak figyelembevetelehez.
SECŢIUNEA 2: ALAPKOMPETENCIAK
1.A szobeli kozlesek megertese kulonbozo kommunikacios helyzetekben
2.A szobeli kifejezokepesseg kulonbozo kommunikacios helyzetekben
3.Az frott kozlesek megertese
4.Az frasbeli kifejezokepesseg kulonbozo kommunikacios helyzetekben
SECŢIUNEA 3: SAJATOS KOMPETENCIAK ES JAVASOLT TANULASI TEVEKENYSEGEK
1.A szobeli kozlesek megertese kulonbozo kommunikacios helyzetekben

Elokeszito osztaly

I. osztaly

II. osztaly

1.1. Rovid szobeli kdzles globalis jelentesenek felismerese

- rajz es szobeli kozles kozotti kapcsolat felismerese;

- rajz keszitese a hallott kozles tartalmarol;

- rovid valaszok megfogalmazasa a hallott kozlesre vonatkozo egyszeru kerdesekre;

- igen/nem valaszok adasa rovid allitasokra, amelyek a kozles globalis jelentesenek megerteset ellenorzik;

- csoportos jatekokban valo reszvetel a jatek szabalyainak megertese nyoman.

1.1. Hozzaferheto, tisztan kiejtett szobeli kdzles globalis jelentesenek felismerese

- rajz es szobeli kozles kozotti kapcsolat felismerese;

- rajz keszitese a hallott tortenet egy jellegzetes mozzanatarol;

- rovid valaszok megfogalmazasa a hallott kozlesre vonatkozo egyszeru kerdesekre;

- kiegeszitesek megfogalmazasa rovid allitasokra, amelyek a kozles globalis jelentesenek megerteset ellenorzik;

- csoportos jatekokban valo reszvetel a jatek szabalyainak megertese nyoman.

1.1. Kulonbozo szobeli kozlesek globalis jelentesenek felismerese

- rajz es szobeli kozles kozotti kapcsolat felismerese;

- rajz keszitese a hallott tortenet/fabula egy jellegzetes mozzanatarol;

- rovid valaszok megfogalmazasa a hallott tortenetre/fabulara vonatkozo egyszeru kerdesekre;

- kiegeszitesek megfogalmazasa rovid allitasokra, amelyek a kozles globalis jelentesenek megerteset ellenorzik;

- csoportos jatekokban valo reszvetel a jatek szabalyainak megertese nyoman.

1.2. Reszletek felismerese rovid, tisztan, lassan ejtett kozlesben

- szereplo(k) megnevezese az elhangzott tortenetben/meseben;

- alapveto kerdesekre valo valaszadas: Ki? Mit? Hol? Hogyan?;

- igaz/hamis valaszok adasa rovid allitasokra, amelyek a kozles kulonbozo reszleteinek megerteset ellenorzik (pl. szereplo hibas neve, helyes helyszin stb.);

- helyes reszlet kivalasztasa tobb allitas/szo kozul, jeladas reven;

- egyszeru, jatekban gyakorolt utasitas vegrehajtasa;

- utasitas, feladat vegrehajtasa egyeni vagy a csoportnak szolo felszolitas nyoman;

- valaszadas kerdesekre.

1.2. Reszletek felismerese tisztan ejtett kozlesben

- szereplo(k) megnevezese az elhangzott tortenetben/meseben;

- alapveto kerdesekre valo valaszadas: Ki? Mit? Hol? Hogyan?;

- valaszok adasa rovid allitasokra, amelyek a kozles kulonbozo reszleteire vonatkoznak (pl. szereplo neve, helyszin, szerzo neve stb.);

- helyes reszlet kivalasztasa tobb allitas/szo kozul;

- egyszeru, jatekban gyakorolt utasitas vegrehajtasa;

- utasitas, feladat vegrehajtasa egyeni vagy a csoportnak szolo felszolitas nyoman;

- valaszadas a meghallgatott kozles tartalmara vonatkozo kerdesekre.

1.2. Reszletek felismerese szobeli kozlesben

- szereplo(k) megnevezese az elhangzott tortenetben/meseben/fabulaban;

- alapveto kerdesekre valo valaszadas: Ki? Mit? Hol? Hogyan?;

- valaszok adasa rovid allitasokra, amelyek a kozles kulonbozo reszleteire vonatkoznak (pl. szereplo hibas neve, helyes helyszin stb.);

- helyes reszlet kivalasztasa tobb allitas/szo kozul;

- jatekban gyakorolt utasitas vegrehajtasa;

- utasitas, feladat vegrehajtasa egyeni vagy a csoportnak szolo felszolitas nyoman;

- valaszadas a meghallgatott kozles tartalmara vonatkozo kerdesekre.

1.3. Szavak elso es utolso hangjanak felismerese, szavak felismerese tisztan, lassan ejtett kdzlesben

- eszlelt hangok/szotagok/szavak jelzese kulonbozo jelekkel: tapssal, padra rakott gesztenyekkel, ugrasokkal stb. (pl. "Tegyetek az asztalra annyi gesztenyet, ahany szot hallottatok.");

- kijelentes szavainak megszamolasa;

- szavak helyzetenek, sorrendjenek megallapitasa;

- kozles bovitese/egyszerusitese szavak hozzaadasaval, elvetelevel;

- kiejtett szo es a hozza tartozo rajz/kep tarsitasa.

1.3. Hangok, szotagok, szavak felismerese tisztan ejtett kdzlesben

- eszlelt szavak megjegyzese;

- eszlelt hangok/szotagok/szavak jelzese kulonbozo jelekkel: tapssal, ujjfelemelessel stb.;

- kijelentes szavainak megszamolasa hangosan es gondolatban;

- szavak helyzetenek, sorrendjenek megallapitasa;

- kozles bovitese/egyszerusitese szavak hozzaadasaval, elvetelevel;

- kiejtett szo es a hozza tartozo rajz/kep tarsitasa.

1.3. Hangok, szotagok felismerese szavakban, szavak felismerese tisztan ejtett, megszokott kommunikacios dsszefuggesben elhangzo kdzlesben

- eszlelt hangok/szotagok/szavak jelzese kulonbozo jelekkel: tapssal, padra rakott gesztenyekkel, ugrasokkal stb.;

- maganhangzok es massalhangzok megallapitasa szotagokban, szavakban;

- szavak alkotasa adott szotagokbol;

- kijelentes szavainak megszamolasa hangosan es gondolatban;

- kozles bovitese/egyszerusitese szavak/mondatok hozzaadasaval, kivetelevel;

- Szolanc, "Mit visz a kishajo?"-tipusu jatekok;

- kiejtett szo es a hozza tartozo rajz/kep tarsitasa.

1.4. Ismert kommunikacios helyzetekben elhangzo szobeli kozlesek iranti erdeklodes tanusitasa

- szobeli kozles meghallgatasara es megertesenek biztositasara szolgalo gyakorlatok;

- valaszadas kerdesekre;

- kulonbozo szemelyek altal letrehozott kozlesek meghallgatasara vonatkozo gyakorlatok;

- "beszelo-hallgato" tipusu szerepjatekok, a hallgatoi szerep viselkedesmintainak kialakitasat celozva;

- gyermekek es felnottek altal elmeselt tortenetek/mesek meghallgatasa;

- "Te vagy a visszhangom" - tipusu tevekenysegekben valo reszvetel (felnott vagy gyermek altali kozlesek megismetlese).

1.4. Tobb beszelo altal letrehozott szobeli kozles iranti erdeklodes tanusitasa

- szobeli kozles meghallgatasara es megertesenek biztositasara szolgalo gyakorlatok;

- valaszadas kerdesekre;

- kulonbozo szemelyek altal letrehozott kozlesek meghallgatasara vonatkozo gyakorlatok;

- "beszelo-hallgato" tipusu szerepjatekok, a hallgatoi szerep viselkedesmintainak kialakitasat celozva;

- gyermekek es felnottek altal elmeselt tortenetek/mesek meghallgatasa;

- "Te vagy a visszhangom" - tipusu tevekenysegekben valo reszvetel (felnott vagy gyermek altali kozlesek megismetlese);

- "Mit vettem ma eszre az iskolaba jovet"-tipusu tevekenysegekben valo reszvetel, ahol a gyermekek meghallgatjak tarsaik vagy a felnott torteneteit.

1.4. Kulonbozo szobeli kdzlesek iranti erdeklodes tanusitasa

- szobeli kozles meghallgatasara es megertesenek biztositasara szolgalo gyakorlatok;

- valaszadas kerdesekre;

- kulonbozo szemelyek altal letrehozott kozlesek meghallgatasara vonatkozo gyakorlatok;

- "beszelo-hallgato" tipusu szerepjatekok, a hallgatoi szerep viselkedesmintainak kialakitasat celozva;

- gyermekek vagy felnottek altal elmondott mese/fabula meghallgatasa;

- "Te vagy a visszhangom" - tipusu tevekenysegekben valo reszvetel (felnott vagy gyermek altali kozlesek megismetlese);

- "Mit vettem ma eszre az iskolaba jovet" - tipusu tevekenysegekben valo reszvetel, ahol a gyermekek meghallgatjak tarsaik vagy a felnott torteneteit.

2.A szobeli kifejezokepesseg kulonbozo kommunikacios helyzetekben

Elokeszito osztaly

I. osztaly

II. osztaly

2.1. Hangok, szotagok helyes ejtese egyszeru kdzlesekben

- mindennapos, un. ritmikus resz megvalositasa, ahol a gyermekek korbe ulve korusban kiejtes-gyakorlatokat, nyelvtoroket, enekeket, rovid verseket gyakorolnak, talalos kerdeseket, evszakra, evkor unnepeire vonatkozo rovid kozleseket ismetelnek stb.;

- ugyanannak a kozlesnek az ismetlese kulonbozo hangszinnel, hangerovel vagy beszedsebesseggel;

- jatek a szavakkal (pl. "Szolanc"), ahol nemcsak az utolso szotag lehet a kriterium, hanem az utolso hang is;

- kozlesek letrehozasa megadott szavakkal;

- szavak mondasa elozoleg kijelolt hangok hosszitott ejtesevel

2.1. Rigmusok, versek, sajat kozlesek helyes ejtese

- mindennapos, az adott evszakhoz, evkor unnepeihez kapcsolodo un. ritmikus resz megvalositasa, ahol a gyermekek korbe ulve korusban kiejtesi gyakorlatokat vegeznek, enekelnek, verset mondanak, talalos kerdeseket, rovid kozleseket ismetelnek stb.;

- ugyanannak a kozlesnek az ismetlese kulonbozo hangszinnel, hangerovel vagy beszedsebesseggel;

- ritmussal, mozgassal kisert jatek a szavakkal;

- kozlesek letrehozasa megadott szavakkal;

- szavak mondasa elozoleg kijelolt hangok hosszitott ejtesevel;

- a beszedhez szukseges helyes kilegzes gyakorlasa mindennapos furulyazassal.

2.1. Versek, fabulak, sajat kozlesek helyes ejtese kulonbozo kommunikacios helyzetekben

- mindennapos, az adott evszakhoz, evkor unnepeihez kapcsolodo un. ritmikus resz megvalositasa, ahol a gyermekek korbe ulve korusban kiejtesi gyakorlatokat vegeznek " nyelvtoroket, fabulakat, verset mondanak, enekelnek, talalos kerdeseket, rovid kozleseket ismetelnek stb.;

- ugyanannak a kozlesnek az ismetlese kulonbozo hangszinnel, hangerovel vagy beszedsebesseggel;

- ritmussal, mozgassal kisert jatek a szavakkal;

- szavak mondasa elozoleg kijelolt hangok hosszitott ejtesevel;

- a beszedhez szukseges helyes kilegzes gyakorlasa mindennapos furulyazassal.

2.2. Rovid parbeszedekben valo reszvetel megszokott kommunikacios helyzetekben

- koszones, megszolitas, bemutatkozas, keres gyakorlasa, valodi vagy szimulalt parbeszed kulonbozo helyzetekben, erdekes temakban;

- szerepjatekokban valo reszvetel: "Az orvosnal", "Telefonalunk", "A jatszoteren", "Vasarolunk", "Egy nap a csaladdal", "Szuletesnap" stb.;

- feladatok, utasitasok megfogalmazasa a tarsak szamara;

- ismert targyak kozotti osszehasonlitasokat, kulonbsegteveseket tartalmazo kijelentesek megfogalmazasa, kiegeszitese.

2.2. Atelt tevekenysegek elmeselese egyszeru kozlesek reven, megszokott kommunikacios helyzetekben

- koszones, megszolitas, bemutatkozas, keres gyakorlasa, valodi vagy szimulalt parbeszed kulonbozo helyzetekben, erdekes temakban;

- szerepjatekokban valo reszvetel;

- feladatok, utasitasok megfogalmazasa a tarsak szamara;

- ismert targyak kozotti osszehasonlitasokat, kulonbsegteveseket tartalmazo kijelentesek megfogalmazasa, kiegeszitese.

2.2. Meghallgatott legenda, fabula reszleges vagy teljes visszameselese

- meghallgatott legendara/fabulara vonatkozo kerdesek es valaszok;

- meseles a tanito segitsegevel;

- szerepjatekok legendak, fabulak alapjan;

- ismert tortenetek dramatizalasa;

- cim, szerzo, a tulajdonkeppeni szoveg megtalalasat celzo gyakorlatok.

2.3. Gondolatok szobeli megfogalmazasa iranti erdeklodes tanusitasa megszokott kommunikacios helyzetekben

- kummunikacios kezdemenyezokeszseg osztonzeset, fejlodeset es a kommunikacio aktusaba valo bekapcsolodas kepesseget szolgalo gyakorlatok;

- parbeszed megteremteset, fenntartasat es lezarasat szolgalo nyelvi formulak hasznalatat celzo gyakorlatok;

- csoportos beszelgetes megadott temarol;

- ismert tortenetek dramatizalasa.

2.3. Gondolatok szobeli megfogalmazasa iranti erdeklodes tanusitasa ismert kommunikacios helyzetekben

- kummunikacio igenyenek osztonzeset, fejlodeset es a kommunikacio aktusaba valo bekapcsolodas kepesseget szolgalo gyakorlatok;

- parbeszed megteremteset, fenntartasat es lezarasat szolgalo nyelvi formulak hasznalatat celzo jatekos gyakorlatok;

- ismert tortenetek dramatizalasa.

2.3. Gondolatok, velemenyek es erzesek szobeli megfogalmazasa iranti erdeklodes tanusitasa valtozatos kommunikacios helyzetekben

- kummunikacios kezdemenyezokeszseg osztonzeset, fejlodeset es a kommunikacio aktusaba valo bekapcsolodas kepesseget szolgalo gyakorlatok;

- parbeszed megteremteset, fenntartasat es lezarasat szolgalo nyelvi formulak hasznalatat celzo jatekos gyakorlatok.

2.4. A parbeszed alapveto kommunikacios szabalyainak megismerese

- az eredmenyes kommunikacio nehany szabaiyanak gyakoriasa: sorra beszeles, meghailgatas, a gondolatok megjegyzese - pi. "Mondd el es add tovabb", "Ismeteid meg es foiytasd", "Beszeio szobrok" stb.;

- kummunikacios kezdemenyezokeszseget es a kommunikacio aktusaba valo illedelmes bekapcsolodas kepesseget fejleszto gyakorlatok;

- tovabbi informaciok igenyiese a nem ertett reszletek tisztazasa erdekeben.

2.4. A csoportbeli kommunikacio alapveto szabalyainak megismerese

- csoportos beszelgetes megadott temarol;

- az eredmenyes kommunikacio nehany szabaiyanak gyakoriasa: sorra beszeles, meghailgatas, a gondolatok megjegyzese - pi. "Mondd el es add tovabb", "Ismeteid meg es foiytasd", "Beszeio szobrok" stb.;

- kummunikacios kezdemenyezokeszseget es a kommunikacio aktusaba valo illedelmes bekapcsolodas kepesseget fejleszto gyakorlatok, formalis (tanora) es nem formalis helyzetekben (szunet, kirandulas);

- tovabbi informaciok igenyiese a nem ertett reszletek tisztazasa erdekeben, illedelmesen, formalis (tanora) es nem formalis helyzetekben (szunet, kirandulas).

2.4. A kommunikacio alapveto szabalyainak alkalmazasa osztalybeli beszelgetes kereteben

- beszelgetes, parban es csoportban, megadott temarol;

- az eredmenyes kommunikacio nehany szabaiyanak gyakoriasa: sorra beszeles, meghailgatas, a gondolatok megjegyzese - pi. "Mondd el es add tovabb", "Ismeteid meg es foiytasd" stb.

- kummunikacios kezdemenyezokeszseget es a kommunikacio aktusaba valo illedelmes bekapcsolodas kepesseget fejleszto gyakorlatok, formalis (tanora) es nem formalis helyzetekben (szunet, kirandulas);

- "beszelo-hallgato" tipusu szerepjatekok, a hallgatoi szerep viselkedesmintainak kialakitasat celozva.

3.Az irott kozlesek megertese

Elokeszito osztaly

I. osztaly

II. osztaly

3.1. Kivancsisag felkeltese a vizualis jelek jelentesenek megfejtese irant, hetkoznapi kontextusokban

- kulonbozo alaku, meretu, vastagsagu stb. konyvek megfigyelese;

- kulonbozo tipusu konyvek megfigyelese (pl. kifestos-, illusztralt meses-, csak szoveget tartalmazo stb.);

- sajat konyv - epochafuzet - elkeszitese.

3.1. Kivancsisag felkeltese a vizualis jelek jelentesenek megfejtese irant, hetkoznapi kontextusokban

- kulonbozo alaku, meretu, vastagsagu stb. konyvek megfigyelese;

- kulonbozo tipusu konyvek megfigyelese (pl. kifestos-, illusztralt meses-, csak szoveget tartalmazo stb.);

- sajat konyv - epochafuzet - elkeszitese.

3.1. Kivancsisag felkeltese a vizualis jelek jelentesenek megfejtese irant, hetkoznapi kontextusokban

- kulonbozo alaku, meretu, vastagsagu stb. konyvek megfigyelese;

- kulonbozo tipusu konyvek megfigyelese (pl. kifestos-, illusztralt meses-, csak szoveget tartalmazo stb.);

- sajat konyv - epochafuzet - elkeszitese.

3.2. A kozvetlen kdrnyezet jeleinek ertelmezese, jelentesenek megfejtese

- hetkoznapokban fellelheto szimbolumok jelentesenek megfejtese: H - korhaz, I - tudakozo, bejarat, kijarat, P - parkirozo, gyalogatkelo, kozlekedesi lampak szinestb.;

- azonos jelek, grafikai szimbolumok kivalasztasa;

- kepek es szobeli kozlesek tarsitasa;

- uzenetek, jelzotablak ertelmezese az osztalyban/iskolaban;

- osztalyban/iskolaban hasznalatos jelzesek, jelzotablak letrehozasa a gyermekek segitsegevel.

3.2. Az ismert kdrnyezet egyes szimbolumainak ertelmezese, jelentesenek megfejtese

- hetkoznapokban fellelheto szimbolumok jelentesenek megfejtese: orszag, varos cimere, egyes kozlekedesi jelek (megallo, bicikliut, gyalogatkelo, kozlekedesi lampa szinei stb.)

- kepek es szobeli kozlesek tarsitasa;

- uzenetek, jelzotablak ertelmezese az osztalyban/iskolaban;

- osztalyban/iskolaban hasznalatos jelzesek, jelzotablak letrehozasa a gyermekek segitsegevel.

3.2. Szimbolumok ertelmezese kulonbozo dsszefuggesekben

- kijelento, felkialto es kerdo mondatok helyes intonalasa (a terminologia hasznalata nelkul);

- ismert szovek felolvasasa, a kozpontozasi jelek altal meghatarozott intonacioval;

- versek, fabulak kifejezo eloadasa;

- fabulakban es legendakban fellelheto szimbolumok jelentesenek megfejtese;

- fabulak es legendak szimbolumainak emberi tulajdonsagokkal valo parhuzamba allitasa;

- a mindennapokban hasznos szimbolumok letrehozasa.

3.3. A nagy nyomtatott betuk alakjanak felismerese

- rajzolas viaszkretakkal es -ceruzakkal;

- a betumeseben megjeleno targy es rajza, valamint a betu/hang tarsitasat celzo gyakorlatok

- visszameselesi gyakorlatok - a betuk meseje.

3.3. A nagy es kis nyomtatott betuk alakjanak felismerese

- rajzolas viaszkretakkal es -ceruzakkal;

- a hangok es a nyomtatott betuk tarsitasanak gyakorlasa, a betumesebol, a tablara es a fuzetbe rajzolt mintabol kiindulva;

- visszameselesi gyakorlatok - betumesek, mesek.

3.3. A nagy es kis nyomtatott es irott betuk, valamint a szavak, mondatok es rovid szdvegek irasanal hasznalt alapveto szabalyok felismerese

- rajzolas megadott temaban, viaszkretakkal es -ceruzakkal;

- szavak, mondatok, rovid szovegek helyes irasanak megfigyeleset celzo gyakorlatok;

- szavak szotagolasanak, sorvegi elvalasztasanak gyakoriasa;

- lapon valo elhelyezes megfigyelesenek gyakoriasa

- irott szoveg jellegzetes elemeinek (cim, szerzo, bekezdesek stb.) felismereset celzo gyakorlatok.

3.4. Nyomtatott nagybetuk, valamint gyakran haszalt, rovid, kozvetlen kdrnyezetre vonatkozo, nyomtatott nagybetuvel irt szavak felismerese

- kezzel irt nyomtatott nagybetuk felismereset celzo gyakorlatok;

- betuk kozotti hasoniosagok es kulonbozosegek felismerese;

- egyszotagu szavak felismereset celzo gyakorlatok;

- a gyermekek altalt leirt betuk es egyszotagu szavak felismeresenek jatekos gyakoriasa.

3.4. Nyomtatott nagy- es kisbetuvel irt, gyakran haszalt, kozvetlen kdrnyezetre vonatkozo szavak felismerese

- nyomtatott nagy- es kisbetuk felismereset celzo gyakorlatok;

- nyomtatott betukkel irt egyszotagu szavak felismereset celzo gyakorlatok;

- a gyermekek altalt leirt betuk es egy/tobbszotagu szavak, mondatok felismeresenek jatekos gyakoriasa.

3.4. Nyomtatott nagy- es kisbetuvel, valamint folyoirassal irt, kozvetlen kdrnyezetre vonatkozo szavak es mondatok felismerese

- nyomtatott betukkel, valamint folyoirassal irt egy/tobbszotagu szavak felismereset celzo gyakorlatok;

- nyomtatott vagy kezirassal irt alapszavak es mondatok felismereset celzo gyakorlatok;

- nyomtatott es/vagy a gyermekek altalt irt egy/tobbszotagu szavak es mondatok felismereset celzo jatekos gyakorlatok.

4.Az irasbeli kifejezokepesseg kulonbozo kommunikacios helyzetekben

Elokeszito osztaly

I. osztaly

II. osztaly

4.1. Egyszeru kozlesek ujraalkotasa megszokott kommunikacios helyzetekben

- kulonbozo uzenetek (pl. udvozletek) ujraalkotasa/alkotasa rajz, kollazs stb. formajaban, kepek/betuk feihasznaiasavai

4.1. Egyszeru kozlesek alkotasa ismeros kommunikacios helyzetekben

- kulonbozo uzenetek alkotasa (pl. udvozletek, meghivok stb.) rajzok, kollazs, kepek, betuk, mondatok stb. feihasznaiasavai

4.1. Egyszeru kozlesek alkotasa kuldnbozd kommunikacios helyzetekben

- kulonbozo uzenetek alkotasa (pl. udvozletek, meghivok stb.) rajzok, betuk, mondatok stb. feihasznaiasavai

4.2. A nagy nyomtatott betuk korvonalainak megformalasa kulonbozo anyagokbol

- betuk megformalasa viaszbol, agyagboi stb.

- betuk formajanak visszaadasa kulonbozo modon: kijarva, ujjai a ievegoben, padon stb.;

- megformalt vagy kulonbozo anyagokbol "kidomboritott" betuk kitapogatasa;

- a kez finommozgasanak es a mozgaskoordinacionak a fejlesztese rajzolassal, gyongyfuzessel, formazassal, adott kontur utani papirtepessel stb.

- a betumese, es tanar altal a tablan megmutatott minta alapjan nagy nyomtatott betuk megrajzolasa viaszkretaval, -ceruzaval;

- az irasra hasznalt felulet megfelelo elhelyezese a sajat testhez viszonyitva;

- jatekos tajekozodas az irasterben: fent, lent, balra, jobbra, folotte, alatta stb.;

- abece betuinek (nyomtatott nagybetuk) rajzos abrazolasi gyakorlatai.

4.2. Szavak es mondatok irasa nagy es kis

nyomtatott betukkel

- nyomtatott nagy- es kisbetuk megformalasa viaszbol, agyagboi stb.

- betuk formajanak visszaadasa kulonbozo modon: kijarva, ujjai a ievegoben, padon stb.;

- megformalt vagy kulonbozo anyagokbol "kidomboritott" betuk kitapogatasa;

- a kez finommozgasanak es a mozgaskoordinacionak a fejlesztese rajzolassal, gyongyfuzessel, formazassal, adott kontur utani papirtepessel stb.

- a betumese, es tanar altal a tablan megmutatott minta alapjan nagy- es kisbetuk megrajzolasa viaszkretaval, -ceruzaval, vastag ceruzaval;

- az irasra hasznalt felulet megfelelo elhelyezese a sajat testhez viszonyitva;

- jatekos tajekozodas az irasterben: fent, lent, balra, jobbra, folotte, alatta stb.;

- abece betuinek (nyomtatott nagy- es kisbetuk) rajzos abrazolasi gyakorlatai.

4.2. Szavak es bdvitett mondatok irasa nagy-es kisbetukkel, nyomtatott es folyoirassal

- helyesirasi gyakorlatok

- egyszeru mondatok iras-, tollbamondas-, masolasgyakorlatai, kulonos figyelemmel a nagy kezdobeture es a kozpontozasi jelekre;

- tomondatok atalakitasa bovitett mondatokka (a terminologia hasznalata nelkul);

- ismeretlen szavak stb. beillesztese sajat kijelentesekbe;

- rovid szovegek alkotasa kep vagy kerdessorozat alapjan;

- szepiras-gyakorlatok;

- szavak kozti tavolsag helyes megbecsulesenek gyakorlasa.

4.3. irott kozlesek iranti erdeklodes tanusitasa

- kulonbozo uzenetek "irasa", rajzok, spontan modon kitalalt szimbolumok felhasznalasaval;

- sajat konyv (epochafuzet) letrehozasa;

- orarend keszitese szin- vagy szimbolumkod felhasznalasaval;

- osztalynaplo letrehozasa es vezetese rajzok, fenykepek, szimbolumok hasznalataval;

- 12 agu ev-fa rajzolasa, amelyen a gyumolcsok a gyermekek szuletesnapjai;

- minialbumok keszitese kepek, rajzok, irott szoveg, szimbolumok felhasznalasaval.

4.3. Irott kozlesek iranti erdeklodes tanusitasa ismert nyelvi kornyezetben

- kulonbozo uzenetek "irasa", rajzok, spontan modon kitalalt szimbolumok felhasznalasaval;

- sajat konyv (epochafuzet) letrehozasa;

- orarend keszitese szinkoddal vagy szavak, szimbolumok felhasznalasaval;

- osztalynaplo letrehozasa es vezetese rajzok, fenykepek, szimbolumok, szavak, mondatok hasznalataval;

- 12 agu ev-fa rajzolasa, amelyen a gyumolcsok a gyermekek szuletesnapjai;

- minialbumok keszitese kepek, rajzok, irott szoveg, szimbolumok felhasznalasaval.

4.3. Irott kozlesek iranti erdeklodes tanusitasa kulonbozo nyelvi kdrnyezetekben

- kijelento, felkialto es kerdo mondatok helyes irasanak gyakorlasa;

- szemelyre szabott orarend keszitese;

- sajat konyv (epochafuzet) keszitese;

- osztalynaplo letrehozasa es vezetese rajzok, fenykepek, szimbolumok, szavak, mondatok, szovegek felhasznalasaval;

- kulonbozo cellal irott szovegek (uzenetek, udvozletek stb.) alkotasa (kozles, kervenyezes, koszonetnyilvanitas stb.).

SECŢIUNEA 4: TANULASI TARTALMAK
 

Elokeszito osztaly

1. osztaly

II. osztaly

Iras, olvasas

- Epochafuzet, rajzok

- Konyv - kotet, borito, lap, oldal, lapszamozas, iranyok a lapon

- A gyermekek altal irt nagy nyomtatott betuk

- Leirt betuk olvasasa

A meselt szovegek a magyar es a vilagirodom mesevilagabol szarmazzanak. A tanito kis terjedelmu verses vagy prozai irodalmi szovegeket, valamint nem irodalmi szovegeket is hasznalhat, fokozatosan bovulo terjedelemben.

- Epochafuzet, rajzok

- Konyv - kotet, borito, lap, oldal, lapszamozas, iranyok a lapon

- A gyermekek altal irt nyomtatott nagy- es kisbetuk

- Az abece (nyomtatott nagy- es kisbetuk)

- Egy- es tobbszotagu szavak olvasasa

A meselt szovegek a magyar es a vilagirodom mesevilagabol szarmazzanak. A tanito kis terjedelmu verses vagy prozai irodalmi szovegeket, valamint nem irodalmi szovegeket is hasznalhat, fokozatosan bovulo terjedelemben.

- Epochafuzet

- Konyv. Szoveg elhelyezese a lapon.

- Szoveg. Cim. Szerzo

- A gyermekek altal irt folyoiras betui

- Az abece (irott nagy- es kisbetuk)

- Egy- es tobbszotagu szavak olvasasa

- Irodalmi szoveg

- Elbeszeles

- Reszletek meselese, szoban/irasban. Szoveg ujrameselese szoban. Szereplok felismerese

- Lirai szoveg: valtozatos temaju versek

A hasznalt szovegek az allatortenetek, fabulak es legendak vilagabol szarmazzanak. A tanito kis terjedelmu verses vagy prozai irodalmi szovegeket, valamint nem irodalmi szovegeket is hasznalhat. Az irodalmi szovegek tanulmanyozasa soran figyelni kell a helyes, folyekony es kifejezo olvasasra, az ismeretlen szavak megertesere.

Kommunikacio

Szobeli kommunikacio:

- Helyes kiejtest fejleszto gyakorlatok

- Evszakokhoz, evkor unnepeihez, termeszethez es termeszetijelensegekhez, testreszekhez stb. kapcsolodo versek

- Szojatekok, mondokak a gyermekfolklorbol

- Magyar es mas nepek mesei

- A tanito altal alkotott mesek a betuk bevezetesehez

irasbeli kommunikacio:

- Nyomtatott nagybetuk

Megvalositas:

- Kezzel irt vagy kinyomtatott, nyomtatott nagybetuk, szavak masolasa

Szobeli kommunikacio:

- Helyes kiejtest fejleszto gyakorlatok

- Evszakokhoz, evkor unnepeihez, termeszethez es termeszetijelensegekhez, testreszekhez stb. kapcsolodo versek

- Szojatekok, mondokak a gyermekfolklorbol

- Magyar es mas nepek mesei

- A tanito altal alkotott betumesek visszameselese

- Szo, mondat, parbeszed

irasbeli kommunikacio:

- Nyomtatott nagy- es kisbetuk

- Szotagok, szavak, mondatok; helyes elhelyezes a lapon (szokozok betartasa)

Megvalositas:

- Kezzel irt vagy kinyomtatott, nyomtatott nagy- es kisbetuk, szavak masolasa

Szobeli kommunikacio:

- Helyes kiejtest fejleszto gyakorlatok

- Versek, szojatekok

- Mondat. Mondatok intonalasa

- Parbeszed irasbeli kommunikacio:

- Folyoiras betui

- Folyoiras, szepiras

- Helyes elhelyezes a lapon: cim, bekezdesek, szokozok betartasa

- Helyesiras. Szavak helyes irasa

- Kozpontozas. Kozpontozasi jelek: pont, kerdojel, felkialtojel, gondolatjel, kettospont, vesszo

A tollbamondas szovegei rovidek

lesznek

Megvalositas:

- Funkcionalis iras (gyakorlati, kozlesi ceilai). Szovegmasoiasok. Toilbamondasok. Uzenet.

- Imaginativ iras

A kommunikacio alkotoelemei

- Nyomtatott nagy- es kisbetuk Csak intuitivan, a fogalmak meghatarozasa nelkul dolgozva.

- A magyar nyelv hangjai. Magan- es massalhangzok artikulalasa.

A "maganhangzo", "massaihangzo" kifejezesek hasznalata nelkul.

- Mondat, szo, szotag. Csak intuitivan, a fogalmak meghatarozasa nelkul dolgozva.

- A magyar nyelv hangjai. Magan- es massalhangzok artikulalasa.

A "maganhangzo", "massaihangzo" kifejezesek hasznalata nelkul.

- Szokincs

- Szo - jeientessei tarsitott hangcsoport. Hasonlo jeientesu szavak. Ellentetes jeientesu szavak.

- Fonetikai fogalmak

- Hang es betii, kapcsoiatuk.

Massalhangzok, maganhangzok. Szotag. Szavak szotagolasa - sorvegi elvalasztas. Abece - aktualizalas

SECŢIUNEA 5: MODSZERTANI UTMUTATO
Az anyanyelv tanftasanak kiemelt szerepe van az egesz nevelesben, hisz az anyanyelv egyedi szerepet jatszik a szemelyiseg fejlodeseben, a gondolkodasi strukturak kialakulasaban. A nyelv a kolcsonos megertes alapveto eszkoze, igy a neveles elsodleges eszkoze is. Segitsegevel a gyermek lelki es szellemi fejlodeset alakithatjuk. A nyelvi mintak kulturat, ertekeket kozvetitenek, de a tarsas kapcsolatok kialakftasat, szelesiteset is lehetove teszik. Az anyanyelvi ismeretek bovulese az informacioszerzes szelesiteset, a problemamegoldo keszseg gyarapodasat jelenti a teljes oktatasi-nevelesi folyamatban.
Az anyanyelv oktatasa soran alapveto celkituzes a tanulok nyelvhasznalatanak tudatositasa es fejlesztese. A kisgyerekkori spontan szines nyelvhasznalat megorzese, es a nyelv mukodesenek a megertese egyarant fontosak. Az anyanyelvi foglalkozasokon - mint minden mas foglalkozason - a tanar munkajat a gyerekek eletkori sajatossagai hatarozzak meg, ennek megfeleloen kell kivalasztania a megfelelo oktatasi modot es tevekenyseget.
Az elokeszito es elso, masodik osztalyban az anyanyelvi fogalkozasok is - mint minden mas - a gyerek termeszetes kivancsisagara es mozgasigenyere epulnek. A gyermekek tevekenysegei kepessegek es keszsegek valtozatos skalajat szolitjak meg. A hangsuly az ertelmes, a gyermek szamara is atlathato tevekenysegek megelesere, atelesere tevodik. Ebben az eletkorban a gyermekek nevelese tevekenysegeken alapul, a tettek pedagogiajat jelenti. Ezert ez az iranyultsag a gyermek egeszet szolitja meg. A folyamatok, melyben reszt vesz, minden erzekszervet bevonjak, mozgositjak erzelmeit, megerteset es fantaziajat.
Elokeszito es elso osztalyban nagy hangsulyt fektetunk a nagymozgasok, valamint a fonemahallas gyakorlasara, kialakitasara, hiszen ezek a keszsegek kepezik majd az iras es olvasas alapjait.
Masodik osztalyban kiemelt szerepet kap az olvasas keszsegszintre valo emelese, valamint az alapveto helyesirasi szabalyok tudatos alkalmazasa.
A gyermekek egyeni kiserese ezeken az evfolyamokon azt jelenti, hogy a pedagogus megfigyeli a gyermek fejlodeset, rendszeresen dokumentalja, majd a fejlodest elosegito lepeseket - az egyeni beszelgetesek alkalmaval a szulokkel is megosztva, megbeszelve - gyakorlatba ulteti.
Ajanlott, hogy a az iskolai tevekenysegeket figyelmesen, kiegyensulyozottan szervezze meg a pedagogus, elkerulve a gyermekekek alul- vagy tulterheleset. Alapveto fontossagu a nap es a het egeszseges ritmusanak kialakitasa. Az evszakok es az evkor unnepei idovel ismerosse formaljak az ev strukturajat. A ritmikus resz versei, enekei kovetik ezt a szerkezetet.
Minden enek, vers kozosen, korusban hangzik el mind a nap elejen, a ritmikus reszben, mind a honap-/evszakunnepelyeken.
A tanito naponta meset, fabulat, legendat (lasd Bevezeto) mesel/olvas, amelyet a gyermekek utolag ujrameselhetnek.
SECŢIUNEA 6: AJANLOTT IRODALOM
Benedek Elek, Illyes Gyula, Arany Laszlo, Grimm testverek stb. nepmesegyujtemenyei
Weores Sandor, Kanyadi Sandor, Szilagyi Domokos, Zelk Zoltan, Tamko Sirato Karoly, Nemes
Nagy Agnes, Szabo Lorinc, Csanadi Imre, Demeny Peter, Kovacs Andras Ferenc, Devecsery
Gabor, Osvath Erzsebet stb. gyermekversei
Petres Csaba (szerk.): Tucsok koma, gyere ki!
Forrai Katalin: Enek az ovodaban
T.Aszodi Eva (szerk.): Cini-cini muzsika
Toro Jolan - Tanczos Ibolya: A beszedfejlesztes tanitoi kezikonyve
Gazda Klara: Gyermekvilag Esztelneken
Haider Edit (szerk.): Bujj, bujj, zold ag...
Montagh Imre: Tiszta beszed
Jakob Streit: Allattortenetek; A mehek elete; Hadd legyek a testvered
Szentkuti Marta: Akik meghallottak Isten hivasat
Selma Lagerlof: Krisztus legendak
SECŢIUNEA 7: BIBLIOGRAFIA
Carlgren Frans, Klingborg Arne, Szabadsagra neveles. Torok Sandor Waldorf-pedagogiai Alapftvany, 2003.
Kulcsar Gabor, Az iras-olvasas tanitasa a Waldorf iskolaban, KFPT, Budapest, 2004.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf
Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Steiner Rudolf, Atalanos embertan, Genius, Budapest, e.n.
Steiner Rudolf, A neveles muveszete. Metodika-didktika, Genius, Budapest, e.n.
Steiner Rudolf, A neveles muveszete. Szeminariumi beszelgetesek, Genius, Budapest, e.n.
Vekerdy Tamas, A Waldorf iskola elso harom evenek programjarol. In: U.o: Milyen iskola kell a gyerekeknek, Filum, 2003.
*** A magyarorszagi Waldorf-iskolak kerettanterve. 2013
SUBCAPITOLUL 2: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA MAGHIARĂ MATERNĂ, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALA WALDORF* aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
- Traducere - TRADUCERE DIN LIMBA MAGHIARĂ
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
Pedagogia Waldorf a dezvoltat un concept propriu cu privire la studiul limbii şi literaturii materne. Acesta a luat naştere din analiza modului în care interacţionează două forţe polare, cu legităţi specifice: receptarea mesajului oral/scris şi formele convenţionale de exprimare orală/scrisă. Din interacţiunea acestora ia naştere capacitatea de comunicare ce se concretizează la nivelul individului în posibilitatea de exprimare a gândurilor, stărilor, sentimentelor şi opiniilor proprii. În esenţă, acesta este scopul comunicării în limba maternă.
Limba este un proces viu, în permanentă transformare, însă la baza ei stau legităţi general valabile - forme şi structuri stabile - care îşi au originea în vremuri îndepărtate. De aici s-a născut necesitatea selectării de către învăţător a acelor texte care au valoare artistică şi care stau la baza creaţiei literare actuale. Astfel, povestirea zilnică a învăţătorului, în partea de final a orei principale, indiferent de materia predată, ocupă un spaţiu larg în desfăşurarea activităţilor didactice din şcolile Waldorf: basme în clasa pregătitoare şi în clasa I, fabule şi legende în clasa a II-a, texte biblice din Vechiul Testament în clasa a III-a, mitologie în clasa a IV-a etc. Textele povestite sunt apoi repovestite de copii, care preiau cu uşurinţă elemente specifice de limbaj, astfel încât se realizează atingerea unui obiectiv esenţial - dezvoltarea capacităţii de receptare şi de exprimare a mesajului oral.
Un element specific pedagogiei Waldorf este partea ritmică. Aceasta presupune afectarea unui timp, de regulă 20-30 min. la începutul fiecărui curs principal, în care învăţătorul şi copiii rostesc împreună poezii şi frământări de limbă, intonează cântece, în alternanţă. Acest moment al zilei de şcoală se constituie ca fundament pentru latura socială a educaţiei. În domeniul lingvistic este cu atât mai necesară o astfel de activitate, cu cât dezvoltarea comunicării (capacitatea de exprimare proprie) nu se poate realiza decât în interacţiune cu ceilalţi semeni, în sfera socialului.
De o deosebită importanţă pentru pedagogia Waldorf este modul specific în care aceasta aşează, înaintea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea/lectura), capacitatea de exprimare scrisă. Printr-o asemenea răsturnare de situaţie se urmăreşte respectarea unui principiu de bază al pedagogiei contemporane, întrucât este ştiut faptul că achiziţiile cognitive devin mai solide dacă sunt susţinute de activitatea proprie a copilului. Pedagogia Waldorf înţelege prin activitate efortul concret, fizic şi intelectual, pe care îl face copilul. Astfel, în clasa pregătitoare şi în clasa I copiii sunt conduşi întâi către scriere şi apoi către citire. Ei citesc la început numai ceea ce au scris ei înşişi, după modelul învăţătorului. Citirea vine de la sine pentru fiecare copil, în ritm propriu. Copiii sunt activaţi mai uşor în ceea ce priveşte scrisul, care solicită mai puternic motricitatea.
În predarea literelor, pedagogia Waldorf propune o cale accesibilă vârstei copilului de 6-7 ani. Astfel, învăţătorul porneşte de la o poveste pe care o expune copiilor şi pe care apoi o reia în ziua următoare, realizând pe tablă un desen sugestiv pentru copii. În acelaşi timp, copiii desenează în caietele proprii imaginea din poveste. Din desenul realizat pe tablă şi în caiete se desprinde forma literei, fie din conturul elementelor imaginate, fie din atitudinea personajelor. Accentul se pune în acest fel pe calitatea scrierii şi nu pe cantitate, întrucât copiii sunt îndrumaţi să perceapă formele în relaţie cu simţurile proprii. Cunoştinţele dobândite în acest mod devin mai solide şi au ca bază memoria afectivă, pe care psihologii contemporani o consideră de o eficienţă superioară. Experienţa practică a demonstrat că astfel se acţionează cu succes împotriva apariţiei deficienţelor de scriere-citire. Din această cauză, în funcţie de componenţa clasei şi de gradul de dezvoltare a copiilor, învăţătorul poate introduce scrierea literelor mari de tipar fie în clasa pregătitoare, fie la începutul clasei I.
Folosirea instrumentelor de scris, de la crete groase de ceară (clasa pregătitoare) la creioane cerate sau creioane colorate (clasele I şi a II-a) la stilou (din clasa a III-a), reprezintă pentru pedagogia Waldorf o cale firească şi necesară de a răspunde cerinţelor de vârstă ale copiilor, cărora li se dezvoltă treptat motricitatea muşchilor fini ai mâinii. În acelaşi timp se are în vedere dezvoltarea simţului estetic. Scrierea caligrafică este exersată în aceeaşi măsură ca şi scrierea ortografică, realizându-se astfel dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.
Caracterul holistic, interdisciplinar reprezintă un alt element specific pedagogiei Waldorf. Dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba maternă se realizează şi în cadrul altor domenii de învăţământ: arte plastice, muzică etc.
Programa cuprinde următoarele elemente:
- notă de prezentare;
- competenţe generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul ciclului primar;
- competenţe specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata unui an şcolar;
- exemple de activităţi de învăţare;
- conţinuturi;
- sugestii metodologice;
- literatură recomandată
- bibliografie.
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba maghiară maternă jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Comunicarea verbală
- Dezvoltarea abilităţii de citire
- Dezvoltarea abilităţii de exprimare în scris
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate
2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
3.Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise
4.Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui scurt mesaj audiat

- sesizarea relaţiei dintre imaginea desenată şi mesajul audiat;

- realizarea unui desen pentru a indica despre ce este vorba în mesajul audiat;

- oferirea de răspunsuri scurte la întrebări simple legate de poveştile audiate;

- oferirea de replici afirmative/negative la enunţuri scurte care testează înţelegerea globală;

- participarea la jocuri de grup, ca urmare a înţelegerii regulilor jocului.

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj oral, accesibil, rostit cu claritate

- sesizarea relaţiei dintre imaginea desenată şi mesajul audiat;

- realizarea unui desen pentru a indica o scenă semnificativă din povestirea audiată;

- oferirea de răspunsuri scurte la întrebări simple legate de povestirile audiate;

- oferirea de completări la enunţuri scurte care testează înţelegerea globală a textului audiat;

- participarea la jocuri de grup, ca urmare a înţelegerii regulilor jocului.

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj din texte accesibile variate

- sesizarea relaţiei dintre imaginea desenată şi mesajul audiat;

- realizarea unui desen pentru a indica o scenă semnificativă din povestirea/fabula audiată;

- oferirea de răspunsuri la întrebări simple legate de povestirile/fabulele audiate;

- oferirea de completări la enunţuri scurte care testează înţelegerea globală a textului audiat;

- participarea la jocuri de grup, ca urmare a înţelegerii regulilor jocului.

1.2. Recunoaşterea câtorva detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar

- numirea personajului/personajelor dintr-o poveste audiată;

- oferirea de răspunsuri la solicitarea de informaţii elementare: "Cine? Ce? Unde? Cum?";

- oferirea de replici afirmative/negative la enunţuri scurte care vizează diverse informaţii din text (ex. numele greşit al personajului, locul corect în care se petrece acţiunea);

- selectarea detaliului corect dintr-un set de enunţuri/cuvinte, utilizând indicarea prin semne;

- îndeplinirea unei instrucţiuni simple exersate prin jocuri;

- îndeplinirea unor sarcini, instrucţiuni, adresate individual sau grupului;

- formularea de răspunsuri la întrebări.

1.2. Recunoaşterea unor detalii dintr-un mesaj rostit cu claritate

- numirea personajului/personajelor dintr-o poveste/povestire/fabulă audiată;

- oferirea de răspunsuri la solicitarea de informaţii elementare: "Cine? Ce? Unde? Cum?";

- oferirea de replici la enunţuri scurte care vizează diverse informaţii din text (ex. numele personajului, locul corect în care se petrece acţiunea, autorul);

- selectarea detaliului corect dintr-un set de enunţuri/cuvinte,

- îndeplinirea unor instrucţiuni exersate prin jocuri;

- îndeplinirea unor sarcini, instrucţiuni, adresate individual sau grupului;

- formularea de răspunsuri la întrebări despre conţinutul unui text audiat.

1.2. Recunoaşterea unor detalii dintr-un text audiat

- numirea personajului/personajelor dintr-o poveste/povestire/fabulă audiată;

- oferirea de răspunsuri la solicitarea de informaţii elementare: "Cine? Ce? Unde? Cum?";

- oferirea de replici la enunţuri scurte care vizează diverse informaţii din text (ex. numele greşit al personajului, locul corect în care se petrece acţiunea);

- selectarea detaliului corect dintr-un set de enunţuri/cuvinte;

- îndeplinirea unei instrucţiuni exersate prin jocuri;

- îndeplinirea unor sarcini, instrucţiuni, adresate individual sau grupului;

- formularea de răspunsuri la întrebări despre conţinutul unui text audiat.

1.3. Identificarea sunetului iniţial şi/sau final dintr-un cuvânt, a cuvintelor din enunţuri rostite clar şi rar

- indicarea sunetelor/silabelor/cuvintelor percepute prin diferite semne: bătăi din palme, castane puse pe bancă, sărituri etc. (ex. "Puneţi pe masă atâtea nuci câte cuvinte aţi auzit.");

- numărarea cuvintelor dintr-un enunţ;

- stabilirea poziţiei sau succesiunii cuvintelor din enunţuri orale;

- dezvoltarea sau simplificarea unui enunţ audiat, prin adăugarea sau scoaterea unui cuvânt;

- punerea în corespondenţă a unui cuvânt rostit cu imaginea potrivită desenată.

1.3. Identificarea unor sunete, silabe, cuvinte din enunţuri rostite cu claritate

- memorarea unor cuvinte percepute;

- indicarea sunetelor/silabelor/cuvintelor percepute prin diferite semne: bătăi din palme, ridicarea unui deget, a unui obiect,

- numărarea cuvintelor dintr-un enunţ cu voce tare şi în gând;

- stabilirea poziţiei sau succesiunii cuvintelor din enunţuri orale;

- dezvoltarea sau simplificarea unui enunţ audiat, prin adăugarea sau scoaterea unor cuvinte/propoziţii;

- punerea în corespondenţă a unor mesaje cu imaginile potrivite desenate.

1.3. Identificarea sunetelor şi silabelor în cuvinte şi a cuvintelor în enunţuri din mesaje rostite cu claritate, în contexte de comunicare familiare

- indicarea sunetelor/silabelor/cuvintelor percepute prin diferite semne: bătăi din palme, castane puse pe bancă, sărituri etc.;

- identificarea vocalelor şi consoanelor în silabe şi cuvinte;

- formarea unor cuvinte din silabe date;

- numărarea cuvintelor dintr-un enunţ cu voce tare şi în gând;

- dezvoltarea sau simplificarea unui enunţ audiat, prin adăugarea sau scoaterea unor cuvinte;

- jocuri de tip "Fazan", "Cuvinte alintate";

- punerea în corespondenţă a unor cuvinte rostite cu imaginile potrivite desenate.

1.4. Manifestarea interesului pentru receptarea mesajelor orale, în contexte de comunicare cunoscute

- exerciţii de ascultare şi de confirmare a înţelegerii mesajului ascultat;

- formulări de răspunsuri la întrebări;

- exerciţii de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite;

- jocuri de rol de tipul "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător;

- audierea unor poveşti povestite de adulţi sau de copii;

- participarea la activităţi de tipul "tu eşti ecoul meu" (reproducerea unor enunţuri formulate de adult sau copii);

1.4. Manifestarea interesului faţă de receptarea mesajelor orale, emise de mai mulţi interlocutori

- exerciţii de ascultare şi de confirmare a înţelegerii mesajului ascultat;

- formulări de răspunsuri la întrebări;

- exerciţii de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite;

- jocuri de rol de tipul "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător;

- audierea unor poveşti spuse de profesor sau de copii;

- participarea la activităţi de tipul "tu eşti ecoul meu" (reproducerea unor enunţuri formulate de adult sau copii);

- participarea la activităţi de tipul "ce am observat astăzi în drum spre şcoală", în care copiii ascultă povestiri cu sens spuse de copii sau adult.

1.4. Manifestarea interesului faţă de o varietate de mesaje orale

- exerciţii de ascultare şi de confirmare a înţelegerii mesajului ascultat;

- formulări de răspunsuri la întrebări;

- exerciţii de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite;

- jocuri de rol de tipul "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător;

- audierea unor poveşti/fabule spuse de profesor sau de copii;

- participarea la activităţi de tipul "tu eşti ecoul meu" (reproducerea unor enunţuri formulate de adult sau de copii);

- participarea la activităţi de tipul "ce am observat astăzi în drum spre şcoală", în care copiii ascultă povestiri cu sens spuse de copii sau de profesor.

2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Rostirea corectă a sunetelor şi a silabelor în enunţuri simple

- realizarea zilnică a unei părţi ritmice în care copiii, aşezaţi în cerc, exersează în cor: jocuri de dicţie, frământări de limbă, cântece, recitarea de poezii scurte, reproducerea de ghicitori şi enunţuri scurte ce au legătură cu anotimpul, sărbătorile anului;

- reglarea tonului, volumului şi vitezei vorbirii, prin rostirea repetată a aceluiaşi enunţ, cu schimbarea tonului, volumului sau vitezei vorbirii;

- jocuri de cuvinte (de tip "Fazan", în care criteriul poate fi nu numai ultima silabă, ci şi ultimul sunet);

- formularea de enunţuri folosind cuvinte date;

- rostirea cuvintelor cu prelungirea unor sunete stabilite anterior.

2.1. Rostirea corectă a unor recitative, poezii, enunţuri proprii

- realizarea zilnică a unei părţi ritmice ce are legătură cu anotimpul, sărbătorile anului şi în care copiii, aşezaţi în cerc, exersează în cor: jocuri de dicţie, cântece, recitarea de poezii, reproducerea de ghicitori şi enunţuri scurte etc.;

- rostirea repetată a aceluiaşi enunţ, cu schimbarea tonului, volumului sau vitezei vorbirii;

- jocuri de cuvinte însoţite de mişcare, ritm;

- formularea de enunţuri folosind cuvinte date;

- rostirea cuvintelor cu prelungirea unor sunete stabilite anterior;

- reglarea expiraţiei necesare comunicării verbale prin învăţarea şi exersarea zilnică a cântatului la blockflote.

2.1. Rostirea corectă a unor poezii, fabule, a unor enunţuri proprii în situaţii variate de comunicare

- realizarea zilnică a unei părţi ritmice ce are legătură cu anotimpul, sărbătorile anului şi în care copiii, aşezaţi în cerc, exersează în cor: jocuri de dicţie, frământări de limbă, cântece, recitarea de poezii, fabule, reproducerea de ghicitori şi enunţuri scurte etc.;

- rostirea repetată a aceluiaşi enunţ, cu schimbarea tonului, volumului sau vitezei vorbirii;

- jocuri de cuvinte însoţite de mişcare, ritm;

- formularea de enunţuri folosind cuvinte date;

- rostirea cuvintelor cu prelungirea unor sunete stabilite anterior;

- reglarea expiraţiei necesare comunicării verbale prin învăţarea şi exersarea zilnică a cântatului la blockflote.

2.2. Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală

- exersarea unor formule de salut, de adresare, prezentare şi solicitare, potrivite interlocutorului, dialoguri în diferite contexte, reale sau simulate, pe teme de interes;

- participarea la jocuri de rol: "La doctor", "La telefon", "în parc", "La cumpărături", "0 zi în familie", "Aniversări" etc.;

- formularea de sarcini, instrucţiuni adresate colegilor;

- formularea, completarea de enunţuri care să conţină comparaţii sau distincţii între obiecte familiare.

2.2. Povestirea unor activităţi la care a participat direct, prin intermediul unor mesaje simple în contexte familiare

- exersarea unor formule de salut, de adresare, prezentare şi solicitare, potrivite interlocutorului, dialoguri în diferite contexte, reale sau simulate, pe teme de interes;

- participarea la jocuri de rol;

- formularea de sarcini, instrucţiuni adresate colegilor;

- formularea, completarea de enunţuri care să conţină comparaţii sau distincţii între obiecte familiare.

2.2. Povestirea parţială sau integrală a unor legende, fabule audiate

- întrebări şi răspunsuri referitoare la legenda/fabula audiată;

- povestire cu ajutorul învăţătorului;

- jocuri de roluri având ca suport fabule şi legende;

- dramatizări după poveşti cunoscute;

- exerciţii de identificare a titlului, a autorului, a textului propriu-zis.

2.3. Manifestarea interesului pentru a exprima oral idei, în contexte uzuale

- exerciţii de stimulare şi dezvoltare a iniţiativei comunicative şi a capacităţii de a interveni în actul comunicării;

- exerciţii de utilizare a unor formule de adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog;

- conversaţii în grup pe teme date;

- dramatizări după poveşti cunoscute.

2.3. Manifestarea interesului pentru a exprima oral idei, în contexte familiare

- exerciţii de stimulare şi dezvoltare a dorinţei de comunicare şi a capacităţii de a interveni în actul comunicării;

- exerciţii-joc de utilizare a unor formule de adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog;

- dramatizări după poveşti cunoscute.

2.3. Manifestarea interesului pentru a exprima oral idei, păreri şi sentimente, în contexte variate

- exerciţii de stimulare şi dezvoltare a iniţiativei de comunicare şi a capacităţii de a interveni în actul comunicării;

- exerciţii-joc de utilizare a unor formule de adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog.

2.4. Familiarizarea cu regulile elementare ale comunicării într-un dialog

- exersarea unor reguli de comunicare eficientă: vorbire pe rând, ascultare, păstrarea ideii - ex. "Spune şi dă mai departe", "Repetă şi continuă", "Statuile vorbitoare" etc.;

- dezvoltarea iniţiativei comunicative şi a capacităţii de a interveni politicos în actul comunicării;

- solicitarea de informaţii suplimentare pentru clarificarea unor nelămuriri.

2.4. Familiarizarea cu regulile elementare ale

comunicării într-un grup

- conversaţii în grup pe teme date;

- exersarea unor reguli de comunicare eficientă: vorbire pe rând, ascultare, păstrarea ideii - ex. "Spune şi dă mai departe", "Continuă povestea", "Statuile vorbitoare" etc.;

- dezvoltarea iniţiativei de comunicare şi a capacităţii de a interveni politicos în actul comunicării în contexte formale (ora de curs) şi nonformale (recreaţii, drumeţii etc.);

- solicitarea politicoasă de informaţii suplimentare, în contexte formale (ora de curs) şi nonformale (recreaţii, drumeţii etc.), pentru clarificarea unor nelămuriri.

2.4. Aplicarea regulilor elementare ale comunicării în situaţia participării la o discuţie în clasă

- discuţii, în perechi şi în grup, pe teme date;

- exersarea unor reguli de comunicare eficientă: vorbire pe rând, ascultare, păstrarea ideii - ex. "Spune mai departe", "Continuă povestea" etc.;

- dezvoltarea iniţiativei de comunicare şi a capacităţii de a interveni politicos în actul comunicării în contexte formale (ora de curs) şi nonformale (recreaţii, drumeţii etc.);

- jocuri de rol "emiţător-receptor", vizând formarea comportamentului de ascultător.

3.Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei unor mesaje exprimate pe suport vizual

- observarea cărţilor de diverse forme, dimensiuni, grosimi etc.;

- observarea a diferite suporturi de lectură (ex.: carte de colorat, carte de poveşti cu ilustraţii, carte ce conţine doar text etc.);

- confecţionarea cărţii proprii - caietul de epocă.

3.1. Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei unor mesaje exprimate pe suport vizual

- observarea cărţilor de diverse forme, dimensiuni, grosimi etc.;

- confecţionarea cărţii proprii - caietul de epocă;

- observarea şi utilizarea diferitelor suporturi de lectură (ex.: carte de colorat, carte de poveşti cu ilustraţii, carte ce conţine doar text etc.).

3.1. Manifestarea curiozităţii pentru decodarea semnificaţiei unor mesaje exprimate pe suport vizual şi în scris, în contexte variate

- observarea cărţilor în vederea identificării titlului, autorului etc.;

- confecţionarea cărţii proprii - caietul de epocă;

- observarea şi utilizarea diferitelor suporturi de lectură (ex.: carte de poveşti cu ilustraţii, carte ce conţine doar text, carte de poezii etc.).

3.2. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje de necesitate imediată, din contextul uzual

- identificarea semnificaţiei unor simboluri întâlnite în situaţii cotidiene: M - Metrou, H - Spital, I - Informaţii, intrare, ieşire, P - parcare, trecere de pietoni, culori semafor etc.;

- sortarea unor semne, simboluri grafice identice;

- punerea în corespondenţă a imaginilor cu mesaje orale indicate;

- decodarea unor mesaje, indicatoare din clasă/şcoală;

- crearea cu ajutorul copiilor a unor simboluri pentru mesaje utile în clasă/şcoală.

3.2. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje din contextul familiar

- identificarea semnificaţiei unor simboluri întâlnite în situaţii cotidiene: stema ţării, a oraşului, unele semne de circulaţie (staţie, pistă pentru biciclete, trecere de pietoni, culori semafor etc.);

- punerea în corespondenţă a imaginilor cu mesaje orale indicate;

- decodarea unor mesaje, indicatoare din clasă/şcoală;

- crearea cu ajutorul copiilor a unor simboluri pentru mesaje utile în clasă/şcoală.

3.2. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje, în contexte variate

- exerciţii de intonare corectă a propoziţiilor enunţiative, exclamative şi interogative (fără menţionarea terminologiei);

- exerciţii de citire a unui text cunoscut, cu adaptarea intonaţiei impuse de semnele de punctuaţie;

- exerciţii de recitare expresivă de poezii şi fabule;

- identificarea semnificaţiei unor simboluri întâlnite în fabule şi legende;

- punerea în corespondenţă a unor simboluri întâlnite în fabule şi legende cu trăsături omeneşti;

- crearea de către copii a unor simboluri pentru mesaje utile în viaţa de zi cu zi.

3.3. Desprinderea formei literelor mari de tipar

- exersarea desenului cu ajutorul cuburilor şi creioanelor ceracolor;

- exerciţii de asociere a obiectului cu litera şi cu sunetul prin povestea literelor, imaginea desenată pe tablă şi în caiete;

- exerciţii de repovestire - povestea literelor.

3.3. Desprinderea formei literelor mari şi mici de tipar

- exersarea desenului cu ajutorul cuburilor şi creioanelor ceracolor;

- exerciţii de asociere a sunetelor cu literele de tipar, pornind de la povestea literelor, modelul desenat pe tablă şi în caiete;

- exerciţii de repovestire - povestea literelor, basme.

3.3. Desprinderea formei literelor mari/mici de tipar şi de mână şi a regulilor de bază folosite la scrierea unor cuvinte, propoziţii, a unor texte scurte

- exersarea desenului tematic cu ajutorul cuburilor şi creioanelor ceracolor;

- exerciţii de asociere a sunetelor cu literele de mână pornind de la modelul desenat pe tablă şi în caiete;

- exerciţii de observare a corectitudinii scrierii unor cuvinte, propoziţii, texte scurte;

- exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe la capăt de rând etc.;

- exerciţii de observare a încadrării în pagină;

- exerciţii de recunoaştere a elementelor specifice unui text scris: titlul, autorul, alineate etc.

3.4. Recunoaşterea literelor mari de tipar şi a unor cuvinte uzuale scurte scrise cu litere mari de tipar, din universul imediat

- exerciţii de identificare a literelor mari de tipar scrise cu mâna;

- identificarea de asemănări şi deosebiri între litere;

- exerciţii de identificare a unor cuvinte monosilabice;

- jocuri de identificare a literelor şi a unor cuvinte monosilabice scrise de copii cu litere mari de tipar.

3.4. Recunoaşterea unor cuvinte uzuale, scrise cu litere mari şi mici de tipar din mediul familiar

- exerciţii de identificare a literelor mari şi mici de tipar;

- exerciţii de identificare a unor cuvinte monosilabice scrise cu litere de tipar;

- jocuri de identificare a literelor şi cuvintelor monosilabice/plurisilabice, a unor propoziţii scrise de copii.

3.4. Recunoaşterea unor cuvinte şi propoziţii, scrise cu litere mari şi mici de tipar şi de mână, din mediul familiar

- exerciţii de identificare a cuvintelor monosilabice şi plurisilabice scrise cu litere de tipar şi de mână;

- exerciţii de identificare a unor cuvinte de bază şi propoziţii tipărite şi/sau scrise cu litere de mână;

- jocuri de identificare a unor cuvinte monosilabice/plurisilabice, a unor propoziţii tipărite şi/sau scrise de copii.

4.Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

4.1. Reproducerea unor mesaje simple, în contexte uzuale de comunicare

- exerciţii de reproducere/creare a unor mesaje diverse (ex. felicitări) folosind imagini/litere prin desen, colaj etc.

4.1. Crearea unor mesaje, în contexte familiare de comunicare

- exerciţii de creare a unor mesaje diverse (ex. felicitări, invitaţii la serbări) folosind desene, colaje, imagini cuvinte/propoziţii etc.

4.1. Crearea unor mesaje, în contexte variate de comunicare

- exerciţii de creare a unor mesaje diverse (ex. felicitări, programe/invitaţii la serbări) folosind desene, cuvinte, propoziţii etc.

4.2. Trasarea contururilor literelor mari de tipar, prin intermediul unei varietăţi de materiale

- modelarea literelor din ceară, lut, aluat, pastă de hârtie etc.;

- exerciţii de redare a formei literei (semnul pentru sunet) în diferite modalităţi: mers, cu degetul în aer, pe bancă etc.;

- pipăirea literelor modelate sau "tipărite" în relief pe diferite suporturi;

- exersarea musculaturii fine a mâinii şi a coordonării mişcărilor prin desen, înşirare de mărgele, modelaj, ruperea hârtiei după un contur etc.;

- trasarea de litere mari de tipar după modelul din poveste şi cel oferit de învăţător la tablă folosind cuburi ceracolor, creioane groase ceracolor;

- poziţionarea corectă a suportului de scriere, în raport cu propriul corp;

- orientarea în spaţiul scrierii, prin joc: sus, jos, dreapta, stânga, deasupra, dedesubt etc.;

- exerciţii de reprezentare prin desen a formelor literelor alfabetului (semnele pentru sunete).

4.2. Scrierea de cuvinte şi propoziţii simple, cu litere mari şi mici de tipar

- modelarea literelor mari şi mici de tipar, din ceară, lut, aluat, pastă de hârtie etc.;

- exerciţii de redare a formei literei (semnul pentru sunet) în diferite modalităţi: mers, cu degetul în aer, pe bancă etc.;

- pipăirea literelor modelate sau "tipărite" în relief pe diferite suporturi;

- exersarea musculaturii fine a mâinii şi a coordonării mişcărilor prin desen, înşirare de mărgele, modelaj, ruperea hârtiei după un contur etc.;

- trasarea de litere mari şi mici, de tipar după modelul din poveste şi cel oferit de învăţător la tablă, folosind cuburi ceracolor, creioane groase ceracolor, creioane colorate groase;

- poziţionarea corectă a suportului de scriere, în raport cu propriul corp;

- orientarea în spaţiul scrierii, prin joc: sus, jos, dreapta, stânga, deasupra, dedesubt etc.;

- exerciţii de reprezentare a formelor literelor mari şi mici, de tipar (semnele pentru sunete).

4.2. Scrierea de cuvinte şi propoziţii dezvoltate, cu litere mari şi mici, de mână şi de tipar, cu ajutorul unei varietăţi de materiale

- exerciţii de scriere a unor cuvinte care conţin grupuri de sunete, grupuri de litere, aglomerări de consoane;

- exerciţii de scriere, dictare, copiere a unor propoziţii simple, de folosire a majusculei şi a semnelor de punctuaţie etc.;

- exerciţii de transformare a propoziţiilor simple în propoziţii dezvoltate (fără referire la terminologie);

- exerciţii de integrare în enunţuri proprii a unor cuvinte necunoscute etc.;

- exerciţii de redactare a unor texte de mică întindere pe baza unui suport vizual şi/sau a unui şir de întrebări;

- exerciţii de scriere caligrafică;

- exerciţii de apreciere corectă a spaţiului dintre cuvinte.

4.3. Manifestarea interesului pentru mesaje scrise într-o varietate de limbaje

- "scrierea" de mesaje diverse, folosind desene, simboluri inventate spontan;

- confecţionarea propriei cărţi (caietul de epocă) în care se vor folosi şi limbaje neconvenţionale;

- crearea unui orar pe un cod de culori sau simboluri valabile pentru toţi copiii;

- crearea şi completarea jurnalului clasei folosind desene, fotografii, simboluri;

- crearea/desenarea copacului cu 12 ramuri ce are ca "fructe" zilele de naştere ale copiilor;

- confecţionarea unor mini-albume cu imagini, desene, text scris, simboluri, pe teme familiare copiilor.

4.3. Manifestarea interesului pentru mesaje scrise într-o varietate de limbaje, în contexte cunoscute

- "scrierea" de mesaje diverse, folosind desene, simboluri inventate spontan;

- confecţionarea propriei cărţi (caietul de epocă) în care se vor folosi şi limbaje neconvenţionale;

- crearea unui orar pe un cod de culori şi în cuvinte sau simboluri;

- crearea şi completarea jurnalului clasei folosind desene, fotografii, simboluri, cuvinte şi propoziţii;

- crearea/desenarea copacului cu 12 ramuri ce are ca "fructe" zilele de naştere ale copiilor;

- confecţionarea unor mini-albume cu imagini, desene, texte scrise, simboluri, pe teme familiare copiilor;

4.3. Manifestarea interesului pentru mesaje scrise într-o varietate de limbaje, în contexte variate

- exerciţii de redactare corectă a propoziţiilor enunţiative, exclamative şi interogative (fără menţionarea terminologiei);

- exerciţii de redactare a unui text cunoscut, cu utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie;

- crearea unui orar personalizat;

- confecţionarea propriei cărţi (caietul de epocă);

- crearea şi completarea jurnalului clasei folosind desene, fotografii, simboluri, cuvinte, propoziţii,fraze;

- exerciţii de redactare de mesaje scrise (bilete, felicitări etc.) pe suporturi variate, în diverse scopuri (de informare, de solicitare, de mulţumire etc.).

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Domeniul

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

Scriere/citire/lectură

- Caietul de epocă, desene

- Cartea - volum, coperte, foaie, pagină, numerotarea paginii, direcţii de orientare în pagină

- Literele mari de tipar, scrise de copii

- Citirea literelor scrise

Tematica textelor povestite trebuie să reflecte universul basmelor din literatura maghiară şi universală, învăţătorii pot utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte nonliterare, de mică întindere, urmărind o creştere progresivă a numărului de cuvinte.

- Caietul de epocă, desene

- Cartea - volum, coperte, foaie, pagină, numerotarea paginii, direcţii de orientare în pagină

- Literele mari şi mici de tipar, grupurile de litere, scrise de copii

- Alfabetul (literele mari şi mici de tipar)

- Citirea cuvintelor mono- şi plurisilabice

Tematica textelor povestite trebuie să reflecte universul basmelor din literatura maghiară şi universală. Învăţătorii pot utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte nonliterare, de mică întindere, urmărind o creştere progresivă a numărului de cuvinte.

- Caietul de epocă.

- Cartea. Aşezarea textului în pagină.

- Textul. Titlul. Autorul

- Literele de mână, grupurile de litere, scrise de copii

- Alfabetul (litere mici şi mari de mână)

- Citirea cuvintelor mono şi plurisilabice

- Textul literar

- Textul narativ

- Povestirea, pe scurt, orală/în scris a unor fragmente. Povestirea orală a textului. Recunoaşterea personajelor.

- Textul liric: poezii cu tematică diversă

Tematica textelor trebuie să reflecte universul copilăriei şi valorile proprii acestuia, întâmplări cu animale, fabule şi legende, învăţătorii pot utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte nonliterare, de mică întindere. Studierea textului literar trebuie să aibă în vedere citirea corectă, fluentă şi expresivă a acestuia, explicarea cuvintelor şi rezolvarea problemelor de vocabular.

Comunicare

Comunicarea orală:

- Exerciţii de dicţie pentru articulare corectă

- Poezii având ca temă anotimpurile, sărbătorile anului, natura şi fenomenele sale, părţile corpului, etc.

- Jocuri de cuvinte din folclorul copiilor

- Basme din literatura maghiară şi universală

- Poveşti create de învăţător pentru introducerea literelor

Comunicarea scrisă:

- Literele mari de tipar

Contexte de realizare:

- Copierea literelor mari de tipar, a cuvintelor, scrise cu mâna sau tipărite

Comunicarea orală:

- Exerciţii de dicţie pentru articulare corectă

- Poezii având ca temă anotimpurile, sărbătorile anului, natura şi fenomenele sale, părţile corpului, etc.

- Jocuri de cuvinte din folclorul copiilor

- Basme din literatura maghiară şi universală

- Repovestirea poveştilor create de învăţător pentru introducerea literelor

- Cuvântul, propoziţia, dialogul

Comunicarea scrisă:

- Literele mari şi mici de tipar

- Silabe, cuvinte, propoziţii; aşezarea corectă în pagină (respectarea spaţiului dintre cuvinte)

Contexte de realizare:

- Copierea literelor mari şi mici de tipar, a cuvintelor, a propoziţiilor, scrise cu mâna sau tipărite

Comunicarea orală:

- Exerciţii de dicţie pentru articulare corectă

- Poezii, jocuri de cuvinte

- Propoziţia. Intonarea propoziţiilor.

- Dialogul

Comunicarea scrisă:

- Literele de mână

- Scrierea de mână şi prezentarea textului.

Scrierea caligrafică. Aşezarea corectă în pagina de caiet: plasarea titlului, folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre cuvinte.

- Ortografia. Scrierea corectă a cuvintelor.

- Punctuaţia. Semnele de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, linia de dialog, două puncte, virgula.

Textele pentru dictare vor fi scurte.

Contexte de realizare:

- Scrierea funcţională (cu scop practic, informativ). Teme. Copieri de texte. Dictări. Biletul.

- Scrierea imaginativă.

Elemente de construcţie a comunicării

- Propoziţia, cuvântul, silaba.

Noţiunile nu vor fi definite, lucrându-se cu acestea în mod intuitiv.

- Sunetele limbii maghiare. Articularea vocalelor şi consoanelor.

Nu se vor utiliza termenii de "vocale" şi "consoane".

- Propoziţia, cuvântul, silaba.

Noţiunile nu vor fi definite, lucrându-se cu acestea în mod intuitiv.

- Sunetele limbii maghiare. Articularea vocalelor şi consoanelor.

Nu se vor utiliza termenii de "vocale" şi "consoane".

- Lexicul

- Cuvântul - grup de sunete asociat cu un înţeles. Cuvintele cu sens asemănător. Cuvintele cu sens opus.

- Noţiuni de fonetică

- Sunetul şi litera - corespondenţa dintre ele. Vocalele şi consoanele. Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe - despărţire la capăt de rând. Alfabetul - actualizare.

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Limba maternă are un rol extrem de important în educaţie, deoarece ajută la formarea armonioasă a personalităţii şi la dezvoltarea gândirii structurate. Prin limbă comunicăm, deci aceasta este elementul de bază al educaţiei. Comunicând, putem să-i ajutăm pe copii să se dezvolte sănătos atât sufleteşte, cât şi spiritual. Limba transmite cultura unui popor şi ajută la dezvoltarea relaţiilor sociale. Prin aprofundarea şi extinderea cunoştinţelor şi competenţelor lingvistice se dobândesc noi cunoştinţe şi se dezvoltă abilităţile de rezolvare a problemelor.
Pe parcursul procesului de învăţare este foarte importantă conştientizarea utilizării şi dezvoltării corecte a limbii materne. Îngrijirea şi protejarea limbajului spontan cu care sosesc copiii la şcoală sunt la fel de importante ca şi înţelegerea funcţionării limbii. Pe parcursul orelor de limba maternă - ca de altfel la toate activităţile de învăţare - pedagogul vizează întotdeauna caracteristicile specifice vârstei şi, pe baza acestora, alege metodele de predare şi activităţile.
În clasele pregătitoare, I şi a II-a predarea limbii materne - ca şi toate celelalte discipline şi activităţi - se bazează pe curiozitatea naturală şi pe nevoia de mişcare a copilului. Activităţile copiilor vizează aptitudini şi deprinderi variate. Se pune accentul pe trăiri şi experienţe cu sens, care pot fi urmărite şi înţelese şi de copii. La această vârstă educaţia copiilor se bazează pe învăţarea prin experienţe, printr-o pedagogie a acţiunii. Această orientare se adresează prin urmare copilului ca întreg. În procesele în care este implicat, el participă cu toate simţurile şi îi sunt stimulate sentimentele, înţelegerea şi fantezia.
În clasa pregătitoare şi clasa I se pune un accent deosebit pe crearea şi exersarea mişcărilor mari precum şi a distingerii auditive a fonemelor, deoarece aceste deprinderi vor constitui bazele scris-cititului.
În clasa a II-a un rol deosebit revine aducerii cititului la nivel de deprindere, respectiv exersarea folosirii conştiente a regulilor gramaticale de bază.
Îndrumarea individuală a copiilor în toate aceste clase se bazează pe observarea şi înregistrarea regulată a evoluţiei lor, iar măsurile de sprijinire a dezvoltării - care sunt discutate şi individual cu părinţii - sunt puse în practică.
Se recomandă ca activităţile şcolare să fie organizate de către pedagog cu atenţie, echilibrat, putând fi astfel evitată supra(sub)solicitarea copilului. Este de o importanţă majoră crearea unui ritm sănătos al zilei şi al săptămânii. Anotimpurile şi sărbătorile de peste an dau, în timp, o configuraţie familiară structurii anului. Poeziile, cântecele din partea ritmică sunt selectate ţinându-se cont de această configuraţie.
Toate cântecele, poeziile se rostesc împreună, în cor, atât dimineaţa, la partea ritmică, cât şi la serbările lunare/anotimpului.
Zilnic, copiii vor asculta o povestire, fabulă, legendă (a se vedea Nota de prezentare), pe care ulterior le pot repovesti.
SECŢIUNEA 6: LITERATURĂ RECOMANDATĂ
Culegerile de basme populare ale lui Benedek Elek, Illyes Gyula, Arany Laszlo, fraţii Grimm, etc.
Poeziile pentru copii ale lui Weores Sandor, Kanyadi Sandor, Szilagyi Domokos, Zelk Zoltan, Tamko Sirato Karoly, Nemes Nagy Agnes, Szabo Lorinc, Csanadi Imre, Demeny Peter, Kovacs Andras Ferenc, Devecsery Gabor, Osvath Erzsebet, etc.
Petres Csaba (red.): Tucsok koma, gyere ki!
Forrai Katalin: Enek az ovodaban
T.Aszodi Eva (red.): Cini-cini muzsika
Toro Jolan - Tanczos Ibolya: A beszedfejlesztes tanitoi kezikonyve
Gazda Klara: Gyermekvilag Esztelneken Haider Edit (red.): Bujj, bujj, zold ag...
Montagh Imre: Tiszta beszed
Jakob Streit: Allattortenetek; A mehek elete; Hadd legyek a testvered
Szentkuti Marta: Akik meghallottak Isten hivasat
Selma Lagerlof: Krisztus legendak
SECŢIUNEA 7: BIBLIOGRAFIE
Carlgren Frans, Klingborg Arne, Szabadsagra neveles. [Educaţie pentru libertate], "Torok Sandor" Waldorf-pedagogiai Alapftvany, 2003.
Kulcsar Gabor, Az iras-olvasas tanitasa a Waldorf iskolaban [Predarea scris-cititului în şcoala Waldorf], KFPT, Budapest, 2004.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf
Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Steiner Rudolf, Atalanos embertan, [Antropologia generală], Genius, Budapest, e.n.
Steiner Rudolf, A neveles muveszete. Metodika-didktika [Arta educaţiei. Metodică-didactică], Genius, Budapest, f.a.
Steiner Rudolf, A neveles muveszete. Szeminariumi beszelgetesek [Arta educaţiei. Discuţii de seminar], Genius, Budapest, f.a.
Vekerdy Tamas, A Waldorf iskola elso harom evenek programjarol [Despre programa şcolii Waldorf în primii trei ani]. In: U.o: Milyen iskola kell a gyerekeknek, Filum, 2003.
*** A magyarorszagi Waldorf-iskolak kerettanterve [Curriculumul-cadru al şcolilor Waldorf din Ungaria]. Aprobat prin OM: 17/2004. (V.20.)
CAPITOLUL 3: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ PENTRU ŞCOLILE ŞI SECŢIILE CU PREDARE ÎN LIMBILE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Învăţarea limbilor străine - inclusiv a limbii române ca limbă nematernă în şcolile/secţiile cu predare în limbile minorităţilor naţionale - în şcolile Waldorf se caracterizează prin faptul că în centrul exersării şi apoi al studiului stă limba ca instrument cu structură muzicală, purtător de gânduri şi sentimente, cuprins de fiecare om în mod individual.
Limba, ca abilitate specific umană, este mai mult decât rezultatul unui studiu pur analitic, aşa cum este realizat de către lingvistică şi gramatica descriptivă. Limba este un rezultat al devenirii, dar în acelaşi timp şi ceva viu, deschis formării. În arta poetică ea trece dincolo de funcţia comunicării. Pe baza artei poetice, în sens larg, se formează lumea sentimentelor şi a voinţei omului. Aceasta este baza permanentă pentru fiecare mod de înţelegere şi pentru orice comunitate umană.
Din acest motiv, predarea limbii române ca limbă nematernă în şcoala Waldorf nu se orientează numai spre stăpânirea instrumentală a limbii. Sarcina şi scopul predării trebuie să fie familiarizarea copilului cu acele calităţi sonore şi stilistice care corespund limbii române. El trebuie să înveţe să le perceapă în individualitatea şi diferenţele lor. El trăieşte limba română ca o completare la forme de exprimare, de gândire şi de comportament achiziţionate prin intermediul limbii materne.
În limba maternă, elevul este întâmpinat de gânduri, sentimente şi impulsuri de voinţă care sunt preluate "pur şi simplu", fără perceperea conştientă a rezonanţei limbii, a propoziţiilor, a fiecărui cuvânt în parte. În nuanţările lor cele mai fine, ele sunt totuşi auzite foarte precis şi realizate ca atare.
Acest spaţiu sufletesc şi spiritual, creat prin limba maternă, este lărgit şi îmbogăţit prin posibilităţile de trăire din limba română ca limbă nematernă. Acest lucru are loc concret prin diferenţele dintre fenomenele lingvistice de la toate nivelurile: formarea sunetelor, vocabular, imagini lingvistice, expresii, proverbe, forme, structuri, organizarea textului, stil. Exprimarea diferită a conţinuturilor cognitive, modalităţile diferite de concepere din limba română, faţă de care copilul poate realiza mai repede o distanţare decât în atitudinea uzuală faţă de limba maternă, susţin emanciparea interioară.
În primii doi ani (clasa pregătitoare şi clasa I) se lucrează exclusiv oral, ascultând, înţelegând, vorbind, cântând, jucând. Învăţarea se sprijină aici pe activitatea de imitare. În clasa a II-a se realizează fixarea limbii, scrierea şi pătrunderea imaginii scrise, legată adesea de forme şi alcătuiri diferite de litere.
Aceasta înseamnă, pentru organizarea metodică a învăţării, că în prim plan stă o multitudine de exerciţii de reproducere şi de transformări uşoare de forme, urmând ca în următorii ani de studiu să apară activitatea şi iniţiativa elevului în prim plan. Capacitatea de exprimare verbală se lărgeşte şi se întăreşte. Elevul este solicitat să pătrundă, prin cunoaştere, în interiorul limbii şi în conţinuturile acesteia.
(2)Aceste principii pot fi cuprinse în noţiunile:
- trăire şi imitare;
- exersare şi învăţare;
- pătrundere a contextelor.
În utilizarea lor zilnică aceste elemente se întrepătrund.
(3)Programa cuprinde următoarele elemente:
- notă de prezentare;
- competenţe generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul ciclului primar;
- competenţe specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata unui an şcolar;
- exemple de activităţi de învăţare;
- conţinuturi;
- sugestii metodologice;
- bibliografie.
(4)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba română pentru şcolile şi secţiile cu predare în limbile minorităţilor naţionale jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Organizare tematică
- Acte de comunicare
- Elemente de construire a comunicării
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate
2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
3.Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise
4.Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
5.Manifestarea atitudinilor de empatie culturală şi interculturală
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii române în cuvinte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii române în enunţuri scurte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii române în enunţuri succesive

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de rostire a unor cuvinte şoptit sau după mişcarea buzelor.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte individuale sau din enunţuri rostite clar şi rar

- oferirea de reacţii la mesaje simple;

- indicarea de obiecte;

- desenarea de obiecte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte din enunţuri scurte din mesaje clar articulate, în contexte familiare de comunicare

- exerciţii de imitare a gesticii specifice unor acţiuni;

- indicarea de obiecte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte şi sintagme în fluxul verbal, articulate clar, în contexte de comunicare familiare

- exerciţii de discriminare;

- exerciţii de recunoaştere a diferitelor mesaje după conturul lor intonaţional;

- indicarea de obiecte.

1.3. Desprinderea sensului global al unui enunţ simplu, însoţit de mişcare

- oferirea răspunsului familiar la salut şi alte situaţii de comunicare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.3. Desprinderea sensului unor enunţuri succesive însoţite de gest/mişcare

- oferirea răspunsului familiar la întrebări simple în situaţii de comunicare familiare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.3. Desprinderea sensului unor povestiri scurte însoţite de gest/mişcare

- oferirea răspunsului familiar la salut şi alte situaţii de comunicare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea;

- exerciţii de imitare a gesticii specifice.

1.4. Manifestarea curiozităţii pentru recunoaşterea unor detalii dintr-un enunţ scurt, rostit clar şi rar

- exerciţii de ascultare;

- exerciţii de mimare;

- identificarea de obiecte/imagini/gesturi;

- selectarea de obiecte/imagini;

- exerciţii de imitare.

1.4. Recunoaşterea de detalii dintr-un mesaj scurt, clar articulat

- exerciţii de ascultare şi mimare;

- exerciţii de imitare;

- exerciţii de răspuns la întrebări de control.

1.4. Recunoaşterea de detalii dintr-un mesaj clar articulat şi asocierea de imagini cu enunţuri articulate în situaţii de comunicare familiare

- exerciţii de ascultare şi mimare;

- exerciţii de imitare;

- răspuns la întrebări de control al înţelegerii;

- exerciţii de tip adevărat/fals.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală la un mesaj audiat

- realizarea unei comenzi simple;

- repetarea unei comenzi simple;

- realizarea opusului unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală, în grup sau individual, la un mesaj audiat care să ofere modele de limbă autentice

- exerciţii de îndeplinire a unor cerinţe exprimate verbal;

- realizarea unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni;

- exerciţii de tip adevărat/fals.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală, individual şi în grup, la un mesaj audiat care să ofere modele de limbă autentice

- exerciţii de îndeplinire a unor cerinţe exprimate verbal;

- realizarea unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni.

2.Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Articularea corectă a sunetelor, silabelor, izolate şi în grupuri de cuvinte

- exerciţii de imitare, pronunţie;

- exerciţii de variere a intensităţii rostirii;

- exerciţii de variere a intonaţiei;

- exerciţii de repetiţie.

2.1. Rostirea în cor şi/sau individual a cuvintelor memorate, izolate sau în grupuri de cuvinte, respectând accentul şi intonaţia specifice

- exerciţii de diferenţiere sonoră;

- recitarea de poezii în grup, sau cu profesorul;

- exerciţii de imitare, repetiţie, pronunţie.

2.1. Rostirea în cor şi individual de enunţuri complete, poezii, cântece şi roluri din jocuri dramatice memorate, respectând accentul şi intonaţia specifice

- exerciţii de diferenţiere sonoră;

- exerciţii de imitare, repetiţie, pronunţie;

- exerciţii de recitare a unor poezii specifice;

- recitarea de poezii în grup sau cu profesorul;

- exerciţii de redare a mesajului audiat.

2.2. Producerea de enunţuri simple sau părţi de enunţ, adecvate unor situaţii de comunicare uzuale

- exerciţii de reproducere de mesaje scurte;

- exerciţii de imitare;

- repetarea unor formule de salut;

- recitarea de poezii în grup, cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

- exerciţii de mişcare şi rostire ritmică;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- participarea la jocuri în cerc;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise.

2.2. Producerea de sintagme sau părţi ale enunţurilor cu scopul de a oferi informaţii simple în contexte familiare

- exerciţii de reproducere de mesaje scurte;

- exerciţii de imitare;

- exerciţii de repetare a formulelor utilizate în situaţii de comunicare;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

- exerciţii de mişcare şi rostire ritmică;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- participarea la jocuri în cerc;

- exerciţii de mişcare şi rostire ritmică;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise.

2.2. Producerea de enunţuri simple sau părţi de enunţ, adecvate unor situaţii de comunicare uzuală, cu scopul de a oferi şi solicita informaţii simple în contexte familiare

- exerciţii de reproducere de mesaje scurte;

- exerciţii de imitare;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

- exerciţii de mişcare şi rostire ritmică;

- exerciţii de formulare de întrebări simple;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- participarea la jocuri în cerc;

- exerciţii de mişcare şi rostire ritmică;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise;

- exerciţii de alcătuire de enunţuri cu elementele noi de vocabular.

2.3. Participarea la scurte interacţiuni în cadrul jocurilor dramatice, în care reproduce sau creează mesaje scurte

- jocuri de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

2.3. Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală, în care reproduce şi/sau creează mesaje scurte

- jocuri de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

2.3. Participarea la, iniţierea de dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală, în care reproduce şi/sau creează mesaje scurte

- formulare de întrebări/răspunsuri la întrebări în situaţii de comunicare;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice;

- exerciţii de povestire scurtă cu suport vizual sau întrebări de sprijin.

3.Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

  

3.1. Identificarea literelor, grupurilor de litere, sintagmelor

- exerciţii de identificare a literelor;

- exerciţii de corelare a sunetelor specifice limbii române cu literele/grupurile de litere corespunzătoare.

  

3.2. Citirea în ritm propriu a unui text scurt, cunoscut, cu voce tare

- exerciţii de accentuare şi intonare;

- lectură în cor, respectiv în grupuri;

- lectură individuală, în gând şi cu voce tare.

  

3.3. Identificarea informaţiilor esenţiale dintr-un text scurt citit

- exerciţii de tip adevărat/fals;

- exerciţii de selectare din mai multe variante existente;

- exerciţii de tip întrebare/răspuns.

  

3.4. Desprinderea semnificaţiei globale a unui text scurt, citit în gând sau cu voce tare

- răspunsuri la întrebări date;

- formulare de întrebări pe baza textului citit.

4.Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

  

4.1. Scrierea corectă a literelor specifice limbii române

- exerciţii de corelare a sunetelor specifice limbi române cu literele corespunzătoare;

- exerciţii de scris caligrafic.

  

4.2. Scrierea literelor, grupurilor de litere, cuvintelor, enunţurilor simple, respectând ortografia specifică

- exerciţii de ortografie;

- copiere, transcriere, dictare;

- completare de text lacunar;

- exerciţii de corectare.

  

4.3. Utilizarea corectă a convenţiilor limbajului scris (majuscula, linia de dialog, semnul de întrebare, semnul exclamaţiei)

- exerciţii de încadrare corectă în pagină;

- copiere, transcriere, dictare;

- exerciţii de corectare.

5.Manifestarea atitudinilor de empatie culturală şi interculturală

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

 

5.1. Formarea atitudinii pozitive faţă de învăţarea limbii române, în contextul clasei

- exerciţii de sensibilizare;

- simularea unor situaţii prin care să se evidenţieze importanţa cunoaşterii limbii române.

- simularea unor situaţii de joc din viaţa copiilor.

5.1. Formarea atitudinii pozitive faţă de învăţarea limbii române, în contextul şcolii

- exerciţii de sensibilizare;

- realizarea unor întâlniri cu persoane adulte/copii de etnie română

- jocuri de societate cu copii din clasele române

- participarea la situaţii de joc din viaţa copiilor.

 

5.2. Manifestarea interesului faţă de diferitele sărbători, obiceiuri specifice româneşti, la nivelul clasei

- prezentarea caracteristicilor unor sărbători;

- exerciţii de sensibilizare.

5.2. Manifestarea interesului faţă de diferitele sărbători, obiceiuri specifice româneşti, la nivelul şcolii

- exerciţii de sensibilizare;

- vizionarea/participarea la unele activităţi specifice desfăşurate în clase cu predare în limba română

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Domeniul

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

Organizare tematică

- EU ŞI FAMILIA MEA: eu, corpul meu, îmbrăcămintea mea; familia mea, camera mea; jucării.

- CULORILE

- NUMERELE până la zece.

- ANIMALELE: animale domestice, animale sălbatice.

- EXPRIMAREA TIMPULUI: anotimpurile şi vacanţele şcolare; zilele săptămânii.

- EU: să mă prezint; datele mele personale (adresa, vârsta); corpul meu; îmbrăcămintea; lucrurile şcolarului; îmi place, nu-mi place (culori, plante, animale, mâncare etc.).

- EU ŞI FAMILIA MEA: membrii familiei; meseria părinţilor; casa noastră; să facem curăţenie; să gătim împreună; sărbători în familie; în vacanţă cu familia (vara, iarna).

- EU ŞI PRIETENII MEI: în parc (situaţii dejoacă); la şcoală (orarul, colegii mei); jucăriile mele; în excursie; în vizită la prieteni; jocuri în aer liber.

- EU ŞI SOCIETATEA: la doctor; la magazin; la piaţă; să cerem ajutor; la gară/în staţia de autobus; la ştrand/la patinoar.

- EU ŞI NATURA: plantele din jurul meu; să plantăm împreună; animalele din jurul meu; la fermă (animalele domestice); în excursie; anotimpurile.

- EU: să mă prezint; datele mele personale (adresa, vârsta); corpul meu; îmbrăcămintea; lucrurile şcolarului; îmi place, nu-mi place (culori, plante, animale, mâncare etc.); poezii, cântece, ghicitori.

- EU ŞI FAMILIA MEA: membrii familiei; meseria părinţilor; casa noastră; să facem curăţenie; să gătim împreună; sărbători în familie; în vacanţă cu familia (vara, iarna); poezii, cântece, ghicitori, texte scurte, simple despre meserii, sărbători etc.

- EU ŞI PRIETENII MEI: în parc (situaţii dejoacă); la şcoală (orarul, colegii mei); jucăriile mele; în excursie; în vizită la prieteni; jocuri în aer liber; jocuri de societate; poezii, cântece, ghicitori.

- EU ŞI SOCIETATEA: la doctor; la magazin; la piaţă; să cerem ajutor; la gară/în staţia de autobus; la ştrand/la patinoar; poezii, cântece, ghicitori; texte scurte, simple.

- EU ŞI NATURA: plantele din jurul meu; să plantăm împreună; animalele din jurul meu; la fermă (animalele domestice); la grădina zoologică (animalele sălbatice); în excursie; anotimpurile; să măsurăm timpul; poezii, cântece, ghicitori; texte simple, scurte despre anotimpuri, plante, animale.

- EXPRIMAREA SCRISĂ: alfabetul; cuvântul (exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe); propoziţia (citire, scriere - la început numai propoziţii simple);ortografia (scrierea literelor specifice limbii române, respectiv a grupurilor de litere, utilizarea convenţiilor de limbaj şi a semnelor de punctuaţie).

Acte de comunicare

- a saluta

- a se prezenta

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a saluta

- a se prezenta şi a pune întrebări despre identitatea cuiva

- a iniţia/a încheia un schimb de replici

- a se adresa cuiva

- a cere/a da o informaţie

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a cere să se repete o întrebare

- a răspunde afirmativ/negativ la o întrebare

- a saluta

- a se prezenta şi a pune întrebări despre identitatea cuiva

- a iniţia/a încheia un schimb de replici

- a se adresa cuiva

- a cere/a da o informaţie

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a cere să se repete o întrebare

- a răspunde afirmativ/negativ la o întrebare

Elemente de construire a comunicării

- verbul

a fi/a putea la prezent

imperativul

- pronumele

personal

demonstrativ

- adjectivul

posesiv

- numeralul cardinal (1-10)

- prepoziţii

- adverbe de loc

- verbul

a fi/a avea/a putea la prezent imperativul afirmativ şi negativ

- pronumele

personal

demonstrativ

interogativ

- adjectivul

posesiv

calificativ

- numeralul cardinal (1-20)

- prepoziţii

- adverbe de loc

- verbul

a fi/a avea/a vrea/a plăcea/a putea la prezent

prezentul continuu (diverse acţiuni)

imperativul afirmativ şi negativ

- pronumele

personal

demonstrativ

interogativ

- adjectivul

posesiv

calificativ

- numeralul cardinal (1-100)

- prepoziţii

- adverbe de loc

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Se foloseşte limba română din prima oră şi pe parcursul întregului curs, cu mici excepţii, la explicarea unui joc, de exemplu.
Materialul lingvistic se prelucrează oral, în cadrul jocurilor ritmice în cerc, cu mişcări corporale care să imite gesturi sufleteşti umane, posturi ale animalelor, să sugereze forme de relief sau ale obiectelor despre care se recită, respectiv în scris pe baza unor texte simple, scurte.
În procesul de dezvoltare a capacităţii de exprimare orală este foarte important ca profesorul să ofere elevilor ocazii de a interacţiona. Pentru şcolarul mic cele mai importante surse de interes sunt imaginile, poveştile şi jocurile. Cu ajutorul acestora putem să-i atragem în jocuri de comunicare în care trebuie să interacţioneze cu colegii sau cu profesorul pentru a rezolva sarcina primită.
Activităţile de învăţare trebuie să fie utile pentru elevi, să le trezească curiozitatea, să abordeze aspecte din viaţa reală, stimulându-i să se implice în efectuarea unor acţiuni. Pentru elevii care se exprimă mai greu în limba română, se recomandă utilizarea unor tehnici de motivare specifice.
Se recomandă tolerarea greşelilor de exprimare, atâta timp cât nu stau în calea comunicării, pedagogul repetând/incluzând în comunicare formularea corectă. De asemenea, este încurajată varietatea formelor de exprimare (elevii pot utiliza diferite mijloace de comunicare pentru a duce la îndeplinire o sarcină).
Se recomandă abordarea temelor din punctul de vedere al elevului de clasa respectivă. Astfel fiecare temă se corelează cu o situaţie concretă, inspirată din viaţa copiilor. Pe parcursul orelor se va repeta această situaţie de mai multe ori, evidenţiind formele uzuale caracteristice, asigurând memorarea lor corectă.
Recitarea se face în cor, împreună cu profesorul, alternând momentele de ascultare atentă a unor sunete, cuvinte, a unui vers, cu momente de repetare fără profesor. Se alternează recitarea rapidă cu cea lentă, tărăgănată, pronunţia şoptită cu cea strigată. Se exersează diferitele nuanţe sufleteşti prin schimbarea tonului, a mimicii, a gesturilor.
Jocul de degete ce însoţeşte recitarea alternează cu mişcări ample, dialogurile şi scurtele dramatizări recitate în cor sau pe grupe mici sunt reluate în cadrul poveştii spuse de către profesor spre finalul orei.
Recuzita este absolut necesară pentru a crea sentimentul de siguranţă, pentru a da ocazia fanteziei să lucreze pe ceva real: pânze, animale-jucării, legume şi fructe, păpuşi care devin personaje îndrăgite.
Exprimarea scrisă se va face prin metoda directă: învăţând separat doar sunetele şi literele specifice limbii române, respectiv grupurile de litere. Exersarea se va face mai ales prin copiere sau transcriere, exerciţiile de dictare urmând să fie introduse doar la sfârşitul clasei a II-a. Textele alese vor fi simple şi scurte, pe teme concrete din viaţa cotidiană a copiilor, care răspund curiozităţii lor naturale (ex. texte despre animale, situaţii cotidiene, fabule).
Decodarea şi producerea de mesaje scrise înseamnă identificarea sensului unor simboluri/etichete cu mesaje scurte şi simple, descoperirea unor mesaje simple în produsele realizate în grup sau individual, stabilirea corespondenţei imagine - text (citit de profesor), recunoaşterea şi asocierea cuvintelor scrise pe cartonaşe cu imaginile lor, identificarea unor mesaje de pe panouri, afişe, reclame şi utilizarea imaginilor ca surse de informaţie. Aceste sarcini se vor realiza sub formă de joc, scopul lor fiind acela de a consolida competenţele elevilor şi de a-i motiva prin mai multă încredere în forţele lor.
În clasa a II-a, în procesul învăţării citirii şi scrierii, este de preferat să se asigure o relaţie corectă între forma sonoră şi forma grafică a cuvintelor, astfel încât copilul să facă cu uşurinţă legătura între cuvântul scris şi sensul acestuia.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Carlgren Frans, Klingborg Arne, Educaţie pentru libertate. Pedagogia lui Rudolf Steiner, Ed. Triade, 1994.
Kiersch Johannes, Limbile străine în Şcoala Waldorf, Ed. Triade, 1999.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
***, Curriculumul şcolilor Waldorf din Ungaria, 2013.
CAPITOLUL 4: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA MODERNĂ 1, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
1.Locul disciplinei Comunicare în limba modernă 1 în noul plan de învăţământ
Introducerea clasei pregătitoare, alături de clasele I şi a II-a, în ciclul primar, a condus la revizuirea planului-cadru şi implicit a programelor şcolare.
Disciplina Comunicare în limba modernă 1 se înscrie în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Limbă şi comunicare. Disciplina Comunicare în limba modernă 1 are repartizate câte 2 ore/săptămână pe parcursul primelor trei clase de învăţământ primar.
În limba maternă, elevul este întâmpinat de gânduri, sentimente şi impulsuri de voinţă care sunt preluate "pur şi simplu", fără perceperea conştientă a rezonanţei limbii, a propoziţiilor, a fiecărui cuvânt în parte. În nuanţările lor cele mai fine, ele sunt totuşi auzite foarte precis şi realizate ca atare.
Spaţiu sufletesc şi spiritual, creat prin limba maternă, este lărgit şi îmbogăţit prin posibilităţile de trăire din limba străină. Acest lucru are loc concret prin diferenţele dintre fenomenele lingvistice de la toate nivelurile: formarea sunetelor, vocabular, imagini lingvistice, expresii, proverbe, forme, structuri, organizarea textului, stil. Exprimarea diferită a conţinuturilor cognitive, modalităţile diferite de concepere din limba străină, faţă de care copilul poate realiza mai repede o distanţare decât în atitudinea uzuală faţă de limba maternă, susţin emanciparea interioară.
Predarea limbii străine la copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 9 ani are drept scop o cuprindere calitativă a sunetelor, a rimelor şi ritmului, a intonaţiei, a melodiei, a formelor de frazare, ca bază pentru o formare complexă a aparatului fonator şi a legării corecte a gândirii de voinţă.
Prin imersiune în poeziile şi poveştile din spaţiul limbii respective, copiii pot resimţi un alt aspect descriptiv, un alt mod de a percepe lumea, de a se raporta la realitate. Astfel copiii îşi îmbogăţesc lumea interioară, învaţă să se transpună în sentimentele altor oameni, dezvoltându-şi capacitatea de a asculta atent, concentrat pentru a percepe o lume diferită.
Cufundaţi total în atmosfera de limbă străină, cuprinşi de expresivitatea ei, diferită de cea a limbii materne, copiii replăsmuiesc, din proprie fantezie, noi înţelesuri şi imagini, bază pentru o activitate sufletească sănătoasă ce poate duce la o atitudine plină de înţelegere faţă de o altă cultură şi civilizaţie.
În primii trei ani se lucrează exclusiv oral, deci ascultând, înţelegând, vorbind, cântând, jucând. Învăţarea se sprijină aici pe activitatea de imitare. În clasa a treia se realizează fixarea limbii, scrierea şi pătrunderea imaginii scrise, legată adesea de forme şi alcătuiri diferite de litere.
2.Structura programei
Programa cuprinde:
- notă de prezentare;
- competenţe generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul ciclului primar
- competenţe specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata unui an şcolar;exemple de activităţi de învăţare;
- conţinuturi;
- sugestii metodologice;
- bibliografie.
(2)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba modernă 1 jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru comunicare şi rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Receptarea de mesaje orale simple
2.Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală
3.Receptarea de mesaje scrise simple
4.Redactarea de mesaje simple în situaţii de comunicare uzuală
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Receptarea de mesaje orale simple

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în cuvinte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în enunţuri scurte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în enunţuri succesive

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de rostire a unor cuvinte şoptit sau după mişcarea buzelor.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte individuale sau din enunţuri rostite clar şi rar

- oferirea de reacţii la mesaje simple;

- indicarea de obiecte;

- desenarea de obiecte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte din enunţuri scurte din mesaje clar articulate, în contexte familiare de comunicare

- exerciţii de imitare a gesticii specifice unor acţiuni;

- indicarea de obiecte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte şi sintagme în fluxul verbal, articulate clar, în contexte de comunicare familiare

- exerciţii de discriminare;

- exerciţii de recunoaştere a diferitelor mesaje după conturul lor intonaţional;

- indicarea de obiecte.

1.3. Desprinderea sensului global al unui enunţ simplu, însoţit de mişcare

- oferirea răspunsului la salut şi alte situaţii de comunicare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.3. Desprinderea sensului unor enunţuri succesive însoţite de gest/mişcare

- oferirea răspunsului la întrebări simple în situaţii de comunicare familiare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.3. Desprinderea sensului unor povestiri scurte însoţite de gest/mişcare

- oferirea răspunsului la salut şi alte situaţii de comunicare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea;

- exerciţii de imitare a gesticii specifice.

1.4. Manifestarea curiozităţii pentru recunoaşterea unor detalii dintr-un enunţ scurt, rostit clar şi rar

- exerciţii de ascultare;

- exerciţii de mimare;

- identificarea de obiecte/imagini/gesturi;

- selectarea de obiecte/imagini;

1.4. Recunoaşterea de detalii dintr-un mesaj scurt, clar articulat

- exerciţii de ascultare şi mimare;

- exerciţii de răspuns la întrebări de control.

1.4. Recunoaşterea de detalii dintr-un mesaj clar articulat şi asocierea de imagini cu enunţuri articulate în situaţii de comunicare familiare

- exerciţii de ascultare şi mimare;

- răspuns la întrebări de control al înţelegerii;

- exerciţii de tip adevărat/fals.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală la un mesaj audiat

- realizarea unei comenzi simple;

- repetarea unei comenzi simple;

- realizarea opusului unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală, în grup sau individual, la un mesaj audiat care să ofere modele de limbă autentice

- exerciţii de îndeplinire a unor cerinţe exprimate verbal;

- realizarea unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni;

- exerciţii de tip adevărat/fals.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală, individual şi în grup, la un mesaj audiat care să ofere modele de limbă autentice

- exerciţii de îndeplinire a unor cerinţe exprimate verbal;

- realizarea unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni.

2.Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Articularea corectă a sunetelor, silabelor, izolate şi în grupuri de cuvinte

- exerciţii de pronunţie;

- exerciţii de variere a intensităţii rostirii;

- exerciţii de variere a intonaţiei;

- exerciţii de repetiţie;

- participarea la jocuri în cerc;

- recitarea de poezii în grup, cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

2.1. Memorarea şi rostirea în cor şi/sau individual a cuvintelor, izolate sau în grupuri de cuvinte, respectând accentul şi intonaţia specifice

- exerciţii de diferenţiere sonoră;

- recitarea de poezii în grup, sau cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

- participarea la jocuri în cerc;

- exerciţii de repetiţie, pronunţie.

2.1. Memorarea şi rostirea în cor şi individual de enunţuri complete, poezii, cântece şi roluri din jocuri dramatice, respectând accentul şi intonaţia specifice

- exerciţii de diferenţiere sonoră;

- exerciţii de repetiţie, pronunţie;

- exerciţii de recitare a unor poezii specifice acţiunilor, anotimpurilor, persoanelor;

- recitarea de poezii în grup sau cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

- participarea la jocuri în cerc;

- exerciţii de redare a mesajului audiat.

2.2. Producerea de enunţuri adecvate unor situaţii de comunicare uzuale scurte

- exerciţii de reproducere de mesaje scurte;

- repetarea unor formule de salut;

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise.

2.2. Producerea de enunţuri scurte cu scopul de a oferi informaţii simple în contexte familiare

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise;

- exerciţii de reproducere de scurte mesaje;

- exerciţii de formulare de întrebări simple;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- exerciţii de repetare a formulelor utilizate în situaţii de comunicare.

2.2. Producerea de enunţuri scurte, adecvate unor situaţii de comunicare uzuală, cu scopul de a oferi şi solicita informaţii simple în contexte familiare

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise;

- exerciţii de reproducere de scurte mesaje;

- exerciţii de formulare de întrebări simple;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- exerciţii de alcătuire de enunţuri cu elementele noi de vocabular.

2.3. Participarea la scurte interacţiuni în cadrul jocurilor dramatice, în care reproduce sau creează mesaje scurte

- exerciţii de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

2.3. Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală, în care reproduce şi/sau creează mesaje scurte

- exerciţii de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

2.3. Participarea la, iniţierea de dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală, în care reproduce şi/sau creează mesaje scurte

- formulare de întrebări/răspunsuri la întrebări în situaţii de comunicare;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice;

- exerciţii de povestire scurtă cu suport vizual sau întrebări de sprijin.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

Organizare tematică:

- relaţii de familie

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

Organizare tematică:

- relaţii interpersonale

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

- natura/anotimpurile

- timpul liber/vacanţe/sărbători

Organizare tematică:

- relaţii interpersonale

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

- natura/anotimpurile

- ocupaţii

- timpul liber/vacanţe/sărbători

- activităţi zilnice

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta şi a pune întrebări despre identitatea cuiva

- a iniţia/a încheia un schimb de replici

- a se adresa cuiva

- a cere/a da o informaţie

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a cere să se repete o întrebare

- a răspunde afirmativ/negativ la o întrebare

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta şi a pune întrebări despre identitatea cuiva

- a iniţia/a încheia un schimb de replici

- a se adresa cuiva

- a cere/a da o informaţie

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a cere să se repete o întrebare

- a răspunde afirmativ/negativ la o întrebare

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a putea la prezent

imperativul afirmativ

- pronumele

personal

demonstrativ

- adjectivul

posesiv

- numeralul cardinal (1-10)

- prepoziţii

- adverbe de loc

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a avea/a putea la

prezent

imperativul afirmativ şi negativ

- pronumele

personal

demonstrativ

interogativ

- adjectivul

posesiv

calificativ

- numeralul cardinal (1-20)

- prepoziţii

- adverbe de loc

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a avea/a vrea/a plăcea/a putea la prezent

prezentul continuu (diverse acţiuni)

imperativul afirmativ şi negativ

- pronumele

personal

demonstrativ

interogativ

- adjectivul

posesiv

calificativ

- numeralul cardinal (1-100)

- prepoziţii

- adverbe de loc

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
În clasele primare elevii sunt îndrumaţi mai ales oral, mai întâi doar prin imitaţie, din ascultat şi vorbit. Jocuri, cântece, mici poezii şi povestiri mereu prezente în fluxul orelor vor transmite sunetul şi ritmul limbii moderne. Se foloseşte limba străină din prima oră şi pe parcursul întregului curs, cu mici excepţii, la explicarea unui joc, de exemplu.
Materialul de limbă se prelucrează exclusiv oral, în cadrul jocurilor ritmice în cerc, cu mişcări corporale care să imite gesturi sufleteşti umane, posturi ale animalelor, să sugereze forme de relief sau ale obiectelor despre care se recită.
Recitarea se face în cor, împreună cu profesorul, alternând momentele de ascultare atentă a unor sunete, cuvinte, a unui vers, cu momente de repetare fără profesor.
Se alternează recitarea rapidă cu cea lentă, tărăgănată, pronunţia şoptită cu cea strigată. Se exersează diferitele nuanţe sufleteşti şi emoţii prin schimbarea tonului, a mimicii, a gesturilor.
Jocul de degete ce însoţeşte recitarea alternează cu mişcări ample, dialogurile şi scurtele dramatizări recitate în cor sau pe grupe mici sunt reluate în cadrul poveştii spuse de către profesor spre finalul orei.
Recuzita este absolut necesară pentru a crea sentimentul de siguranţă, pentru a da ocazia fanteziei să lucreze pe ceva real: pânze, animale-jucării, legume şi fructe, păpuşi care devin personaje îndrăgite.
Mici discuţii în limba străină despre conţinuturi îl ajută pe fiecare dintre elevi să realizeze o folosire activă a vocabularului.
În cadrul activităţilor ludice, de exersare sau de discuţie se va ţine cont de pronunţarea clară a sunetelor specifice limbii străine şi de intonaţia enunţurilor
Înainte de introducerea scrisului, se realizează pe parcursul tuturor anilor desene ilustrative. Această parte decorativ-artistică este esenţială, pentru a crea în cadrul orelor de limbă străină un spaţiu de comunicare interpersonală, de aşezare a informaţiei şi de verificare indirectă a asimilării conţinuturilor. Modul de raportare individuală la aceste elemente de învăţare poate fi un bun mijloc de evaluare pentru profesor şi aduce un plus de autoritate în faţa elevului.
Este necesar ca profesorii nu numai să stăpânească limba predată, să o vorbească cu drag şi să citească literatura şi poezia ei, ci şi să dovedească un interes profund în legătură cu culturile în care se vorbeşte limba străină respectivă. Pe lângă aceasta, este necesară o înţelegere a exprimării lingvistice bazată pe antropologia lui Rudolf Steiner, pe natura evoluţiei copilului, precum şi o stăpânire a gesticii, mimicii şi a capacităţii de a dramatiza situaţii.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Kiersch Johannes, Limbile străine în Şcoala Waldorf, Ed. Triade, 1999.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
CAPITOLUL 5: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina MATEMATICĂ, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Învăţământul alternativ Waldorf îşi propune să asigure dezvoltarea completă şi nerestrictivă a personalităţii copilului, în concordanţă cu aptitudinile sale native. Studiul matematicii contribuie la perfecţionarea percepţiei senzoriale, la dobândirea unor reprezentări corecte asupra realităţii fizice şi la formarea competenţelor de bază privind calculul aritmetic, noţiunile intuitive de geometrie, măsurarea şi măsurile.
Modificarea structurii sistemului de învăţământ preuniversitar generează necesitatea conturării conţinuturilor şi obiectivelor pentru copiii de la clasa pregătitoare, conform caracteristicilor lor fundamentale de dezvoltare din această etapă de vârstă. Clasa I lărgeşte spaţiul numeric de desfăşurare al observării operaţiilor şi socotitului intuitiv. La clasa a II-a spaţiul numeric de desfăşurare al observării operaţiilor şi socotitului intuitiv devine şi mai amplu (0-1000).
Ca urmare, e necesară şi o reeşalonare a conţinuturilor etapelor următoare (care se regăsesc în clasele I şi a II-a), astfel încât acumulările aferente ciclului primar să fie integrate într-un parcurs echilibrat, sprijinind dezvoltarea copiilor. Aceasta presupune o abordare holistică pe nivelul de vârstă 6-9 ani. În continuare, în programă se vor regăsi, alături de conţinuturile pur matematice, conţinuturi privind explorarea mediului, dezvoltarea personală, comunicarea, artele vizuale şi mişcarea, abordate în context ludic.
Astfel, matematica apare ca o disciplină dinamică, strâns legată de domeniul său volitiv-acţional, de unde este treptat extinsă şi consolidată. Se acordă o deosebită importanţă modului în care se formează primele noţiuni de matematică, urmărindu-se evoluţia acestora în ontogeneză. Iniţial geometria, aritmetica şi practica nu sunt distincte. Treptat se diferenţiază o noţiune fundamentală: numărul pur.
Primul impas este numărul natural. Odată depăşit, el devine o obişnuinţă adânc înrădăcinată în procesul de gândire, punct de sprijin pentru extinderi succesive ale numerelor. Activitatea cu numerele naturale determină o structurare de un anume tip a gândirii umane. Având în vedere importanţa noţiunii, se recomandă abordarea acesteia sub mai multe aspecte, atât calitative cât şi cantitative. Numerele naturale apar într-un proces de "frângere" a unităţii. Aspectul individual-calitativ este pus în evidenţă prin orientarea atenţiei copilului spre însuşirile obiectelor observate, care pot contribui la sesizarea caracterului arhetipal al numerelor. Această considerare "fiinţială" (prezenţă activă în realitate) a numerelor conduce apoi, prin scrierea lor, la noţiunea de cifră - ca imagine a calităţii numerelor; imaginea este legată aşadar de esenţa numărului şi nu de forma exterioară a cifrei. Aspectul ordinal-ritmic apare în cadrul procesului de numărare, accentul căzând acum pe cantitate. Aspectul cardinal este prezentat iniţial prin calculul cu obiecte concrete; ulterior apare calculul ritmic cu numere naturale. Aspectul de cifră (mod de scriere) este ultima etapă în prezentarea numerelor naturale.
Pornind de la considerarea calitativ-concretă a numerelor şi de la procesele de mişcare ce însoţesc numărarea şi calculul, se poate dezvolta în copil o formă de inteligenţă ce îi permite orientarea în spaţiul numeric interior. Structurarea şi educarea memoriei se realizează şi prin învăţarea ritmică însoţită de mişcare a tablei înmulţirii. Introducerea aritmeticii urmează principiul "de la întreg la parte". Se urmăreşte astfel stabilirea unui raport echilibrat între gândirea analitică şi cea sintetică.
În cadrul programei de matematică, elementele de cunoaştere a mediului sunt integrate organic, regăsindu-se explicit în exemplele activităţilor de învăţare (ex. 1.1., 1.2., 2.4. etc.). Sfera cunoaşterii mediului se extinde asupra întregii programe prin colectarea şi folosirea materialelor naturale (vezi nota de la pag. 4).
(2)Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
- Bibliografie
(3)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Matematică jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclul primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Numere
- Noţiuni intuitive de geometrie
- Măsurări
- Date
- Ştiinţele vieţii
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Utilizarea numerelor în calcule elementare
2.Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător
3.Manifestarea curiozităţii pentru fenomene/relaţii/regularităţi din mediul apropiat
4.Organizarea datelor în scopul rezolvării de probleme
5.Compararea unor mărimi din mediul apropiat prin intermediul unor măsuri
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Utilizarea numerelor în calcule elementare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Numărarea până la 24, crescător şi descrescător

- exerciţii de numărare repetitivă (1,2/1,2, 3/1, 2, 3, 4), jocuri ritmice, numărători;

- recunoaşterea grupărilor de până la 12 obiecte;

- exerciţii de numărare înainte şi înapoi (însoţite de versuri, ritmuri, mişcare) 1-12 iniţial, apoi, progresiv, 1-24;

- grupare de obiecte având un număr dat sau "pasul" dat (ex. cu săritură din 2 în 2, din 3 în 3);

- structurarea grupurilor de obiecte în grupe mai mici, egale şi inegale;

- numărarea elementelor subsumate, observarea naturii şi a spaţiului, a mediului înconjurător (ex. numărarea petalelor unor flori, a seminţelor, fructelor, picioarelor animalelor şi insectelor, roţilor, geamurilor, colţurilor camerei etc.);

- memorarea unor cântece, poezii şi ghicitori despre numere;

- jocuri de construcţie;

- observarea corpului uman, cu identificarea organelor singulare şi pereche.

1.1. Numărarea până la 100, crescător şi descrescător, cu start şi pas date

- exerciţii de numărare repetitivă (1,2/1,2, 3/1,2,3, 4), jocuri ritmice, numărători;

- recunoaşterea grupărilor de până la 24 obiecte;

- exerciţii de numărare înainte şi înapoi (însoţite de versuri, ritmuri, mişcare) 12-24 iniţial, apoi, progresiv, 1-100;

- grupare de obiecte având un număr dat sau "pasul" dat (ex. cu săritură din 2 în 2, din 3 în 3), (0-24-100);

- structurarea grupurilor de obiecte în grupe mai mici, egale şi inegale (12-24);

- numărarea elementelor subsumate, observarea naturii şi a spaţiului, a mediului înconjurător (ex. numărarea petalelor unor flori, a seminţelor, fructelor, picioarelor animalelor şi insectelor, roţilor, geamurilor, colţurilor camerei etc.);

- repetiţia, memorarea unor cântece, poezii şi ghicitori despre numere;

- jocuri de construcţie;

- observarea corpului uman, cu identificarea organelor singulare şi pereche.

1.1. Numărarea în spaţiul numeric 0-1000, crescător şi descrescător, cu start şi pas date

- exerciţii de numărare - pe grupe de câte 10 (folosind şi obiecte şi simboluri pentru substituirea zecii; exemplu: săculeţ, legătură de nuiele, coş, simboluri grafice etc.);

- exerciţii-joc de reprezentare a numerelor punând în evidenţă sistemul poziţional de scriere a cifrelor.

1.2. Recunoaşterea şi numirea cifrelor

- memorare de cântece şi poezii;

- exerciţii de recunoaştere a cifrelor de la 0 la 9;

- parcurgerea formei cifrelor: în mers şi alergare, în planuri diferite (orizontal, vertical), pe suporturi diferite (pământ, perete, nisip, propria palmă, spatele vecinului etc.);

- audierea de poveşti conţinând repetitiv formule numerice sau de numărare (ex. Mănuşa, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Albă ca zăpada, Cele douăsprezece castele, Cei trei ursuleţi etc.);

- modelarea şi scrierea la dimensiuni mari a cifrelor, punerea lor în legătură cu grupe de obiecte.

1.2. Scrierea şi citirea numerelor până la 100

- memorare de cântece şi poezii;

- exerciţii de recunoaştere a cifrelor de la 10 la 100;

- parcurgerea formei cifrelor: în mers şi alergare, în planuri diferite (orizontal, vertical), pe suporturi diferite (pământ, perete, nisip, propria palmă, spatele vecinului etc.);

- audierea de poveşti conţinând repetitiv formule numerice sau de numărare (ex. Cele 12 prinţese, Lebedele etc.);

- modelarea şi scrierea la dimensiuni mari a cifrelor, punerea lor în legătură cu grupe de obiecte.

1.2. Scrierea şi citirea numerelor până la 1000

- exerciţii de numărare din 1 în 1, din 2 în 2, etc. înainte şi înapoi cu ajutorul şirurilor 1-12.

1.3. Precizarea cardinalelor unor mulţimi de obiecte rezultate prin gruparea şi regruparea elementelor

- grupări şi regrupări de obiecte în mod egal, în cadrul aceluiaşi număr (cu pas diferit, ex. 9: 3, 3, 3/1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1; 8: 2, 2, 2, 2/4, 4) cu marcarea diversă (accentuăm pe al 3- lea, sărim la al 4-lea, batem palmele din 2 în 2);

- ordonarea, subsumarea, clasificarea mărimii grupelor de obiecte care se pot forma în cadrul mulţimilor de obiecte - relaţii numerice (9=2+1+5+1 etc.);

- exemple de construire a unei mulţimi de obiecte precizând numărul obiectelor sau cardinalul.

1.3. Formarea numerelor naturale prin gruparea zecilor

- grupări şi regrupări de obiecte în mod egal, în cadrul aceluiaşi număr (cu pas diferit, ex. 90: 30, 30, 30/10, 10, 10, 10, 10, 10, 10, 10, 10; 80: 20, 20, 20, 20/40, 40) cu mărirea progresivă a grupărilor de referinţă (similitudine între operaţii cu unităţi şi cu zeci);

- ordonarea, subsumarea, clasificarea mărimii grupelor de obiecte care se pot forma în cadrul mulţimilor de obiecte - relaţii numerice (6=2+1+2+1; 60=20+10+20+10);

- exemple de construire a unei mulţimi de obiecte precizând numărul obiectelor sau cardinalul, spaţiu numeric 0-100.

1.3. Formarea numerelor naturale prin gruparea zecilor şi a sutelor

- exerciţii de adunare şi scădere cu numere naturale de la 1 la 1000 cu şi fără trecere peste ordin.

1.4. Compararea cardinalelor unor mulţimi având între 0 şi 24 de elemente

- observarea dirijată a diferenţei mărimii unor grupe de obiecte, aranjarea aleatorie sau ordonată;

- construirea de grupe de obiecte similare, mai mari, mai mici cu o grupă dată.

1.4. Compararea şi ordonarea cardinalelor unor mulţimi având cel mult 100 de elemente

- observarea dirijată a diferenţei mărimii unor grupe de obiecte, aşezarea lor aleatorie sau ordonată;

- construirea de grupe de obiecte similare, mai mari, mai mici cu o grupă dată.

1.4. Compararea şi ordonarea numerelor în spaţiul numeric 0-1000

- numărare pe şiruri;

- numărare înainte şi înapoi pe grupe de obiecte (zeci, sute) folosind imagini şi cifre;

- jocuri de completare a numerelor, pe secţiuni ale şirurilor (ordonate sau aleatorii), crescător şi descrescător;

- exerciţii de verificare a rezultatelor înmulţirii prin împărţire şi invers.

1.5. Poziţionarea numerelor 0-12-24 pe axa numerelor

- exersarea numărării pe şirul numerelor naturale, crescător, în spaţiul numeric 0-24, cu "startul" diferit şi observarea "vecinilor";

- exersarea numărării, descrescător, similar şirului crescător (şirul lui 1);

- exersarea numărării, crescător şi descrescător, pe şirul lui 2 (0-24);

- exerciţii de identificare a vecinilor numerelor naturale 0-12 (0-24);

- identificarea unor numere sau secvenţe din şirul numerelor 0-24, după un criteriu dat (ex. mai mic/mici decât; mai mari/mici cu etc.).

1.5. Poziţionarea numerelor 0-100 pe axa numerelor

- exersarea numărării pe şirul numerelor naturale, crescător, în spaţiul numeric 0-24, cu "startul" diferit şi observarea "vecinilor";

- exersarea numărării, descrescător, similar şirului crescător (şirurile 1, 2, 3, 4, 5, 6);

- exersarea numărării, crescător şi descrescător, pe şirurile 2, 3, 4, 5, 6 (12 paşi);

- exerciţii de identificare a vecinilor numerelor naturale 10-100;

- identificarea unor numere sau secvenţe din şirul numerelor 0-100, după un criteriu dat (ex. mai mic/mici decât; mai mari/mici cu etc.).

1.5. Poziţionarea numerelor 0-1000 pe axa numerelor

- exerciţii-joc de poziţionare a obiectelor în spaţiu (stânga, dreapta, sus - jos, peste - sub, interior - exterior);

- scrierea şi citirea numerelor formate din unităţi, zeci, sute;

- reprezentarea grafică pe orizontală a succesiunii numerelor cu ajutorul şirurilor numerice;

- jocuri de identificare corectă a vecinilor.

1.6. Identificarea cardinalului unei mulţimi la care s-au efectuat modificări (1-2 elemente)

- adăugarea sau sustragerea de obiecte (elemente) dintr-o mulţime dată, însoţită de numărarea obiectelor;

- exemple de compunere/descompunere de grupe de obiecte (spaţiul numeric 0-10/0-12);

- exerciţii de adăugare/sustragere de obiecte pentru a obţine grupe echivalente;

- reprezentarea grafică a exerciţiilor şi observaţiilor (desen);

- recunoaşterea şi verbalizarea unei situaţii problemă reprezentate grafic (prin desen);

- rezolvarea unor probleme simple, cu suport vizual/cu folosirea obiectelor;

- jocuri de rol în care să fie folosite operaţii cu numere ("la cumpărături", "în parc", "la piaţă").

1.6. Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în spaţiul numeric 0-100, recurgând frecvent la numărare

- adăugarea sau sustragerea de obiecte (elemente) dintr-o mulţime dată, însoţită de numărarea obiectelor;

- exemple de compunere/descompunere de grupe de obiecte (spaţiul numeric 0-100);

- exerciţii de adăugare/sustragere de obiecte pentru a obţine grupe echivalente;

- reprezentarea grafică a exerciţiilor şi observaţiilor (desen);

- recunoaşterea şi verbalizarea unei situaţii problemă reprezentate grafic (prin desen);

- rezolvarea unor probleme simple, cu suport vizual/cu folosirea obiectelor;

- compunerea de probleme similare celor prezentate;

- jocuri de rol în care să fie folosite operaţii cu numere ("la cumpărături", "în parc", "la piaţă" etc.).

1.6. Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în spaţiul numeric 0-1000, cu cel mult o trecere peste ordin

- exerciţii de recunoaştere şi utilizare corectă a sintagmelor care sugerează o anumită operaţie ("au venit", "s-au pierdut", "sunt de atâtea ori mai multe", "sunt de atâtea ori mai puţine");

- adunări şi scăderi cu sprijin obiectual şi imagistic;

- jocuri de completare a numerelor, pe secţiuni ale şirurilor (ordonate sau aleatorii), crescător şi descrescător.

1.7. Numărare prin diferenţierea stimulilor şi senzaţiilor (auditiv, vizual, olfactiv, gustativ, tactil etc.)

- exerciţii de recunoaştere a unui număr de degete care au fost cuprinse în mâna dascălului;

- exerciţii de recunoaştere/numărare a stimulilor tactili;

- exerciţii de recunoaştere/numărare a anumitor succesiuni de sunete;

- exerciţii de recunoaştere/numărarea a degetelor arătate pentru scurt timp.

1.7. Numărare prin diferenţierea stimulilor şi senzaţiilor (auditiv, vizual, tactil etc.)

- exerciţii de recunoaştere a unui număr de degete care au fost cuprinse în mâna dascălului;

- recunoaşterea numărului de degete ridicat aleatoriu pe două mâini simultan;

- exerciţii de recunoaştere/numărare a stimulilor tactili;

- exerciţii de recunoaştere/numărare a anumitor succesiuni de sunete;

- socotit în lanţ având stabilit convenţional un anumit tip de sunet pentru fiecare operaţie;

- exerciţiu de numărare a grupărilor de 10 obiecte (săculeţe, coşuleţe etc.);

- numărarea zecilor crescător şi descrescător;

- cântărirea comparativă;

- exerciţii de recunoaştere/numărare a degetelor arătate pentru scurt timp.

1.7. Numărare cu pas dat (pe şiruri) prin diferenţierea stimulilor şi senzaţiilor (auditiv, vizual, tactil etc.)

- marcarea grupelor convenite: unităţi, zeci, sute, prin stimuli diferiţi (sunete, bătăi din palme, tropăit etc.);

- jocuri matematice folosind înlocuirea prin stimuli diverşi a operaţiilor (sunete, bătăi din palme, tropăit etc.).

1.8. Utilizarea terminologiei (denumiri şi simboluri <, >, =, +, -, x, :) în jocuri, intuitiv (terminologie nespecifică: mai mult, mai puţin, mai mare etc.)

- Jocuri de comparare a numerelor aşezate crescător, descrescător, aleatoriu pe şirurile numerice cunoscute (în spaţiul numeric 1-24);

- recunoaşterea vecinilor, a predecesorilor şi succesorilor, având un "pas dat" pe şirurile cunoscute şi compararea lor.

1.8. Utilizarea terminologiei (denumiri şi simboluri <, >, =, +, -, x,:) în contexte adecvate intuitiv (terminologie nespecifică: mai mult, mai puţin, mai mare etc.)

- compararea numerelor aşezate crescător, descrescător, aleatoriu pe şirurile numerice cunoscute (1-100);

- recunoaşterea vecinilor, a predecesorilor şi succesorilor, având un "pas dat" pe şirurile cunoscute şi compararea lor;

- alcătuirea de probleme simple utilizând terminologia specifică; (mai mult, mai mare, mai puţin, mai mic etc.); identificarea corectă a semnului;

- crearea de probleme simple similare cu un exemplu dat.

1.8. Utilizarea terminologiei specifice (denumiri şi simboluri) în contexte adecvate (<, >, =, plus +, minus - " sumă, total, termenii unei sume, diferenţă, rest, descăzut, scăzător, produs, factorii unui produs, cât, deîmpărţit, împărţitor)

- echivalarea terminologiei familiare cu terminologia specifică matematicii;

- punerea în corespondenţă a terminologiei cu semnul operaţiei în exerciţii şi probleme cu o operaţie;

- descrierea caracteristicilor şi poziţionării numerelor în situaţii date;

- recunoaşterea situaţiilor concrete sau a expresiilor care cer efectuarea unor adunări sau scăderi ( "au fost şi au mai venit", "s-au pierdut" etc.);

- recunoaşterea contextelor care presupun efectuarea unor înmulţiri sau împărţiri ("sunt de atâtea ori mai multe", "sunt de atâtea ori mai puţine");

- recunoaşterea situaţiilor concrete sau a expresiilor care presupun efectuarea unor comparări corelate cu operaţii de adunare, scădere, înmulţire, împărţire ("cu atât mai mult", "cu atât mai puţin", "de atâtea ori mai mult", "de atâtea ori mai puţin").

1.9. Efectuarea de adunări repetate prin numărare şi manipularea obiectelor

- efectuarea de numărări având ca pas numărul de la începutul şirului (şirurile 1, 2), 12 paşi;

1.9. Efectuarea de adunări repetate prin numărare şi reprezentări obiectuale

- efectuarea de numărări având ca pas numărul de la începutul şirului (şirurile 1, 2, 3,4,5, 6), 12 paşi;

- numărări de grupe de câte 10;

- alcătuire de probleme simple cu adunări repetate în spaţiul numeric 0-100.

1.9. Efectuarea de înmulţiri în spaţiul numeric 0-144 prin adunare repetată sau utilizând proprietăţi ale înmulţirii şi împărţirii

- efectuarea de numărări având ca pas numărul de la începutul şirului (şirurile 7, 8, 9, 10, 11, 12), 12 paşi;

- realizarea de înmulţiri figurativ şi intuitiv, oral şi scris;

- rezolvarea de probleme, utilizând proprietăţile înmulţirii şi împărţirii.

Notă: În procesul numărării, grupării, observării se vor folosi materiale din natură: lemn, piatră, fructe, castane, nuci, alune, frunze, cuburi de lemn etc.
2.Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Identificarea direcţiilor: sus, jos, faţă, spate etc.

- jocuri cu schimbarea direcţiei indicate la comandă (schimbul căsuţei spre dreapta, sus, jos, lateral, în faţă, în spate etc.);

- ilustrare, poveşti ale culorilor, jocuri didactice, cu marcarea diferenţiată în pagină a culorii (exemplu: sus - roşu, jos - verde, dreapta - galben, stânga - albastru etc.).

2.1. Identificarea poziţiilor orizontală, verticală, oblică ale unei drepte

- jocuri cu schimbarea direcţiei indicate la comandă (spre dreapta, sus, jos, lateral, în faţă, în spate, orizontală, verticală etc.);

- ilustrare, poveşti ale culorilor, jocuri didactice, cu marcarea diferenţiată în pagină a culorii (exemplu: sus - roşu, jos - verde, dreapta - galben, stânga - albastru, verticală, orizontală, perpendiculară, oblică etc.).

2.1. Trasarea unor drepte în poziţii: orizontală, verticală, oblică

- identificarea şi perceperea obiectelor perpendiculare/paralele cu podeaua/oblice;

- poziţionarea propriului corp pe verticală, orizontală, oblică;

- exersarea trasării de forme (cu mâna - cu piciorul) în diferite planuri, spaţii şi poziţii (pe podea - tablă - caiet etc.).

2.2. Stabilirea poziţiei unui obiect în spaţiu (în raport cu repere fixe date) folosind prepoziţii/adverbe de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, alături, lângă, în faţă, în spate

- jocuri de poziţionare a obiectelor (stânga/dreapta, jos/sus, deasupra/sub, interior/exterior);

- marcarea prin imagine proprie (desen) sau creată (desen pe tablă/planşă) a poziţionării obiectelor (ex. pisica stătea pe scaun, şoricelul după uşă, mărul era sub pat) şi verbalizarea corectă;

- identificarea poziţiei diferitelor persoane şi schimbarea locului prin comanda adecvată (mers la dreapta, în faţă, în spate etc.).

2.2. Stabilirea poziţiei unor obiecte în spaţiu/plan (în raport cu repere fixe date) folosind prepoziţii/adverbe de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, alături, lângă, în faţă, în spate, stânga, dreapta, interior, exterior

- jocuri de poziţionare a obiectelor (stânga/dreapta, jos/sus, deasupra/sub, interior/exterior);

- marcarea prin imagine proprie (desen) sau creată (desen pe tablă/planşă) a poziţionării obiectelor (ex. pisica stătea pe scaun, şoricelul după uşă, mărul era sub pat) şi verbalizarea corectă;

- identificarea poziţiei diferitelor persoane şi schimbarea locului prin comanda adecvată (mers la dreapta, în faţă, în spate etc.).

2.2. Stabilirea poziţiei unor obiecte/desene în spaţiu/plan (în raport cu repere fixe date) folosind prepoziţii/adverbe de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, alături, lângă, în faţă, în spate, stânga, dreapta, interior, exterior

- exerciţii-joc de poziţionare a obiectelor în spaţiu (stânga - dreapta, sus - jos, peste - sub, interior - exterior);

- identificarea poziţionării pe foaie a liniilor trasate.

2.3. Construirea unor reprezentări spaţiale simple

- modelare de forme (corpuri) geometrice în lut sau în ceară (exemplu: casa piticului - o bilă mare se află în spatele fântânii - cilindru);

- construcţii în spaţiu cu temă dată (din cuburi şi forme de lemn).

2.3. Construirea unor reprezentări spaţiale simple pe baza unor condiţii date

- modelare de forme (corpuri) geometrice în lut sau în ceară (exemplu: lărgirea câmpului de observare - culoare, mărime, poziţionare);

- construcţii în spaţiu cu temă dată (cuburi şi forme diferite din materiale naturale).

2.3. Descrierea/prezentarea verbală a unor construcţii realizate din diverse piese sau desene

- trasarea de forme închise şi deschise utilizând dreapta şi curba;

- descrierea caracteristicilor şi poziţionării lor în situaţiile date;

- trasarea de forme simetrice faţă de o axă (orizontală sau verticală).

2.4. Manipularea de către copii a unor obiecte cu forme geometrice diferite (cu muchii sau rotunjite)

- jocuri de sortare, grupare, clasificare, ordonare, identificare şi numire după formă, mărime, culoare, grosime, lungime, înălţime, cantitate etc.;

- identificarea formelor simple în ambient şi mediul înconjurător/natural;

- decuparea formelor geometrice (desen propriu).

2.4. Reprezentarea grafică cu mâna liberă a formelor geometrice plane identificate

- jocuri de sortare, grupare, clasificare, ordonare, identificare şi numire după formă, mărime, culoare, grosime, lungime, înălţime, cantitate etc. a figurilor geometrice plane;

- identificarea formelor simple în ambient şi mediul înconjurător/natural;

- decuparea formelor geometrice (desen propriu).

2.4. Evidenţierea unor caracteristici simple specifice formelor geometrice plane

- denumirea figurilor trasate cu mâna liberă (cerc, triunghi, pătrat, dreptunghi) şi observarea poziţionării lor;

- identificarea obiectelor din natură.

3.Manifestarea curiozităţii pentru fenomene/relaţii/regularităţi din mediul apropiat

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Transcrierea, continuarea, crearea unor modele repetitive reprezentate prin obiecte sau desene

- exerciţii de completare a unor şiruri de obiecte ordonate după o anumită regulă;

- exerciţii de completare de şiruri de numere consecutive, fără utilizarea terminologiei;

- jocuri de rol care necesită gruparea/regruparea.

3.1. Transcrierea, continuarea, crearea unor modele repetitive reprezentate prin diverse simboluri sau numere cu 1-2 cifre

- exerciţii de completare a unor şiruri de obiecte ordonate după o anumită regulă;

- exerciţii de completare de şiruri de numere consecutive, fără utilizarea terminologiei (0- 100);

- jocuri de rol care necesită gruparea/regruparea.

3.1. Transcrierea, continuarea, crearea unor modele repetitive reprezentate prin diverse simboluri sau numere cu 1-3 cifre

- exerciţii de descompunere aditivă a numerelor;

- exerciţii de descompunere multiplicativă a numerelor;

- exerciţii de descompunere combinată;

- exerciţii-joc de estimare a numărului de obiecte dintr-un ambient fixat;

- exerciţii-joc de verificare cu ajutorul obiectelor a operaţiilor mentale de adunare, scădere, înmulţire, împărţire;

- construirea de şiruri după reguli date;

- prelucrarea datelor culese după un criteriu dat sau două/prin numărare şi comparare/inclusiv utilizând o structură tabelară;

- reprezentarea datelor prin structuri tabelare simple.

3.2. Explorarea unor modalităţi de a descompune numere mai mici decât 10 folosind obiecte sau desene (desen de forme)

- exerciţii de compunere şi descompunere a numerelor în spaţiul numeric 0-10, folosind obiecte, desene şi numere;

- jocuri tip domino;

- împărţirea jucăriilor sau a materialelor de lucru în cadrul unor grupe de cel mult 10 copii, constituite pentru diferite activităţi;

- jocuri de rol care necesită gruparea/regruparea de obiecte şi relaţia întreg-parte.

3.2. Explorarea unor modalităţi de a descompune numere mai mici decât 100 pe baza adunării şi a scăderii

- exerciţii de compunere şi descompunere a numerelor în spaţiul numeric 0-100, folosind obiecte, desene şi numere;

- jocuri tip domino;

- împărţirea jucăriilor sau a materialelor de lucru în cadrul unor grupe de 10, constituite pentru diferite activităţi;

- jocuri de rol care necesită gruparea/regruparea de obiecte şi relaţia întreg-parte.

3.2. Explorarea unor modalităţi de a descompune numere mai mici ca 1000 pe baza adunării şi a scăderii sau mai mici decât 50 pe baza înmulţirii şi a împărţirii

- crearea de probleme utilizând tehnici variate: cu sprijin concret în obiecte; pornind de la o temă dată; pornind de la numere date; fără sprijin;

- extragerea de informaţii din structuri tabelare şi din liste simple, colectarea de date prin observare pe o anumită temă;

- reprezentarea datelor în structuri tabelare simple.

3.3. Crearea unor probleme simple de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi în spaţiul numeric 0-10, cu sprijin concret pe obiecte

- interpretarea unor desene sugerând situaţii de adunare şi scădere;

- ghicitori matematice;

- exemple de alcătuire a unor probleme cu tematică dată (schimbarea numerelor);

- întrebări dintr-o problemă deja lucrată;

- crearea de probleme după imagini date;

- crearea de situaţii concrete în care se aplică adunarea şi scăderea cu 1-2 unităţi;

- jocuri de rol ("ziua de naştere", "la magazin", "la piaţă", "la ora de sport" etc.).

3.3. Crearea unor probleme simple de adunare şi scădere în spaţiul numeric 0-100, cu sprijin concret în reprezentări variate

- interpretarea unor desene sugerând situaţii de adunare şi scădere;

- ghicitori matematice;

- exemple de alcătuire a unor probleme cu tematică dată (schimbarea numerelor);

- întrebări dintr-o problemă deja lucrată;

- crearea de probleme după imagini date;

- crearea de situaţii concrete în care se aplică adunarea şi scăderea cu unităţi şi zeci;

- jocuri de rol ("ziua de naştere", "la magazin", "la piaţă", "la ora de sport" etc.).

3.3. Crearea de probleme pornind de la imagini, exerciţii, formule, sau fără suport dat

- crearea şi rezolvarea de probleme care presupun situaţii concrete de viaţă.

3.4. Observarea unor modele repetitive simple în scopul identificării unor caracteristici

- exemple de continuare a unor modele repetitive reprezentate prin obiecte, desene, numere;

- identificarea de asemănări şi deosebiri între numere;

- jocuri de identificare a "intrusului" în cadrul unor modele repetitive.

3.4. Observarea unor reguli pentru a rezolva şi a crea exerciţii

- exemple de continuare a unor modele repetitive reprezentate prin obiecte, desene, numere;

- identificarea de asemănări şi deosebiri între numere;

- jocuri de identificare a "intrusului" în cadrul unor modele repetitive.

3.4. Generalizarea unor scheme, modele, reguli pentru a rezolva şi a crea exerciţii

- identificarea elementelor unui şir după o regulă dată;

- colectarea datelor dintr-un tabel numeric ca urmare a unui proces de observare;

- exerciţii de estimare a rezultatului unei operaţii cu numere folosind rotunjiri la sute sau zeci a numerelor date;

- creare de exerciţii şi probleme similare celor enunţate.

3.5. Observarea corpurilor, fenomenelor, evenimentelor din realitatea imediată

- numărarea sâmburilor dintr-un fruct, a petalelor florilor etc.;

- explorarea mediului prin simţuri (păşire legat la ochi/cu ochii închişi în direcţia indicată, identificarea şi numirea direcţiei de provenienţă a unui sunet etc.);

- utilizarea instrumentelor muzicale convenţionale şi neconvenţionale în reproducerea de serii numerice de sunete.

3.5. Observarea spontană a corpurilor, fenomenelor, evenimentelor din natură şi descrierea celor observate

- numărarea repetitivă a grupelor de elemente recunoscute în natură (frunze pe creangă, crengi pe ram etc.);

- explorarea mediului prin simţuri (păşire legat la ochi/cu ochii închişi în direcţia indicată, identificarea şi numirea direcţiei de provenienţă a unui sunet etc.);

- discutarea şi compararea similitudinilor, repetiţia pe şiruri de 1 şi 10 obiecte, folosind materiale naturale (ghinde, conuri, alune, pietricele etc.).

3.5. Observarea dirijată a corpurilor, fenomenelor, evenimentelor din natură, descrierea şi realizarea unor desene pe baza observaţiilor

- realizarea de drumeţii, excursii în natură.

 

3.6. Observarea regularităţilor unor şiruri de numere cu perioade diferite: 1-6

- numărarea de 12 paşi succesivi crescător pe şiruri diferite (1, 2, 3, 4, 5, 6);

- numărare descrescătoare a paşilor succesivi (pornind de la al 12-lea pas);

- jocuri ritmice de numărare de paşi, crescător şi descrescător (exemplu: pasul de 2 pe şirul lui 2, 4, 6).

3.6. Observarea regularităţilor unor şiruri de numere cu perioade diferite: 7-12

- consolidarea şirurilor numerice 1-6, introducerea şirurilor 7-12;

- construirea de structuri de paşi pe şirurile asimilate (ex. pasul de 2, 3, 4, 5, 6, 7, pe diferite şiruri).

 

3.7. Compararea numerelor şi estimări numerice în spaţiul numeric 0-100, utilizând suport obiectual

- utilizarea de grupări de 10 obiecte în aprofundarea sistemului zecimal;

- efectuarea de operaţii folosind sprijin imagistic intuitiv;

- săculeţe cuprinzând grupări de 10 obiecte naturale (rondele, pietricele, nuci, castane, boabe etc.).

3.7. Compararea numerelor şi estimări numerice în spaţiul numeric 0-1000, utilizând suport obiectual

- exerciţii de comparare utilizând sistemul poziţional de scriere a cifrelor;

- exerciţii-joc de verificare cu ajutorul obiectelor a operaţiilor mentale de adunare, scădere, înmulţire, împărţire;

- citirea enunţului unei probleme;

- redarea liberă cu voce tare a enunţului unei probleme;

- compararea numerelor folosind exemple de înmulţire/împărţire cu numere naturale (0- 100).

 

3.8. Identificarea situaţiilor contextuale care impun rezolvarea unor probleme cu o operaţie, prin adunare sau scădere, în spaţiul numeric 0-100

- alcătuirea unor probleme cu o operaţie pe baza unor imagini;

- alcătuirea unor probleme cu o operaţie pe baza unor situaţii concrete;

- găsirea întrebării şi rezolvării unor probleme date.

3.8. Identificarea situaţiilor contextuale specifice pentru rezolvarea problemelor cu cel mult două operaţii

- verificarea rezultatelor cu ajutorul obiectelor sau reprezentărilor;

- rezolvarea de probleme în care numerele sunt date obiectual sau figurate prin semne simple;

- exerciţii de ghicire a soluţiilor unei probleme;

- propunerea de exerciţii şi probleme care au rezultate surprinzătoare.

 

3.9. Efectuarea de calcule rapide, prin aplicarea unor proprietăţi ale operaţiilor aritmetice, în spaţiul numeric 0-30

- efectuarea de exerciţii cu o singură operaţie oral şi în scris;

- compuneri şi descompuneri de numere.

3.9. Efectuarea de calcule rapide, prin aplicarea unor proprietăţi ale operaţiilor aritmetice, în spaţiul numeric 0-100

- exerciţii de adunare şi scădere cu numere naturale de la 1 la 1000 cu şi fără trecere peste ordin;

- numărări având date startul şi pasul numărării (din 2 în 2, din 3 în 3 etc.) până la 144, ajungându-se la efectuarea de operaţii de înmulţire şi împărţire (1-144) şi la reproducerea tablei înmulţirii şi a împărţirii (până la 12);

- tabla înmulţirii (şiruri de adunări repetate);

- tabla împărţirii (intuitiv pe grupe de obiecte);

- exerciţii de împărţire în (1-144) pe baza şirurilor de numere (de la 1 la 12) prin numărare înapoi.

4.Organizarea datelor în scopul rezolvării de probleme

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

4.1. Sortarea obiectelor pe baza unui criteriu

- gruparea obiectelor/corpurilor după un anumit criteriu (formă, culoare, mărime, gust, utilitate, cu viaţă, fără viaţă, naturale, prelucrate);

- gruparea materialelor după caracteristici observate: transparenţă, duritate, flexibilitate, utilizări în domeniul gospodăresc, construcţii, bucătărie, tâmplărie etc.

4.1. Sortarea obiectelor pe baza a două criterii

- compararea obiectelor pe baza observării culorii, mărimii, grosimii, formei.

4.1. Sortarea obiectelor pe baza mai multor criterii

- formarea unor grupe de obiecte după diferite criterii;

- crearea de grupe noi în cadrul celor existente după criterii nou numite.

4.2. Utilizarea suportului obiectual pentru redarea situaţiilor din probleme şi rezolvarea problemelor cu o operaţie, în spaţiul numeric 0-10

- aranjarea obiectelor respectând cerinţele problemei;

- crearea problemei pornind de la aranjarea obiectelor;

- ilustrarea prin desen a cerinţelor/rezolvării problemei;

- alcătuirea şi rezolvarea de probleme cu o operaţie pornind de la un desen dat.

4.2. Utilizarea suportului obiectual şi a desenelor pentru redarea situaţiilor din probleme şi rezolvarea problemelor, cu o operaţie, în spaţiul numeric 0-30

- observarea planşelor sau a desenelor la tablă în crearea de probleme cu o operaţie;

- formularea textului problemei în mod variat în urma observaţiilor (exemplu: câte mere galbene erau în coş; câte mere nu au fost puse);

- identificarea întrebărilor corecte în situaţii diferite de formulare a problemei (cu câte a ajuns? câte a pierdut? câte i-au rămas? câte a avut la început? etc.).

4.2. Utilizarea suportului obiectual şi a desenelor pentru redarea situaţiilor din probleme şi rezolvarea problemelor, cu o operaţie, în spaţiul numeric 0-100

- ilustrarea prin desen a problemelor cu o operaţie;

- formularea de probleme urmărind un suport obiectual, schimbarea întrebării sau a datelor şi crearea unor probleme similare.

5.Compararea unor mărimi din mediul apropiat prin intermediul unor măsuri

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

5.1. Utilizarea unor unităţi de măsură non-standard pentru lungime, prin jocuri

- jocuri de alegere potrivită a unor unităţi neconvenţionale (palma, pasul, creionul, cuburi etc.) pentru măsurarea lungimii.

5.1. Utilizarea unor măsuri non-standard pentru lungime şi capacitate, prin jocuri şi activităţi practice

- jocuri de alegere potrivită a unor unităţi neconvenţionale (palma, pasul, creionul, cuburi etc.) pentru măsurare.

5.1. Utilizarea unor măsuri non-standard pentru lungime, capacitate, masă, prin jocuri şi activităţi practice

- efectuarea de măsurători cu măsuri non-standard şi compararea rezultatelor.

5.2. Compararea lungimilor a două obiecte, prin jocuri

- compararea a două sau mai multe obiecte cu ajutorul unităţilor de măsură neconvenţionale;

- exerciţii/jocuri de ordonare a unor obiecte după lungime (crescător şi descrescător);

- exerciţii/jocuri de completare a unor şiruri (figurativ, prin desen), crescător şi descrescător.

5.2. Compararea lungimilor/capacităţilor a două obiecte, prin percepţie directă

- compararea a două sau mai multe obiecte cu ajutorul unităţilor de măsură neconvenţionale;

- exerciţii/jocuri de ordonare a unor obiecte după lungime (crescător şi descrescător);

- exerciţii/jocuri de completare a unor şiruri, crescător şi descrescător.

5.2. Compararea lungimilor/capacităţilor/maselor a două obiecte, prin percepţie directă

- observarea diferenţelor rezultate prin măsurare cu unităţi non standard (pas, palmă, şchioapă, stânjen etc.);

- măsurare cu unităţi neconvenţionale de masă şi volum (diferite vase, corpuri cu mase diferite).

5.3. Ordonarea cronologică a evenimentelor în cadrul zilei, săptămânii, lunii şi anotimpurilor

- jocuri de ordonare cronologică a evenimentelor personale;

- recunoaşterea zilelor săptămânii şi anotimpurilor.

5.3. Ordonarea cronologică a evenimentelor în cadrul săptămânii, anotimpurilor, lunilor anului

- jocuri de ordonare cronologică a evenimentelor personale (0-30);

- recunoaşterea zilelor săptămânii şi anotimpurilor;

- probleme cu unităţi de timp.

5.3. Ordonarea cronologică a evenimentelor şi utilizarea elementelor calendarului: zilele săptămânii, lunile anului, data

- alcătuirea calendarului propriu;

- alcătuirea orarului propriu pentru şcoală şi activităţi extraşcolare;

- rezolvarea de probleme conţinând date legate de momentele unui an.

 

5.4. Ordonarea cronologică a evenimentelor dintr-o săptămână

- probleme, jocuri cu ordonarea zilelor săptămânii.

5.4. Ordonarea cronologică a evenimentelor din viaţa personală, pe anotimpuri

- alcătuirea de exerciţii şi probleme cuprinzând date din viaţa personală - organizate pe anotimpuri.

 

5.5. Recunoaşterea orelor pe ceas

- construirea unui ceas propriu;

- recunoaşterea orelor şi minutelor urmărind acele ceasului;

- alcătuirea şi rezolvarea de probleme simple cu ore şi minute.

5.5. Recunoaşterea orelor, jumătăţilor de oră şi sferturilor de oră, pe ceas

- alcătuirea ceasului propriu;

- jocuri de citire a orei exacte;

- rezolvare şi întocmire de probleme legate de orele zilei.

  

5.6. Recunoaşterea monedelor şi bancnotelor prin percepţie directă şi activităţi practice

- cunoaşterea valorilor bancnotelor şi monedelor;

- rezolvarea şi alcătuirea de probleme legate de valoarea banilor.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

În formarea competenţelor la clasa pregătitoare se vor avea în vedere următoarele conţinuturi:

- elemente pregătitoare pentru înţelegerea conceptelor matematice: orientare şi localizări spaţiale (obiecte şi forme grafice), grupări de obiecte după anumite criterii, compararea grupelor de obiecte;

- numere naturale (recunoaştere, comparare, ordonare), numărare ritmică;

- adunare şi scădere de 1-2 elemente;

- observarea fiinţelor vii: omul, animalele, plantele (alcătuire, mod de viaţă);

- observarea lumii înconjurătoare: fenomene naturale legate de anotimpuri şi temperaturi, momentele zilei şi nopţii, soarele şi astrele vizibile;

- observarea formelor şi figurilor geometrice: sferă, cub, triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc etc.

În formarea competenţelor la clasa 1 se vor avea în vedere următoarele conţinuturi:

- elemente pentru aprofundarea conceptelor matematice: orientare şi localizări spaţiale (obiecte şi forme grafice), grupări de obiecte după anumite criterii, compararea grupelor de obiecte;

- numere naturale (recunoaştere, comparare, ordonare), numărare ritmică (0-100);

- adunare şi scădere de 1-2 elemente, (0- 100);

- observarea fiinţelor vii: omul, animalele, plantele (alcătuire, mod de viaţă, structura);

- observarea lumii înconjurătoare: fenomene naturale legate de anotimpuri şi temperaturi, momentele zilei şi nopţii, soarele şi astrele vizibile;

- observarea şi diferenţierea liniilor (curbe şi drepte) deschise;

- observarea formelor şi figurilor geometrice: sferă, cub, triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc etc.;

- calcul rapid (0-30)

În formarea competenţelor la clasa a II-a se vor avea în vedere următoarele conţinuturi:

- elemente pregătitoare pentru înţelegerea conceptelor matematice: orientare şi localizări spaţiale (obiecte şi forme grafice), grupări de obiecte după anumite criterii, compararea grupelor de obiecte;

- intuirea sistemului poziţional - grupări de zece şi o sută obiecte;

- adâncirea observării structurii interioare ritmice a numerelor naturale (0-1000);

- numere naturale (recunoaştere, comparare, ordonare), numărare ritmică;

- adunare şi scădere de 1-2 elemente;

- observarea dirijată a fiinţelor vii; construirea de probleme pe baza observaţiilor pentru alcătuirea de probleme;

- observarea lumii înconjurătoare: fenomene naturale legate de anotimpuri, momentele zilei şi nopţii, soarele şi astrele vizibile, măsurarea timpului;

- observarea formelor şi figurilor geometrice: sferă, cub, triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc etc.

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Introducerea ciclului achiziţiilor fundamentale presupune necesitatea creării unei punţi între două trepte de vârstă. În grădiniţele Waldorf, copiii sunt îngrijiţi într-un mediu familial care corespunde acestei trepte de vârstă şi care trebuie menţinut şi în clasa pregătitoare. Educaţia copilului înainte de intrarea la şcoală trebuie separată, prin conţinut şi metodă, de educaţia din şcoală; ea trebuie concepută ca spaţiu de formare de sine stătător, pentru a crea o bază potrivită pentru dezvoltarea corporală, spirituală şi sufletească a copilului.
Introducerea numerelor se face prin exemple semnificative din natură (spre exemplu Soarele şi Luna pentru 2, trifoiul pentru 3, cele patru membre pentru 4, degetele pentru 5, fagurele şi picioarele insectelor pentru 6, zilele săptămânii pentru 7 etc.). Acestea sunt situaţii în care, prin discuţie, descriere, desen, schiţe, sunt prezentate aspectele corespunzătoare din natură, conducând implicit la cunoaşterea naturii. În plus, utilizarea materialelor naturale pentru numărat şi calcule simple (sâmburi, boabe, fructe uscate sau comestibile) reprezintă prilejul de a le observa şi a stabili de unde provin şi la ce folosesc oamenilor sau animalelor în viaţa curentă.
În activităţile variate desfăşurate, pe parcursul predării în epoci, se pune accentul pe trăirile personale, pe experimentarea vie, în formarea deprinderilor şi aptitudinilor matematice.
Învăţarea se desfăşoară pe baza experienţelor, trăirilor emoţionale, activităţilor dirijate şi liber creative ale copilului; abordează copilul ca "întreg".
În clasa I, abordarea conţinuturilor prin joc creează premisa conducerii copiilor către învăţarea cu bucurie şi stimulează manifestarea creativităţii lor în activităţile desfăşurate.
Şi în clasa a II-a, educaţia copilului trebuie concepută ca spaţiu de formare de sine stătător, pentru a crea o bază potrivită pentru dezvoltarea corporală, spirituală şi sufletească a copilului.
Principiul fundamental pentru învăţare şi evoluţie a copilului nu îl reprezintă învăţarea condusă din exterior, orientată cognitiv (ştiinţific), ci acela al abordării prioritare a învăţării intuitive, care se dezvoltă individual, dinlăuntrul copilului.
Copiii ar trebui să privească bucuroşi înspre perioada de şcoală şi învăţare; ei vor face acest lucru dacă le este permis să trăiască într-adevăr jocul copilăresc, ce reprezintă fundamentul pentru activitatea creatoare a omului, cu bogăţia şi multilateralitatea sa.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Baravalle Hermann von, Rechenunterricht und der Waldorfschul-Plan, Mellinger, 1995. Klein Wolf, Să calculăm cu toate simţurile, Ed. Triade, 2004. Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed.Triade, 2001.
Schuberth Ernst, Der Anfangsunterricht in der Mathematik an Waldorfschulen, Freies Geistesleben, 2012.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe asupra planului de învăţământ, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative, Ed. Triade, 2000
Steiner Rudolf, Înnoirea artei pedagogico-didactice prin ştiinţa spirituală, Centrul pentru pedagogie Waldorf din România, 1991.
***, Temperamente, Ed. Triade, 1993.
Programa Şcolară pentru disciplina Matematică şi Explorarea mediului, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, Aprobată prin O.M. nr. 3418/19.03.2013
CAPITOLUL 6: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina EDUCAŢIE FIZICĂ, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Programa disciplinei Educaţie fizică utilizată de alternativa educaţională Waldorf este elaborată în concordanţă cu noul model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe, iniţiat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu principiile invocate de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, în special principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive.1
1Leg nr. 1/2011, art. 3 lit. r)
Scopul principal al educaţiei fizice este să susţină procesul general de armonizare a psihicului copilului cu dezvoltarea sa fizică, mişcarea fiind direct responsabilă de formarea trupului.
Prin disciplina Educaţie fizică din ciclul primar se urmăreşte desfăşurarea unor activităţi care să ajute copilul să-şi formeze şi să-şi diferenţieze orientarea generală şi controlul mişcării organizate, să fie capabil să-şi canalizeze energia la locul şi la timpul potrivit, împiedicând conştient direcţionarea acestor forţe către violenţă. Dezvoltarea organizată a mişcării formează baza pentru deprinderea unor comportamente sociale sănătoase.
Curriculumul alternativei educaţionale Waldorf descrie calea de dezvoltare a copilului în funcţie de vârstă. De la prima întoarcere a capului, prin dorinţa de ridicare, de folosire a mâinilor şi de explorare a lumii din jur, prin procesul îndelungat (în comparaţie cu lumea animală) de ridicare la poziţia verticală şi de intrare în lume, mişcarea este mijlocul prin care copilul se integrează în mediu. Prin mişcare, el se integrează fizic şi astfel corpul devine primul instrument de comunicare.
Copiii intră la şcoală când sunt apţi pentru o învăţare conştientă. În educaţia fizică, tranziţia este marcată de schimbări specifice vârstei şcolarului mic.
Conţinuturile curriculare urmăresc să ajute copilul să folosească activitatea de organizare a mişcărilor, aducând mobilitate interioară gândirii, afectivităţii şi voinţei, fără constrângeri determinate de structuri motrice prestabilite.
Natura mişcărilor este astfel organizată încât imaginea unei acţiuni precede executarea ei fizică. Relaţia dintre organizarea mişcării şi imaginaţie este strânsă. Prin imagine înţelegem o descriere a sarcinii de lucru motivată de necesitatea unor acţiuni fireşti ale fiinţei umane. Astfel, metoda de predare cere să se ofere copiilor imagini sugestive şi conforme vârstei pentru a impulsiona mişcarea sau activitatea.
Planul-cadru oferă posibilitatea ofertării unei discipline opţionale care se recomandă a fi intitulată Jocuri şi care să fie predată de învăţătorul clasei. Aceasta a fost prevăzută pentru a da posibilitatea învăţătorilor să exerseze jocuri specifice copiilor, care au în special rol de socializare şi de formare a colectivelor de elevi.
(2)Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
- Bibliografie.
(3)_
Competenţele sunt ansambluri de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme, în diferite contexte particulare.
Competenţele generale vizate de disciplina Educaţie fizică jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice derivă din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora, având ca orizont de timp un an şcolar. Pentru achiziţia acestor competenţe, în programă sunt propuse activităţi de învăţare pe care profesorul le poate realiza adoptând strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare diverse.
Conţinuturile învăţării sunt organizate conform următoarelor domenii:
- Capacitatea de organizare
- Dezvoltarea fizică armonioasă
- Calităţile motrice de bază
- Deprinderi motrice de bază
- Deprinderi utilitar-aplicative
- Deprinderi sportive elementare
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
Atât competenţele generale cât şi o mare parte a activităţilor de învăţare sunt preluate din Programa şcolară pentru educaţie fizică, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a aprobată prin O.M. nr. 3418/19.03.2013 pornind de la următoarele considerente:
- programa "propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să înlocuiască activităţile de învăţare";
- programa asigură posibilitatea realizării unui demers didactic personalizat;
- programa face posibilă abordarea stimulării prin joc;
- programa urmăreşte "dezvoltarea progresivă a competenţelor, precum şi a celorlalte achiziţii dobândite de elevi, prin valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor, prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii elevilor".
Diferenţele semnificative propuse de autorii din alternativa educaţională Waldorf apar atât în nota de fundamentare, în sugestiile metodologice şi în lista de conţinuturi ale învăţării cuprinse în această programă.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Valorificarea achiziţiilor psiho-motrice în menţinerea sănătăţii şi a dezvoltării fizice armonioase
2.Exersarea deprinderilor şi a calităţilor motrice în funcţie de capacitatea psihomotrică individuală
3.Participarea la jocurile şi activităţile motrice organizate sau spontane
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Valorificarea achiziţiilor psiho-motrice în menţinerea sănătăţii şi a dezvoltării fizice armonioase

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Recunoaşterea influenţei soarelui şi a temperaturii asupra sănătăţii

- expunerea organismului la factorii naturali benefici pentru sănătate: aer, soare;

- utilizarea echipamentului adecvat diferitelor anotimpuri.

1.1. Recunoaşterea influenţelor aerului şi apei asupra sănătăţii

- "băi" de soare, de aer şi, după caz, de apă;

- aplicarea regulilor de expunere la factorii de mediu;

- aplicarea regulilor de echipare (utilizare a echipamentului sportiv) în funcţie de anotimp/condiţii atmosferice.

1.1. Aplicarea unor reguli de bază în folosirea factorilor naturali pentru călirea corpului

- exersarea tipurilor de respiraţie specifice diferitelor eforturi, în condiţii atmosferice variate;

- aplicarea măsurilor de protecţie faţă de radiaţiile solare;

- echiparea corespunzătore şi dezechiparea parţială, după caz, pe parcursul desfăşurării lecţiei.

1.2. Identificarea principalelor caracteristici ale posturii corporale corecte

- adoptarea posturii corecte în poziţiile de bază şi derivate;

- adoptarea diferitelor poziţii (stând, aşezat, culcat).

1.2. Demonstrarea principalelor caracteristici ale posturii corporale corect adoptate

- exersarea atitudinilor corecte ale corpului în diferite poziţii şi mişcări;

- menţinerea posturii corecte în acţiuni motrice dinamice;

- autocontrolul asupra posturii corpului în activităţile cotidiene.

1.2. Menţinerea posturii corecte a corpului în acţiuni statice şi dinamice

- adoptarea posturii corecte în toate împrejurările;

- corectarea, la atenţionare, a abaterilor de la atitudinea corporală corectă;

- sesizarea diferenţelor dintre posturile corecte şi abaterile de la acestea.

1.3. Manifestarea interesului pentru utilizarea variantelor de mişcări specifice segmentelor corpului

- exersarea grupelor de mişcări specifice segmentelor corpului;

- efectuarea exerciţiilor de mobilitate în limitele anatomice;

- efectuarea acţiunilor motrice în condiţiile stabilităţii articulare;

- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală.

1.3. Utilizarea variantelor de mişcări specifice principalelor segmente corporale

- exersarea parţială a componentelor complexului de dezvoltare fizică;

- exersarea integrală a complexului de dezvoltare fizică, respectând ordinea şi volumul exerciţiilor;

- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală.

1.3. Efectuarea zilnică a complexului de dezvoltare fizică însuşit

- exersarea exerciţiilor selective de prelucrare a aparatului locomotor, libere şi cu obiecte portative;

- utilizarea complexului de dezvoltare fizică;

- exersarea integrală a complexului de dezvoltare fizică însuşit ca "gimnastică de înviorare" zilnică;

- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală.

1.4. Respectarea regulilor de igienă personală

- efectuarea procedurilor minimale de igienă după efort;

- întreţinerea, depozitarea şi transportul în condiţii de igienă a echipamentului sportiv.

1.4. Respectarea regulilor de igienă personală

- aplicarea sistematică a măsurilor imediate de igienă după efort (spălare pe mâini, ştergere de transpiraţie, schimbare echipament etc.);

- prezentarea constantă în echipament adecvat, curat şi estetic.

1.4. Respectarea regulilor de igienă personală

- aplicarea măsurilor de igienă în timpul şi după activităţile motrice;

- autoverificări şi verificări reciproce a stării de igienă a echipamentului;

- aplicarea regulilor de igienă personală.

2.Exersarea deprinderilor şi a calităţilor motrice în funcţie de capacitatea psiho-motrică individuală

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Aplicarea deprinderilor motrice în condiţii de joc

- exersarea săriturilor prin jocuri dinamice;

- exersarea aruncărilor şi a prinderilor prin manipularea obiectelor;

- ştafete.

2.1. Efectuarea de acţiuni motrice specifice unor forme de manifestare a calităţilor motrice

- exersarea unor structuri motrice;

- întreceri şi jocuri dinamice cu caracter de viteză;

- exersarea individuală şi în perechi a exerciţiilor de dezvoltare a forţei dinamice a musculaturii spatelui, abdomenului şi a picioarelor.

2.1. Efectuarea de acţiuni motrice specifice calităţilor motrice combinate

- exersarea de acţiuni motrice singulare şi repetate;

- exersarea variantelor de manevrare a obiectelor ce pot fi apucate;

- exersarea de acţiuni motrice complexe (2-3 deprinderi).

2.2. Participarea la jocuri dinamice care antrenează capacităţile motrice individuale

- întreceri şi jocuri dinamice cuprinzând alergare, ocolire de obstacole, trecere peste şi pe sub obstacole, aruncări la ţintă etc.;

- exersarea vitezei de reacţie şi de execuţie, cu ajutorul semnalelor auditive;

- organizarea de jocuri dinamice de alergare, urmărire, schimbări de direcţie, adoptări de poziţii.

2.2. Aplicarea deprinderilor motrice în condiţii de joc şi de întrecere

- exersarea fiecărei deprinderi (global);

- integrarea deprinderilor noi în fondul motric existent;

- ştafete şi jocuri cuprinzând înlănţuiri variate de deprinderi motrice.

2.2. Aplicarea combinată a deprinderilor motrice în activitatea şcolară şi în afara şcolii

- participarea la activităţi motrice complexe, organizate în lecţie (trasee tematice, ştafete, jocuri dinamice şi pregătitoare);

- iniţierea în timpul liber a unor activităţi motrice atractive şi integrarea în cele iniţiate de alţi copii.

2.3. Redarea prin limbaj corporal a unor acţiuni/trăiri personale

- utilizarea elementelor simple din gimnastica de bază: echilibru pe un picior, exerciţii cu obiecte (cerc, minge, eşarfă, steaguri etc.);

- pantomimă;

- utilizarea elementelor simple din gimnastica Bothmer.

2.3. Aplicarea deprinderilor de expresivitate corporală şi a celor adaptate din diferite discipline sportive

- jocuri dinamice şi jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive;

- exersarea elementelor de gimnastică Bothmer.

2.3. Integrarea activă în activităţile motrice cu componente estetice (dans, euritmie, gimnastică ritmică etc.)

- jocuri dinamice şi jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive;

- exersarea în lecţii şi în afara acestora a complexelor de exerciţii (individual şi în grup) de gimnastică Bothmer.

3.Participarea la jocurile şi activităţile motrice organizate sau spontane

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Sesizarea regulilor necesare desfăşurării jocurilor

- acceptarea şi respectarea unui sistem de reguli simple;

- adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de grup;

- participarea la ştafete simple, cu respectarea regulilor stabilite.

3.1. Sesizarea regulilor necesare desfăşurării jocurilor şi altor activităţi motrice

- aplicarea regulilor stabilite în toate activităţile motrice desfăşurate;

- îndeplinirea, prin rotaţie, a rolurilor de responsabil de grup, căpitan de echipă, arbitru, scorer etc.

3.1. Aplicarea regulilor necesare desfăşurării activităţilor motrice organizate sau spontane

- încredinţarea urmăririi respectării regulilor stabilite pentru fiecare activitate, prin rotaţie, tuturor elevilor;

- implicarea tuturor elevilor în stabilirea unor reguli ad-hoc de desfăşurare a întrecerilor.

3.2. Participarea la activităţi motrice organizate în grup

- exersări în perechi şi pe grupe;

- participarea la ştafete şi parcursuri combinate;

- încurajarea colegilor pentru participare activă;

- manifestarea empatiei cu propria echipă.

3.2. Participarea la activităţi specifice educaţiei fizice, organizate în grup

- participarea la activităţi de grup;

- întreceri pe echipe.

3.2. Participarea la activităţi specifice educaţiei fizice, organizate în grup

- organizarea formaţiilor de exersare şi a grupelor/echipelor pentru întreceri pe criterii variabile;

- extinderea formelor de organizare a exersării;

- implicarea tuturor elevilor prin repartizarea de sarcini motrice şi organizatorice corespunzătoare particularităţilor individuale.

3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul jocurilor

- acordarea şi primirea ajutorului/sprijinului partenerului;

- evidenţierea comportamentelor lăudabile.

3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul activităţilor motrice

- acordare şi primire de ajutor şi sprijin în exersare;

- stimularea coechipierilor prin aprecieri şi încurajări;

- dezvoltarea spiritului de echipă prin evidenţierea rolului fiecărui membru şi a beneficiilor lucrului în echipă.

3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul activităţilor motrice

- stimularea coechipierilor prin aprecieri şi încurajări;

- dezvoltarea spiritului de echipă prin evidenţierea rolului fiecărui membru şi a beneficiilor lucrului în echipă.

- trecerea elevilor prin roluri de conducere şi subordonare.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Domenii

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1. Capacitatea de organizare

- Formaţii de adunare în în cerc

- Întoarceri prin săritură, la stânga şi la dreapta

- Pornire cu mers pe loc şi oprire (pornire şi oprire din mers)

- Formaţii de adunare în cerc, în linie şi în rând

- Alinierea în linie

- Întoarceri prin săritură, la stânga şi la dreapta

- Pornire cu mers pe loc şi oprire (pornire şi oprire din mers)

- Trecerea din linie pe un rând în formaţiile de semicerc şi cerc

- Formaţii de adunare în linie, pe un rând şi în cerc

- Formaţii de adunare în linie pe două rânduri

- Formaţii de deplasare în coloană câte unul şi câte doi

- Alinierea în linie

- Întoarceri prin săritură, la stânga şi la dreapta

- Pornire cu mers pe loc şi oprire (pornire şi oprire din mers)

- Trecerea din linie pe un rând în formaţiile de lucru semicerc şi cerc,

- Trecerea din coloană câte unul în formaţiile de semicerc şi cerc

2. Dezvoltarea fizică armonioasă

- Poziţiile: stând, stând depărtat, ghemuit, şezând şi culcat

- Mişcări: duceri ale braţelor (înainte, sus, lateral); ale unui picior (înainte, înapoi, lateral); ale palmelor (pe şold, pe umeri, la ceafă); flexii şi extensii (ale braţelor, ale trunchiului, ale picioarelor); răsuciri (ale gâtului, ale trunchiului); rotări (ale capului şi ale braţelor)

- Postura corectă

- Poziţiile: stând depărtat, ghemuit, şezând şi culcat

- Mişcări: duceri ale braţelor (înainte, sus, lateral); ale unui picior (înainte, înapoi, lateral); ale palmelor (pe şold, pe umeri, la ceafă); flexii şi extensii (ale braţelor, ale trunchiului, ale picioarelor); răsuciri (ale gâtului, ale trunchiului); rotări (ale capului şi ale braţelor)

- Postura corectă

- Poziţiile: stând depărtat, ghemuit, şezând şi culcat

- Mişcări specifice segmentelor corpului

- Fazele actului respirator

- Postura corectă în poziţii şi acţiuni dinamice

3. Calităţile motrice de bază

- Viteza (viteză de reacţie la stimuli auditivi, viteză de execuţie în acţiuni motrice singulare, viteză de deplasare pe direcţie rectilinie)

- Îndemânarea (coordonarea acţiunilor motrice realizate individual)

- Viteza (viteză de reacţie la stimuli vizuali şi auditivi, viteză de execuţie în acţiuni motrice singulare, viteză de deplasare pe direcţie rectilinie)

- Îndemânarea (coordonarea acţiunilor motrice realizate individual)

- Viteza (viteză de reacţie la stimuli vizuali şi auditivi, viteză de execuţie cu obiecte portative, viteză de deplasare)

- Îndemânarea (în acţiuni motrice individuale şi pe perechi)

4. Deprinderi motrice de bază

- Mers (mers obişnuit cu ţinută corectă şi coordonare de braţe, mers cu păstrarea direcţiei către diferite repere)

- Alergare (pasul de alergare, alergare cu păstrarea direcţiei)

- Aruncare şi prindere (aruncarea lansată cu una şi două mâini, cu rostogolirea obiectului pe sol la distanţă)

- Mers (mers obişnuit cu ţinută corectă şi coordonare de braţe, mers cu păstrarea direcţiei către diferite repere; mers în coloană câte unul)

- Alergare (pasul de alergare, alergare cu păstrarea direcţiei, alergare în coloană câte unul)

- Săritură (săritură pe loc şi cu deplasare, cu desprindere de pe ambele picioare)

- Aruncare şi prindere (aruncarea lansată cu una şi două mâini, cu rostogolirea obiectului pe sol la distanţă)

- Mers (mers pe vârfuri, pe călcâie, pe părţile inferioare şi exterioare a labei piciorului, mers ghemuit)

- Alergare (normală, alergare cu genunchii sus, alergare cu călcâiele la şezut, alergare cu ocoliri de obstacole)

- Săritură (săritură pe loc şi cu deplasare, cu desprindere de pe unul şi ambele picioare; săritura în lungime de pe loc, sărituri din ghemuit în ghemuit)

- Aruncare şi prindere (aruncare azvârlită cu o mână pe deasupra umărului, la distanţă, prinderi cu două mâini din autoaruncări - în sus, în podea, la perete)

5. Deprinderi utilitar-aplicative

- Echilibrul (menţinerea poziţiilor stând pe vârfuri, într-un picior pe sol)

- Târâre

- Tracţiune (deplasarea propriului corp, pe o suprafaţă alunecoasă, prin tracţiune cu braţele)

- Împingere (deplasarea propriului corp situat pe soi/bancă, prin împingeri realizate cu braţele şi picioarele)

- Echilibrul (menţinerea poziţiilor stând pe vârfuri, într-un picior pe sol şi pe suprafeţe înguste şi înălţate)

- Târâre

- Escaladare (escaladare cu apucare, sprijin şi păşire pe obstacol)

- Tracţiune (deplasarea propriului corp, pe o suprafaţă alunecoasă, prin tracţiune cu braţele)

- Împingere (deplasarea propriului corp situat pe soi/bancă, prin împingeri realizate cu braţele şi picioarele)

- Transport

- Echilibru (deplasări în echilibru pe suprafeţe înguste şi înălţate)

- Căţărare-coborâre (căţărare-coborâre pe scara fixă şi banca înclinată)

- Escaladare (escaladare cu încălecarea obstacolului)

- Tracţiune (deplasarea unui obiect sau partener, prin tractare cu braţele realizată individual şi pe perechi)

- Împingere (deplasarea unor obiecte/partener prin împingere)

- Transport (transport de obiecte uşoare, apucate cu ambele mâini, sprijinite la piept, pe umăr, individual)

6. Deprinderi sportive elementare

- Cu specific de atletism (alergarea uşoară şi în tempo moderat, cu start din picioare)

- Cu specific de gimnastică Bothmer

- Cu specific de atletism (alergarea uşoară şi în tempo moderat, cu start din picioare)

- Cu specific de gimnastică Bothmer.

- Specifice jocurilor sportive (pasarea şi prinderea mingii cu două mâini de pe loc)

- Cu specific de atletism (alergarea cu start din picioare, săritură în lungime cu elan, aruncarea mingii de oină)

- Cu specific de gimnastică Bothmer.

- Specifice jocurilor sportive (pasarea şi prinderea mingii cu două mâini de pe loc, pasarea cu o mână şi prinderea cu două mâini de pe loc)

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Trecerea de la grădiniţă la şcoală impune folosirea unor metode atractive, specifice şcolarului mic. Este recomandat să se acorde o atenţie deosebită organizării conţinuturilor sub formă de joc în cerc, însoţit de poezii ritmate şi cântece. Prin aceste jocuri se ordonează nu numai gama de mişcări ci se cultivă competenţele sociale ale copilului.
Pentru început, la clasa pregătitoare, se vor organiza jocuri în cerc. Deplasarea şi mişcările vor fi însoţite de rostirea unor versuri sau de intonarea unor cântece, dând naştere astfel sentimentului de colectivitate, favorizând astfel autocontrolul şi deprinderea de a fi atenţi unii la alţii şi de a ţine seama de ceilalţi.
Jocurile în cerc vor fi diversificate prin introducerea unui copil în interiorul cercului, apoi prin ieşirea în afara cercului. Se recomandă folosirea unui limbaj accesibil copiilor, precum şi descrierea jocurilor sub forma unor imagini sugestive.
Pentru clasa pregătitoare şi clasa I imaginile create de profesor vor avea ca punct de plecare basmele şi poveştile cu tâlc. Copilul care execută mişcările solicitate de profesor este un prinţ, un făt-frumos, împărat, zmeu etc. Echipele formate pot fi oştile Împăratului Roşu şi ale Împăratului Verde ş.a.m.d.
Pentru clasa a II-a, imaginile sugerate de profesor vor porni de la fabule şi dialoguri între plante sau animale. Se va pune un accent deosebit pe activităţile în perechi şi în grup, favorizând integrarea, ajutorarea şi încurajarea reciprocă.
Profesorul nu va încuraja competiţia între elevi, ci va accentua aspectele privitoare la execuţia corectă a mişcărilor, a atenţiei, îndemânării şi fair-play-ului. Atât la începutul, cât şi la finalul lecţiilor de educaţie fizică, copiii vor rosti împreună cu profesorul poezii specifice, care să-i mobilizeze într-o activitate conştientă, cu sens. Este necesar ca sfârşitul orei să asigure liniştirea clasei şi recuperarea după efortul depus.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Bothmer Fritz von, Educaţie prin gimnastică, Ed. Triade, 2006
Brooking-Payne Kim, Games Children Play. How games and sport help children develop, Hawthorn Press, 1998
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Stockmeyer E. A. Karl, Angaben Rudolf Steiners fur den Waldorfschulunterricht, Padagogische Forschungsstelle beim Bund der Freien Waldorfschulen, 1988
***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf/Rudolf Steiner, Ed. Triade, 2005.
*** Curriculum naţional. Clasa pregătitoare. Programa şcolară pentru disciplina Educaţie fizică şi sport, aprobată prin OMECTS 3656/29.03.2012
***, Programa şcolară pentru Educaţie fizică, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3418/19.03.2013.
CAPITOLUL 7: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina EDUCAŢIE PLASTICĂ, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Documentul de faţă reprezintă programa şcolară de educaţie plastică pentru clasele pregătitoare, I şi a II-a.
Planul-cadru de învăţământ pentru clasele pregătitoare, I şi a II-a, alternativa educaţională Waldorf, prevede o oră de educaţie plastică, oră care aparţine trunchiului comun.
În cadrul alternativei educaţionale Waldorf, alături de celelalte discipline artistice (euritmie, muzică, desen de forme), educaţia plastică reprezintă, pe tot parcursul şcolarităţii, una dintre căile de conducere a copilului către cunoaşterea lumii şi cunoaşterea de sine, precum şi unul dintre domeniile în care se poate exprima cu mijloace specifice creativitatea fiecărui individ. Temele propuse în cadrul acestei discipline, concretizate în lucrări realizate prin tehnica desenului pictural şi prin pictura cu culori fluide, trezesc în copil forţele sufleteşti (voinţă, simţire, gândire).
Elementele grafice decorative au fost cuprinse exclusiv în programa de desen de forme.
(2)_
La clasa pregătitoare, lucrul cu un singur element care nu necesită nici o formă şi care acţionează doar prin culoare are un efect de armonizare. Copiii ating o linişte interioară şi se dăruiesc procesului creator. Abia în clasa întâi se propune o anumită temă. În această activitate domneşte libertatea şi principiul de a stimula în copil exprimarea trăirilor sale, prin culoare. La educaţie plastică obiectivul principal este procesul creator, devenirea. Prin predarea desenului şi picturii, aducem copilul în domeniul sufletesc-spiritual, căci gândirea trebuie să o străbatem de sentiment şi fantezie. Ceea ce dorim să plăsmuim în copil trecem prin pictură şi desen, dar nu ca imitaţie superficială. Copilul îşi dezvoltă simţul culorilor prin aceea că vieţuieşte culoarea pură prin consonanţa şi disonanţa ei. Prezenţa elementului artistic aduce după sine întărirea voinţei.
În clasa întâi, temele sunt inspirate din momentele sugestive din basme, dascălul creând o poveste care accentuează calitatea culorilor ce vor fi aşternute.
În clasa a II-a, se continuă seria poveştilor despre calităţile culorilor, surprinzându-se alte aspecte decât în clasele anterioare. La această vârstă este folositor şi tămăduitor când simţirea faţă de frumos a copiilor este trezită prin trăirea acordurilor de culoare, stabilindu-se unde se întâlneşte armonia (acorduri caracteristice sau monotone).
Temele sunt inspirate din ilustrarea părţii de povestire specifice anului de studiu (fabule, povestiri despre animale şi plante, viaţa sfinţilor).
Educaţia plastică mai contribuie, alături de abilităţile practice, şi la obţinerea motricităţii fine, exprimând o bună coordonare şi, prin aceasta, poate fi considerată un factor armonizator al fiinţei copilului pe mai multe planuri.
Conţinutul este astfel conceput încât derularea activităţilor în clasă va solicita din partea cadrului didactic o bază de documentare minimă obligatorie: cercul culorilor, reproduceri de artă etc.
(3)Actuala programă prezintă următoarele caracteristici:
- curriculumul este predominant intuitiv şi formativ;
- sunt stimulate unele percepţii senzoriale şi trăiri sufleteşti diferenţiate şi conştientizate;
- este stimulată fantezia, prin imagini plastice;
- învăţarea este activă, realizată prin exerciţii variate, în care cunoştinţele sunt înlănţuite logic;
- curriculumul este adaptat posibilităţilor de asimilare şi de exprimare ale elevilor.
(4)_
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
- Bibliografie
(5)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Educaţie plastică jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Desen pictural
- Pictură
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Utilizarea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor plastice
2.Obţinerea amestecurilor utilizând culorile primare
3.Utilizarea elementelor de limbaj plastic
4.Manifestarea interesului pentru realizarea unor compoziţii
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Utilizarea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor plastice

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Cunoaşterea materialelor

- identificarea materialelor pentru desen (cuburi şi creioane cerate);

- identificarea materialelor pentru pictură (pensule, hârtie, culori, borcane);

- cunoaşterea modului de aşezare a materialelor de lucru.

1.1. Participarea la pregătirea şi strângerea materialelor necesare

- exerciţii de aşezare corectă a materialelor de lucru;

- exerciţii de strângere a materialelor de lucru.

1.1. Folosirea autonomă a materialelor necesare

- exerciţii de pregătire şi strângere autonomă a materialelor necesare pentru desen;

- exerciţii de pregătire şi strângere autonomă a materialelor necesare pentru pictură.

1.2. Utilizarea materialelor de lucru prin imitare

- exerciţii de lucru cu cuburi şi creioane cerate;

- exerciţii cu culori fluide cu diferite consistenţe ale pigmentului.

1.2. Însuşirea tehnicilor de lucru prin imitare

- exerciţii de lucru cu cuburile şi creioanele cerate pentru redarea mişcării specifice elementelor naturii;

- exerciţii de aşternere a culorilor fluide pe suport umed, cu diferite consistenţe ale pigmentului.

1.2. Stăpânirea tehnicilor de lucru

- exerciţii ce presupun respectarea tehnicii de desenare a unei compoziţii;

- exerciţii de aşternere a culorilor pigment pe suport umed, cu diferite consistenţe ale pigmentului, prin tehnica "ud pe ud".

2.Obţinerea amestecurilor utilizând culorile primare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Recunoaşterea culorilor

- exerciţii de identificare a culorilor în diferite momente ale anului;

- exerciţii de identificare a culorilor stărilor sufleteşti.

2.1. Obţinerea nuanţelor

- exerciţii de recunoaştere a culorilor;

- compoziţii cu nuanţele luminoase, deschise;

- compoziţii cu nuanţele puternice;

- exerciţii de schimbare a culorii.

2.1. Descrierea calităţilor nuanţelor

- compoziţii cu nuanţele luminoase, deschise;

- compoziţii cu nuanţele puternice;

- exerciţii de schimbare a culorii.

2.2. Obţinerea amestecurilor din culorile primare prin imitare

- exerciţii de realizare a amestecului din două culori primare.

2.2. Obţinerea amestecurilor din culorile primare

- exerciţii de realizare a amestecului din două culori primare;

- exerciţii de realizare a acordurilor de culoare caracteristic şi monoton.

2.2. Descrierea amestecurilor din culorile primare

- exerciţii de schimbare a culorii;

- exerciţii de acorduri cu două culori;

- exerciţii de acorduri cu trei culori.

2.3. Ilustrarea unui basm într-o compoziţie simplă

- compoziţii cu elemente nonfigurative în care să folosească culorile primare şi amestecurile de culori.

2.3. Ilustrarea unui basm într-o compoziţie simplă

- compoziţii cu elemente nonfigurative în care să folosească culorile primare şi amestecurile de culori.

2.3. Ilustrarea unei povestiri într-o compoziţie simplă

- compoziţii figurative şi nonfigurative realizate prin folosirea nuanţelor.

3.Utilizarea elementelor de limbaj plastic

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Perceperea fondului emoţional dominant al lucrărilor pe baza unui criteriu dat

- interpretarea pe plan afectiv a semnificaţiei culorilor studiate.

3.1. Perceperea fondului emoţional dominant al lucrărilor pe baza mai multor criterii

- dialog privind semnificaţia culorilor studiate (cald-rece, vesel-trist, luminos-întunecat, greu-uşor etc.).

3.1. Participarea la clasificarea lucrărilor în funcţie de semnificaţia sufletească a culorilor şi calităţile compoziţiilor

- compoziţii nonfigurative, urmărind organizarea unui echilibru al elementelor de limbaj plastic studiate, folosind culorile şi amestecurile lor;

- dialog privind semnificaţia sufletească a culorilor studiate;

- analiza comparativă a compoziţiilor, exprimând variate stări posibile.

4.Manifestarea interesului pentru realizarea unor compoziţii

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

4.1. Realizarea unor lucrări de redare a stărilor sufleteşti prin culoare

- exerciţii de organizare a spaţiului plastic folosind expresivitatea culorilor;

- compoziţii libere după poveşti create de elevi.

4.1 Realizarea unor lucrări de redare a stărilor sufleteşti, a atmosferei unei poveşti, folosind culorile primare, degradarea lor şi obţinerea amestecurilor

- exerciţii de organizare a spaţiului plastic folosind expresivitatea culorilor;

- compoziţii libere după poveşti create de elevi.

4.1 Realizarea unor lucrări de redare a stărilor sufleteşti, a atmosferei unei poveşti sau a unei fabule folosind expresivitatea coloristică

- compoziţii nonfigurative, urmărind diversitatea expresivităţii culorilor în spaţiul de lucru;

- compoziţii libere după poveşti create de elevi.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

- Materialele de lucru şi folosirea lor

- Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică

- Culorile calde şi reci şi amestecurile lor

- Forme elaborate:

suprafeţe realizate prin tehnica sugestivă a caracteristicilor de culoare aleasă povestiri prin personificări ale culorilor ilustrarea atmosferei unor momente din povestirile orei de bază preluarea semnificaţiei personajelor în culoarea aleasă

- Noţiuni elementare de compunere a spaţiului plastic

- Materialele de lucru şi folosirea lor

- Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică

- Culorile calde şi reci şi amestecurile lor

- Forme elaborate:

suprafeţe realizate prin tehnica sugestivă a caracteristicilor de culoare aleasă povestiri prin personificări ale culorilor ilustrarea atmosferei unor momente din basme

preluarea semnificaţiei personajelor în culoarea aleasă

- Noţiuni elementare de compunere a spaţiului plastic

- Materiale şi tehnici de lucru

- Amestecurile dintre culori; nuanţele

- Pata uniformă şi pata picturală (vibrată)

- Echilibrul elementelor de limbaj plastic într-o compoziţie

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Orele de educaţie plastică din clasele pregătitoare, I şi a II-a contribuie la educarea simţurilor şi astfel la hrănirea percepţiilor afective. Culoarea percepută prin simţuri dezvoltă în copil calităţi morale.
Scopul este cunoaşterea mişcărilor sufleteşti: copiii învaţă să caracterizeze trăirile şi personajele pictate, atunci când lucrările sunt discutate la încheierea orei sau la începutul următoarei ore (lucrările sunt expuse la panou). Pictura este o activitate creatoare în care interesul înnăscut al copilului pentru forme, culori, ritmuri şi nuanţe se poate exprima viu, nealterat. Când atenţia este ocupată cu procesul de culoare, copiii nu mai sunt atraşi de elementele de formă, evitându-se astfel folosirea conturului.
Copiii sunt conduşi în manifestarea lor artistică, pentru a-şi forma deprinderi sănătoase de a lucra îngrijit, de a preţui materialul folosit şi de a da finalitate acţiunilor lor.
Parcurgând întregul proces artistic, copiii trăiesc sentimentul desfăşurării cu sens a acestei activităţi în care bucuria, răbdarea, concentrarea şi perseverenţa se împletesc armonios, conducând treptat nu numai la armonizarea trăirilor copilului, dar şi la apropierea lui de o maturitate psihică şi fizică necesare în şcoală: orientarea pe o suprafaţă plană, exersarea atenţiei, a creativităţii şi libertăţii de exprimare.
Activitatea de pictură are astfel şi un rol terapeutic, influenţează pozitiv forţele de sănătate în copil, îi dezvoltă fantezia, independenţa, spiritul de ordine, simţul estetic.
Este importantă crearea unei atmosfere liniştite în oră. Timpul necesar pregătirii şi strângerii ustensilelor de lucru este tot un timp al învăţării. Copiii observă şi reţin sarcinile pe care le îndeplineşte dascălul pentru buna desfăşurare a orei.
În clasa pregătitoare, povestirile despre culori introduc exerciţiile şi personifică culorile în caracterul şi interacţiunile lor. În tehnica picturii ud pe ud, culorile fluide folosite tind să fuzioneze, astfel încât se vor evita formelor figurative.
Perceperea calităţii culorilor este linia directoare a picturii în clasa pregătitoare.
Pentru o însuşire corectă a tehnicii de lucru, învăţătorul exemplifică în faţa clasei modul de ţinere a pensulei, înmuierea în culoare a părului pensulei şi scurgerea surplusului pe pereţii vasului, aplicarea culorii pe planşă.
Se evită oferirea unei picturi ca model, deoarece se doreşte stimularea creativităţii proprii. La această vârstă, copilul are nevoie de spaţiu pentru a lucra singur, creativ, folosind culoarea; nu se stabilesc contururi pe care să le coloreze.
În clasa I, continuă povestirile despre culori: galbenul poate fi vesel, vioi, strălucitor sau splendid, albastrul devine timid, plin de dor, refuzând sau închis, verdele este paşnic, liniştit, bucuros, proaspăt, portocaliul - prietenos, curajos, plin de putere, roşul - purpuriu va fi regesc, plin de demnitate, sărbătoresc, maiestuos.
Se intenţionează mai mult reflectarea atmosferei basmului. Într-un basm nu există o structurare spaţială sau temporală, totul este ţesut într-o zonă plană. Există însă puncte culminante, care stimulează fantezia copilului, provocând sentimente puternice.
În clasa a II-a, copiii învaţă să caracterizeze trăirile şi personajele pictate, atunci când lucrările sunt discutate la încheierea orei sau la începutul următoarei ore (se discută intensitatea culorii - densitate/transparenţă, dominanţa de culoare, întinderea petei de culoare, cum se întâlnesc sau se separă culorile, mişcarea sau liniştea culorilor, căldura sau răceala lor, contrastul).
Se continuă exerciţiile cu pete de culoare. Introducerea combinaţiilor de culori primare şi secundare poate continua cu studiul intenţional al aranjamentelor pe foaie al petelor de culori:
- caracteristice: roşu şi galben, galben şi albastru, albastru şi roşu, portocaliu şi verde, verde şi violet, violet şi portocaliu;
- complementare: roşu şi verde, galben şi violet, portocaliu şi albastru;
- fără accente: galben şi portocaliu, portocaliu şi roşu, roşu şi violet, violet şi albastru, galben şi verde, albastru şi verde.
Exerciţii de schimb a poziţiei culorii mediane cu una sau alta din cele periferice însoţesc aceste momente de studiu al tehnicii şi valorilor expresive ale culorilor (acordurile cu două şi trei culori).
În acest an se pot realiza picturi care ilustrează conţinutul narativ al lecţiilor, fabule, legende despre animale şi plante, povestiri despre viaţa sfinţilor.
La început se intenţionează mai mult reflectarea atmosferei povestirii, treptat însă, picturile pot deveni mai figurative, arătând forme de plante, animale sau figuri omeneşti. Întotdeauna strădania este de a realiza figura din culoarea însăşi şi nu de a o identifica prin liniaritate sau prin folosirea stilului de grafică pictată. Culorile de apă folosite tind să accentueze tehnica picturii pe suprafeţe întinse, fără contur, evitând formele figurative.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Carlgren Frans, Klingborg Arne, Educaţie pentru libertate. Pedagogia lui Rudolf Steiner, Ed. Triade, 1994.
Junemann Margrit, Weitmann Fritz, Învăţământul artistic în Şcoala Waldorf. Desenul şi pictura, Ed. Triade, 2004.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe asupra planului de învăţământ, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf/Rudolf Steiner, Ed. Triade, 2005.
***, Waldorf - Eingangsstufe Hessen, Bund der Freien Waldorfschulen, Landesarbeitsgemeinschaft der Freien Waldorfschulen in Hessen, 2010.
***, Programa pentru învăţământul preşcolar - alternativa educaţională Waldorf, aprobată prin OMECT 4922/22.09.2003.
*** Clasa pregătitoare. Programa şcolară pentru disciplina Arte vizuale şi lucru manual, aprobată prin OMECTS 3656/29.03.2012.
CAPITOLUL 8: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina DESEN DE FORME, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Documentul de faţă reprezintă programa şcolară pentru disciplina Desen de forme pentru clasele pregătitoare, I şi a II-a.
Planul-cadru de învăţământ pentru clasele pregătitoare, I şi a II-a, alternativa educaţională Waldorf, prevede o oră de desen de forme, oră care aparţine trunchiului comun.
Învăţământul alternativ Waldorf îşi propune să asigure dezvoltarea completă şi nerestrictivă a personalităţii copilului, în concordanţă cu aptitudinile sale native.
Programa pentru disciplina Desen de forme continuă în mod firesc demersul propus pentru învăţământul artistic, asigurând unitatea conceptuală a studiului artelor plastice şi a geometriei în învăţământul alternativ Waldorf.
Desenul de forme îşi propune să realizeze o incursiune în desenarea nonfigurativă. Copiii vor trăi prin formele desenate calităţile mişcării, care devine contrariul ei prin aşternerea pe hârtie. Mişcarea oprită în semn este cea care trece prin transfigurări şi transformări succesive şi din ce în ce mai complexe pe parcursul anilor.
Această activitate îi ajută pe copii să înţeleagă gesturile concretizate în formele exterioare, atât în lucrurile şi fiinţele naturale, cât şi în obiectele create. Privirea este astfel completată de forţa de creaţie şi de descoperire a procesului de devenire a formei. Această capacitate conduce fiinţa umană dincolo de suprafaţa celor vizibile şi o poartă spre profunzimile fiecărei fiinţe sau lucru.
(2)Desenul de forme are, astfel, ca obiective:
- explorarea domeniului sensibil al formelor,
- pregătirea pentru scriere (litere şi cifre) şi
- iniţierea în geometrie.
(3)_
Copilul este îndrumat să sesizeze, pe lângă legităţile ce acţionează în formă şi frumuseţea ei, jocul strict şi ordonat al raporturilor. Cunoaşterea spaţiului fizic este activată prin configuraţii geometrico-plastice în care intervin ritmul, simetria, analogia, similitudinea, gradaţia, radiaţia, mişcarea şi contra-mişcarea, repetiţia şi amplificarea.
Referitor la ciclul achiziţiilor fundamentale, disciplina Desen de forme proiectează o primă etapă în cunoaşterea spaţiului fizic, aşa-numita geometrie activă, prin care elevii desenează forme şi figuri geometrice, fără a denumi părţile componente şi relaţiile existente între ele. Desenul este realizat exclusiv cu mâna liberă, cu accent pe motricitatea fină şi activarea muşchilor mici ai mâinii.
Este recomandabil ca orele de desen de forme să se desfăşoare în clasele ciclului primar sub formă de epoci. Referitor la modul de organizare a epocilor, la structura orei de epocă şi a materialului de recitat şi de povestit, a se vedea programa de limba şi literatura română de la respectiva clasă precum şi Precizările privind elaborarea şi aplicarea planurilor-cadru de învăţământ ale alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar.
(4)Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
- Bibliografie
(5)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Desen de forme jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Linii drepte şi linii curbe
- Unghiuri
- Forme poligonale
- Forme dinamice de linii continue sau întrerupte
- Forme reflectate faţă de o axă de simetrie
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Aplicarea formelor plastice specifice spaţiului fizic
2.Comunicarea folosind limbajul specific desenului de forme
3.Manifestarea interesului pentru studiul şi aplicarea desenului de forme/geometric în contexte variate
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Aplicarea formelor plastice specifice spaţiului fizic

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Reprezentarea formelor plastice prin mişcare corporală şi exerciţii pregătitoare, în diferite variante

- exerciţii de exprimare corporală individuală şi de grup: mers de-a lungul unei forme, desenarea ei în aer etc.

1.1. Reprezentarea formelor plastice prin gesturi realizate în diferite planuri, mers, ţinută corporală

- exerciţii de exprimare corporală individuală şi de grup: mers de-a lungul unei forme, desenarea ei în aer, pe bancă etc.

1.1. Reprezentarea formelor plastice simetrice faţă de o axă verticală (stânga/dreapta) şi/sau orizontală (sus/jos) prin gesturi în diferite planuri, mers, ţinută corporală

- exerciţii de exprimare corporală individuală şi de grup: mers de-a lungul unei forme, desenarea ei în aer, pe bancă etc.

1.2. Reprezentarea formelor plane simple cu mâna liberă, utilizând blocurile ceracolor

- exerciţii de reprezentare, după model dat, a unor linii verticale, orizontale şi diagonale, cu unghiuri ascuţite şi obtuze;

- exerciţii de reprezentare, după model dat, a unor forme stelare, triunghiuri, pătrate şi alte forme geometrice regulate.

1.2. Reprezentarea formelor plane simple sau complexe cu mâna liberă, utilizând creioanele ceracolor

- exerciţii de reprezentare, după model dat, a unor linii verticale, orizontale şi diagonale, cu unghiuri ascuţite şi obtuze;

- trasarea formelor plane după modelul oferit de învăţător la tablă şi în caiete folosind cuburi ceracolor, creioane groase ceracolor;

- exerciţii de reprezentare, după model dat, a unor forme stelare, triunghiuri, pătrate şi alte forme geometrice regulate;

- exerciţii de reprezentare a unor curbe convexe şi concave, sinusoide, cercuri, elipse, spirale, lemniscate ş.a.

1.2. Reprezentarea formelor simetrice faţă de o axă verticală (stânga/dreapta) şi/sau orizontală (sus/jos), dup concepţie proprie cu mâna liberă, utilizând creioane ceracolor

- exerciţii de completare a formelor date prin simetrie verticală, cu sau fără axă desenată;

- exerciţii de completare a formelor date prin simetrie orizontală, cu sau fără axă desenată;

- exerciţii de transformare a liniilor, formelor, din linii drepte în curbe şi invers;

- realizarea unei forme simetrice după concepţia proprie;

- realizarea de forme dinamice de linii continue sau întrerupte.

2.Comunicarea folosind limbajul specific desenului de forme

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Utilizarea cuvintelor proprii pentru a descrie formele realizate

- descrierea formelor realizate, după model dat, utilizând limbajul comun.

2.1. Utilizarea termenilor adecvaţi (linie dreaptă, linie curbă etc.) pentru a descrie formele realizate

- descrierea formelor realizate, după model dat, utilizând limbajul comun.

2.1. Utilizarea termenilor adecvaţi (linie dreaptă, linie curbă, poziţie verticală, orizontală) pentru descrierea formelor şi a tipurilor de linii desenate

- descrierea formelor realizate, după model dat;

- descrierea tipului de linie folosit, utilizând un limbaj adecvat.

2.2. Identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre diverse forme studiate

- compararea diferitelor forme.

2.2. Identificarea posibilităţilor de transformare a diverselor forme desenate utilizând liniile drepte şi curbe

- compararea diferitelor forme;

- identificarea de asemănări şi deosebiri între formele realizate.

2.2. Identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre formele realizate în simetrie

- compararea diferitelor forme;

- identificarea de asemănări şi deosebiri între formele realizate.

3.Manifestarea interesului pentru studiul şi aplicarea desenului de forme/geometric în contexte variate

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Aplicarea formelor studiate în alte lucrări

- aplicarea în contexte variate a elementelor sau formelor studiate (felicitări etc.)

3.1. Aplicarea formelor, a combinaţiilor de forme şi a desenelor dinamice realizate în alte lucrări

- respectarea caracteristicilor de bază ale formelor;

- prelucrarea artistică a formelor prin utilizarea diferitelor culori şi combinaţii de culori;

- conceperea unor forme simple;

- aplicarea în caietele altor materii a ilustraţiilor sau a ornamentelor, folosind elemente sau forme studiate.

3.1. Aplicarea formelor simetrice stânga-dreapta/sus-jos sau a combinaţiilor de forme realizate în alte lucrări

- prelucrarea artistică a formelor prin utilizarea diferitelor culori şi combinaţii de culori;

- conceperea unor forme simple simetrice faţă de o axă;

- aplicarea în caietele altor materii a ilustraţiilor sau a ornamentelor folosind elemente sau forme studiate.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

- linii drepte verticale, orizontale, oblice, unghi ascuţit, unghi obtuz, triunghi, dreptunghi şi alte forme poligonale;

- linii curbe convexe, concave, sinusoide, cerc, elipsă, spirale, lemniscate ş.a.;

- combinaţii de linii drepte şi curbe.

- linii drepte verticale, orizontale, oblice, unghi ascuţit, unghi obtuz, triunghi, dreptunghi şi alte forme poligonale;

- linii curbe convexe, concave, forme de val, cerc, elipsă, spirale, lemniscate, ş.a.;

- forme dinamice de linii continue sau întrerupte, ca o pregătire pentru scrierea de mână.

- forme reflectate faţă de o axă centrală verticală reală sau imaginară, constând din linii drepte/curbe frânte, combinaţii de linii drepte şi curbe;

- forme reflectate faţă de o axă orizontală sau două axe perpendiculare;

- forme reflectate faţă de o axă diagonală;

- transformarea desenului propus prin inversarea liniilor drepte cu linii curbe şi invers;

- realizarea unei aşezări în pagină potrivită cu tema şi ornamentul propus;

- chenare pentru diferite texte;

- ilustraţii;

- forme de desen dinamic continue sau întrerupte.

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Desenul formelor reprezintă cea mai importantă activitate de exersare anterioară scrierii literelor de tipar şi a cifrelor la clasa pregătitoare. Conţinuturile specifice disciplinei sunt structurate pentru parcurgerea sub formă de epoci (module).
Liniile drepte şi curbele sunt punctul de pornire pentru desenul de forme. Lucrul la aceste forme începe cu descoperirea lor prin activitate: mersul de-a lungul unei linii, desenarea ei în aer, pe diferite suporturi, la tablă etc. Observarea diferenţelor caracteristice dintre liniile drepte şi cele curbe va fi realizată cu întreg trupul mai întâi, apoi prin desen.
Pentru clasa pregătitoare se recomandă realizarea celor mai simple forme de linii drepte şi curbe, exersarea îndelungată şi temeinică, observarea modului în care copiii trasează liniile, a direcţiei de la stânga la dreapta, a grosimii liniilor precum şi a poziţiei corpului în timpul desenului. Accentul cade acum pe exersarea concentrării şi a temeiniciei lucrului făcut, pe calitatea desenului şi nu pe cantitate. De asemenea, activităţile specifice desenului de forme reprezintă un bun prilej pentru învăţătorul clasei de a-şi cunoaşte elevii, de a le observa temperamentul dominant şi de a aplica diferenţiat metodele de învăţare.
Desenele vor fi realizate anterior de către învăţător, care prezintă tehnica de lucru, o demonstrează în faţa elevilor, apoi urmăreşte execuţiile copiilor, corectând poziţia corporală, direcţia desenului, modul în care este utilizat instrumentul pentru desen. Pentru clasa pregătitoare se recomandă folosirea blocurilor de culori cerate, de formă paralelipipedică.
În clasa I, linia dreaptă va fi realizată cu mai mare uşurinţă, dând loc variaţiunilor multiple ale liniei curbe, care este bine să fie experimentate. Variante ale acestora, combinaţii realizate cât mai atent şi evidenţiate prin intermediul culorilor vor urma în creştere progresivă a complexităţii. Realizarea de forme simple, alternante, apoi de forme închise: pătrat, dreptunghi, spirală, lemniscată, cerc, fără denumirea şi cerinţa reproducerii terminologiei de specialitate, vor însemna parcursul de studiu în clasa I.
Pentru pregătirea scrierii literelor de mână vor putea fi realizate forme de desen dinamic.
Desenul de forme realizat în clasa a II-a va diversifica temele, prin apelarea la elementul plan. Forme care se completează în alternanţa stânga-dreapta, sus-jos sau diagonal, apoi în patru secvenţe dintre spaţiile create de două perpendiculare, vor ilustra mobil cultivarea simţului echilibrului şi al realităţii. Completarea identică a formei lipsă va aduce nevoia exactităţii în prim plan.
Exerciţiile de simetrie, reflectare, combinare de linii curbe cu linii drepte şi transformarea lor vor crea mobilitate şi vor cultiva interesul şi iniţiativa pentru descoperirea de modele proprii.
Formele de desen dinamic vor constitui punctul de plecare pentru predarea/exersarea scrierii cu litere de mână.
Întotdeauna se va avea în vedere elementul de culoare, care subliniază caracteristica modelului ales, dar va fi în acelaşi timp un mijloc de lucru al învăţătorului cu personalitatea copilului. Culoarea şi forma se vor putea astfel completa reciproc, acordându-se în acelaşi timp cu strădania de armonizare interioară.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Kranich Ernst-Michael et al., Desenul formelor. Dezvoltarea simţului pentru formă în educaţie, Ed. Triade, 2002.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe asupra planului de învăţământ, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
Stockmeyer E. A. Karl, Angaben Rudolf Steiners fur den Waldorfschulunterricht, Padagogische Forschungsstelle beim Bund der Freien Waldorfschulen, 1988.
***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf/Rudolf Steiner, Ed. Triade, 2005.
CAPITOLUL 9: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina EDUCAŢIE MUZICALĂ, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Documentul de faţă reprezintă programa şcolară de educaţie muzicală pentru clasele pregătitoare, I-a şi a II-a Waldorf.
Planul-cadru de învăţământ pentru alternativa educaţională Waldorf prevede o oră de muzică la clasa pregătitoare.
Pentru clasele I şi a II-a, planul-cadru prevede două ore de educaţie muzicală. În una din cele două ore se studiază instrumentul muzical flautul pentatonic (tip Choroi). Această oră poate fi predată de profesorul de specialitate.
Copilul mic, până la schimbarea dentiţiei, este în întregime un organ de simţ, iar muzica este o stare de existenţă pentru el. De aceea nu avem voie ca ceea ce incităm în copil - reprezentări, sentimente, impulsuri de voinţă - să fie fixat sub formă de noţiuni rigide, pe care copilul să le memoreze, să le înveţe. Ceea ce-i transmitem copilului trebuie să fie viu, ca să poată creşte împreună cu el.
Educaţia muzicală nu este privită ca educaţie de specialitate, ci ca educaţie care formează omul.
Prin cântecele studiate vocal şi instrumental copilul trăieşte justa orientare a voinţei în activitatea sa. În ciclul achiziţiilor fundamentale cântecele se învăţă exclusiv după auz şi prin imitare (elevii nu utilizează notaţia muzicală) şi îl vor ajuta pe copil să trăiască sunetele şi spaţiul sonor în mod liber, aşa cum este posibil în cântecele pentatonice.
Începând din clasa I, cântecele studiate vocal vor fi redate şi instrumental la flaut drept - pentatonic (tip Choroi) şi la alte instrumente acordate pentatonic (liră, xilofon, metalofon, glockenspiel). Studiul instrumentului nu presupune virtuozitate.
Repertoriul clasei va conţine cântece accesibile, potrivite cu vârsta copiilor, bogate în conţinut.
Planificarea cântecelor va fi făcută în strânsă legătură cu conţinuturile celorlalte discipline.
(2)Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii pentru repertoriul de cântece
- Sugestii metodologice
- Bibliografie
(3)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Educaţie muzicală jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Practica muzicală
- Elemente de limbaj muzical:
- - Sunetul muzical
- - Ritmul muzical
- - Melodia
- - Nuanţe
- - Tempo
- - Timbrul
- Creaţie muzicală
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Însuşirea unui repertoriu de cântece şi a unor elemente de limbaj muzical
2.Interpretarea unui repertoriu de cântece, cu mijloace specifice vârstei
3.Exprimarea liberă cu ajutorul muzicii
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Însuşirea unui repertoriu de cântece şi a unor elemente de limbaj muzical

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Însuşirea repertoriului de cântece (re1 - re2)

- învăţarea cântecelor în corul clasei, după auz.

1.1. Însuşirea repertoriului de cântece (re1 - re2) şi rostirea clară a textelor

- învăţarea cântecelor, după auz, în corul clasei;

- urmărirea mersului melodiei, prin gest.

1.1. Însuşirea repertoriului de cântece (re1 - mi2), rostirea clară a textelor şi memorarea lor

- cântarea, după auz, în corul clasei;

- urmărirea melodiei, prin gest.

1.2. Însuşirea cântecelor şi asocierea lor cu mişcări sugerate de text

- mersul, mişcări pe cântec, joc.

1.2. Însuşirea cântecelor şi a duratelor (lung, scurt, mai lung), asocierea lor cu mişcări sugerate de text

- redarea duratelor prin mişcări diferite pentru pătrime (lung), pentru optime (scurt), pentru doime (mai lung).

1.2. Însuşirea repertoriului de cântece şi recunoaşterea cântecelor după ritm

- jocuri de recunoaştere, după ritm, a cântecelor studiate.

1.3. Însuşirea mânuirii unor elemente din natură (pseudo-instrumente): pietricele, lemne, castane etc.

- exersarea unor elemente ritmice din cântecele studiate.

1.3. Însuşirea modalităţii corecte de obţinere a sunetelor la fiecare dintre instrumentele şi pseudo-instrumentele folosite în timpul orelor

- exerciţii sub formă de joc pentru obţinerea unui sunet frumos (ex.: la instrumentele din instrumentarul Orff).

1.3. Însuşirea unor elemente ritmice de o complexitate sporită şi interpretarea lor cu instrumentele muzicale de percuţie

- jocuri de o complexitate ritmică sporită, cu exemple din lumea vieţuitoarelor, a fabulelor, pe duratele pătrime, optime, doime.

1.4. Însuşirea mânuirii corecte a instrumentelor muzicale din instrumentarul Orff (toba, trianglul, toaca, maracas, tamburina etc.)

- familiarizarea cu instrumentele muzicale din instrumentarul Orff.

1.4. Însuşirea la flaut drept (de preferat pentatonic tip Choroi), prin imitare, a cântecelor studiate vocal

- învăţarea la flaut pentatonic tip Choroi, prin imitare, a cântecelor studiate vocal.

1.4. Însuşirea la flaut drept (de preferat pentatonic tip Choroi), prin imitare, a cântecelor studiate vocal şi realizarea unui sunet frumos

- redarea la flaut pentatonic (tip Choroi), prin imitare, a cântecelor din repertoriul clasei.

  

1.5. Însuşirea la alte instrumente muzicale acordate pentatonic (liră, kantelă, metalofon, xilofon, glockenspiel) a cântecelor studiate vocal1

- interpretarea cântecelor studiate la alte instrumente acordate pentatonic (liră, kantelă, metalofon, xilofon, glockenspiel).

1Opţional
2.Interpretarea unui repertoriu de cântece, cu mijloace specifice vârstei

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Interpretarea la unison, în corul clasei, a cântecelor studiate

- cântarea în corul clasei a cântecelor studiate.

2.1. Interpretarea la unison, în corul clasei şi în grupuri mici, a cântecelor studiate

- redarea, în corul clasei şi în grup, a cântecelor studiate.

2.1. Interpretarea la unison, în corul clasei, în grup şi individual, a cântecelor studiate

- reproducerea cântecelor din repertoriul clasei, în cor, în dialog;

- reproducerea unor fragmente de cântece, în ecou.

2.2. Interpretarea la unison a cântecelor însoţite de mişcări simple

- jocuri cu personaje.

2.2. Interpretarea la unison a cântecelor, însoţite de redarea prin mimică, gestică în funcţie de conţinut

- exerciţii de mimă, pe cântecele studiate;

- jocuri, concert-ghicitoare.

2.2. Interpretarea cântecelor, însoţite de dirijat intuitiv

- redarea pulsaţiei ritmice a cântecelor, cu ajutorul mâinilor.

2.3. Interpretarea la unison a cântecelor şi însoţirea lor de un acompaniament ritmic simplu

- acompaniament ritmic simplu cu pietricele, castane, lemn şi instrumente muzicale din instrumentarul Orff.

2.3. Interpretarea la unison a cântecelor şi folosirea pseudo-instrumentelor pentru realizarea unui efect deosebit

- folosirea instrumentelor muzicale din

instrumentarul Orff, atunci când pot crea un efect deosebit în cântecele învăţate, pot să exprime ceva, pot "să vorbească".

2.3. Interpretarea la unison a cântecelor şi realizarea unui frumos acompaniament ritmic, folosind instrumente muzicale de percuţie

- exersarea cu acompaniament ritmic a cântecelor din repertoriul clasei.

2.4. Interpretarea cântecelor folosind onomatopee potrivite cu anotimpul

- imitarea unor sunete familiare.

2.4. Interpretarea cântecelor folosind onomatopee cu durate, intensităţi şi înălţimi diferite

- jocuri cu onomatopee, pe cântecele studiate, pentru a crea imagini cât mai exacte.

2.4. Interpretarea cântecelor folosind tempo-uri şi nuanţe diferite

- jocuri pe cântecele studiate.

 

2.5. Interpretarea cântecelor la flaut drept (de preferat pentatonic tip Choroi) alternând cu cântarea vocală

- redarea cântecelor studiate, alternând cântarea instrumentală cu cea vocală;

- serbări, concert-ghicitoare.

2.5. Interpretarea cântecelor studiate vocal şi instrumental (choroi pentatonic) în acelaşi timp

- jocuri;

- concert-ghicitoare;

- serbări.

3.Exprimarea liberă cu ajutorul muzicii

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Mişcarea liberă pe cântec

- exersarea mişcării libere pe un cântec ales din repertoriul clasei.

3.1. Mişcarea liberă pe cântece interpretate instrumental

- exersarea mişcării pe o melodie interpretată la flaut pentatonic (tip Choroi) sau la alt instrument acordat pentatonic.

3.1. Descoperirea unei melodii de mici dimensiuni, la instrumente acordate pentatonic

- improvizaţii instrumentale.

3.2. Participarea activă la realizarea unei compilaţii de cântece şi versuri coerente din punct de vedere tematic şi adecvate vârstei

- realizarea spontană a unui joc pe o temă dată cu folosirea instrumentelor muzicale de percuţie din dotare.

3.2. Realizarea unor jocuri cu temă şi folosirea cântecelor studiate

- realizarea spontană a unui joc, pe o temă dată, cu cântecele studiate şi instrumentele din dotare.

3.2. Realizarea unor jocuri cu ajutorul instrumentelor muzicale cunoscute

- povestiri muzicale;

- jocuri.

3.3. Participarea la "serbări" de moment (spontane) având ca pretext evenimente din natură, din clasă etc.

- realizarea unor momente ce creează posibilitatea de implicare în situaţii noi.

3.3. Ilustrarea muzicală a unui frumos moment dintr-un basm cunoscut

- folosirea cântecelor studiate pentru realizarea unei povestiri muzicale, a unor imagini dintr-un basm.

3.3. Ilustrarea muzicală a unei fabule cunoscute

- folosirea instrumentelor din dotare pentru ilustrarea unei fabule cunoscute.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1. Practica muzicală:

- cântarea în corul clasei

- corectitudine în modalitatea de obţinere a sunetelor la instrumentele muzicale de percuţie folosite (instrumentarul Orff)

1. Practica muzicală:

- cântarea în corul clasei, la unison, în grup, în dialog

- corectitudine în modalitatea de obţinere a sunetelor la flaut pentatonic (tip Choroi) şi la instrumentele muzicale (ex.: instrumentarul Orff)

1. Practica muzicală:

- cântarea în corul clasei, la unison şi după auz

- corectitudine în modalitatea de obţinere a sunetelor la flaut pentatonic (tip Choroi) şi la instrumentele muzicale (ex.: instrumentarul Orff)

2. Elemente de limbaj muzical:

Sunetul muzical

- calităţile sunetului muzical: intensitate, timbru, durată

Ritmul muzical

- asocierea ritmului cu mişcarea

- acompaniament ritmic

2. Elemente de limbaj muzical:

Sunetul muzical

- calităţile sunetului muzical: durată, înălţime, intensitate, timbru (intuitiv)

Ritmul muzical

- sunete lungi (pătrimi), scurte (optimi), mai lungi (doimi)

- pauzele în cântec (momente de tăcere în muzică)

- asocierea ritmului cu mişcarea

- acompaniament ritmic

Melodia

- sunete înalte - joase

- asocierea mersului melodiei cu mişcări ale mâinii

- melodii pătrunse preponderent de trăirea cvintei

Nuanţe

- tare (forte), potrivit (mezzoforte), încet (piano)

Tempo

- repede, rar, potrivit

Timbrul

- timbrul vocal (sunete calde, aspre, moi, stridente, liniştite, agitate)

- timbrul instrumental (flaut, kantelă, glockenspiel, xilofon acordate pentatonic şi tamburină, trianglu, clopoţei, tobă mică)

2. Elemente de limbaj muzical:

Sunetul muzical

- calităţile sunetului muzical: durată, înălţime, intensitate, timbru (intuitiv)

Ritmul muzical

- sunete lungi (pătrimi), scurte (optimi), mai lungi (doimi)

- pauzele (momente de tăcere în muzică)

- asocierea ritmului cu mişcarea, dirijarea prin imitare

- acompaniament ritmic

Melodia

- sunete înalte - joase

- mers melodic ascendent, descendent, linear, spiralat

- melodii pătrunse preponderent de trăirea cvintei

- asocierea mersului melodiei cu mişcări ale mâinii

Nuanţe

- tare (forte), potrivit (mezzoforte), încet (piano)

Tempo

- repede, rar, potrivit de repede, foarte repede

Timbrul

- timbrul vocal

- timbrul instrumental (flaut, kantelă, glockenspiel, xilofon, metalofon acordate pentatonic şi tamburină, trianglu, clopoţei, tobă mică)

3. Creaţie muzicală:

- implicarea, prin iniţiativă, în joc

- bucuria de a experimenta

3. Creaţie muzicală:

- implicarea, prin iniţiativă, în cântec şi joc

- crearea atmosferei pentru poveşti, basme şi povestiri

3. Creaţie muzicală:

- improvizaţii instrumentale

- crearea atmosferei pentru povestiri şi legende

- ilustrarea sonoră a unei fabule (fragment dintr-o fabulă)

Notă: Elementele de limbaj vor fi abordate exclusiv prin practicare
Sugestii pentru repertoriul de cântece:

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

- cântece pentatonice despre anotimpuri, flori, plante

- cântece din folclorul copiilor

- colinde

- cântece legate de sărbătorile de peste an

- cântece pentatonice despre anotimpuri, flori, plante

- cântece din folclorul copiilor

- colinde

- cântece legate de sărbătorile de peste an

- cântece cu teme din natură

- cântece despre animale

- cântece din folclorul copiilor

- colinde

- fabule cântate, jucate

- mici improvizaţii teatrale cu acompaniament muzical

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
În primul rând este vorba despre relaţiile umane între cel care cântă şi cel care ascultă. Relaţia muzicală şi emoţională dintre copil şi educator este baza hotărâtoare pentru o redare corectă şi frumoasă. Adultul trebuie să cânte clar, iar ceea ce cântă să se potrivească din punct de vedere al imaginilor cu vârsta copilului. Cântecele trebuie pregătite din timp, astfel încât să poată fi cântate din memorie, fără utilizarea partiturii.
Cântecul poate fi prezent în poveşti, basme şi alte momente ale zilei. Totul se exersează prin activităţi şi experienţe, nu prin explicaţii lungi.
Experimentele proprii îl ajută pe copil să dobândească treptat încredere în propriile simţuri. Fiecare cucerire a unui domeniu este simţită de copil ca o victorie, îi sporeşte sentimentul de sine şi sentimentul de a fi prezent.
Anotimpurile şi sărbătorile de peste an dau suficiente sugestii pentru alegerea cântecelor. Cântecele se învaţă după auz şi îl vor ajuta pe copil să trăiască sunetele şi spaţiul sonor în mod liber, aşa cum este posibil în cântecele pentatonice. Se va urmări permanent cultivarea unui cânt frumos, curat.
La clasa I, ora de muzică poate începe prin precizarea schimbărilor din natură remarcate în ziua respectivă. Fiecare elev participă la orele de muzică cântând vocal şi instrumental. Învăţarea cântecelor se face după auz. La flaut pentatonic (tip Choroi) se cântă prin imitare, după profesor/învăţător.
Liniile melodice descendente, mişcarea fluidă firească a melosului, atmosfera pentatonică a cântecelor vor ocroti sufletul copiilor. Cântecele vor transmite linişte, căldură, bucurie. Ritmul plin de viaţă, încadrat în măsuri de doi şi trei timpi va fi realizat în strânsă legătură cu textul cântecului, pentru a nu frâna înainte de vreme capacitatea deosebită a copiilor de percepere a lumii. O deosebită importanţă se va acorda pauzelor, pentru a realiza imaginile dorite.
Pregătirea cântecelor este importantă şi va fi realizată prin povestiri şi prin exerciţii (de ex., "Vântul toamnei": când se va pregăti cântecul se va încerca integrarea copiilor în mişcările crengilor unui copac bătut de vânt). Acolo unde se poate, este deosebit de important ca implicarea în mişcare să se facă înainte de cântarea propriu-zisă şi, în timpul cântecului, copiii să fie purtaţi permanent de mişcări. Copiii trăiesc, împreună cu profesorul/învăţătorul, în imaginile din povestiri, se identifică cu fiinţele din conţinutul textului, sunt în acţiune. Melodia, muzica par doar componente.
Profesorul/învăţătorul va găsi imagini cu care să-i determine pe cei ce cântă la flaut pentatonic (tip Choroi) să se străduiască permanent să aprecieze cu ajutorul auzului sunetul obţinut. Studiul instrumentului va fi condus cu multă grijă. Se vor exersa mai întâi cântece din două sunete, compuse de profesor/învăţător sau din folclorul copiilor. Apoi se va trece mai departe la cântece din trei sunete, din patru sunete ş.a.m.d..La sfârşitul clasei întâi se pot face mici exerciţii în timpul cărora copiii să poată arată că degetele lor stăpânesc instrumentul. În cântarea alternativă (voce/flaut), schimbul se va produce fluent.
Se va urmări formarea unui repertoriu de bază. Cântecele vor fi selectate ţinându-se cont şi de mesajul educativ al textului şi de valoarea artistică.
În clasa a II-a, tot ce s-a început în clasele precedente va fi continuat şi intensificat. Se continuă folosirea cântecelor pentatonice, iar spre sfârşitul anului şcolar se poate completa repertoriul cu cântece în tonalitatea DO Major. Cântecelor pe o voce li se pot alătura cântece însoţite de acompaniament la flaut pentatonic (tip Choroi), dar cu o armonie liberă în vederea dezvoltării auzului muzical. Elevii vor fi solicitaţi să compună, cu ajutorul instrumentelor (flaut, xilofon, kantelă, metalofon, glockenspiel acordate pentatonic), melodii scurte sub forma de întrebare-răspuns. Ca dificultate, cântecele şi melodiile din repertoriul clasei vor fi corespunzătoare vârstei. Tematica va fi legată de viaţa plantelor, a animalelor, de sărbători şi de anotimpuri. Cântecele bine cunoscute vor fi cântate prin imitare la flaut pentatonic (tip Choroi). Se va menţine permanent strădania de a aprecia cu ajutorul urechii, pentru ca în clasă să ia naştere un sunet de flaut pentatonic (tip Choroi) frumos, omogen. Instrumentele de percuţie, acolo unde se fac auzite, vor fi folosite pentru efectul lor deosebit. Copiilor le face plăcere să creeze imagini cât mai exacte prin sunet. Ei sunt, în această privinţă, nişte mici maeştri şi, în acelaşi timp, foarte buni ascultători. Un joc iubit de copii, spre sfârşitul clasei a II-a, este acela în care scurte motive dintr-un cântec sunt reluate în ecou.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Carlgren Frans, Klingborg Arne, Educaţie pentru libertate. Pedagogia lui Rudolf Steiner, Ed. Triade, 1994.
Gregorat Claudio, L'experience spirituelle de la musique, Editions du Centre Triades, 1980.
Orff Carl, Metoda Orff de educaţie muzicală: Schulwerk, Ed. Anima, 1995.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe asupra planului de învăţământ, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001. Steiner Rudolf, Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului, Ed. Triade, 2005.
Wunsch Wolfgang, Educaţia prin muzică. Predarea muzicii în şcolile Waldorf, Ed. Triade, 1999.
CAPITOLUL 10: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina EURITMIE, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Ca artă a mişcării, euritmia modernă exprimă prin forme de mişcare a corpului omenesc, în special a membrelor, coerenţa interioară, ce se manifestă în vorbire şi muzică.
Făcând vizibil ceea ce în rostire şi în muzică se exprimă sonor, euritmia este astfel "vorbire vizibilă" şi "muzică vizibilă", o artă ce n-a existat în trecut şi care a fost creată în anul 1912 de către Rudolf Steiner.
Prin gesturi şi mişcări ale membrelor superioare şi ale corpului sunt redate în principal sunetele vorbirii şi stările sufleteşti, tonurile, intervalele şi armoniile muzicale.
Prin formele coregrafice parcurse individual sau configurate în grup sunt reprezentate elementele formale, conţinuturile ideatice, sensul şi structurile ce stau la baza creaţiilor poetice şi a compoziţiilor muzicale. Componenta afectivă exprimată prin intonaţie şi topică, tactul, ritmul şi melodia pieselor muzicale se dezvăluie prin mişcarea în spaţiu, forma devenind expresia artistică a acestor calităţi.
Atunci când se euritmizează un text poetic sau o lucrare muzicală, vorbirea şi muzica acţionează ordonator asupra constituţiei omeneşti.
Se câştigă agilitate şi îndemânare nu numai în mişcarea propriu-zisă, ci şi în împrejurări sociale. Prezenţa de spirit şi reacţia promptă se dezvoltă. Totodată, se construiesc în mod inconştient forţele vitale, iar împotriva deficitului ce se manifestă în capacitatea de mişcare a oamenilor şi a lipsei de ţinută, euritmia acţionează ca o terapie cu efecte evidente în integrarea creativă a omului în societate.
Uşurinţa, amplitudinea şi expresivitatea artistică a mişcărilor permit euritmiei să fie folosită în educaţie ca o gimnastică însufleţită, străbătută de elementul artistic, dând copilului posibilitatea de a fi activ cu întreaga sa fiinţă aflată în devenire.
Prezenta programă şcolară pentru euritmie cuprinde competenţe care sunt centrate pe formarea de capacităţi şi atitudini esenţiale în formarea personalităţii elevilor şi asigură continuitate în progresul copiilor, de la o clasă la alta.
La această vârstă, copilul trebuie să trăiască în ritmuri sigure, care susţin procesele organice de creştere. El învaţă prin imitare, exemplu şi acţiune.
Orele de euritmie poetică pot alterna cu cele de euritmie muzicală sau pot fi tratate ambele aspecte în cadrul aceleiaşi ore. În predarea euritmiei este necesară prezenţa unui corepetitor.
Având în vedere că euritmia completează specificul pedagogiei Waldorf, pedagogie ce se bazează pe rezultatele cercetărilor antropologice ale lui Rudolf Steiner şi pe actualizarea lor în cadrul Universităţii Libere pentru Ştiinţe de la Goetheanum, Dornach-Elveţia, euritmia poate fi predată numai de către acele cadre didactice care au studii recunoscute de Universitatea Liberă pentru Ştiinţe de la Goetheanum, Dornach-Elveţia.
(2)Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Propuneri pentru texte literare şi pentru piese muzicale
- Sugestii metodologice
- Bibliografie
(3)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Euritmie jalonează achiziţiile elevului pentru întregul ciclul primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază.
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Utilizarea elementelor de euritmie poetică pentru dezvoltarea personalităţii
2.Utilizarea elementelor de euritmie muzicală pentru dezvoltarea personalităţii
3.Realizarea mobilităţii, îndemânării şi expresivităţii artistice în mişcare
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Utilizarea elementelor de euritmie poetică pentru dezvoltarea personalităţii

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Redarea prin imitare a gesturilor euritmice pentru vocalele şi consoanele dintr-un text poetic simplu

- jocuri de mişcare pentru gesturi sufleteşti vocalice instinctive: "aaah", "eeei", "iiiată-mă", "oooh", "uuuh";

- jocuri pentru gesturi consonantice de redare a unor forme de mişcare din natură: "r" pentru rostogolire, "b" pentru boltă, "w, v" pentru mişcarea valurilor.

1.1. Redarea prin imitare a gesturilor euritmice pentru vocalele şi consoanele dintr-un fragment de basm versificat

- jocuri de mişcare cu gesturi sufleteşti pentru diferite situaţii dintr-un basm: uimire, surpriză, hotărâre, înţelegere, îngrijorare;

- jocuri de mişcare cu gesturi euritmice de redare a consoanelor de la începutul cuvintelor ce denumesc lucruri, fenomene, elemente naturale ce apar într-un basm.

1.1. Redarea prin imitare a gesturilor euritmice pentru vocalele şi consoanele din fabule şi legende

- jocuri euritmice cu gesturi specifice pentru vocalele silabelor accentuate din fragmente de fabule şi legende;

- jocuri euritmice cu mişcări-imagine pentru consoanele de început ale unor cuvinte-cheie din fabule şi legende.

1.2. Redarea ritmului simplu diferenţiat între "scurt" şi "lung", prin bătăi din palme şi păşire

- jocuri "Piticii şi uriaşii", "Şoriceii şi motanul încălţat" etc.

1.2. Redarea ritmului diferenţiat între "scurt" şi "lung", prin bătăi din palme şi păşire

- jocuri ritmice având ca suport poetic scurte refrene versificate din componenţa unor basme.

1.2. Redarea ritmului diferenţiat între "scurt" şi "lung", prin alternarea bătăilor din palme cu păşirea

- jocuri ritmice având ca suport poetic fragmente semnificative din fabule şi legende.

1.3. Exprimarea prin mişcare şi ţinută corporală a trăsăturilor dominante ale unor personaje din povestiri simple

- dramatizarea unor fragmente semnificative din povestiri simple.

1.4. Exprimarea prin mişcare şi ţinută corporală a trăsăturilor dominante ale unor personaje din basme

- dramatizarea unor fragmente de basm în care apar personaje cu trăsături dominante.

1.4. Exprimarea prin mişcare şi ţinută corporală a trăsăturilor dominante ale unor personaje din fabule şi legende

- dramatizarea unor fragmente din fabule şi legende în care apar personaje dominante.

2.Utilizarea elementelor de euritmie muzicală pentru dezvoltarea personalităţii

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Redarea prin imitare a unui ritm muzical simplu

- jocuri de păşire atentă şi păşire precipitată;

- jocuri de păşire ritmică.

2.1. Redarea prin imitare a unui ritm muzical lent şi alert

- jocuri ritmice de păşire atentă, urmată de păşire precipitată.

2.1. Redarea prin imitare a diferitelor ritmuri muzicale

- jocuri muzical-ritmice de alternanţă între păşirea atent-lentă şi precipitat-rapidă.

2.2. Realizarea prin imitare a formelor de mers "uşor" şi "apăsat", cu suport muzical

- jocuri de mişcare pentru "aşteptare" şi "acţiune".

2.2. Realizarea prin imitare a formelor de mers "uşor", "apăsat" şi "săltat", cu suport muzical

- jocuri de mişcare cu mers diferenţiat adecvat caracterului piesei muzicale.

2.2. Realizarea prin imitare a diferitelor forme de mers pentru urmărirea liniei melodice

- jocuri de mişcare cu forme de parcurs spaţial adecvat liniei melodice.

2.3. Redarea prin imitare a unui ritm muzical simplu, alternând bătăile din palme cu păşirea ritmică

- jocuri euritmice cu alternanţe între motive ritmice şi "în tact".

2.3. Redarea prin imitare a ritmului muzical alert şi lent, alternând bătăile din palme cu păşirea ritmică

- jocuri euritmice de alternanţă între ritmul redat cu palmele şi cel redat cu picioarele.

2.3. Redarea prin imitare a ritmului muzical şi a liniei melodice, alternând mişcarea braţelor cu mişcarea picioarelor

- jocuri euritmice cu forme de parcurs spaţial şi alternanţe ritmice.

2.4. Redarea prin imitare a gestului euritmie pentru intervalul muzical de cvintă, în principal pentru xilofon şi kantelă

- jocuri euritmice realizate cu instrumente specifice: xilofon, kantelă, liră, flaut, pian.

2.4. Redarea prin imitare a gestului euritmie pentru intervalul muzical de cvintă, în principal pentru liră

- jocuri euritmice de aşteptare, ascultare şi sonorizare armonică la liră.

2.4. Redarea prin imitare a gestului euritmie pentru intervalul muzical de cvintă, în principal pentru pian şi flaut

- jocuri euritmice "de dirijare" a unor piese muzicale scurte, cu predominanţa armonică a intervalului muzical de cvintă.

3.Exprimarea mobilităţii, îndemânării şi expresivităţii artistice în mişcare

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Realizarea formaţiei grupate "în cerc"

- jocuri de adunare: "Prietenii în căsuţă", "Puii în cuib", "Somnoroase păsărele" etc.;

- jocuri de intrare şi ieşire;

- jocuri de mişcare în formaţie de "horă".

3.1. Realizarea formaţiei grupate "în cerc" şi identificarea locului fiecăruia în cadrul cercului

- jocuri de adunare: "în căsuţa din pădure", "Piticii făurari" etc.

3.1. Realizarea formaţiei grupate "în cerc", "pe perechi" şi "în două cercuri concentrice"

- jocuri de adunare şi grupare: "Eu şi tu suntem noi", "Noi ne căutăm" etc.

3.2. Coordonarea propriei mişcări cu cea a formaţiei grupate în cerc

- jocuri de intrare şi ieşire;

- jocuri de mişcare în formaţie de "horă";

- jocuri de contracţie şi expansiune a formaţiei grupate în cerc.

3.2. Realizarea echilibrului şi siguranţei în mişcarea corpului şi în deplasarea în spaţiu

- jocuri de echilibru şi deplasare;

- jocuri de aşteptare, întâlnire, despărţire.

3.2. Exprimarea concentrării şi destinderii prin mişcarea de contracţie şi expansiune a formaţiei de cerc

- jocuri de contracţie şi expansiune: "Norii şi soarele", "Apăsare şi eliberare" etc.;

- jocuri de mişcare, atitudine şi expresie adecvate suportului poetic şi muzical folosit.

3.3. Parcurgerea unui traseu cu formă geometrică simplă

- jocul "Plimbare la pădure", cu trecere peste "pod", ocolirea "lacului" etc.

3.3. Parcurgerea unui traseu cu formă de dreaptă, curbă, cerc, spirală

- jocuri de deplasare cu parcurgerea unor trasee sub formă de linie dreaptă, linie curbă, cerc, spirală.

3.3. Parcurgerea unui traseu cu formă şerpuită şi a formei de lemniscată (forma cifrei opt), fără intersecţie

- jocuri cu parcurgerea unor trasee cu forme curbe, şerpuite, curgătoare: "De la munte pân' la mare", "Pârâiaşul" etc.

3.4. Conştientizarea prin mişcare a componentelor mari ale corpului: membre, trunchi şi cap

- dramatizarea euritmică a unor poezii despre fiinţa umană;

- jocuri de prezentare: "Aşa sunt eu!", "Unde sunteţi? - lată-ne!" etc.

3.4. Descoperirea relaţiei dintre sunete şi mişcările componentelor corpului

- dramatizarea euritmică, preponderent vocalică, a unor poezii despre fiinţa omului.

3.4. Descoperirea legăturii dintre direcţiile spaţiului, sunete şi mişcările corpului

- dramatizarea euritmică a unor poezii cu caracter de sentinţă;

- verticalizarea, lateralizarea şi frontalizarea mişcărilor trupului şi membrelor în relaţie cu expresia euritmică a vocalelor i, a, o.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

- mişcări pentru redarea, prin imitaţie, a gesturilor euritmice pentru vocale şi consoane, fără utilizarea terminologiei;

- mişcări pentru realizarea unor ţinute care redau "prezenţa", "verticalitatea", atmosfera şi trăsăturile unor personaje din povestiri simple;

- mişcări de redare a ritmurilor, prin bătaie din palme şi păşire;

- povestiri şi poezii despre natură, anotimpuri, sărbători şi alte piese poetice sau muzicale tematizate;

- parcurgerea în mers a unor trasee în forme simple, linie dreaptă şi cerc;

- mişcare euritmică a intervalului muzical de cvintă;

- mişcare euritmică pe motive muzicale pentatonice.

- mişcări ale braţelor şi corpului pentru redarea, prin imitaţie, a gesturilor euritmice vocalice şi consonantice;

- mişcări pentru realizarea unor ţinute care redau prezenţa şi atitudinea unor personaje din basme;

- mişcări realizate cu palmele sau prin păşire pentru redarea unor ritmuri poetice sau muzicale;

- basme, poveşti şi povestiri, poezii şi piese muzicale tematizate;

- parcurgerea în mers a unor trasee cu forme geometrice de linie dreaptă, linie curbă şi spirală;

- intervalul muzical "cvintă" şi elemente muzicale pentatonice.

- mişcări ale braţelor şi corpului pentru redarea, prin imitaţie, a gesturilor euritmice vocalice şi consonantice;

- mişcări pentru realizarea unor ţinute care redau prezenţa şi atitudinea unor personaje din fabule şi legende;

- mişcări realizate cu palmele sau prin păşire pentru redarea unor ritmuri poetice sau muzicale;

- fabule, povestiri despre animale, legende, poezii şi piese muzicale tematizate;

- parcurgerea în mers a unor trasee cu forme geometrice de linie dreaptă, linie curbă, spirală şi lemniscata fără intersecţie;

- intervalul muzical "cvintă" şi elemente muzicale pentatonice;

- dansuri pe perechi cu formarea a două cercuri concentrice.

Propuneri pentru texte literare:

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

- Otilia Cazimir - "Poezii"

- Elena Farago - "Poezii"

- Vasile Alecsandri - "Pasteluri"

- Petre Ispirescu - "Basme"

- Fraţii Grimm - "Basme"

- Agenor Crişan - "Drumul tăcerii"

- Poveşti populare româneşti

- Poveşti cu tâlc, culese sau/şi create de profesorul de euritmie.

- Petre Ispirescu - "Basme"

- Fraţii Grimm - "Basme"

- Otilia Cazimir - "Poezii"

- Agenor Crişan - "Drumul tăcerii"

- Grigore Alexandrescu - "Fabule"

- Emil Gârleanu - "Povestiri despre animale"

- Vasile Alecsandri - "Pasteluri"

- Agenor Crişan - "Drumul tăcerii"

Propuneri pentru piese muzicale:

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

- Improvizaţii muzicale reprezentative pentru diferitele tipuri de păşire

- Cântece pentru copii din folclorul românesc şi al altor popoare

- Kunstler- "Ploaia"

- Reinecke - "Lento"

- Leopold van der Pals - "Musik zur Eurythmie"

- Luci Bittrich - "Musik fur padagogische Eurythmie"

- Jurgen H. Havix- "Notensammlung fur den Eurythmie-Unterricht"

- Improvizaţii muzicale reprezentative pentru diferitele tipuri de păşire

- Leopold van der Pals - "Musik zur Eurythmie"

- Luci Bittrich - "Musik fur pădagogische Eurythmie"

- Jurgen H. Havix- "Notensammlung fur den Eurythmie-Unterricht"

- Jean Philippe Rameau - Menuet

- Johann Nepomuk Hummel - Ecossaise

- Improvizaţii muzicale reprezentative pentru diferitele tipuri de păşire

- Leopold van der Pals - "Musik zur Eurythmie"

- Luci Bittrich - "Musik fur pădagogische Eurythmie"

- Jurgen H. Havix- "Notensammlung fur den Eurythmie-Unterricht"

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
În cea mai mare parte a timpului, lucrul cu copiii se desfăşoară în formaţia de cerc. Gesturile şi mişcările euritmice vor fi însuşite de către elevi prin imitarea mişcărilor profesorului. Lecţia se desfăşoară în atmosfera specifică basmelor/povestirilor/legendelor/fabulelor, iar formele de mişcare şi gesturile sunt adecvate caracterului imaginativ al acestora.
În cadrul lecţiei se utilizează povestiri şi texte poetice despre natură, anotimpuri şi sărbători, create sau alese de profesorul de euritmie.
Piesele muzicale pentatonice vor fi integrate în contextul unitar al lecţiei, ca suport pentru părţile ritmice sau de sine stătătoare, în vederea redării mişcării euritmice a intervalului muzical de cvintă.
Elementele de euritmie muzicală ce sunt încă în dispoziţia de cvintă se desfăşoară în formaţia de cerc, iar, în clasa a II-a, se desfăşoară şi în două cercuri concentrice, pe perechi.
Interpretarea pieselor muzicale va fi realizată de către corepetitor, iar rostirea textelor poetice şi a povestirilor va fi realizată de către profesorul de euritmie.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Dubach Annemarie, Die Grundelemente der Eurythmie, Verlag am Goetheanum, 1988.
Muller Hilde, LebendigerEurythmie-Unterricht, Verlag Ch. Mollmann, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Siegloch Magdalene, Euritmie. O introducere, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Die Entstehung und Entwickelung der Eurythmie, Rudolf Steiner Verlag, 1982.
***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf/Rudolf Steiner, Ed. Triade, 2005.
CAPITOLUL 11: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina JOCURI DE MIŞCARE, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Programa disciplinei Jocuri de mişcare este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare a elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic, pornind de la competenţe, permite accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.
Disciplina Jocuri de mişcare reprezintă o ofertă curriculară pentru învăţământul primar, înscriindu-se în categoria disciplinelor abordate integrat. Situată la intersecţia ariilor curriculare Arte şi Educaţie fizică, sport şi sănătate, această disciplină este prevăzută în planul-cadru cu un buget de timp de 1 oră/săptămână. Aceasta va fi realizată în situaţia în care şcoala nu poate asigura încadrarea disciplinei Euritmie în acord cu precizările incluse în Planul-cadru de învăţământ al alternativei educaţionale Waldorf pentru învăţământul primar.
(2)Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
- Bibliografie.
(3)_
Competenţele sunt ansambluri de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme, în diferite contexte particulare.
Competenţele generale vizate de disciplina Jocuri de mişcare jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice derivă din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora, având ca orizont de timp un an şcolar. Pentru achiziţia acestor competenţe, în programă sunt propuse activităţi de învăţare pe care profesorul le poate realiza adoptând strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare diverse.
Conţinuturile învăţării sunt organizate conform următoarelor domenii:
- Capacitatea de relaţionare
- Dezvoltarea fizică armonioasă
- Deprinderi utilitar-aplicative
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
Conţinuturile curriculare urmăresc să ajute copilul să folosească activitatea de organizare a mişcărilor, aducând mobilitate interioară gândirii, afectivităţii şi voinţei, fără constrângeri determinate de structuri motrice prestabilite; este accentuat aspectul esenţial al desfăşurării jocurilor: trăirea de către copii a bucuriei mişcării.
Ca urmare a practicării jocurilor de mişcare apar următoarele avantaje:
- Stimulează încrederea în sine însuşi şi în univers;
- Contribuie la cunoaşterea şi luarea în stăpânire a forţelor propriului corp;
- Contribuie la punerea forţelor corporale în slujba adevărului, binelui şi frumosului;
- Au efect însănătoşitor asupra corpului, fortifiant al acestuia, formator al omului însuşi;
- Contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice, formarea deprinderilor şi priceperilor motrice de bază;
- Stimulează colaborarea cu partenerii de joc prin armonizarea intereselor, spre atingerea unui scop comun;
- Facilitează conştientizarea propriului rol, în cadrul grupului;
- Contribuie la educarea voinţei, concentrarea atenţiei, stimularea percepţiei şi reacţiei motrice;
- Creează stări emoţionale pozitive, individuale şi de grup;
- Copiii învaţă prin imitare, exemplu şi acţiune.
Disciplina Jocuri de mişcare are un caracter de noutate în raport cu disciplinele studiate până în prezent în învăţământul primar în alternativa educaţională Waldorf, prin caracterul său integrat. Principalul motiv care a determinat abordarea integrată a acestei discipline o reprezintă importanţa jocului în această etapă de dezvoltare a copiilor: pornind de la particularităţile de vârstă ale copiilor se pot utiliza valenţele pedagogice ale jocurilor în sfera sprijinirii dezvoltării fizice armonioase, a coordonării motrice, a dezvoltării simţului estetic, a dezvoltării afective şi moale, a dezvoltării intelectuale.
Prin disciplina Jocuri de mişcare este sprijinit scopul realizat preponderent prin activităţile orelor de educaţie fizică, de desfăşurare a unor activităţi care să ajute copilul să-şi canalizeze energia la locul şi la timpul potrivit, împiedicând conştient direcţionarea acestor forţe către violenţă. Dezvoltarea organizată a mişcării formează baza pentru deprinderea unor comportamente sociale sănătoase.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Autocontrolul propriului corp prin cunoaşterea şi exersarea mişcărilor cu sens
2.Explorarea forţelor corporale prin raportare la bine şi frumos
3.Dobândirea unor deprinderi motrice şi a unor deprinderi de relaţionare în grup
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Autocontrolul propriului corp prin cunoaşterea şi exersarea mişcărilor cu sens

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Orientarea în schema corporală şi în spaţiu

- jocuri de mişcare cu sens a membrelor

- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală

- jocuri de orientare în schema corporală proprie

1.1 Identificarea schemei corporale

- jocuri de mişcare cu sens a membrelor

- antrenarea membrului dominant

- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală

- jocuri de orientare în schema corporală proprie şi a celuilalt

1.1 Explicarea schemei corporale

- jocuri de recunoaştere a schemei corporale proprii şi a celorlalţi, aflaţi în diferite poziţii

- jocuri de coordonare oculo-motorie

- jocuri pentru exersarea lateralităţii

- jocuri de orientare spaţială

1.2. Manifestarea interesului faţă de forţele

propriului corp

- exersarea jocurilor de mişcare cu indicarea părţilor corpului

- efectuarea, liberă, a exerciţiilor de mobilitate, în limitele anatomice

- exersarea actelor motrice de expresivitate corporală

1.2. Utilizarea forţelor propriului corp, prin intermediul ritmului

- jocuri între uşor şi greu (levitaţie şi gravitaţie); sărituri

- jocuri de mers asociate cu ritm

- jocuri de coordonare a respiraţiei cu vorbirea

- jocuri pentru stimularea vitezei de reacţie

- jocuri de statică şi dinamică

1.2. Exersarea forţelor propriului corp

- jocuri pentru stimularea autocontrolului, ca urmare a stăpânirii mobilităţii

- jocuri pentru antrenarea voinţei, stimularea trăirilor simţului vieţii

- jocuri de învingere conştientă a forţei de gravitaţie - simţul mişcării, echilibrului, vieţii

- jocuri de percepţie senzorială

1.3. Redarea prin limbaj corporal a unor acţiuni/trăiri personale

- jocuri de pantomimă

- exerciţii de prindere şi aruncare a unor obiecte, acompaniate de versuri sau melodii ce dau frecvenţa mişcării şi ritmul respiraţiei

1.3. Aplicarea deprinderilor de expresivitate corporală

- jocuri dinamice

- jocuri cu ritm şi bătăi din palme

- exerciţii de coordonare, dexteritate, orientare în spaţiu

1.3. Manifestarea activă a motricităţii prin componentele artistice (dans, euritmie, jocuri ritmice etc.)

- jocuri dinamice

- exerciţii de coordonare, dexteritate, orientare în spaţiu

2.Explorarea forţelor corporale prin raportare la bine şi frumos

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Redarea prin imitare a gesturilor şi a cuvintelor

- jocuri de mişcare în cerc cu tematică: anotimpuri, natură, sărbători

- întreţinerea de roluri în joc

- stimularea copilului din punct de vedere estetic şi igienic

2.1. Redarea prin jocuri a acţiunilor personajelor şi a imaginilor din basme

- jocuri de mişcare redând secvenţe de basm

- exersarea manifestării exterioare a simţului vorbirii prin modul de adresare cald şi prietenos, prin gesturi şi limbajul trupului; aducerea trăirilor interioare în concordanţă cu modul de exprimare

2.1. Redarea prin jocuri a tematicii unor texte (din viaţa animalelor)

- exersarea încrederii în sine

- acţionarea voinţei în sens pozitiv

- recunoaşterea sentimentului puterii (trup)

- trăirea liniştei lăuntrice (suflet)

- experimentarea sentimentului libertăţii (spirit, Eu)

2.2. Implicarea elevilor în unele activităţi de experimentare senzorială

- efectuarea de jocuri pentru exersarea simţului tactil: trăire de sine la graniţa corpului prin atingere;

- jocuri pentru stimularea sentimentului de a fi ocrotit corporal; contactul corporal afectuos dar şi lăsarea copilului în voia lui, într-o dispoziţie calmă

- jocuri pentru mijlocirea percepţiei propriei mişcări; realizare de mişcări cu sens

- jocuri pentru exersarea echilibrului

- jocuri pentru exersarea simţului văzului: combinarea armonioasă a culorilor

- jocuri pentru exersarea mirosului

- jocuri pentru exersarea gustului

- jocuri pentru exersarea auzului: jocuri verbale şi instrumentale

2.2. Implicarea elevilor în activităţi simple de experimentare senzorială

- jocuri pentru exersarea simţului tactil: alternanţă între solitudine şi sentimentul de a fi ocrotit

- jocuri pentru facilitarea trăirii sentimentului libertăţii

- jocuri pentru exersarea echilibrului: balansare, sărituri, momente de linişte

- jocuri pentru exersarea simţului olfactiv: căutarea de percepţii olfactive diferenţiate, în legătură cu plante, animale, alimente

- jocuri pentru exersarea gustului: prin modul de preparare facem cu putinţă apariţia gustului propriu al alimentelor

- jocuri pentru exersarea auzului: jocuri verbale şi instrumentale

2.2. Implicarea elevilor în activităţi complexe de experimentare senzorială

- jocuri pentru conştientizarea limitelor corporale

- jocuri pentru stimularea sentimentului de autocontrol, ca urmare a stăpânirii mobilităţii

- jocuri pentru trăirea simţului echilibrului

- jocuri pentru exersarea văzului şi dezvoltarea acuităţii vizuale: îndreptarea atenţiei asupra diferenţelor subtile de culoare din natură

- jocuri pentru exersarea simţului olfactiv: căutarea de percepţii olfactive diferenţiate, în legătură cu plantele, animalele, alimentele, la ţară şi la oraş

- jocuri pentru dezvoltarea gustului estetic al ambianţei

- jocuri pentru dezvoltarea acuităţii auditive

3.Dobândirea unor deprinderi motrice şi a unor deprinderi de relaţionare în grup

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Acceptarea participării la jocurile de grup

- acceptarea şi respectarea unui sistem de reguli simple;

- adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de grup;

- disponibilitatea de a relaţiona

3.1. Acceptarea regulilor necesare desfăşurării jocurilor şi altor activităţi motrice

- aplicarea regulilor stabilite în toate activităţile motrice desfăşurate;

- îndeplinirea, prin rotaţie, a rolurilor

3.1. Aplicarea regulilor necesare desfăşurării activităţilor motrice organizate

- respectarea regulilor anunţate

- stimularea îndemânării şi fair-play-ului.

- implicarea tuturor elevilor în stabilirea unor reguli ad-hoc de desfăşurare a jocurilor

3.2. Participarea la activităţi motrice organizate în grup

- jocuri în cerc

- încurajarea colegilor pentru participare activă

- manifestarea empatiei

3.2. Participarea la activităţi specifice organizate în grup

- participarea la activităţi de grup

- participarea la jocurile propuse, cu respectarea regulilor anunţate

3.2. Participarea la activităţi specifice organizate în grup sau spontane

- propunerea jocului şi organizarea grupului

- implicarea tuturor elevilor prin repartizarea de sarcini motrice şi organizatorice corespunzătoare particularităţilor individuale.

3.3. Manifestarea atitudinii de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul jocurilor

- acordarea şi primirea ajutorului/sprijinului partenerului;

- evidenţierea comportamentelor pozitive

3.3. Manifestarea atitudini de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul activităţilor motrice

- acordare şi primire de ajutor şi sprijin

- stimularea coechipierilor prin aprecieri şi încurajări

- dezvoltarea spiritului de echipă prin evidenţierea rolului fiecărui membru şi a beneficiilor lucrului în echipă.

3.3. Manifestarea atitudini de cooperare, întrajutorare şi fair-play în timpul activităţilor motrice

- stimularea coechipierilor prin aprecieri şi încurajări;

- dezvoltarea spiritului de echipă prin evidenţierea rolului fiecărui membru şi a beneficiilor lucrului în echipă.

- conducerea elevilor prin toate rolurile jocului

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Domenii

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1. Capacitatea de relaţionare

- mişcări de imitare a ritmurilor, prin bătaie din palme şi păşire,în concordanţă cu piese poetice sau muzicale tematizate (povestiri şi poezii despre natură, anotimpuri, sărbători etc.), fără deplasare

- tipuri de mers însoţite de ritm şi bătăi din palme,în concordanţă cu piese poetice sau muzicale tematizate (ritmuri poetice, muzicale)

- tipuri de mers însoţite de ritm şi bătăi din palme, (în concordanţă cu piese muzicale tematizate şi texte: fabule, povestiri despre animale, legende, poezii) menţinând ritmul grupului

2. Dezvoltarea fizică armonioasă

- mişcări pentru realizarea unor ţinute care redau "prezenţa", "verticalitatea", atmosfera şi trăsăturile unor personaje din povestiri simple;

- poziţii realizate prin intermediul jocului: stând, stând depărtat, ghemuit, şezând şi culcat

- mişcări realizate prin intermediul jocului: a braţelor (înainte, sus, lateral); a palmelor (pe şold, pe umeri, la ceafă); flexii şi extensii (ale braţelor, ale trunchiului, ale picioarelor); răsuciri (ale gâtului, ale trunchiului); rotări (ale capului şi ale braţelor; rotări ale unui picior (înainte, înapoi, lateral);

- postura corectă

- mişcări pentru realizarea unor ţinute care redau prezenţa şi atitudinea unor personaje din basme;

- poziţii realizate prin intermediul jocului: stând depărtat, ghemuit, şezând şi culcat

- mişcări realizate prin intermediul jocului: a braţelor (înainte, sus, lateral); unui picior (înainte, înapoi, lateral); a palmelor (pe şold, pe umeri, la ceafă); flexii şi extensii (ale braţelor, ale trunchiului, ale picioarelor); răsuciri (ale gâtului, ale trunchiului); rotări (ale capului şi ale braţelor)

- postura corectă

- mişcări pentru realizarea unor ţinute care redau prezenţa şi atitudinea unor personaje din fabule şi legende;

- poziţii realizate prin intermediul jocului: stând depărtat, ghemuit, şezând şi culcat

- mişcări specifice segmentelor corpului, realizate prin intermediul jocului

- jocuri pentru susţinerea relaţiei juste dintre circulaţia sangvină şi respiraţie

- postura corectă în poziţii şi acţiuni dinamice

3. Deprinderi utilitar-aplicative

- parcurgerea prin joc a unor trasee în forme simple, cerc;

- echilibrul realizat prin jocuri

- parcurgerea, prin tematica jocurilor, a unor trasee în linie dreaptă, linie curbă şi spirală;

- echilibrul (menţinerea poziţiilor stând pe vârfuri, într-un picior pe sol)

- escaladare (escaladare cu apucare, sprijin şi păşire pe obstacol)

- parcurgerea în mers a unor trasee cu forme geometrice de linie dreaptă, linie curbă, spirală

- echilibru (jocuri de echilibru pe suprafeţe înguste şi înălţate)

- căţărare-coborâre (jocuri de căţărare-coborâre)

- transport (transport de obiecte uşoare, apucate cu ambele mâini, sprijinite pe piept, pe umăr, individual)

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
(1)_
Prin "Jocurile de mişcare" urmărim stimularea vieţuirii bucuriei mişcării. Prin intermediul jocurilor bucuria şi voia bună trebuie să devină motiv şi flux de forţe pentru mişcarea corporală.
Datorită impresiilor sale senzoriale, organismul reacţionează ca un întreg faţă de tot ce i se întâmplă. Când un copil vede, aude, gustă sau miroase, el face aceasta cu întregul său corp. Când i se întâmplă ceva frumos, sare în sus de bucurie, reacţionând la aceasta tot într-o manieră integrală. Deci trupul, constituţia corporală, în totalitatea sa, îşi primeşte cele mai importante impulsuri stimulatoare prin simţuri. Astfel, experienţa de sine şi conştienţa de sine se dezvoltă apoi pe baza acestor experienţe senzoriale ale copilăriei, sprijinite de funcţiile corpului legate de ele.
Este recomandat să se acorde o atenţie deosebită organizării conţinuturilor sub formă de joc în cerc, însoţit de poezii ritmate şi cântece. Legătura dintre mişcările trupului şi imaginile mijlocite prin cântec şi vorbirea ritmică formează o punte între trăirea lăuntrică şi mişcarea exterioară. Prin aceste jocuri se ordonează nu numai gama de mişcări ci se cultivă competenţele sociale ale copilului.
Se recomandă folosirea unui limbaj accesibil copiilor, precum şi descrierea jocurilor sub forma unor imagini sugestive.
Pentru clasa pregătitoare şi clasa I imaginile create de profesor vor avea ca punct de plecare basmele şi poveştile cu tâlc.
Pentru clasa a II-a, imaginile sugerate de profesor vor porni de la fabule şi dialoguri între plante sau animale. Se va pune un accent deosebit pe activităţile în perechi şi în grup, favorizând integrarea, ajutorarea şi încurajarea reciprocă.
Este esenţial ca regulile jocurilor să fie explicate clar, pe înţelesul copiilor, iar profesorul să fie foarte atent ca acestea să fie respectate cu stricteţe. Raportarea copiilor la reguli, balansul între dorinţa de a câştiga şi respectarea regulilor jocului oferă informaţii preţioase despre dezvoltarea copiilor şi despre nevoile lor sufleteşti pentru întărirea unei atitudini morale adecvate.
(2)Clasa pregătitoare
La clasa pregătitoare copiii au, încă, foarte puţin spaţiu personal, simt nevoia de a sta lângă adulţi, în braţele lor, au nevoie să-i atingă şi să-i simtă pe ceilalţi. Îi putem ajuta prin jocuri de genul: Trecerea prin tunel/Căsuţa şoricelului.
Se organizează predominant jocuri în cerc. Cercul oferă protecţie, securitate şi sentimentul apartenenţei grupului. Activitatea jocului se deplasează, de la clasa pregătitoare spre clasa I, astfel:
- în interiorul cercului, prin jocuri de genul: Ursul doarme, Căţelul şi pisicuţa, Unde e inelul, Cutia misterioasă, Volei cu balonul, Cartoful/mingea fierbinte, Mâţa.
- în exteriorul cercului, prin jocuri de genul: Am pierdut o batistuţă!, Bună dimineaţa, vecine!, În căsuţa din pădure, Omul negru.
- în interiorul şi în exteriorul cercului, prin jocuri de genul Şoarecele şi pisica.
- deschiderea cercului prin jocuri de genul: Podul de piatră, Ţăranul e pe câmp, Mingea călătoare pe pod sau prin tunel.
Pentru trăirea conştientă a simţurilor se pot folosi jocuri de genul:
- exerciţii-joc de stimulare a atenţiei vizuale: Ce obiect am scos?, Ce lipseşte din sală?, Găseşte asemănările/deosebirile, Fluturii îşi caută florile, Ghiciţi ce lipseşte
- exerciţii-joc de stimulare a atenţiei auditive: Vocea şoptită, De unde se aude?, Cuvinte ritmate, Telefonul fără fir, Cine s-a mişcat?.
(3)Clasa I
Din imaginile basmelor, copilul învaţă să intre în toate rolurile posibile. Pe lângă aceasta, copilul este familiarizat cu multe acte de îndemânare corporală. Copilul se simte în siguranţă în cadrul cercului; este indicat să se înceapă cu jocuri în cerc, în cadrul cărora copiii să se mişte cu ajutorul cântecului, aceste tipuri de joc promovează dezvoltarea simţirii în grup şi mediază sentimentul de susţinere; sunt recomandate jocurile care încurajează participarea activă, îndemânarea şi atenţia; nu trebuie cultivate jocurile care au un singur câştigător, ci vor fi cultivate, în mod deosebit, abilităţile sociale ale elevului.
Profesorul nu va încuraja competiţia între elevi, ci va accentua aspectele privitoare la execuţia corectă a mişcărilor, a atenţiei, îndemânării şi fair-play-ului.
(4)Clasa a II-a
Jocurile cu destrămarea cercului corespund etapei de dezvoltare interioară a copilului; mici probe de curaj şi vitejie sunt acum importante; ceva nou aduc acum jocurile în care afirmaţia şi contradicţia oferă o dualitate a exprimării; se pot crea analogii la fabule, sub formă de jocuri; de o parte stau prinzătorii cei lacomi: lupul cel rău, şoimul, omul sălbatic, şi de cealaltă victimele: iepurele, găinile şi puii lor, copiii mici; copiii trăiesc în cadrul jocului tensiunea dintre lăcomie şi nevinovăţie, care în regatul animalelor este implacabilă şi soluţionabilă specific; pe lângă acestea, pot fi solicitate şi sentimente specifice comportamentului omenesc. Se folosesc imagini cu animale deoarece la această vârstă copiii sunt receptivi la ele. Sunt foarte importante ritmicitatea/tensiunea create prin cuvinte.
- sunt foarte importante jocurile cu dialog: Ciobanul, lupul şi oile, Pisica şi şoricelul/şoriceii, Unde s-a ascuns şoricelul?.
- alte tipuri de jocuri: Dirijorul; Vrăjitorul cu coadă; Dulăii/Vrăjitoarea şi globul magic; Spiriduşul cu clopoţei; Deschide urechea bine!; Baba oarba; Fierbinte sau rece/Unde am ascuns jucăria/Apă, apă, foc, foc?; Rândunică, mută-ţi cuibul!; Cireşica are mere; Găini şi gâşte; Capturarea cetăţii; Păsărelele harnice; Cursa cangurilor; Urşii la pescuit; Vulpe, dormi?.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Bothmer Fritz von, Educaţie prin gimnastică, Ed. Triade, 2006
Brooking-Payne Kim, Games Children Play. How games and sport help children develop, Hawthorn Press, 1998
Goebel Wolfgang, Glockler Michaela, Creşterea şi îngrijirea copilului. Practici terapeutice alternative. Ghid medical şi pedagogic, Ed. Polirom, 2004
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Steiner Rudolf, Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale, Ed. Triade, 1994 Waldorf, Ed. Triade, 2001.
***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf/Rudolf Steiner, Ed. Triade, 2005.
***, Programa şcolară pentru Educaţie fizică, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3418/19.03.2013.
***, Programa şcolară pentru Muzică şi mişcare, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3418/19.03.2013.
CAPITOLUL 12: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru disciplina ABILITĂŢI PRACTICE, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
Învăţământul alternativ Waldorf îşi propune să asigure dezvoltarea completă a personalităţii copilului, în concordanţă cu aptitudinile sale native. Predarea abilităţilor practice în şcolile Waldorf are o bază uman-pedagogică şi ca urmare nu poate fi destinată direct satisfacerii cerinţelor de instruire în anumite meserii, dar nici nu trebuie să rămână la nivelul unor exerciţii de artă decorativă făcute în joacă. Abilităţile practice îl ajută pe copilul în creştere să se cunoască pe el însuşi. Descoperirea de sine a unui copil se produce şi prin faptul că el câştigă o bună experienţă de viaţă. Există o inteligenţă a activităţii practice, importantă şi necesară pe parcursul întregii vieţi, specifică fiecărei meserii, care se dobândeşte cu ajutorul membrelor încă din copilărie. Fiecare etapă de dezvoltare a copilului este favorizată de predarea anumitor discipline sau de parcurgerea anumitor activităţi practice. Nu este suficient ca în timpul lucrului elevii să descopere plăcerea de a munci, mai trebuie ca profesorul să ştie exact ce etape de evoluţie pot fi favorizate prin această activitate.
Prin mişcările corpului şi ale membrelor pe care le implică, abilităţile practice contribuie la dezvoltarea voinţei omeneşti. Scopul, materialele şi uneltele utilizate sunt factori ce determină dezvoltarea omului şi a domeniilor muncii în acelaşi timp. Prin munca artistică sunt trezite şi forţele sufleteşti. Abilităţile practice şi artele plastice sunt astfel concepute în şcoală încât să contribuie la dezvoltarea sănătoasă a personalităţii care să acţioneze just, sănătos asupra mediului ambiant. Se are în vedere, de asemenea, şi educarea comportamentului social prin lucrări colective şi de întrajutorare în lucru.
Fiecare activitate practică trebuie trăită în context şi legată de componentele de viaţă, prin trecerea progresivă de la joacă la muncă, de la imagine la idee, de la gestul arhetipal, prin meşteşug, la tehnologie. De aceea, activităţile propuse la abilităţi practice vor fi realizate de toţi copiii, băieţi şi fete.
O importanţă prioritară în cadrul ciclului achiziţiilor fundamentale este acordată creării de ocazii pentru acţiuni cu sens. Copiii nu trebuie să stocheze informaţii, ci să înveţe în situaţii actuale şi reale. În această fază din dezvoltarea voinţei copilului baza educaţională este aceea de a susţine bune deprinderi, de a avea perioade de lucru care se reiau şi sarcini fixe care trebuie îndeplinite. Copilul trebuie să trăiască în ritmuri sigure, ritmuri zilnice, ritmuri săptămânale şi ritmuri anuale care susţin procesele organice de creştere. Prin experienţele cu propriul corp, copilul poate să îşi trăiască propriile limite dar şi să le depăşească prin exersare constantă. Experienţele senzoriale dobândite prin activitate proprie îl ajută pe copil, oferindu-i încredere în simţurile sale. Fiecare nou domeniu care este cucerit este simţit de copil ca o victorie, sporindu-i încrederea în sine şi sentimentul de a fi conectat la lumea reală. Copiii au nevoie de o conştiinţă trează pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor şi cu ei înşişi. Exersarea simţurilor dezvoltă încrederea copilului în propria capacitate de observaţie. De aceea copilul are nevoie de impresii nefalsificate ale simţurilor şi de încredere în acestea. Motivaţia şi concentrarea se dezvoltă prin activităţi stimulatoare şi interesante şi prin participarea copiilor la activităţi pline de sens alături de adulţi. Astfel copiii pot cunoaşte şi înţelege corelaţii simple, observabile, atunci când au posibilitatea de a experimenta procese clare ale muncii. Pe lângă sarcini care le trezesc interesul, copiii de această vârstă solicită mai ales unii de la alţii străduinţă, perseverenţă şi concentrare. Activităţile cu scop precis sunt executate, de regulă, cu râvnă de către copii pe perioada ciclului achiziţiilor fundamentale.
Activităţile copiilor vizează o varietate de aptitudini şi deprinderi. Se pune accentul pe trăiri şi experienţe dobândite prin activităţi care au sens şi pot fi urmărite. Mişcarea ritmică, repetată, a mâinilor, prin exerciţii potrivite vârstei are ca efect consolidarea abilităţilor motrice, a puterii de judecată şi dezvoltarea gândirii logice. Activităţile practice pot fi corelate cu studiul celorlalte discipline, completându-se reciproc.
Curriculumul pentru abilităţi practice prevede două ore/săptămână, cuprinse în trunchiul comun.
(2)Programa cuprinde:
- notă de prezentare;
- competenţe generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul ciclului primar;
- competenţe specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata unui an şcolar;
- exemple de activităţi de învăţare;
- conţinuturi;
- sugestii metodologice;
- bibliografie.
(3)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Abilităţi practice jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Lucrări din fire de lână
- Lucrări din hârtie
- Lucrări cu materiale din natură
- Lucrări gospodăreşti.
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Folosirea cuprinzătoare a simţurilor şi percepţiilor
2.Realizarea unor produse lucrate manual
3.Manifestarea simţului estetic în realizarea obiectelor/ornamentelor lucrate manual
4.Manifestarea interesului şi a respectului pentru muncă prin activităţi practice, gospodăreşti
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Folosirea cuprinzătoare a simţurilor şi percepţiilor

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Recunoaşterea diferitelor materiale

naturale de lucru şi a locului lor de

provenienţă

- recunoaşterea firelor şi ţesăturilor de lână, bumbac, mătase;

- recunoaşterea unor seminţe şi a provenienţei lor;

- recunoaşterea diverselor frunze sau fructe culese din pădure (castane, ghindă, jir etc.);

- recunoaşterea hârtiei de mătase, a celei lucioase, a cartonului;

- recunoaşterea materialelor pentru modelat: lut, ceară, pastă fimo, plastilină.

1.1. Diferenţierea materialelor naturale de

cele sintetice

- discuţii şi prezentări ale materialelor naturale sau sintetice;

- evidenţierea provenienţei materialelor şi a calităţilor lor;

- recunoaşterea materialelor naturale şi a celor sintetice;

- recunoaşterea firelor şi ţesăturilor de lână, bumbac, mătase;

- recunoaşterea diverselor frunze, seminţe sau fructe şi provenienţa lor;

- recunoaşterea materialelor pentru modelat: lut, ceară, pastă fimo, plastilină.

1.1. Identificarea proprietăţilor unor

materiale naturale şi sintetice.

- evidenţierea provenienţei materialelor şi a calităţilor lor;

- recunoaşterea materialelor naturale şi a celor sintetice;

- discuţii însoţite de activităţi practice de identificare a proprietăţilor (fineţe, duritate, netezime, asprime, plasticitate, elasticitate etc.) unor materiale: lână, bumbac, hârtie, seminţe etc.

1.2. Descrierea caracteristicilor materialelor

folosite (culoare, fineţe, netezime etc.)

- descrierea diferenţelor şi asemănărilor dintre diverse textile, fire, sorturi de hârtie;

- descrierea caracteristicilor materialelor folosite la modelaj sau la realizarea felicitărilor, ornamentelor pentru sărbătorile anului;

- descrierea caracteristicilor legumelor, fructelor sau seminţelor folosite în diverse activităţi gospodăreşti.

1.2. Descrierea caracteristicilor materialelor folosite (culoare, fineţe, netezime, elasticitate, plasticitate, duritate etc.)

- descrierea diferenţelor şi asemănărilor dintre diverse textile, fire, sorturi de hârtie;

- descrierea caracteristicilor materialelor folosite;

- evidenţierea caracteristicilor şi calităţilor lânii.

1.2. Descrierea caracteristicilor materialelor folosite pornind de la domeniile adecvate de utilizare

- descrierea diferenţelor şi asemănărilor dintre materialele folosite, alegerea materialelor potrivite cu destinaţia obiectului realizat;

- utilizarea materialelor în funcţie de anotimp.

2.Realizarea unor produse lucrate manual

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Executarea unor operaţii simple după model prin imitare

- împletirea unor şnururi simple, cu un deget sau cu două;

- realizarea unor ţesături;

- desenarea conturului, decuparea, lipirea hârtiei;

- îndoirea hârtiei (elemente de tehnică Origami);

- realizarea unor cusături simple;

- frământarea şi modelarea aluatului;

- efectuarea unor operaţiuni simple de grădinărit.

2.1. Executarea operaţiilor simple după un model dat, urmând indicaţiile

- împletirea diverselor obiecte;

- pregătirea lânii şi a acelor de tricotat;

- luarea pe ac a ochiurilor;

- parcurgerea activităţii de tricotat cu ochiuri pe dos (punct leneş);

- realizarea corectă a tricotării ochiului de început şi sfârşit de rând;

- umplerea cu lână netoarsă a unor obiecte realizate ( minge, pernuţă de ace, iepure tricotat etc.).

2.1. Executarea operaţiilor necesare realizării unui produs după un model dat

- alegerea modelului dorit;

- alegerea materialului necesar;

- selectarea instrumentelor de lucru;

- selectarea metodei/modelului de lucru;

- realizarea obiectului propus;

- finisarea obiectului propus;

- utilizarea obiectului realizat.

2.2. Realizarea unor obiecte din materiale naturale sau sintetice utilizând ustensile simple

- folosirea fructelor de pădure uscate şi a seminţelor de cereale pentru realizarea unor compoziţii;

- folosirea frunzelor pentru a realiza ornarea clasei, tablouri şi compoziţii libere;

- pregătirea legumelor pentru "Ziua Recoltei";

- realizarea diferitelor ornamente pentru sărbătorile anului;

- confecţionarea de tablouri din hârtie transparentă;

- lucrul cu tehnici de suprapunere a hârtiei transparente pentru crearea de efecte coloristice;

- realizarea de felicitări pentru diverse ocazii;

- realizarea de obiecte ornamentale/utilitare în concordanţă cu sărbătorile anului;

- realizarea unor tablouri sau felicitări prin tehnica decupării şi lipirii, prin tehnica suprapunerii straturilor de hârtie ruptă.

2.2. Realizarea obiectelor ornamentale sau a aranjamentelor simple din materiale naturale sau sintetice

- pregătirea materialelor naturale (fructe de pădure uscate, seminţe, frunze, pentru realizarea unor obiecte simple;

- torsul lânii cu mâna, pâslăritul lânii, umplerea diverselor obiecte cu lână netoarsă;

- depănatul firului de pe roată, tricotatul cu andrele groase;

- mânuirea corectă a foarfecii;

- confecţionarea de tablouri din hârtie transparentă;

- lucrul cu tehnici de suprapunere a hârtiei transparente pentru crearea de efecte coloristice;

- realizarea de felicitări pentru diverse ocazii;

- realizarea de obiecte ornamentale/utilitare;

- realizarea unor tablouri sau felicitări prin tehnica decupării şi lipirii, prin tehnica suprapunerii straturilor de hârtie ruptă;

- împletirea cu un deget sau cu mai multe a unor şnuruleţe simple;

- realizarea unor lucrări simple prin tehnica Origami;

- realizarea unor obiecte tricotate cu fire de lână.

2.2. Descrierea caracteristicilor produselor şi a calităţii executării acestora în cuvinte simple

- realizarea de gheme;

- realizarea lănţişorului cu mâna;

- realizarea lănţişorului cu croşeta;

- diversificarea punctelor de croşetă necesare realizării diverselor obiecte;

- realizarea unor lucrări simple prin tehnica Origami;

- realizarea unor lucrări cu fire de lână, bumbac;

- evaluare periodică prin expunerea, privirea, caracterizarea lucrărilor;

- compararea lucrărilor din clasă din punctul de vedere al expresivităţii, al aplicării corecte a tehnicii de lucru;

- revizuirea lucrărilor, după necesităţi.

2.3. Identificarea utilităţii diferitelor materiale şi unelte de lucru indicate

- utilizarea adecvată a firelor de lână, bumbac, mătase pentru realizarea unor ţesături, cusături şi împletituri simple;

- utilizarea hârtiei de diferite grosimi şi calităţi pentru realizarea felicitărilor şi decoraţiunilor pentru sărbătorile anului;

- utilizarea adecvată a materialelor pentru modelat (ceară de modelat) în funcţie de produsul dorit;

- utilizarea uneltelor simple (ciocan, cuie, ferăstrău mic) şi a cuţitaşelor pentru activităţi gospodăreşti.

2.3. Utilizarea diferitelor materiale şi unelte de lucru cunoscute

- utilizarea adecvată a firelor de lână, bumbac, mătase pentru realizarea unor ţesături, cusături şi împletituri simple;

- utilizarea adecvată a firelor de lână pentru realizarea unor obiecte tricotate simple;

- utilizarea adecvată a materialelor pentru realizarea felicitărilor şi decoraţiunilor pentru sărbătorile anului;

- utilizarea adecvată a materialelor pentru modelat (ceară de modelat, fimo, lut) în funcţie de produsul dorit;

- utilizarea uneltelor simple (ciocan, cuie, ferăstrău mic) şi a cuţitaşelor pentru activităţi gospodăreşti.

2.3. Alegerea diferitelor materiale şi unelte de lucru necesare realizării unor lucrări simple

- utilizarea adecvată a firelor de lână, bumbac pentru realizarea unor împletituri simple;

- utilizarea adecvată a materialelor pentru realizarea diverselor obiecte;

- lucrul cu croşeta;

- lucrul cu acul pentru finisarea lucrării;

- lucrul cu foarfeca.

3.Manifestarea simţului estetic în realizarea obiectelor/ornamentelor lucrate manual

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

3.1. Realizarea unor ornamente şi compoziţii simple

- ornamente din frunze uscate, castane, fructe de pădure, seminţe etc.;

- personaje din legume, fructe, zarzavaturi (Ziua Recoltei);

- ornamente pentru pomul şi masa de Crăciun, Paşti, ziua de naştere etc.;

- ornamente pentru ferestre, în concordanţă cu anotimpul.

3.1. Realizarea îngrijită a unor obiecte/ornamente

- ornamente pentru sărbători, personaje realizate din materiale naturale;

- ornamente pentru clasă, în concordanţă cu anotimpul.

3.1. Realizarea îngrijită şi bine finisată a unor obiecte/ornamente

- confecţionarea unor obiecte: penar, borsetă, minge, plasă pentru minge;

- croşetarea de figurine de păpuşi şi animale;

- croşetare de prinzător pentru oale;

- realizarea suportului pentru vase în diferite forme geometrice;

- realizarea obiectelor care pot fi utilizate de ei înşişi sau în gospodărie (plasă pentru minge, prinzător pentru oale, suport pentru vase etc.).

3.2. Realizarea coloritului armonios sugerat

- îmbinarea armonioasă din punct de vedere coloristic a hârtiei transparente sau lucioase pentru realizarea ornamentelor, felicitărilor, invitaţiilor etc.;

- îmbinarea armonioasă din punct de vedere coloristic a firelor de lână în împletituri, ţesături, cusături simple cu scop practic;

- alăturarea culorilor potrivite în realizarea costumelor pentru jocurile ritmice.

3.2. Îmbinarea armonioasă a culorilor

- îmbinarea armonioasă din punct de vedere coloristic a materialelor pentru realizarea ornamentelor;

- îmbinarea armonioasă din punct de vedere coloristic a firelor de lână în împletituri, ţesături, obiecte tricotate;

- alăturarea culorilor potrivite în realizarea costumelor pentru jocurile ritmice.

3.2. Îmbinarea armonioasă a culorilor, modelelor şi materialelor folosite

- îmbinarea armonioasă din punct de vedere coloristic a firelor de lână în împletituri, cusături simple cu scop practic.

4.Manifestarea interesului şi a respectului pentru muncă prin activităţi practice, gospodăreşti

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

4.1. Realizarea unor activităţi gospodăreşti simple utilizând ustensile simple prin imitare

- desfăşurarea activităţilor de păstrare a ordinii şi curăţeniei la fiecare bancă şi la fiecare loc de lucru în comun;

- realizarea activităţilor de îngrijire a plantelor din clasă;

- aşezarea şi strângerea mesei comune în anumite ocazii;

- aranjarea materialului didactic la locul lui, după utilizare;

- realizarea unor preparate (coptul pâinii, salată, pregătirea legumelor pentru supă etc.) cu anumite ocazii;

- realizarea unor lucrări simple de grădinărit în curtea şcolii, dacă există condiţiile necesare.

4.1. Realizarea unor activităţi gospodăreşti simple, individual şi în grup, utilizând ustensile şi tehnici simple prin imitare şi/sau pe baza unei programări ritmice

- desfăşurarea activităţilor de păstrare a ordinii şi curăţeniei la fiecare bancă şi la fiecare loc de lucru în comun;

- realizarea activităţilor de îngrijire a plantelor din clasă;

- aşezarea şi strângerea mesei comune în anumite ocazii;

- aranjarea materialului didactic la locul lui, după utilizare;

- realizarea unor preparate (coptul pâinii, salată, pregătirea legumelor pentru supă etc.) cu anumite ocazii;

- realizarea unor lucrări simple de grădinărit, dacă există condiţiile necesare.

4.1. Executarea de către elevi a unor activităţi gospodăreşti cotidiene

- desfăşurarea activităţilor de păstrare a ordinii şi curăţeniei la fiecare bancă şi la fiecare loc de lucru în comun;

- realizarea activităţilor de îngrijire a plantelor din clasă;

- aşezarea şi strângerea mesei comune în anumite ocazii;

- aranjarea materialului didactic la locul lui, după utilizare;

- realizarea unor lucrări simple de grădinărit în curtea şcolii, dacă există condiţiile necesare.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI
În formarea competenţelor se vor avea în vedere următoarele conţinuturi orientative:

Clasa pregătitoare

Clasa I

Clasa a II-a

Lucrări din fire de lână:

- firul gros răsucit

- împletituri simple pe degete (lănţişoare, bucle)

- tehnici de lucru

folosirea foarfecii - folosirea acului şi a aţei lucrări de finisare (franjuri)

Lucrări din fire de lână:

- firul gros răsucit

- împletituri simple pe degete (lănţişoare, bucle)

- tehnici de lucru

punerea ochiurilor pe andrele trecerea ochiurilor de pe o andrea pe alta

ochiul pe faţă

ochiul de început şi de sfârşit de rând folosirea foarfecii - folosirea acului şi a aţei lucrări de finisare (franjuri)

- realizarea de diverse obiecte tricotate: pitic, învelitoare pentru flaut, bentiţă multicoloră, fular, minge

Lucrări din fire de lână:

- tehnici de lucru:

bucla iniţială

lănţişorul de bază

diferite modele croşetate

răsucire

înnodare

tăiere

croşetare

alternanţa culorilor

gradarea nuanţelor unei culori

- prinzător pentru oale

- suport pentru vase în diferite forme geometrice

- plasă pentru minge

- penar, borsetă, minge

- croşetarea de figurine, de păpuşi şi animale

Lucrări din hârtie:

- tehnici de lucru: îndoire, pliere, conturare, tăiere, lipire, asamblare

- tablouri realizate prin suprapunere de straturi de hârtie transparentă

Lucrări din hârtie:

- tehnici de lucru: îndoire, pliere, conturare, tăiere, lipire, asamblare

- tablouri realizate prin suprapunere de straturi de hârtie transparentă

Lucrări din hârtie:

- decupaje din hârtie transparentă

- tehnici de lucru: suprapunere, lipire, tăiere

- jucării

- tehnici de ornare: coifuri de carnaval, cărţi de vizită, felicitări, globuri de Crăciun

Lucrări cu materiale din natură:

- prelucrarea materialelor din natură (frunze, seminţe, rădăcini): curăţire, uscare, vopsire, aplicare

- combinarea materialelor din natură cu alte materiale

Lucrări cu materiale din natură:

- prelucrarea materialelor din natură (frunze, seminţe, rădăcini): colectare, curăţire, uscare, vopsire, aplicare

- combinarea materialelor din natură cu alte materiale

Lucrări cu materiale din natură:

- prelucrarea materialelor din natură: lut, ceară etc.

- figurine de păsări sau animale

- lucrări decorative simple

- tehnici de ornare: încondeierea ouălor

Lucrări gospodăreşti:

- îngrijirea florilor din clasă

- aranjarea, servirea şi strângerea mesei, turnarea ceaiului sau a apei de băut

- pregătirea legumelor şi fructelor pentru salate, supe etc.

- frământarea, modelarea şi coacerea aluatului

Lucrări gospodăreşti:

- îngrijirea florilor din clasă

- pregătirea legumelor şi fructelor pentru salate, supe etc.

- frământarea, modelarea şi coacerea aluatului

Lucrări gospodăreşti:

- îngrijirea florilor din clasă şi/sau grădină

- pregătirea legumelor şi fructelor pentru salate, supe etc.

- frământarea, modelarea şi coacerea aluatului

- aranjarea mesei pentru sărbătoare

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
Până în preajma vârstei de nouă ani copilul are o sensibilitate deosebită a simţurilor, cu o capacitate limitată de a filtra impresiile; el învaţă în primul rând prin imitare, exemplu şi acţiune.
În pedagogia Waldorf imitarea este considerată forma principală a învăţării implicite în primii opt ani de viaţă. Odată cu maturitatea şcolară, învăţarea prin imitare (învăţarea implicită) se transformă treptat în învăţare explicită, prin instruire. Aptitudinea de imitare este considerată o premisă esenţială pentru formarea unei personalităţi autonome. Îndeosebi în dobândirea aptitudinilor sociale şi a valorilor etice şi morale, învăţarea bazată pe un model îşi păstrează importanţa până la vârsta adultă. Cele mai recente descoperiri din neurologie, ale aşa-numiţilor neuroni oglindă, au aprofundat înţelegerea învăţării prin imitare şi au suscitat noi consideraţii privind bazele învăţării, prin comportarea activă şi orientarea după un model.
Felul în care este condusă clasa în primii trei ani cuprinşi în ciclul achiziţiilor fundamentale se va reflecta în viitor. Şi în cadrul orelor de abilităţi practice învăţătorul este modelul demn de imitat care conduce activităţile astfel încât formarea deprinderilor de lucru utile şi dezvoltarea simţului estetic să se îmbine armonios în activităţile desfăşurate.
Este necesară o atmosferă deosebită în clasă, de bucurie şi anticipaţie, precum şi de respect şi răbdare pentru a observa devenirea lucrurilor, pentru împărtăşirea impresiilor şi creşterea împreună, pentru aşteptarea ajutorului. Clasa este o comunitate, în care este nevoie ca fiecare să lucreze cât mai bine şi totodată cei care pot să-i ajute şi pe alţii atunci când este cazul, astfel încât rezultatul comun să fie nu numai confecţionarea diverselor lucruri ci şi crearea relaţiilor colegiale. Se poate alege o poezie de început, în care se regăseşte semnificaţia mâinilor şi a muncii. La sfârşitul orelor, care este bine să fie aşezate în orar una după alta, se poate spune o poveste, pentru a încheia cu sens activitatea de creaţie.
Orele de abilităţi practice ar trebui să fie un timp al socializării, în care se poate discuta în timp ce se lucrează, dar nu cu voce tare; se intercalează perioade de linişte, dacă nu este respectat consemnul vorbirii în şoaptă.
În clasa pregătitoare se pun bazele pentru educaţia şcolară, o educaţie care abia în următoarea fază devine clar impregnată de conştiinţa de sine a copilului. Are loc trecerea treptată de la învăţarea implicită la cea explicită, precum şi trecerea de la memoria procedurală la cea declarativă ("memorie a cunoştinţelor").
Începutul abilităţilor practice în clasa pregătitoare pune jaloanele pentru orele ce vor urma. Înţelegerea sarcinilor, respectarea regulilor precum şi luarea în considerare a nevoilor întregii comunităţi a clasei sunt exersate în mod adecvat în acest an al începutului şcolarizării.
În clasa pregătitoare copilul întâlneşte un spectru larg al zonelor vieţii, toate fiind apropiate între ele şi împletindu-se, alcătuind un întreg coerent pentru copil, care, la vârsta de şase ani, se simte ca o parte a unui întreg. Este necesară parcurgerea unui demers de formare a deprinderilor de lucru şi de organizare a activităţilor integrate, până la structurarea zilei de şcoală în ore pentru discipline separate.
Lucrul cu firele de lână poate începe printr-o poveste despre locul deosebit de unde provine lâna şi prin câteva versuri pentru însoţirea activităţilor.
Se va începe prin toarcerea firului din lână sau, dacă nu avem la îndemână, prin lucrul cu fir tors. Realizarea buclei este urmată de lanţuri cu bucle nu prea mari şi nu prea mici. Forma buclelor exprimă personalitatea copilului, iar lucrul prea strâns sau prea larg poate da ocazia unor exerciţii de echilibrare, care lucrează şi asupra personalităţii copilului.
Urmează lucrul cu fire de lână colorată, care se pot împleti cu degetele, iar apoi se pot realiza ţesături pe ramă simplă. Aici se poate lucra asupra percepţiei culorilor prin alegerea de pasteluri, de nuanţe diferite ale aceleiaşi culori şi prin evitarea culorilor puternice, ţipătoare. Este bine dacă folosim lână colorată cu culori vegetale.
Trebuie potrivită întotdeauna grosimea firului de lână cu destinaţia obiectului realizat.
Toate lucrările cer tehnici de ascundere a capetelor firelor. Cel mai bine este să se ascundă firele pe măsură ce creşte lucrul. Dacă sunt lăsate la sfârşit, poate fi plictisitor şi descurajant.
Se pot introduce gesturile de lucru al lănţişoarelor printr-o imagine sau un vers semnificativ, care-l pot ajuta pe copil atunci când lucrează singur. Pulsul acesta ritmic al repetării este însufleţit de entuziasmul copilului pentru realizarea obiectului.
Copiii vor învăţa să mânuiască materialele cu mâinile curate. Se are în vedere şi utilizarea cât mai eficientă a materialului, evitându-se aruncarea resturilor de material. Spre exemplu, se pot păstra capete de fire pentru franjuri şi umplut.
Se învaţă mânuirea foarfecilor şi folosirea cutiei/săculeţului cu instrumente, punerea la loc a instrumentelor şi a materialelor. Avem la dispoziţie suficient timp pentru aceasta când copiii sunt mici, iar acest lucru economiseşte timpul pe când vor fi mari. Acest lucru este în aceeaşi măsură un antrenament de voinţă atât pentru copii cât şi pentru învăţător.
În clasa întâi, lucrul cu firele de lână poate începe printr-o discuţie de reamintire despre locul de unde provine lâna şi prin câteva versuri pentru însoţirea activităţilor.
Urmează lucrul cu fire de lână colorată, care se pot împleti cu degetele, iar apoi cu andrelele.
Trebuie potrivită întotdeauna grosimea firului de lână cu grosimea andrelelor şi cu destinaţia obiectului. Se poate introduce gestul de punere a ochiurilor printr-o poveste sau un vers semnificativ, care-l poate ajuta pe copil atunci când lucrează singur.
După câteva lecţii de abia, va începe să numere ochiurile şi să lucreze controlat.
Pulsul acesta ritmic al repetării este însufleţit de entuziasmul pentru obiect. O sugestie ar putea fi să nu arătăm copiilor lucruri gata făcute, pentru a face loc fanteziei, pentru ca astfel să poată discuta despre proiectele lor şi să le povestească colegilor.
Dacă rămâne timp, se pot face un fular multicolor sau o minge care atrag prin simplitatea lor şi prin posibilităţile de combinare a culorilor.
Lucrul în clasa a doua începe de asemenea cu o serie de proiecte cu fir continuu. De data aceasta se foloseşte un fir suficient de gros pentru un ac de croşetat de grosimea şapte.
Croşetatul pune accent pe o singură mână în loc de două. Echilibrul este diferit, deşi ambele mâini sunt ocupate. Este nevoie de o concentrare nouă, mai intensă. Aceasta este o altă activitate ritmică, repetitivă cu mâinile, care întăreşte voinţa şi aduce limpezime în gândire.
La început se poate realiza cu copiii un lănţişor lung, cu degetele, o sarcină cunoscută, ce este uşor de realizat.
Apoi se poate lucra cu croşeta, învăţând cum să o ţină şi să mânuiască firul. Adesea primul proiect este un suport de vas sau un şervet de mânuit vasele fierbinţi, în orice caz un lucru frumos şi util pentru mămici.
Nu este o temă uşoară şi este nevoie de multă corectare la început, dar elevii sunt deja obişnuiţi din clasa întâi cu corectarea lucrului.
Acest gen de lucrări poate fi denumit "geometrie elementară", pentru că se pot realiza forme diferite, suporturi cu un număr diferit de colţuri, trăistuţe cu bază circulară, cilindrice, o minge şi altele. Este important ca acestea să fie realizate corect. Deşi toate aceste teme pot fi realizate în orele de matematică, este de preferat să perceapă mai întâi direct evoluţia lor. Urmărirea distanţei dintre colţuri poate fi o temă de observaţie foarte potrivită în cadrul acestei munci. Aceste experimente şi altele ajută la perceperea formei într-un mod mai interiorizat.
După ce sunt realizate aceste teme obligatorii, elevii pot alege alte lucruri, cum ar fi un suport cu motiv de spirală cu două culori, o plasă de minge sau ceva inventat de ei. De asemenea este bine să încurajăm realizarea de obiecte pentru a fi dăruite sau prezentate la expoziţii.
Lucrul cu culori şi forme este important pentru că îi pregăteşte pentru broderiile din anii viitori, care cer o sensibilitate mai subtilă faţă de culoare.
Spre sfârşitul anului se poate reveni la tricotat, pentru ca toţi copiii să înveţe să tricoteze. Se pot realiza mici animale umplute cu lână, păpuşi şi haine pentru păpuşi. Este bine de asemenea ca elevii să înceapă propria colecţie de fire şi ace, pentru a continua cu lucrul şi acasă.
Realizarea acestor lucrări permite perceperea directă a evoluţiei formelor geometrice care vor fi studiate mai târziu la matematică.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Hedwig Hauck, Handwork and Handcrafts, Research Institute for Waldorf Education, 2008
Knipping Ursula, Pedagogia Waldorf în grădiniţă, Ed. Triade, 1999.
Marti Thomas (coord.), Arbeitsgemeinschaft der Rudolf Steiner Schulen in der Schweiz und Liechtenstein, Lehrplan fur die Elementarstufe, Zurich, 2009.
Martin Michael (coord.), Predarea lucrului manual meşteşugăresc-artistic în şcoala Waldorf, Ed. Triade, 2000.
Mitchell S. David, Livingston Patricia, Will-Developed Intelligence, The Handwork and Practical Arts Curriculum in Waldorf Schools, The Association of Waldorf Schools of North America, 1999
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
*** Programa şcolară pentru Arte vizuale şi abilităţi practice, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin OMECTS 3418/19.03.2013.
***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf/Rudolf Steiner, Ed. Triade, 2005.
***, Waldorf - Eingangsstufe Hessen, Bund der Freien Waldorfschulen, Landesarbeitsgemeinschaft der Freien Waldorfschulen in Hessen, 2010.
ANEXA nr. 5: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA MODERNĂ 1
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
CAPITOLUL 1: Clasele I-II, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF, Pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
1.Locul disciplinei Comunicare în limba modernă 1 pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale în noul plan de învăţământ
Introducerea clasei pregătitoare, alături de clasele I şi a II-a, în ciclul primar, a condus la revizuirea planului-cadru şi implicit a programelor şcolare.
Disciplina Comunicare în limba modernă 1 pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale se înscrie în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Limbă şi comunicare, alături de disciplinele Comunicare în limba română şi Comunicare în limba maternă.
Disciplina Comunicare în limba modernă 1 pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale are repartizate câte 2 ore/săptămână pe parcursul claselor I-a - II-a.
În limba maternă, elevul este întâmpinat de gânduri, sentimente şi impulsuri de voinţă care sunt preluate "pur şi simplu", fără perceperea conştientă a rezonanţei limbii, a propoziţiilor, a fiecărui cuvânt în parte. În nuanţările lor cele mai fine, ele sunt totuşi auzite foarte precis şi realizate ca atare.
Spaţiu sufletesc şi spiritual, creat prin limba maternă, este lărgit şi îmbogăţit prin posibilităţile de trăire din limba străină. Acest lucru are loc concret prin diferenţele dintre fenomenele lingvistice de la toate nivelurile: formarea sunetelor, vocabular, imagini lingvistice, expresii, proverbe, forme, structuri, organizarea textului, stil. Exprimarea diferită a conţinuturilor cognitive, modalităţile diferite de concepere din limba străină, faţă de care copilul poate realiza mai repede o distanţare decât în atitudinea uzuală faţă de limba maternă, susţin emanciparea interioară.
Predarea limbii străine la copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 9 ani are drept scop o cuprindere calitativă a sunetelor, a rimelor şi ritmului, a intonaţiei, a melodiei, a formelor de frazare, ca bază pentru o formare complexă a aparatului fonator şi a legării corecte a gândirii de voinţă.
Prin imersiune în poeziile şi poveştile din spaţiul limbii respective, copiii pot resimţi un alt aspect descriptiv, un alt mod de a percepe lumea, de a se raporta la realitate. Astfel copiii îşi îmbogăţesc lumea interioară, învaţă să se transpună în sentimentele altor oameni, dezvoltându-şi capacitatea de a asculta atent, concentrat pentru a percepe o lume diferită.
Cufundaţi total în atmosfera de limbă străină, cuprinşi de expresivitatea ei, diferită de cea a limbii materne, copiii replăsmuiesc, din proprie fantezie, noi înţelesuri şi imagini, bază pentru o activitate sufletească sănătoasă ce poate duce la o atitudine plină de înţelegere faţă de o altă cultură şi civilizaţie.
În primii doi ani se lucrează exclusiv oral, deci ascultând, înţelegând, vorbind, cântând, jucând. Învăţarea se sprijină aici pe activitatea de imitare. În clasa a treia se realizează fixarea limbii, scrierea şi pătrunderea imaginii scrise, legată adesea de forme şi alcătuiri diferite de litere.
2.Structura programei
Programa cuprinde:
- notă de prezentare;
- competenţe generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul ciclului primar
- competenţe specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata
unui an şcolar;exemple de activităţi de învăţare;
- conţinuturi;
- sugestii metodologice;
- bibliografie.
(2)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba modernă 1 pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru comunicare şi rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Receptarea de mesaje orale simple
2.Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală
3.Receptarea de mesaje scrise simple
4.Redactarea de mesaje simple în situaţii de comunicare uzuală
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Receptarea de mesaje orale simple

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în cuvinte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în enunţuri scurte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte individuale sau din enunţuri rostite clar şi rar

- oferirea de reacţii la mesaje simple;

- indicarea de obiecte;

- desenarea de obiecte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte din enunţuri scurte din mesaje clar articulate, în contexte familiare de comunicare

- exerciţii de imitare a gesticii specifice unor acţiuni;

- indicarea de obiecte.

1.3. Desprinderea sensului global al unui enunţ însoţit de mişcare

- oferirea răspunsului la salut şi alte situaţii de comunicare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.3. Desprinderea sensului unor enunţuri succesive însoţite de gest/mişcare

- oferirea răspunsului la întrebări simple în situaţii de comunicare familiare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.4. Manifestarea curiozităţii pentru recunoaşterea unor detalii dintr-un enunţ scurt, rostit clar şi rar

- exerciţii de ascultare;

- exerciţii de mimare;

- identificarea de obiecte/imagini/gesturi;

- selectarea de obiecte/imagini;

1.4. Recunoaşterea de detalii dintr-un mesaj scurt, clar articulat

- exerciţii de ascultare şi mimare;

- exerciţii de răspuns la întrebări de control;

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală la un mesaj audiat

- realizarea unei comenzi;

- repetarea unei comenzi;

- realizarea opusului unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală, în grup sau individual, la un mesaj audiat care să ofere modele de limbă autentice

- exerciţii de îndeplinire a unor cerinţe exprimate verbal;

- realizarea unei comenzi;

- mimarea unei acţiuni;

- exerciţii de tip adevărat/fals.

2.Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Articularea corectă a sunetelor, silabelor, izolate şi în grupuri de cuvinte

- exerciţii de pronunţie;

- exerciţii de variere a intensităţii rostirii;

- exerciţii de variere a intonaţiei;

- exerciţii de repetiţie;

- participarea la jocuri în cerc;

- recitarea de poezii în grup, cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

2.1. Memorarea şi rostirea în cor şi/sau individual a cuvintelor, izolate sau în grupuri de cuvinte, respectând accentul şi intonaţia specifice

- exerciţii de diferenţiere sonoră;

- recitarea de poezii în grup, sau cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de mişcare;

- participarea la jocuri;

- exerciţii de imitare, repetiţie, pronunţie.

2.2. Producerea de enunţuri adecvate unor situaţii de comunicare uzuale

- exerciţii de reproducere de mesaje scurte;

- repetarea unor formule de salut;

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise.

2.2. Producerea de enunţuri scurte cu scopul de a oferi informaţii simple în contexte familiare

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise;

- exerciţii de reproducere de scurte mesaje;

- exerciţii de formulare de întrebări simple;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- exerciţii de repetare a formulelor utilizate în situaţii de comunicare.

2.3. Participarea la scurte interacţiuni în cadrul jocurilor dramatice, în care reproduce sau creează mesaje scurte

- exerciţii de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

2.3. Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală, în care reproduce şi/sau creează mesaje scurte

- exerciţii de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa I

Clasa a II-a

Organizare tematică:

- relaţii de familie

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

Organizare tematică:

- relaţii interpersonale

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

- natura/anotimpurile

- timpul liber/vacanţe/sărbători

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta şi a pune întrebări despre identitatea cuiva

- a iniţia/a încheia un schimb de replici

- a se adresa cuiva

- a cere/a da o informaţie

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a cere să se repete o întrebare

- a răspunde afirmativ/negativ la o întrebare

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a putea la prezent

imperativul afirmativ

- pronumele

personal

demonstrativ

- adjectivul

posesiv

- numeralul cardinal (1-10)

- prepoziţii

- adverbe de loc

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a avea/a putea la prezent

imperativul afirmativ şi negativ

- pronumele

personal

demonstrativ

interogativ

- adjectivul

posesiv

calificativ

- numeralul cardinal (1-20)

- prepoziţii

- adverbe de loc

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
În clasele primare elevii sunt îndrumaţi mai ales oral, mai întâi doar prin imitaţie, din ascultat şi vorbit. Jocuri, cântece, mici poezii şi povestiri mereu prezente în fluxul orelor vor transmite sunetul şi ritmul limbii moderne. Se foloseşte limba străină din prima oră şi pe parcursul întregului curs, cu mici excepţii, la explicarea unui joc, de exemplu.
Materialul de limbă se prelucrează exclusiv oral, în cadrul jocurilor ritmice în cerc, cu mişcări corporale care să imite gesturi sufleteşti umane, posturi ale animalelor, să sugereze forme de relief sau ale obiectelor despre care se recită.
Recitarea se face în cor, împreună cu profesorul, alternând momentele de ascultare atentă a unor sunete, cuvinte, a unui vers, cu momente de repetare fără profesor.
Se alternează recitarea rapidă cu cea lentă, tărăgănată, pronunţia şoptită cu cea strigată. Se exersează diferitele nuanţe sufleteşti şi emoţii prin schimbarea tonului, a mimicii, a gesturilor.
Jocul de degete ce însoţeşte recitarea alternează cu mişcări ample, dialogurile şi scurtele dramatizări recitate în cor sau pe grupe mici sunt reluate în cadrul poveştii spuse de către profesor spre finalul orei.
Recuzita este absolut necesară pentru a crea sentimentul de siguranţă, pentru a da ocazia fanteziei să lucreze pe ceva real: pânze, animale-jucării, legume şi fructe, păpuşi care devin personaje îndrăgite.
Mici discuţii în limba străină despre conţinuturi îl ajută pe fiecare dintre elevi să realizeze o folosire activă a vocabularului.
În cadrul activităţilor ludice, de exersare sau de discuţie se va ţine cont de pronunţarea clară a sunetelor specifice limbii străine şi de intonaţia enunţurilor
Înainte de introducerea scrisului, se realizează pe parcursul tuturor anilor desene ilustrative. Această parte decorativ-artistică este esenţială, pentru a crea în cadrul orelor de limbă străină un spaţiu de comunicare interpersonală, de aşezare a informaţiei şi de verificare indirectă a asimilării conţinuturilor. Modul de raportare individuală la aceste elemente de învăţare poate fi un bun mijloc de evaluare pentru profesor şi aduce un plus de autoritate în faţa elevului.
Este necesar ca profesorii nu numai să stăpânească limba predată, să o vorbească cu drag şi să citească literatura şi poezia ei, ci şi să dovedească un interes profund în legătură cu culturile în care se vorbeşte limba străină respectivă. Pe lângă aceasta, este necesară o înţelegere a exprimării lingvistice bazată pe antropologia lui Rudolf Steiner, pe natura evoluţiei copilului, precum şi o stăpânire a gesticii, mimicii şi a capacităţii de a dramatiza situaţii.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Kiersch Johannes, Limbile străine în Şcoala Waldorf, Ed. Triade, 1999.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
CAPITOLUL 2: PROGRAMA ŞCOLARĂ pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA MODERNĂ 2, Clasele I-II, ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ WALDORF aprobată prin ordinul ministrului nr. 4825/28.10.2014, Bucureşti, 2014
SECŢIUNEA 1: NOTĂ DE PREZENTARE
(1)_
1.Locul disciplinei Comunicare în limba modernă 2 în noul plan de învăţământ
Introducerea clasei pregătitoare, alături de clasele I şi a II-a, în ciclul primar, a condus la revizuirea planului-cadru şi implicit a programelor şcolare.
Disciplina Comunicare în limba modernă 2 se înscrie în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Limbă şi comunicare. Disciplina Comunicare în limba modernă 2 are repartizate câte 2 ore/săptămână pe parcursul claselor I-a - II-a.
În limba maternă, elevul este întâmpinat de gânduri, sentimente şi impulsuri de voinţă care sunt preluate "pur şi simplu", fără perceperea conştientă a rezonanţei limbii, a propoziţiilor, a fiecărui cuvânt în parte. În nuanţările lor cele mai fine, ele sunt totuşi auzite foarte precis şi realizate ca atare.
Spaţiul sufletesc şi spiritual, creat prin limba maternă, este lărgit şi îmbogăţit prin posibilităţile de trăire din limba străină. Acest lucru are loc concret prin diferenţele dintre fenomenele lingvistice de la toate nivelurile: formarea sunetelor, vocabular, imagini lingvistice, expresii, proverbe, forme, structuri, organizarea textului, stil. Exprimarea diferită a conţinuturilor cognitive, modalităţile diferite de concepere din limba străină, faţă de care copilul poate realiza mai repede o distanţare decât în atitudinea uzuală faţă de limba maternă, susţin emanciparea interioară.
Predarea limbii străine la copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 9 ani are drept scop o cuprindere calitativă a sunetelor, a rimelor şi ritmului, a intonaţiei, a melodiei, a formelor de frazare, ca bază pentru o formare complexă a aparatului fonator şi a legării corecte a gândirii de voinţă.
Prin imersiune în poeziile şi poveştile din spaţiul limbii respective, copiii pot resimţi un alt aspect descriptiv, un alt mod de a percepe lumea, de a se raporta la realitate. Astfel copiii îşi îmbogăţesc lumea interioară, învaţă să se transpună în sentimentele altor oameni, dezvoltându-şi capacitatea de a asculta atent, concentrat pentru a percepe o lume diferită.
Cufundaţi total în atmosfera de limbă străină, cuprinşi de expresivitatea ei, diferită de cea a limbii materne, copiii replăsmuiesc, din proprie fantezie, noi înţelesuri şi imagini, bază pentru o activitate sufletească sănătoasă ce poate duce la o atitudine plină de înţelegere faţă de o altă cultură şi civilizaţie.
În primii doi ani se lucrează exclusiv oral, deci ascultând, înţelegând, vorbind, cântând, jucând. Învăţarea se sprijină aici pe activitatea de imitare. În clasa a treia se realizează fixarea limbii, scrierea şi pătrunderea imaginii scrise, legată adesea de forme şi alcătuiri diferite de litere.
2.Structura programei
Programa cuprinde:
- notă de prezentare;
- competenţe generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul ciclului primar
- competenţe specifice, deduse din competenţele generale, care se formează pe durata unui an şcolar;
- exemple de activităţi de învăţare;
- conţinuturi;
- sugestii metodologice;
- bibliografie.
(2)_
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba modernă 2 jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru comunicare şi rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Sugestiile metodologice prezintă strategii didactice privind integrarea conţinuturilor în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor, adaptarea acestora la nivelul de vârstă al elevilor şi la particularităţile claselor de elevi.
SECŢIUNEA 2: COMPETENŢE GENERALE
1.Receptarea de mesaje orale simple
2.Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală
3.Receptarea de mesaje scrise simple
4.Redactarea de mesaje simple în situaţii de comunicare uzuală
SECŢIUNEA 3: COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.Receptarea de mesaje orale simple

Clasa I

Clasa a II-a

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în cuvinte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.1. Recunoaşterea sunetelor specifice limbii moderne în enunţuri scurte

- exerciţii de ascultare a diferitelor mesaje cu varierea intensităţii rostirii;

- exerciţii de identificare a unor sunete în cuvinte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte individuale sau din enunţuri rostite clar şi rar

- oferirea de reacţii la mesaje simple;

- indicarea de obiecte;

- desenarea de obiecte.

1.2. Recunoaşterea unor cuvinte din enunţuri scurte din mesaje clar articulate, în contexte familiare de comunicare

- exerciţii de imitare a gesticii specifice unor acţiuni;

- indicarea de obiecte.

1.3. Desprinderea sensului global al unui enunţ însoţit de mişcare

- oferirea răspunsului la salut şi alte situaţii de comunicare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.3. Desprinderea sensului unor enunţuri succesive însoţite de gest/mişcare

- oferirea răspunsului la întrebări simple în situaţii de comunicare familiare;

- exerciţii de corelare a mesajului cu acţiunea.

1.4. Manifestarea curiozităţii pentru recunoaşterea unor detalii dintr-un enunţ scurt, rostit clar şi rar

- exerciţii de ascultare;

- exerciţii de mimare;

- identificarea de obiecte/imagini/gesturi;

- selectarea de obiecte/imagini;

1.4. Recunoaşterea de detalii dintr-un mesaj scurt, clar articulat

- exerciţii de ascultare şi mimare;

- exerciţii de răspuns la întrebări de control.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală la un mesaj audiat

- realizarea unei comenzi;

- repetarea unei comenzi;

- realizarea opusului unei comenzi simple;

- mimarea unei acţiuni.

1.5. Reacţia verbală şi/sau nonverbală, în grup sau individual, la un mesaj audiat care să ofere modele de limbă autentice

- exerciţii de îndeplinire a unor cerinţe exprimate verbal;

- realizarea unei comenzi;

- mimarea unei acţiuni;

- exerciţii de tip adevărat/fals.

2.Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală

Clasa I

Clasa a II-a

2.1. Articularea corectă a sunetelor, silabelor, izolate şi în grupuri de cuvinte

- exerciţii de pronunţie;

- exerciţii de variere a intensităţii rostirii;

- exerciţii de variere a intonaţiei;

- exerciţii de repetiţie;

- participarea la jocuri;

- recitarea de poezii în grup, cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de gesturi;

2.1. Memorarea şi rostirea în cor şi/sau individual a cuvintelor, izolate sau în grupuri de cuvinte, respectând accentul şi intonaţia specifice

- exerciţii de diferenţiere sonoră;

- recitarea de poezii în grup, sau cu profesorul;

- intonarea de cântece însoţită de gesturi;

- participarea la jocuri;

- exerciţii de repetiţie, pronunţie.

2.2. Producerea de enunţuri adecvate unor situaţii de comunicare uzuale

- exerciţii de reproducere de mesaje scurte;

- exerciţii de repetiţie;

- repetarea unor formule de salut;

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise.

2.2. Producerea de enunţuri scurte cu scopul de a oferi informaţii simple în contexte familiare

- exerciţii de repetiţie;

- exerciţii de rostire ritmică însoţite de mişcare;

- ghicirea de obiecte mimate sau descrise;

- exerciţii de reproducere de scurte mesaje;

- exerciţii de formulare de întrebări simple;

- răspuns la întrebări simple de identificare;

- exerciţii de repetare a formulelor utilizate în situaţii de comunicare.

2.3. Participarea la scurte interacţiuni în cadrul jocurilor dramatice, în care reproduce sau creează mesaje scurte

- exerciţii de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

2.3. Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală, în care reproduce şi/sau creează mesaje scurte

- exerciţii de pronunţie;

- răspuns la întrebări în cadrul jocurilor dramatice.

SECŢIUNEA 4: CONŢINUTURI

Clasa I

Clasa a II-a

Organizare tematică:

- relaţii de familie

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

Organizare tematică:

- relaţii interpersonale

- clasa

- corpul omenesc

- culori

- legume şi fructe

- animale

- natura/anotimpurile

- timpul liber/vacanţe/sărbători

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

Acte de comunicare:

- a saluta

- a se prezenta şi a pune întrebări despre identitatea cuiva

- a iniţia/a încheia un schimb de replici

- a se adresa cuiva

- a cere/a da o informaţie

- a mulţumi

- a identifica o persoană sau un obiect

- a se scuza

- a cere să se repete o întrebare

- a răspunde afirmativ/negativ la o întrebare

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a putea la prezent

imperativul afirmativ

- pronumele

personal

demonstrativ

- adjectivul

posesiv

- numeralul cardinal (1-10)

- prepoziţii

- adverbe de loc

Elemente de construire a comunicării:

- verbul

a fi/a avea/a putea la prezent

imperativul afirmativ şi negativ

- pronumele

personal

demonstrativ

interogativ

- adjectivul

posesiv

calificativ

- numeralul cardinal (1-20)

- prepoziţii

- adverbe de loc

SECŢIUNEA 5: SUGESTII METODOLOGICE
În clasele primare elevii sunt îndrumaţi mai ales oral, mai întâi doar prin imitaţie, din ascultat şi vorbit. Jocuri, cântece, mici poezii şi povestiri mereu prezente în fluxul orelor vor transmite sunetul şi ritmul limbii moderne. Se foloseşte limba străină din prima oră şi pe parcursul întregului curs, cu mici excepţii, la explicarea unui joc, de exemplu.
Materialul de limbă se prelucrează exclusiv oral, în cadrul jocurilor ritmice în cerc, cu mişcări corporale care să imite gesturi sufleteşti umane, posturi ale animalelor, să sugereze forme de relief sau ale obiectelor despre care se recită.
Recitarea se face în cor, împreună cu profesorul, alternând momentele de ascultare atentă a unor sunete, cuvinte, a unui vers, cu momente de repetare fără profesor.
Se alternează recitarea rapidă cu cea lentă, tărăgănată, pronunţia şoptită cu cea strigată. Se exersează diferitele nuanţe sufleteşti şi emoţii prin schimbarea tonului, a mimicii, a gesturilor.
Jocul de degete ce însoţeşte recitarea alternează cu mişcări ample, dialogurile şi scurtele dramatizări recitate în cor sau pe grupe mici sunt reluate în cadrul poveştii spuse de către profesor spre finalul orei.
Recuzita este absolut necesară pentru a crea sentimentul de siguranţă, pentru a da ocazia fanteziei să lucreze pe ceva real: pânze, animale-jucării, legume şi fructe, păpuşi care devin personaje îndrăgite.
Mici discuţii în limba străină despre conţinuturi îl ajută pe fiecare dintre elevi să realizeze o folosire activă a vocabularului.
În cadrul activităţilor ludice, de exersare sau de discuţie se va ţine cont de pronunţarea clară a sunetelor specifice limbii străine şi de intonaţia enunţurilor.
Înainte de introducerea scrisului, se realizează pe parcursul tuturor anilor desene ilustrative. Această parte decorativ-artistică este esenţială, pentru a crea în cadrul orelor de limbă străină un spaţiu de comunicare interpersonală, de aşezare a informaţiei şi de verificare indirectă a asimilării conţinuturilor. Modul de raportare individuală la aceste elemente de învăţare poate fi un bun mijloc de evaluare pentru profesor şi aduce un plus de autoritate în faţa elevului.
Este necesar ca profesorii nu numai să stăpânească limba predată, să o vorbească cu drag şi să citească literatura şi poezia ei, ci şi să dovedească un interes profund în legătură cu culturile în care se vorbeşte limba străină respectivă. Pe lângă aceasta, este necesară o înţelegere a exprimării lingvistice bazată pe antropologia lui Rudolf Steiner, pe natura evoluţiei copilului, precum şi o stăpânire a gesticii, mimicii şi a capacităţii de a dramatiza situaţii.
SECŢIUNEA 6: BIBLIOGRAFIE
Kiersch Johannes, Limbile străine în Şcoala Waldorf, Ed. Triade, 1999.
Rawson Martin, Richter Tobias, The Educational Tasks and Content of the Steiner Waldorf Curriculum, Steiner Schools Fellowship Publications, 2000.
Richter Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Ed. Triade, 2001.
Steiner Rudolf, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, Ed. Triade, 2001.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 5 bis din data de 6 ianuarie 2015