DECIZIE nr. 321 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Codul penal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Iulian Ivan în Dosarul nr. 329/121/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.314D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că dispoziţiile art. 272 din Codul penal privind influenţarea declaraţiilor îndeplinesc condiţiile de previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi că partea, apelând, eventual la specialişti, ar fi putut să prevadă că, dacă oferă o sumă de bani persoanei vătămate, pentru a-şi retrage declaraţiile prin care o incrimina pentru tentativă de omor, ar putea săvârşi o infracţiune.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentinţa penală nr. 310 din 24 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 329/121/2015, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Iulian Ivan într-o cauză penală ce are ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă de omor, influenţarea declaraţiilor şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute la art. 188 alin. (2), art. 272 alin. (1) şi art. 335 alin. (1) din Codul penal.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, din cauza faptului că reglementează o infracţiune folosind în cuprinsul lor noţiunea de "corupere" care nu este definită de legislaţia în vigoare. Pentru acest motiv, se susţine că textul criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la calitatea legii, dar şi dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedură penală, ce reglementează legalitatea procesului penal.
6. Tribunalul Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 272 alin. (1) din Codul penal sunt suficient de clare pentru a evita apariţia unor confuzii privind sensul acestora. Se face trimitere la definiţia noţiunii de "corupere" prevăzută în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, care arată că aceasta semnifică mituirea, în sens larg. Se susţine că, întrucât înţelesul sintagmei criticate nu este identic cu cel al noţiunii de "corupţie", folosită de legiuitor în cuprinsul titlului V cap. I al părţii speciale a Codului penal, nu poate conduce la concluzia că noţiunea de "corupere" ar avea un alt sens decât cel al mituirii, lato senso, prin oferirea, darea, promiterea unei sume de bani sau a altor avantaje, de regulă material-financiare, în scopul de a determina o persoană să adopte o conduită pe care în mod obişnuit nu ar adopta-o.
7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că sintagma "determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere" este suficient de clară, precisă şi previzibilă, noţiunea de "corupere" având sensul de mituire. Se susţine că textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
9. Avocatul Poporului precizează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textul criticat este suficient de clar, precis şi previzibil, pentru a se putea înţelege din acesta că sancţiunea penală prevăzută în cuprinsul său va fi aplicată doar în situaţia în care fapta se realizează, din punct de vedere al elementului material, printr-o acţiune de determinare a unei persoane, prin constrângere sau corupere, sau prin altă faptă cu efect vădit intimidant, de a nu sesiza organele de urmărire penală, de a nu da declaraţii, de a-şi retrage declaraţiile, de a da declaraţii mincinoase sau de a nu prezenta probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la principiul legalităţii pedepsei, respectiv la hotărârile, din 5 ianuarie 2000 şi 8 iulie 2008, pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70. Se arată că principiul prevăzut la art. 7 din Convenţie este consacrat, la nivel naţional, prin dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, conform cărora normele de drept trebuie să fie accesibile, clare şi previzibile. Se mai arată că textul criticat este expresia prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care consacră competenţa Parlamentului de a reglementa infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."
13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la cerinţele de calitate a legii.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, într-adevăr, Codul penal nu prevede, în mod expres, o definiţie a noţiunii de "corupere", dar sensul acesteia este, în mod logic, derivat din noţiunea de "corupţie" a cărei definire, sintetică sau analitico-descriptivă face obiectul diverselor acte juridice internaţionale, europene şi naţionale. Astfel, la nivel naţional, Strategia naţională anticorupţie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 27 martie 2012, Codul penal, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, fac referire expresă, în repetate rânduri, la noţiunea de "corupţie". În acest sens Codul penal reglementează, la titlul V al părţii speciale, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, iar în cadrul acestui titlu prevede, la cap. I, intitulat "Infracţiuni de corupţie", următoarele infracţiuni: luarea de mită (art. 289 din Codul penal), darea de mită (art. 290 din Codul penal), traficul de influenţă (art. 291 din Codul penal) şi cumpărarea de influenţă (art. 292 din Codul penal). Totodată, Legea nr. 78/2000 reglementează infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie.
15. Din ansamblul acestei reglementări rezultă sensul general al noţiunii de corupţie, acela de a oferi sau de a presta servicii din sfera puterii publice sau din cea a mediului privat, în schimbul unor foloase, în general, de natură materială.
16. Strâns legat de aceasta, sensul noţiunii de "corupere" este acela de a oferi avantaje, de regulă de natură materială, în schimbul unor conduite specifice. Acesta este şi sensul folosit de legiuitor în reglementarea, prin art. 272 alin. (1) din Codul penal, a infracţiunii de influenţare a declaraţiilor. Această dispoziţie legală arată, în mod expres, clar, precis şi previzibil, că o variantă a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni constă în oferirea sau darea de foloase unei persoane pentru a încerca a o determina sau pentru a o determina pe aceasta să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.
17. Prin urmare, Curtea reţine că maniera de reglementare a infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, prin dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Codul penal, nu lipseşte textul criticat de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie [a se vedea, cu privire la aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituţie în materia incriminării, şi Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, paragrafele 15-17].
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Ivan în Dosarul nr. 329/121/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 539 din data de 18 iulie 2016