DECIZIE nr. 304 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 9.404/180/2013 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.112D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 393 din 19 martie 2009 şi nr. 516 din 9 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.404/180/2013, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Lucian Burcă într-o cauză având ca obiect pretenţii.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că extinderea obligativităţii hotărârilor adunării generale ale asociaţiilor de proprietari şi asupra proprietarilor care nu sunt membri ai asociaţiei reprezintă implicit o obligaţie a acestora de a respecta statutul asociaţiei şi o "înregimentare obligatorie" a acestora în asociaţie, care încalcă dispoziţiile art. 40 din Constituţie privind dreptul de liberă asociere. De asemenea se creează discriminări între proprietarii membri ai asociaţiei şi cei care nu sunt membri ai asociaţiei, întrucât hotărârile privind obligaţiile sunt aplicabile tuturor proprietarilor, în timp ce hotărârile privind drepturile vizează exclusiv membrii asociaţiei. În acelaşi timp, susţine că, prin obligarea proprietarului unui apartament, care nu este membru al asociaţiei, de a suporta cheltuieli legate de funcţionarea asociaţiei, se încalcă dreptul de proprietate privată.
6. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere, tribunalul constată că dispoziţiile legale invocate nu contravin Constituţiei, întrucât oricare dintre proprietari, indiferent că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că asociaţiile de proprietari au fost create prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare, totodată, şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. Nici principiul egalităţii în drepturi şi nici dreptul de proprietate privată nu sunt încălcate prin dispoziţiile legale invocate, întrucât procedura adoptării hotărârilor adunării generale asigură participarea fiecărui proprietar la şedinţă, pentru a-şi exprima votul cu privire la problemele supuse dezbaterii şi adoptării în adunarea generală.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură a aduce atingere dreptului la asociere. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 168 din 28 octombrie 1999, şi arată că prevederile criticate au caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl oblige să adere la asociaţie. Nu se aduce atingere nici principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în temeiul art. 26 din Legea nr. 230/2007, cu modificările şi completările ulterioare, oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Deşi, aparent, se pot distinge două categorii de proprietari, cei care sunt membri ai asociaţiei de proprietari şi cei care nu sunt membri, în fapt, proprietarii nu se află în situaţii diferite, iar egalitatea de tratament se justifică din perspectiva faptului că toţi proprietarii locuiesc în acelaşi condominiu. Cât priveşte posibila nesocotire a dreptului de proprietate privată, consacrat de dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, apreciază că normele supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură a îngrădi exercitarea prerogativelor acestui drept. Normele constituţionale prevăd că atât limitele, cât şi conţinutul dreptului de proprietate privată "sunt stabilite de lege"; or, în aceste condiţii, rezultă, în mod evident, că limitele aduse, prin lege, dreptului de proprietate sunt în concordanţă cu exigenţele Legii fundamentale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: "Hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari."
12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 40 privind dreptul de asociere şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
13. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.647 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 24 martie 2011, Decizia nr. 318 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, şi Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015.
14. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cazul unui imobil cu mai multe locuinţe, proprietarii deţin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, şi un drept de proprietate comună pe cote-părţi, stabilă şi forţată, asupra celorlalte spaţii dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului, precum şi de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terţii furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înfiinţării asociaţiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreţinerea şi exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor. Aşa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea dreptului de proprietate privată, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
15. În acelaşi timp, Curtea a observat că, din perspectiva scopului anterior menţionat, care nu poate fi calificat decât ca legitim, caracterul obligatoriu al hotărârii asociaţiei de proprietari şi pentru proprietarii care nu sunt membri reprezintă o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor şi cel individual al fiecărui proprietar în parte. În sensul celor anterior reţinute, Curtea a observat că, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, oricare dintre proprietari poate ataca în justiţie respectiva hotărâre, dacă apreciază că aceasta este de natură să producă daune intereselor sale, şi să ceară instanţei suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea litigiului. În acest sens este Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009.
16. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. În jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat, de pildă, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociaţia de proprietari se află tocmai într-o asemenea situaţie juridică. Această categorie de asociaţii a fost creată prin lege, în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.
17. Curtea a mai arătat că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să i se impună însă vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură, care să îl forţeze să adere la asociaţie, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 40 din Constituţie.
18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
19. În final, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate prin prisma unei discriminări între proprietarii membri ai asociaţiei şi cei care nu sunt membri ai asociaţiei, Curtea reţine că cele două categorii juridice menţionate se află, în realitate, în aceeaşi situaţie, generată de starea de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului. Cu privire la semnificaţia principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 9.404/180/2013 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 513 din data de 9 iulie 2015