DECIZIE nr. 302 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de George Bedivan şi Aurora Lambru în Dosarul nr. 44.988/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.237D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Florin Dănilă, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi creează discriminări între persoanele beneficiare în funcţie de celeritatea soluţionării notificărilor depuse. De asemenea, plafonarea despăgubirilor prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013 aduce prejudicii persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
6. Prin Încheierea din 16 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.988/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de George Bedivan şi Aurora Lambru într-o cauză având ca obiect anularea unui act.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate creează inegalităţi între persoanele îndreptăţite, sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, deoarece până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum şi se evaluau imobilele la valoarea de piaţă, iar după această dată, valoarea imobilelor se stabileşte în funcţie de grila notarială valabilă pentru anul 2013. Persoanele îndreptăţite sunt astfel discriminate, sub aspectul cuantumului reparaţiei acordate, în funcţie de momentul soluţionării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În acelaşi timp, prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi instituie o situaţie discriminatorie între persoanele care au obţinut restituirea în natură sau măsuri reparatorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi persoanele care nu au obţinut restituirea în natură sau măsuri reparatorii cuvenite în baza legii anterioare, deşi sunt în procedura de judecată pentru obţinerea acestora şi ambele categorii de persoane au notificat simultan entităţile prevăzute de lege. Simpla împrejurare de fapt - soluţionarea cu întârziere a notificărilor de către entităţile învestite de lege-nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu se poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor cărora nu li s-au soluţionat încă notificările formulate, aflate în aceeaşi situaţie juridică cu cele cărora li s-au soluţionat.
8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, pentru considerentele expuse de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 şi Decizia nr. 182 din 26 martie 2015.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate formulat în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 395/2014, nr. 269/2014, nr. 714/2014, nr. 715/2014 şi nr. 729/2014.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele.
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, având următorul cuprins: "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte."
14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 182 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 mai 2015, Decizia nr. 561 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, Decizia nr. 805 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016.
16. Astfel, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).
17. De asemenea, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoarea Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din legea menţionată, Curtea a statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot astfel, observând expunerea de motive a legii în discuţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis, cu acel prilej, că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare (Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005). Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. De asemenea, Curtea a apreciat că este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi.
18. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai arătat că respectarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).
19. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor în materie pronunţate de Curtea Constituţională îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Bedivan şi Aurora Lambru în Dosarul nr. 44.988/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 630 din data de 17 august 2016