| | | Semnătura (şi ştampila) Notă privind caicului cantităţii de azot: - Cantitatea de azot planificată (col. 5) înseamnă cantitatea maximă de azot ce poate fi aplicată pe terenul agricol conform standardelor maxime de aplicare a îngrăşămintelor cu azot prevăzute de Codul de bune practici agricole. - Cantitatea de azot din îngrăşămintele organice aplicate (col. 8) = Cantitatea de îngrăşăminte organice aplicate (col. 7) x conţinutul specific de azot (kg N s.a./tonă); - Cantitatea de azot din îngrăşămintele minerale aplicate (col. 11) = Cantitatea de îngrăşăminte minerale aplicate (col. 10) x conţinutul specific de azot (kg N s.a./tonă); - Cantitatea totală de azot aplicată pe terenul agricol (col. 12) = Cantitatea de azot din îngrăşămintele organice aplicata (col. 8) + Cantitatea de azot din îngrăşămintele minerale aplicate (col. 11); - Cantitatea medie de azot aplicată pe unitatea de suprafaţă (kg N s.a./ha) col. 13 - Cantitatea totală de azot aplicată pe terenul agricol (col. 12)/Suprafaţa de teren agricol fertilizată cu azot (col. 3). Cantitatea de gunoi de grajd, capacitatea de stocare a acestuia, cantitatea de azot din gunoiul de grajd (presiunea nutrienţilor) şi cantitatea de azot din gunoiul de grajd aplicat pe terenul agricol la nivelul exploataţie: se calculează în funcţie de specia şi categoria de animale, sistemul de creştere, efectivele de animale existente şi tipul de gunoi, conform aplicaţiei-calculator din Planul de management şi nutrienţilor, postat pe site-ul ICPA Bucureşti. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf |
GAEC 1 - Crearea/menţinerea benzilor-tampon (fâşiilor de protecţie) în vecinătatea apelor de suprafaţă | 1. Se menţin fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă. 2. În cazul în care pe terenul agricol situat în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă nu există fâşii de protecţie, fermierul are obligaţia înfiinţării şi menţinerii acestor fâşii, în conformitate cu prevederile Codului de bune practici agricole. |
GAEC 2 - Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigaţii în agricultură | Se respectă prevederile legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură. |
GAEC 3 - Protecţia apelor subterane împotriva poluării | Este interzisă poluarea apelor subterane prin deversarea directă sau prin descărcarea pe teren şi infiltrarea în sol a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură(*). _______ (*) Substanţele periculoase utilizate în agricultură se regăsesc în conţinutul următoarelor produse/grupe de produse: biocide şi produse de protecţie a plantelor (erbicide, fungicide, insecticide, acancide, nematocide), regulatori de creştere, produse de uz veterinar (medicamente, substanţe antiparazitare), produse petroliere (combustibili, lubrifianţi, produse derivate), azotaţii şi fosfaţii din îngrăşăminte şi alte produse utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare şi decontaminare în fermă, în conformitate cu Lista de substanţe prioritare şi poluanţi specifici prevăzută în anexa nr. 1 la Programul de măsuri împotriva poluării CU substanţe chimice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare. |
Sol şi stoc de carbon | GAEC 4 - Acoperirea minimă a solului | Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei. |
GAEC 5 - Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii | 1. Lucrările solului, inclusiv semănatul, pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel. 2. Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007. |
GAEC 6 - Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicţia de a incendia miriştile arabile | 1. Floarea-soarelui nu se cultiva pe acelaşi amplasament mai mult de 2 ani consecutiv. 2. Este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente. |
Biodiversitate | SMR2 - Conservarea păsărilor sălbatice Reglementări: Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 20 din 26 ianuarie 2010): art. 3 alin. (1), art. 3 alin. (2) lit. (b), art. 4 alin. (1), (2) şi (4) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 21 alin. (4), art. 22, 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) şi anexele nr. 3 şi 4A Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 şi anexa nr. 1 | 1. Fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor de protecţie specială avifaunistică au următoarele obligaţii: a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei de protecţie specială avifaunistică în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole; b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate, pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria de protecţie specială avifaunistică, în conformitate cu legislaţia în domeniu. 2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în ariile de protecţie specială avifaunistică, cât şi în afara acestora, sunt interzise: a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată; b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură; c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate. |
| | SMR 3 - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică Reglementări: Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 206 din 22 iulie 1992): art. 6 alin. (1) şi (2) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: art. 21, 22, 28, art. 33 alin. (1) şi anexele nr. 3, 4A şi 4B | 1. Fermierii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii: a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole; b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului/evaluării strategice de mediu/evaluării adecvate, pentru proiecte sau planuri, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu. 2. Pentru protecţia speciilor de plante şi animale sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise: a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; b) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/pâlcurilor arbustive şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate; c) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. |
Peisaj, nivelul minim de întreţinere | GAEC 7 - Păstrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol, luând măsuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetaţiei nedorite şi asigurarea unui nivel minim de întreţinere a terenului agricol | 1. Se păstrează elementele de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol. 2 Fermierii trebuie să prevină instalarea vegetaţiei nedorite pe terenul agricol, inclusiv pe terenul agricol necultivat. 3. Pajiştile permanente se întreţin prin asigurarea unui nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha şi/sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an. |
Domeniul: Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor |
Siguranţa alimentară | SMR 4 - Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare Reglementări: Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 31 din 1 februarie 2002, p. 1): art. 14 şi 15, art. 17 alin. (1), art. 18, 19 şi 20 Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare: art. 4 (1) şi anexa I partea A - II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6 şi III 8 (a, b, d, e), 9 (a, c) Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale - republicată: art. 15-22 Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 111/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1, art. 5-10, art. 12 alin. (4), art. 14 alin. (2), art. 15, 22, art. 25 alin. (5), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (9), art. 37, 38 şi anexele nr. 1 şi 9 Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la Registrul de consultaţii şi tratamente: art. 1 şi art. 2-6 Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare: art. 1-6, 9 şi 10 din anexa 1 Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005: pct. 5 şi 6 din titlul "Ţinerea evidenţelor" Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 95/2007: art. 9 şi 10, anexa nr. 1 lit. A şi B Norma sanitară veterinară privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 şi 3, anexele nr. 1 şi 2 Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006 referitor la utilizarea produselor de uz fitosanitar în sectorul producţiei de furaje, precum şi normele tehnice şi de igienă pentru depozitarea, prelucrarea şi administrarea furajelor la animale | 1. Fermierii care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale au următoarele obligaţii generale: a) să pună pe piaţă numai alimente sigure; b) să pună pe piaţă numai alimente adecvate consumului uman; c) să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu privire la punerea pe piaţă a unui aliment sau la retragerea de pe piaţă a acestuia, în cazul în care există suspiciunea că alimentul respectiv este nesigur; d) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau utilizată în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este sigură; e) să utilizeze în hrana animalelor numai produse (furaje, aditivi şi ingrediente furajere) care îndeplinesc cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale; f) materialele utilizate pentru împachetare, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloace nu trebuie să inducă în eroare consumatorul; g) să păstreze evidenţa furnizorilor şi a produselor pe care le achiziţionează în scopuri alimentare sau în scopul hrănirii animalelor pentru a asigura trasabilitatea acestora; h) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că un produs alimentar pus pe piaţă poate fi dăunător pentru sănătatea consumatorilor şi să ia măsurile necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final; i) să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile solicitate în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizează sau le-a furnizat. 2 Fermierii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar trebuie să respecte următoarele cerinţe privind igiena alimentelor şi a hranei pentru animale: a) să asigure că produsele alimentare şi hrana pentru animale sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate etapele de prelucrare la care produsele primare vor fi supuse; b) să respecte prevederile legislaţiei în vigoare privind combaterea riscurilor în producţia primară şi activităţile conexe, inclusiv măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrăşăminte, medicamente de uz veterinar, produse de protecţia plantelor şi biocide sau din depozitarea, manipularea, colectarea şi prelucrarea deşeurilor, precum şi măsurile privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor care au implicaţii asupra sănătăţii umane, inclusiv programe pentru monitorizarea şi combaterea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici; c) în cazul fermierilor care cresc, colectează sau vânează animale, ori care obţin produse primare de origine animală trebuie să respecte măsurile specifice de igienă, astfel: - să menţină în bună stare orice facilităţi utilizate în legătură cu producţia primară şi cu operaţiunile asociate acesteia, incluzând facilităţi utilizate pentru depozitarea şi manipularea furajelor, să le cureţe şi, după cazi să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare; - să cureţe echipamentele, containerele, boxele, vehiculele şi vasele şi, după caz, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare; - să asigure, pe cât posibil, curăţenia animalelor care urmează să fie sacrificate şi, după caz, a animalelor de reproducţie; - să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea; - să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate şi este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate; - să evite, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea contaminării; - să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase astfel încât să prevină contaminarea; - să prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv luarea de măsuri de precauţie la introducerea unor animale noi şi raportarea suspiciunilor de focare de boli către autoritatea competentă; - să ţină cont de rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe, ce au importanţă pentru sănătatea publică, şi să utilizeze corect aditivii furajeri şi produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislaţia în vigoare; - să utilizeze corect aditivii furajeri şi produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislaţia aferentă; d) în cazul fermierilor care produc sau recoltează produse vegetale, trebuie să ia măsuri adecvate de igienă, astfel: - să menţină curate facilităţile, echipamentul, containerele, lăzile, vehiculele şi vasele şi, atunci când este necesar, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare; - să asigure, după cum este necesar, condiţii igienice de producţie, de transport şi de depozitare, precum şi curăţenia produselor vegetale; să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea; - să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate şi este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate; - să prevină, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea contaminării; - să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea; - să ţină cont de rezultatele oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică, şi să utilizeze corect produsele pentru protecţia plantelor şi biocide, în conformitate cu legislaţia în vigoare; e) să ia măsuri corespunzătoare de remediere atunci când au fost informaţi despre probleme identificate în timpul controalelor oficiale. 3 Fermierii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar au următoarele obligaţii cu privire la documentele de evidenţă: a) să întocmească şi să păstreze documentele referitoare la măsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele, într-o manieră şi pentru o perioadă corespunzătoare, proporţional cu natura şi mărimea activităţii din domeniul alimentar; b) să pună la dispoziţia autorităţii competente (direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti) şi, după caz, celorlalte autorităţi competente şi a operatorilor din sectorul alimentar, la cererea acestora, informaţiile din aceste registre. 4. Fermierii care cresc animale sau obţin produse primare de origine animală trebuie să întocmească şi să păstreze documente de evidenţă cu privire la: natura şi originea furajelor utilizate în hrana animalelor; produsele medicale de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor, datele de administrare şi perioadele de aşteptare; apariţia de boli care pot afecta siguranţa produselor de origine animală; rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe prelevate pentru stabilirea diagnosticului, importante pentru sănătatea publică şi orice rapoarte aferente verificărilor efectuate asupra animalelor sau produselor de origine animală. 5. Fermierii care produc sau recoltează produse vegetale care sunt puse pe piaţă sau care sunt proprii pentru a fi puse pe piaţă trebuie să se asigure ca acestea sunt etichetate şi identificate în mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea acestora, prin intermediul documentaţiei şi a informaţiilor relevante, în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu. |
| | SMR 5 - Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste în creşterea animalelor Reglementări: Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste şi de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE şi 88/299/CEE (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 125 din 23 mai 1996): art. 3 lit. (a), (b), (d) şi (e) şi art. 4, 5 şi 7 Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1-6 şi anexele nr. 1, 2 şi 3 | 1. Se interzice deţinerea de către crescătorii de animale a substanţelor cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste. 2. Deţinătorii animalelor de fermă (animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine şi caprine, solipede domestice, păsări şi iepuri, precum şi animalele sălbatice din aceste specii şi rumegătoarele sălbatice care au fost crescute într-o exploataţie) sau de acvacultură au obligaţia de nu administra în tratamentul animalelor de fermă, indiferent prin ce mijloace, produse medicinale veterinare ce conţin substanţe interzise, cum ar fi: substanţe tireostatice, stilbenele, derivaţii de stilbene, sărurile şi esterii acestora, respectiv 17 betaestradiol şi derivaţii esterificaţi ai acestuia, precum şi produse medicinale veterinare ce conţin substanţe care au acţiune estrogenă, androgenă sau gestagenă, altele decât 17 betaestradiol şi derivaţii esterici ai acestuia. 3. Exploataţiile comerciale cu animale de fermă au obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele norme sanitare veterinare: a) administrarea în scopuri terapeutice sau zootehnice a testosteronului, progesteronului şi a derivaţilor acestora, precum şi a substanţelor betaagoniste se efectuează numai la animale identificate şi numai de către sau sub responsabilitatea directă a unui medic veterinar care va consemna tratamentul efectuat în registrul de consultaţii şi tratamente; b) produsele medicinale veterinare care conţin testosteron, progesteron şi derivaţii acestora, precum şi substanţele betaagoniste administrate în scop terapeutic/zootehnic trebuie să fie autorizate pentru comercializare conform legislaţiei sanitare veterinare în vigoare; c) este interzis tratamentul terapeutic cu substanţele hormonale, tireostatice şi betaagoniste al animalelor de interes economic şi al animalelor de reproducţie la sfârşitul vieţii reproductive a acestora; d) să permită accesul medicului veterinar oficial pentru prelevarea de probe în vederea realizării controlului anumitor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele acestora; e) medicul veterinar înregistrează toate utilizările de hormoni terapeutici în registrul de consultaţii şi tratamente sanitare veterinare unde se consemnează şi perioada de aşteptare; f) să respecte perioadele de aşteptare specificate în datele înscrise de medicul veterinar care a efectuat tratamentul terapeutic cu substanţe hormonale, tireostatice sau betaagoniste. |
Identificarea şi înregistrarea animalelor | SMR 6 - Identificarea şi înregistrarea suinelor Reglementări: Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 213 din 8 august 2005): art. 3, 4 şi 5 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr, 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012: art. 1, 5-7, 10, 11 şi 13 Norma sanitară veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 85/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3-6, art. 7 alin. (2) şi (3), art. 8 şi anexele nr. 2-4 Norma sanitara veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. a), art. 4 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi art. 44 alin. (6) şi anexele nr. 1-13 | Fermierii care deţin animale din specia suine au următoarele obligaţii: 1. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/o organizaţie profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator al Sistemului Naţional de Identificare şi înregistrare a Animalelor (SNIIA): a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animatelor din exploataţie; b) să notifice utilizatorului SNIIA orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; c) să solicite utilizatorului SNIIA eliberarea formularului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; d) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); e) să predea utilizatorului SNIIA documentele de mişcare, cu care a achiziţionat animalele; f) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să solicite utilizatorului aplicarea acesteia; 2. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrarea animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA: a) să solicite direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie; d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, dispariţie, regăsire animal; e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii; f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie; 3. în cazul exploataţiilor comerciale: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) şi/sau trusa de tatuaj (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice animalele din exploataţie; d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); e) să înregistreze în SNIIA animalele identificate individual (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) sau pe lot (în cazul exploataţiilor comerciale industriale), precum şi intrările şi ieşirile animalelor în/din exploataţie şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); f) să completeze formularele de mişcare pentru suine vii (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) sau documentele de mişcare (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) pentru animalele deţinute, ce fac obiectul mişcării între exploataţii; g) să înregistreze în SNIIA cel târziu până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs efectivul deţinut la 1 ianuarie a anului în curs în cazul exploataţiilor comerciale industriale de suine. |
| | SMR 7 - Identificarea şi înregistrarea bovinelor Reglementări: Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilirea unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. al Consiliului: art. 4 şi 7 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1-3, 6, 61, 63, art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 9 şi 11 Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. b), art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-e), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13 | Fermierii care deţin animale din specia bovine au următoarele obligaţii: 1. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrarea animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA: a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale; d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în Registrul naţional al exploataţiilor (RNE); f) să ridice de la sediul DSVSA judeţene paşaportul bovinei şi să-l păstreze în condiţii bune; g) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia; h) să solicite utilizatorului înscrierea în paşaport a noului deţinător în cazul cumpărării animalului; i) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia; 2. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrarea animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie; d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie; h) să ridice de la sediul DSVSA judeţene paşaportul pentru bovine şi să-l păstreze în bune condiţii; i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia; j) să înscrie în paşaport noul deţinător în cazul cumpărării animalului; k) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia; 3. în cazul exploataţiilor comerciale: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii necesare identificării animalelor din exploataţie; c) să identifice animalele până la vârsta de 20 de zile şi să le înregistreze în baza de date RNE; d) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei. precum şi baza de date RNE; e) să ridice de la DSVSA judeţene, în termen de 14 zile de la înregistrarea bovinelor, paşapoartele acestora; f) să deţină asupra lor paşaportul animalelor în timpul transportului acestora; g) să înscrie în paşaportul animalelor datele ultimului deţinător; h) să completeze documentele de mişcare pentru animalele deţinute ce fac obiectul mişcării între exploataţii. |
| | SMR 8 - Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovina şi caprină Reglementări: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003 şi a directivelor 92/102/CEE şi 64/432/CEE: art. 3, 4 şi 5 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012; art. 1, 4-7, 10, 11 şi 13 Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare - art. 2 alin. (6) lit. b) şi alin. (7), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13 | Fermierii care deţin animale din speciile ovine şi caprine au următoarele Obligaţii: 1 în cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrarea animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA: a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare, în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale; d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să fie aplicată în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în RNE); 2. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrarea animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animatelor din exploataţie; c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie; d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie); g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie; 3. în cazul exploataţiilor comerciale: a) să cumpere crotaliile necesare identificării animalelor din exploataţie; b) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; c) să se asigure că toate animalele din exploataţie ce au vârsta de peste 6 luni sunt înregistrate în SNIIA; d) să completeze documentele de mişcare pentru animalele ce vor fi mişcate din exploataţia deţinută şi să înregistreze în SNIIA ieşirea animalelor din exploataţie, precum şi eventualele intrări; e) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei şi baza de date RNE. |
Bolile animalelor | SMR 9 - Prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) Reglementări: Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 147 din 31 mai 2001): art. 7, 11, 12, 13 şi 15 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare: art. 8 alin. (1), (2) şi (5), art. 10 Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicţiei totale de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare: art. 1, 3, 4, 8 şi 9 şi anexa nr. 1 | Fermierii care deţin animale rumegătoare au următoarele obligaţii: 1. să nu hrănească animalele rumegătoare cu proteine de origine animală, inclusiv cu proteine de origine animală procesate sau cu preparate furajere ce conţin astfel de proteine; 2. să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice îmbolnăvire a animalelor şi/sau despre moartea animalelor aflate în proprietate ori îngrijire sau în timpul transportului, conform normelor sanitare veterinare în vigoare; 3. să respecte interdicţia privind mişcarea animalelor în şi din exploataţie, atunci când în exploataţie există animale îmbolnăvite sau suspecte de infecţie cu encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) şi exploataţia este plasată de medicul veterinar sub control oficial veterinar, fiind supusă unor restricţii oficiale de circulaţie până la aflarea rezultatelor examinării; 4. să permită aplicarea şi să respecte măsurile stabilite de medicul veterinar în caz de suspiciune sau confirmare a EST prevăzute de legislaţia sanitară veterinară în vigoare; 5. să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice intenţie de a pune pe piaţa internă bovine, ovine ori caprine aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea completării certificatului de sănătate de către medicul veterinar; 6. să nu sacrifice bovinele în exploataţii/gospodării individuale, ci la abatoarele autorizate sanitar-veterinar, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, în care animalul poate fi sacrificat în exploataţie, sub supravegherea medicului veterinar, urmate de recoltarea de probe de laborator în vederea testării pentru EST. |
Produse de protecţie a plantelor | SMR 10 - Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor Reglementări: Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009): art. 55 primele două teze Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2, 4 şi 9 Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare: art. 15, art. 19 alin. (2) şi art. 27 Hotărârea Guvernului nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117 CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului: art. 3 alin. (1) lit. i) | Fermierii care prin activitatea lor depozitează, manipulează şi utilizează produse de protecţie a plantelor au următoarele obligaţii: 1. să utilizeze numai produse de protecţie a plantelor omologate de Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, care se regăsesc în baza de date PEST-EXPERT. Referinţe: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar, html - https://aloe.anfdf.ro/; 2. să utilizeze produsele de protecţie a plantelor doar în scopul pentru care acestea au fost omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare; 3. produsele de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T) vor fi utilizate numai de persoanele juridice care deţin autorizaţie pentru utilizarea acestor produse, emisă de unitatea fitosanitară din raza teritorială în care îşi desfăşoară activitatea; 4. să nu aplice tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonele de protecţie sanitară şi ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii; 5. să respecte condiţiile de depozitare, manipulare şi utilizare a produselor de protecţie a plantelor în exploataţiile agricole, aşa cum sunt prevăzute la cap. VI pct. 6.3-6.6 din Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006; 6. să păstreze o perioadă de cel puţin 3 ani documentele de evidenţă contabilă a produselor de protecţie a plantelor depozitate şi utilizate în exploataţie, precum şi Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor. |
Domeniul: Bunăstarea animalelor |
Bunăstarea animalelor | SMR 11 - Norme minime privind protecţia viţeilor Reglementări: Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecţia viţeilor (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 10 din 15 ianuarie 2009): art. 3 şi 4 Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005- art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 şi anexa | 1. Fermierii care deţin animale din specia bovine până la vârsta de 6 luni trebuie să aplice standardele minime pentru protecţia viţeilor, astfel: a) viţeii cu vârsta de până la 8 săptămâni trebuie ţinuţi în boxe individuale cu pereţi perforaţi care să permită viţeilor să aibă contacte vizuale şi tactile, cu excepţia celor pentru izolarea animalelor bolnave. Lăţimea oricărei boxe individuale pentru un viţel trebuie să fie cel puţin egală cu înălţimea viţelului la greabăn, măsurată în poziţie patrupedă, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puţin egală cu lungimea corpului viţelului, măsurată de la vârful nasului până la marginea caudală a tuberozităţii ischiatice, înmulţită cu 1,1; b) viţeii nu trebuie ţinuţi în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu excepţia cazului în care medicul veterinar certifică faptul că sănătatea sau comportamentul viţelului necesită ca acesta să fie izolat pentru a fi supus tratamentului; c) pentru viţeii crescuţi în grupuri, spaţiul liber alocat şi disponibil pentru fiecare viţel trebuie să fie de cel puţin 1,5 m2 pentru viţeii cu greutatea vie de până la 150 kg, de cel puţin 1,7 m2 pentru viţeii cu greutatea vie între 150 kg şi 220 kg şi de cel puţin 1,8 m2 pentru viţeii cu greutatea vie de 220 kg şi peste. Cerinţele menţionate nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 6 viţei şi viţeilor ţinuţi alături de mame în vederea alăptării. 2. Fermierii care deţin animale din specia bovine până la vârsta de 6 luni trebuie să respecte condiţiile pentru creşterea viţeilor prevăzute în anexa la Norma sanitară veterinară ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005. 3. Fermierii care deţin animale din specia bovine până la vârsta de 6 luni trebuie să aplice prevederile relevante din anexa la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005. |
| | SMR 12 - Norme minime de protecţie a porcinelor Reglementări: Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcinelor (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 47 din 18 februarie 2009, p. 5): art. 3 şi 4 Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3, art. 4 şi anexa | 1. Fermierii care deţin animale din specia porcine au următoarele obligaţii: a) să aplice standardele minime pentru protecţia porcilor destinaţi creşterii şi îngrăşării prevăzute la art. 3 din Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare; b) să aplice condiţiile generale şi dispoziţiile specifice pentru diferite categorii de porcine aşa cum sunt prevăzute în anexa la Norma sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare; c) să aplice prevederile relevante din anexa la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005. 2. Orice persoană fizică sau juridică care angajează personal pentru îngrijirea animalelor din specia porcine trebuie să asigure instructajul şi îndrumarea acestuia cu privire la respectarea normelor prevăzute la pct. 1. Persoanele implicate în îngrijirea animalelor trebuie să urmeze cursuri de instruire privind protecţia porcinelor, organizate în conformitate cu prevederile legale elaborate de autoritatea competentă. |
| | SMR 13 - Protecţia animalelor de fermă Reglementări: Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria l, nr. 221 din 8 august 1998, p. 23): art. 4 Norma sanitară veterinară privind proiecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005: art. 4 şi anexa | 1. Fermierii trebuie să aplice standardele minime pentru protecţia animalelor crescute sau ţinute în fermă, aşa cum sunt prevăzute în anexa la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, cu privire la următoarele aspecte: personalul care asigură îngrijirea; inspecţia zilnică; ţinerea evidenţelor; libertatea de mişcare; adăposturi şi cazare; animale ce nu sunt ţinute în adăposturi; echipamente mecanice sau automate; hrana pentru animale, apa şi alte substanţe; mutilarea animalelor; metodele de creştere. 2. Condiţiile de creştere şi exploatare a animalelor se stabilesc în raport cu specia, rasa, categoria de producţie, gradul de dezvoltare şi adaptare, nevoile fiziologice şi etologice ale acestora, în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă. 3. Fermierii trebuie să ţină evidenţe privind efectivele de animale, mortalităţile la animale, precum şi registrul de consultaţii şi tratamente veterinare, care se păstrează la fermă o perioadă de cel puţin 3 ani. |