Document embed

DECIZIE nr. 744 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) şi la art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 2.872/105/2008* al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 627D/2014.

2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, Livia Alice Teodorescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către autoarea excepţiei, Livia Alice Teodorescu, personal şi în calitate de mandatar al părţii Teodor Valentin Teodorescu, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale doar în măsura în care nu se aplică litigiilor aflate pe rolul instanţei. Totodată, arată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 368/2013, sunt neconstituţionale, deoarece nu mai prevăd posibilitatea acordării unor despăgubiri băneşti, ca modalitate de reparare în echivalent, ci numai compensare cu bunuri şi prin puncte. De asemenea consideră că art. 21 din Legea nr. 165/2013 este neconstituţional, întrucât dă posibilitatea organelor administrative să ceară întreruperea actului de justiţie.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate consideră că excepţia de neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei, ci vizează o etapă ulterioară.

5. Având cuvântul, la solicitare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 368/2013, au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 19 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.872/105/2008*, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) şi la art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta-intimată Livia Alice Teodorescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de Primăria Municipiului Ploieşti, prin primar, împotriva Sentinţei civile din 16 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş, prin care instanţa a admis contestaţia formulată de reclamanţi şi a modificat în parte dispoziţia emisă de primarul municipiului Ploieşti, în sensul constatării calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri băneşti pentru un imobil situat în Ploieşti şi terenul aferent, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în vigoare la data introducerii acţiunii.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece legea nouă - Legea nr. 165/2013 se aplică şi cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, potrivit acestor dispoziţii şi principii din Constituţie, legea nouă nu poate desfiinţa ori modifica reglementări juridice anterioare. În plus, legiuitorul nu poate interveni în activitatea de judecată, întrerupând cercetarea judecătorească pe care o transferă, fără drept şi cauză legală, cu eludarea legii, organului administrativ-jurisdicţional, care s-ar transforma astfel în instanţă extraordinară.

8. Totodată, susţine că, potrivit procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ar urma să verifice dosarele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti din punctul de vedere al dreptului persoanei îndreptăţite, existenţa şi compunerea dreptului de proprietate [art. 21 alin. (5)], să evalueze imobilul prin aplicarea grilei notariale [art. 21 alin. (6)], să trimită dosarul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor pentru a valida sau invalida activitatea instanţei judecătoreşti [art. 21 alin. (8)], iar, în cazul validării, Comisia să emită decizia de compensare prin puncte [art. 21 alin. (9)].

9. În final, arată că dosarelor introduse la instanţele judecătoreşti conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005, trebuie să li se aplice legea în vigoare la data sesizării instanţei, până la epuizare. Un argument în plus pentru această susţinere este Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014.

10. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 în procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, în contextul în care nu modifică raporturi juridice intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării în vigoare. Din această perspectivă nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil. În ceea ce priveşte procedura reglementată de art. 21 din Legea nr. 165/2013, instanţa judecătorească apreciază că aceasta nu contravine prevederilor constituţionale invocate, nefiind vorba despre înfiinţarea unor instanţe extraordinare.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 (în redactarea anterioară modificării acestei prevederi prin Legea nr. 368/2013), la termenele prevăzute de art. 33-34 din aceeaşi lege, este inadmisibilă", iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată.

13. Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, invocând în acest sens considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 177/2014.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile orale şi notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) şi la art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din susţinerile autorului excepţiei rezultă că sunt criticate, în realitate, şi constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, şi dispoziţiile art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013. Astfel, dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): "În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv; aflate pe rolul instanţelor, [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9): "(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

[...]

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, raportat la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014^*), nepublicată, prin care a constatat că aceste dispoziţii "sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate".

^*) Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015.

19. Din analiza actelor dosarului reiese că în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, hotărârea judecătorească prin care instanţa s-a pronunţat asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a rămas irevocabilă prin Decizia din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Ploieşti, prin primar, împotriva Sentinţei civile din 16 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mureş.

20. Întrucât autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituţional, prin decizia menţionată a Curţii Constituţionale, şi ţinând cont de faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză (19 iunie 2014), în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.

21. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014).

22. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi alin. (9), Curtea reţine că alin. (6) reglementează, ca modalitate de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei, aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 de către Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi exprimarea în puncte, iar alin. (9) reglementează atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. Având în vedere acestea, Curtea constată că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale invocate, prin raportare la criticile formulate.

23. Referitor la dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 368/2013, Curtea reţine că acestea sunt criticate de autorul excepţiei deoarece nu mai prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti, ca măsură reparatorie prin echivalent, măsură care era prevăzută de Legea nr. 247/2005, în temeiul căreia s-a introdus acţiunea la instanţă, dar care nu mai este prevăzută de Legea nr. 165/2013. Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013, dobândind un conţinut normativ diferit, în sensul că, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea prin puncte (singura măsură prevăzută iniţial, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013) şi compensarea prin bunuri. Totodată, potrivit art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, la data intrării în vigoare a acestei legi (20 mai 2013), sintagma "despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma "măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".

24. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea - pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, Curtea reţine că textul de lege criticat - art. 4 teza a doua raportat la art. 1 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013 -, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive, cum ar fi eşalonarea plăţii acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia.

25. Având în vedere acestea, Curtea constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 2.872/105/2008* al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (6) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 108 din data de 11 februarie 2015