DECIZIE nr. 567 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat

Augustin Zegrean

- preşedinte

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin 1 şi 4 şi a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.554/197/2010 al Judecătoriei Braşov. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr 330D/2014.
2. La apelul nominal se prezintă, personal, partea George Burghiu. Lipsesc autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în repetate rânduri asupra textelor de lege criticate din Legea nr. 85/1992, statuând, de fiecare dată, că acestea sunt în concordanţă cu Legea fundamentală. În acest sens, invocă Decizia nr. 246/2014 şi depune note scrise la dosar.
4. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 246/2014, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 23 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.554/197/2010, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect "obligaţia de a face".
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că este o societate comercială cu capital integral privat, care nu a fost înfiinţată prin reorganizarea fostelor unităţi socialiste în societăţi comerciale şi nici nu a dobândit proprietatea asupra unor construcţii edificate înainte de anul 1989 prin privatizare, fiind înfiinţată în anul 2000. Menţionează că a achiziţionat, prin cumpărare de pe piaţa liberă, un imobil - bloc de locuinţe construit înainte, de anul 1989, în scopul efectuării de comerţ şi al obţinerii de profit din activitatea de închiriere. În acest context, apreciază că prevederile art. 7 alin. 1 şi 4, precum şi cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, înainte de modificarea acestora din urmă prin Legea nr. 244/2011, sunt neconstituţionale "dacă cel obligat la a vinde un imobil, intrat sub incidenţa legii, este o societate comercială, care nu a fost privatizată şi a luat fiinţă după anul 1991 şi care a cumpărat imobilul de pe piaţa liberă". Arată că, în situaţia în care se face aplicarea prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi a celor ale art. 16 din Legea nr. 85/1992, înainte de apariţia Legea nr. 244/2011, s-ar ajunge la un preţ de vânzare derizoriu, care ar face imposibilă continuarea activităţii comerciale. În acest context, autoarea excepţiei susţine că, în situaţia în care, dimpotrivă, statul ar dori să vândă o locuinţă, aceasta s-ar realiza conform Legii locuinţei nr. 114/1996, la valoarea de construcţie a locuinţei, şi nicidecum la un preţ infim, precum în cazul Legii nr. 85/1992.
7. Judecătoria Braşov consideră că prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 şi cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 44 şi art. 45, coroborate cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, prin care s-a statuat că prevederile art. 7 din actul normativ amintit "consacră o normă de justiţie socială, chiriaşii având posibilitatea să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit, direct sau indirect, în vechiul regim statal-juridic". De asemenea, arată că, "prin vânzarea locuinţelor închiriate la un preţ de protecţie socială, societăţile comerciale privatizate care au devenit proprietare ale unor astfel de bunuri nu sunt puse în situaţia de a suporta o sarcină exorbitantă care să afecteze însăşi substanţa dreptului de proprietate privată, întrucât obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiţie socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piaţă a bunului".
8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 şi cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992 prevăd că: "Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. [...]
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 "
În ceea ce priveşte art. 16 din acelaşi act normativ, Curtea reţine că autoarea excepţiei a invocat neconstituţionalitatea acestui text de lege, în forma sa iniţială, care stabilea că: "Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr 61/1990 se completează cu preţurile de vânzare ale locuinţelor cu confort redus, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege."
Art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificat de art. I din Legea nr. 244/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011, în prezent, acest articol statuând că: "Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii."
12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi art. 45 referitor la libertatea economică. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile art. 7 şi cele ale art. 16 din Legea nr 85/1992 sunt constituţionale.
14. Astfel, referitor la prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992, prin Decizia nr. 246 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 4 iulie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, statuând totodată că acestea consacră o normă de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii în condiţiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, limitare care este conformă dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
15. De asemenea, Curtea a reţinut că obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este o obligaţie in rem, instituită în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială în al cărei patrimoniu a intrat locuinţa respectivă. În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, referitoare la soluţionarea unui recurs în interesul legii, statuând că nu pot fi reţinute ca impedimente la vânzare nici schimbarea structurii capitalului social al fostelor unităţi economice sau bugetare de stat din ale căror fonduri s-au construit locuinţele respective anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 şi nici obiectul de activitate al societăţilor comerciale astfel constituite.
16. În ceea ce priveşte prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992, autoarea excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, "dacă cel obligat la a vinde un imobil, aflat sub incidenţa legii, este o societate comercială care nu a fost privatizată, ci a luat fiinţă după anul 1991, cumpărând imobilul de pe piaţa liberă".
17. Curtea reţine că soluţia legislativă a vânzării către chiriaşi a locuinţelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităţilor economice ori bugetare de stat a făcut obiectul mai multor reglementări legale, exemplu fiind în acest sens Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, sau Legea nr. 85/1992. Curtea observă că un element esenţial şi comun al tuturor reglementărilor legale incidente era acela al persoanelor ce puteau deveni cumpărători în temeiul acestor legi, acestea fiind, de regulă, cele care le ocupau în calitate de chiriaşi. De asemenea, preţul de vânzare al locuinţelor era reglementat prin lege, fiind stabilit, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor.
18. Curtea observă că, prin Legea nr. 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul a renunţat să mai acorde beneficiul vânzării acestor locuinţe la un preţ stabilit prin lege, instituind un mod de calcul al valorii de vânzare a acestor locuinţe prin raportare la preţul pieţei, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, cu consecinţa creşterii semnificative a preţului de vânzare. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992, în forma lor iniţială, "s-ar ajunge la un preţ de vânzare derizoriu, care ar face imposibilă continuarea activităţii comerciale".
19. Faţă de critica formulată, practica Curţii Constituţionale este constantă în a statua că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca fiind neconstituţională. În acelaşi sens, Curtea a constatat faptul că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate.
20. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, "în legătură cu preţul de vânzare al locuinţelor ce fac obiect de reglementare ai Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că problema preţului de vânzare al locuinţelor nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind una de opţiune legislativă". Curtea a reţinut astfel că "legiuitorul este suveran în adoptarea unor norme cu caracter social, atunci când condiţiile economice sau sociale o impun, însă, în egală măsură, este liber să reglementeze diferit aceleaşi raporturi sociale, ţinând cont de evoluţia temporală a realităţilor sociale", astfel încât succesiunea în timp a reglementării legale incidente unei anumite situaţii juridice şi diferenţele implicite de regim juridic aplicabil destinatarilor normelor legale nu contravin Legii fundamentale.
21. Prin urmare, faptul că legiuitorul a renunţat să mai acorde beneficiul unui preţ inferior valorii de piaţă a bunului, prin schimbarea modalităţii de stabilire a preţului de vânzare al acestor locuinţe, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, a fost determinat de raţiuni sociale, în concordanţă cu realităţile economice şi sociale contemporane, caracterizate de existenţa unei economii de piaţă.
22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, apreciem că atât considerentele, cât şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.554/197/2010 al Judecătoriei Braşov şi constată că prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 şi cele ale art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 921 din data de 18 decembrie 2014