Document embed

DECIZIE nr. 415 din 15 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Irina Loredana Gulie	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 235D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul legal al acesteia, domnul Bogdan Popescu, în calitate de director general al societăţii, lipsind cealaltă parte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar copii ale actelor existente la dosarele instanţelor de judecată care au judecat cauza în fond sau în cadrul căilor de atac, precum şi o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei, întrucât la dosarul cauzei nu au fost comunicate punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.

Având cuvântul asupra cererii de amânare a soluţionării cauzei, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine cererea astfel cum a fost formulată în scris.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este obligatorie exprimarea punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate de către Guvern, Avocatul Poporului sau de către preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, astfel încât solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu impun autorităţilor publice obligaţia de a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică (...)", astfel încât Curtea nu este ţinută, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, de punctele de vedere exprimate de autorităţile publice, iar lipsa acestora nu împiedică exercitarea controlului de constituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că prevederile legale criticate ar trebui modificate pentru a da posibilitatea instanţei de judecată ca, în cadrul soluţionării unei plângeri îndreptate împotriva încheierii de carte funciară, să verifice şi fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii în cartea funciară. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens arată că persoanele interesate pot solicita anularea înscrierilor în cartea funciară pe calea acţiunii în rectificare, iar nu pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, reglementată prin prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, devenit art. 31 din Legea nr. 7/1996 în urma ultimei republicări a legii. Prin urmare, în cauză nu sunt încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că accesul liber la justiţie este doar unul teoretic, de vreme ce în formularul specific pe care persoana interesată îl obţine de la oficiul teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară nu se precizează că se poate formula o cale de atac împotriva fondului dreptului a cărui înscriere se contestă. Mai mult, în opinia sa, legea ar trebui să dea posibilitatea contestării mai întâi a fondului dreptului, iar nu a formei acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepta de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul de proprietate privată, deoarece sunt interpretate de către instanţele de judecată în sensul că nu pot fi desfiinţate documentaţiile cadastrale în cadrul soluţionării plângerii prin care se solicită fie anularea încheierii de carte funciară, fie radierea notărilor efectuate în temeiul acesteia.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că Legea nr. 7/1996 reglementează, între altele, două instituţii juridice distincte: plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară, pe de o parte, şi acţiunea în rectificarea cuprinsului cărţii funciare, pe de altă parte.

Astfel, în cadrul plângerii de carte funciară, se pot face doar verificări formale referitoare la modalitatea în care registratorul de carte funciară a respectat sau nu prevederile legale în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de înscriere în cartea funciară, fără a se putea pune în discuţie chestiuni legate de fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii.

Pe de altă parte, acţiunea în rectificarea cărţii funciare, admisibilă în cazurile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, se defineşte ca un mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor subiective civile susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă persoanei al cărei drept este vătămat printr-o înscriere inexactă posibilitatea de a solicita înlăturarea inexactităţii şi corelarea înscrierii cu situaţia juridică reală a drepturilor ce formează obiectul acesteia. Astfel, neconcordanţa dintre starea tabulară şi situaţia reală se poate datora atât erorilor de identificare cadastrală sau de înscriere, cât şi unor cauze ce ţin fie de valabilitatea şi eficienţa actului ce a stat la baza înscrierii, fie de condiţiile de existenţă a dreptului înscris.

Pe cale de consecinţă se arată, în opinia instanţei de judecată exprimată în cauză, faptul că chestiunea anulării documentaţiei cadastrale poate fi pusă în discuţie în cadrul unei acţiuni în rectificare, astfel că imposibilitatea formulării unei astfel de cereri în cadrul unei plângeri de carte funciară nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului constituţional de acces la justiţie şi, implicit, nici dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează niciun motiv prin care să susţină neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci se limitează doar la indicarea textelor din Constituţie pretins a fi încălcate, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate, nefiind motivată, trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, devenit art. 31 din acelaşi act normativ, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintă tocmai o concretizare a accesului liber la justiţie, deoarece actele administrative la care se referă, şi anume încheierile de admitere ori de respingere a înscrierii sau radierii unui act ori fapt juridic, sunt supuse unei proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit unei proceduri stabilite prin lege organică.

Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu pun în discuţie dreptul de proprietate privată. Se arată că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale. Mai mult, publicitatea imobiliară contribuie la "consolidarea" drepturilor de proprietate imobiliară, întrucât aceasta face ca actul juridic să fie opozabil erga omnes.

În subsidiar, în punctul de vedere exprimat, Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt veritabile critici de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea şi interpretarea legii, fiind de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti stabilirea normelor legale incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

(3) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel.

(4) Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

(5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu."

În temeiul art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel încât art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 32 şi 33 din Legea nr. 133/2012, a devenit art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având un conţinut similar cu cel al art. 50 din forma anterioară ultimei republicări a Legii nr. 7/1996, astfel încât Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, şi alin. (7) privind obligaţia titularului dreptului de proprietate de a respecta sarcinile privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi a celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, art. 136 alin. (1) referitor la formele proprietăţii şi alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, şi art. 154 - Conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006 (devenit art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare), arătând că neconstituţionalitatea textului de lege criticat derivă în mod direct din modul în care instanţele judecătoreşti fac interpretarea şi aplicarea acestuia, în sensul că nu pot fi desfiinţate documentaţiile cadastrale în cadrul soluţionării plângerii prin care se solicită fie anularea încheierii de carte funciară, fie radierea notărilor efectuate în temeiul acesteia.

În realitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei tinde să critice conţinutul normativ al prevederii legale criticate din perspectiva faptului că aceasta nu prevede posibilitatea instanţei de judecată de a se pronunţa şi asupra fondului dreptului subiectiv a cărei înscriere s-a solicitat, fiind ţinută să analizeze, în cadrul plângerii formulate împotriva încheierilor prin care sunt soluţionate cererile de înscriere în cartea funciară, numai respectarea condiţiilor legale referitoare la valabilitatea înscrierii, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 48 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, devenit art. 29 după republicarea actului normativ, cu o nouă numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013.

Astfel, Curtea reţine că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, din lipsa reglementării posibilităţii instanţei de judecată de a analiza chestiuni legate de fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizând, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate. Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale forului legislativ.

Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizata, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

În subsidiar, Curtea reţine că legiuitorul a reglementat, deopotrivă, şi dreptul persoanelor interesate de a acţiona pentru apărarea drepturilor subiective civile prejudiciate printr-o înscriere inexactă în cartea funciară, instituind posibilitatea formulării unei acţiuni în rectificarea cuprinsului cărţii funciare, reglementată iniţial prin prevederile art. 33-37 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, dispoziţii ulterior abrogate prin dispoziţiile art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, şi care se regăsesc în prezent în prevederile art. 907-915 cuprinse în titlul VII - Cartea funciară, capitolul IV - Rectificarea înscrierilor de carte funciară din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 742 din data de 29 noiembrie 2013