HOTĂRÂRE nr. 42 din 29 octombrie 2012 cu privire la Cartea verde a Comisiei intitulată "Cunoaşterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică" - COM (2012) 473 final
În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
având în vedere raportul comun al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului nr. XXX/215 din 16 octombrie 2012 şi al Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/257 din 16 octombrie 2012,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1
La punctele 4-7 din Cartea verde a Comisiei, "Cunoaşterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică", punctul de vedere al Senatului este următorul:
(1)I. La punctul 4 "Disponibilitate şi interoperabilitate", subpunctul 4.3 "Competitivitate şi inovare", răspunsul la întrebarea 1 este:
1.Există motive, altele decât cele legate de caracterul personal al datelor, pentru care ar trebui să se prevadă excepţii de la politica Comisiei de a pune la dispoziţia publicului în mod gratuit datele privind mediul marin şi a le face interoperabile?
Senatul consideră că în principiu nu, cu excepţia motivelor care ţin de securitatea naţională a ţărilor riverane, de interese economice care trebuie luate în considerare din cauza confidenţialităţii unor informaţii şi de extinderea explorărilor şi exploatărilor pentru resurse naturale pe panta continentală care ridică problema delimitării zonelor economice exclusive.
(2)II. La punctul 5 "Progresele înregistrate până la ora actuală", răspunsurile la subpunctele 5.1-5.8 sunt următoarele:
1.La subpunctul 5.1 "Eforturile naţionale", răspunsul la întrebarea 2 este:
1.1.2. Care sunt mijloacele prin care statele membre se pot asigura că datele pe care le deţin sunt stocate în condiţii de siguranţă, sunt disponibile şi interoperabile?
Senatul consideră că mijloacele prin care statele membre se pot asigura că datele pe care le deţin sunt stocate în condiţii de siguranţă, sunt disponibile şi interoperabile sunt următoarele:
a)continuarea şi finalizarea punerii în aplicare a comunicării COM (2010) 584 final - "Foaia de parcurs privind crearea mediului comun de realizare a schimbului de informaţii în vederea supravegherii domeniului maritim al UE (CISE)". Astfel, prin intermediul unei platforme comune (aplicaţie) se va putea obţine accesul la datele folosite de comunităţile de utilizatori la nivel european, pe principiul "need to know & level of access";
b)implementarea standardelor de control al calităţii datelor primare şi al procedurilor de achiziţie a acestora;
c)standardizarea formatelor de date primare şi finale (adoptarea, de exemplu, a tehnologiei şi normelor SeaDataNet), precum şi a procedurilor de prelucrare a datelor.
2.La subpunctul 5.2 "Reţeaua europeană de observare şi date privind mediul marin (EMODnet), răspunsurile la întrebările 3 şi 4 sunt:
2.1.3. Sunt cele şapte grupuri tematice ale reţelei europene de observare şi date privind mediul marin cele mai adecvate? Ar fi indicată combinarea unora dintre acestea (de exemplu, geologia şi hidrografia) sau divizarea lor?
Senatul consideră că cele şapte grupuri tematice ale reţelei europene de observare şi date privind mediul marin sunt adecvate. Având în vedere complexitatea şi specificitatea grupurilor tematice geologie şi hidrografie, comasarea acestora nu este recomandabilă. Interacţiunea permanentă a hidrosferei, atmosferei şi a litosferei, în special în zona costieră, conduce la ideea de monitorizare globală, interdisciplinară. În contextul actualelor modificări climatice, sunt necesare observarea şi furnizarea de informaţii şi previziuni privind oceanele şi mările în timp real, pentru aceasta fiind necesar un buget operaţional pentru serviciul maritim GMES şi EMODnet. În concluzie, este indicată o monitorizare interdisciplinară.
2.2.4. În cadrul EMODnet, care ar trebui să fie echilibrul între furnizarea accesului la datele primare şi elaborarea de straturi de hărţi digitale derivate din datele primare privind bazinele maritime? Senatul consideră că accesul la datele primare şi elaborarea de straturi de hărţi digitale derivate din datele primare privind bazinele maritime ar trebui să fie aproximativ echilibrat, cu respectarea dreptului de proprietate intelectuală al autorilor datelor şi hărţilor respective. Există însă aspecte legate de nivelul de acces şi de plata progresivă a accesului la datele primare în funcţie de gradul de detaliu al informaţiei, care vor necesita dezbateri ulterioare.
3.La subpunctul 5.3 "Serviciul maritim al GMES", răspunsurile la întrebările 5 şi 6 sunt:
3.1.5. Este necesară crearea unei platforme comune pentru a furniza produse provenite de la GMES şi EMODnet?
Senatul consideră că da, dacă acest lucru va determina o standardizare a formatelor. Abordarea integrată a datelor ar permite cunoaşterea evoluţiei ecosistemelor acvatice. Această abordare este realizată la nivel naţional prin Programul de implementare a "Foii de parcurs privind crearea mediului comun de realizare a schimbului de informaţii în vederea supravegherii domeniului maritim al Uniunii Europene" şi va avea ca rezultat obţinerea ClSE în primul rând la nivel naţional.
3.2.6. Este oportună adaptarea produselor şi serviciilor maritime ale GMES astfel încât să poată fi folosite atât de către cei care studiază schimbările climatice şi protecţia mediului, cât şi de către cei care au nevoie de un serviciu operaţional în timp aproape real?
Senatul consideră că adaptarea produselor şi serviciilor maritime ale GMES, astfel încât să poată fi folosite atât de către cei care studiază schimbările climatice şi protecţia mediului, cât şi de către cei care au nevoie de un serviciu operaţional în timp aproape real, este oportună.
4.La subpunctul 5.4 "Cadrul pentru colectarea datelor în sectorul pescuitului", răspunsurile la întrebările 7-9 sunt:
4.1.7. Ar fi oportun ca datele compilate în temeiul cadrului de colectare a datelor pentru un scop precis, cum ar fi o evaluare a stocurilor de peşte, să fie disponibile în vederea reutilizării fără obligaţia obţinerii unei autorizaţii din partea persoanelor care au furnizat aceste date iniţial?
Senatul consideră că da, în anumite situaţii, în condiţiile respectării dreptului de proprietate intelectuală al autorilor datelor. Cunoaşterea stocurilor de peşte este necesară pentru atingerea stării ecologice bune a ecosistemelor marine până în 2020. Pe baza acestora se poate aprecia starea ecosistemului şi pot fi stabilite obiectivele de mediu. Reutilizarea datelor trebuie să se facă cu menţionarea provenienţei sursei. În cazul în care datele prezentate constituie baza unui plan de afaceri, atunci ar trebui obţinută autorizarea din partea celor care le-au elaborat, atât timp cât datele sunt mai recente de 3 ani.
4.2.8. Ar fi oportună crearea unui portal de internet similar celor pentru EMODnet pentru a furniza accesul la date deţinute de statele membre, precum şi la datele compilate privind anumite stocuri, segmente ale flotei sau zone de pescuit? În caz afirmativ, care ar trebui să fie relaţia sa cu EMODnet?
Senatul consideră că da, pentru schimbul de date. Acest portal de internet ar trebui să fie compatibil cu portalul EMODnet. Datele acestui portal trebuie însă marcate ca atare şi tratate cu multă precauţie (în mai multe ţări ale Europei şi nu numai, există numeroase date privind stocul de peşte care nu pot fi considerate afişabile). De asemenea, este posibilă şi extragerea datelor din EMODnet prin intermediul CISE.
4.3.9. Ar fi oportun ca datele de control, cum ar fi cele provenite de la sistemul de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit, să fie mai accesibile? În caz afirmativ, în ce fel ar putea fi soluţionate problemele legate de confidenţialitate?
Senatul susţine accesibilitatea limitată. Aceste date ar trebui să fie accesibile în special autorităţilor şi comunităţilor de utilizatori care au tangenţă cu activitatea desfăşurată şi care ar trebui să trateze datele pe baza unor protocoale în care să fie stipulate clauze de confidenţialitate. Referitor la soluţionarea problemelor legate de confidenţialitate, ţinem cont şi de răspunsul la întrebarea nr. 2. Aspectele legate de accesibilitatea întregii comunităţi marine la aceste date, după o perioadă de timp limitată, necesită dezbateri ulterioare.
5.La subpunctul 5.5 "Cercetarea", răspunsurile la întrebările 10 şi 11 sunt:
5.1.10. Care ar trebui să fie prioritatea sprijinului UE pentru noile tehnologii de observare marină? Cum poate fi extinsă monitorizarea oceanelor şi cum poate fi crescută rentabilitatea acesteia? În ce mod îşi poate consolida UE poziţia ştiinţifică şi industrială în acest domeniu?
Senatul consideră ca fiind necesare:
a)integrarea observatoarelor marine în reţelele ESFRI existente (EMSO şi EURO ARGO), identificarea domeniilor ştiinţifice încă neacoperite (de exemplu, biodiversitate marină, procese microbiologice, fenomene la gurile de vărsare) şi pregătirea unor proiecte ESFRI dedicate monitorizării acestor domenii. Aceste noi proiecte ESFRI ar trebui să fie compatibile cu cele deja existente;
b)construcţia reţelei paneuropene de observare a mediului marin, costier şi de mare adâncime şi investiţia de fonduri în oceanografia operaţională, la nivel naţional şi european. Aceasta presupune instalarea de senzori electronici autonomi cu transmisie în timp real sau cvasireal şi utilizarea datelor în modelare şi elaborarea prognozelor. Totodată, trebuie analizată rentabilitatea acestor reţele şi realizate investiţii constante în mentenanţă;
c)reţeaua oceanografică este absolut necesară, având în vedere numărul mare de domenii în care produsele acesteia pot fi folosite, pornind de la exploatarea resurselor şi schimbările climatice şi până la poluările accidentale, siguranţa navigaţiei şi acţiunile de căutare şi salvare.
5.2.11. Ar trebui să existe obligaţia ca proiectele de cercetare să includă o prevedere care să asigure arhivarea şi accesul la observaţiile colectate în cursul proiectului de cercetare?
Senatul consideră că da, acest lucru este de o importanţă deosebită, pentru instituţiile autorizate. Proiectele realizează un studiu aprofundat şi este esenţial ca produsele şi datele să poată fi refolosite, cu menţionarea sursei. Proiectele de cercetare realizate din fonduri publice ar trebui să aibă obligaţia arhivării şi accesului la observaţiile colectate, dar cu păstrarea dreptului de proprietate intelectuală al autorilor datelor, şi după o anumită perioadă de timp de la finalizarea proiectului (de exemplu, 3 ani).
6.La subpunctul 5.6 "Raportarea informaţiilor despre mediu", răspunsul la întrebarea 12 este:
6.1.12. Ar fi oportună înlocuirea în mod treptat a mecanismului "push", în cadrul căruia sunt prezentate rapoartele privind mediul marin, cu un mecanism "pull" prin care datele sunt puse la dispoziţia publicului prin intermediul internetului şi sunt culese de autorităţile competente, folosind tehnologia dezvoltată prin EMODnet?
Senatul consideră că da, cu condiţia ca această înlocuire să nu conducă în timp la blocarea iniţiativei de dezvoltare de noi tehnici de măsurare şi analiză şi la absenţa concurenţei şi, deci, la scăderea calităţii informaţiilor. De asemenea, datele puse la dispoziţia publicului ar trebui diseminate potrivit celor menţionate la răspunsurile 2 şi 9.
7.La subpunctul 5.7 "Adaptarea la schimbările climatice", răspunsul la întrebarea 13 este:
7.1.13. Care informaţii privind comportamentul mărilor şi al zonelor de coastă sunt cele mai utile pentru adaptarea întreprinderilor şi a autorităţilor publice la schimbările climatice?
Senatul consideră că cele mai utile informaţii pentru adaptarea întreprinderilor şi a autorităţilor publice la schimbările climatice sunt cele legate de variaţia seculară a nivelului mediu al mării, regimul curenţilor, vântului şi valurilor şi variaţiile sezoniere ale acestora, parametrii furtunilor extreme şi posibilele modificări ale acestora, prognoza proceselor de eroziune costieră nu doar la scală multianuală, ci şi pe termen scurt, transportul sedimentelor în zona costieră, sensul şi amplitudinea mişcărilor crustale, avertizarea timpurie a autorităţilor în cazul hazardelor naturale marine de la furtuni extreme, inundaţii, alunecări de teren şi erupţii vulcanice la degajări masive de gazhidraţi, cutremure şi tsunami. Pentru realizarea acestora este necesar instalarea sau, după caz, extinderea reţelelor de staţii de supraveghere complexă în timp aproape real a mediului marin din punct de vedere meteorologic, hidrologic, chimic şi biologic, fizic, sedimentologic, seismic etc. De asemenea, în zona de coastă este necesară instalarea sau, după caz, extinderea unor reţele interdisciplinare complexe de staţii automate performante pentru monitorizarea integrată.
8.La subpunctul 5.8 "Iniţiative internaţionale", răspunsul la întrebarea 14 este:
8.1.14. Sunt necesare măsuri suplimentare, în plus faţă de iniţiativele existente (de exemplu, EMODnet şi GMES), pentru a permite Europei să susţină iniţiativele internaţionale referitoare la datele privind oceanele, cum ar fi GOOS şi GEOSS?
Senatul consideră că sunt necesare măsuri suplimentare:
a)extinderea proiectelor ESFRI deja existente pentru domeniul marin (EMSO şi EURO ARGO);
b)elaborarea unor noi proiecte ESFRI care să dezvolte noi infrastructuri de cercetare în domeniul marin, în subdomeniile încă neacoperite complet.
(3)III. La punctul 6 "Guvernanţă", răspunsurile la subpunctele 6.1, 6.2 şi 6.4 sunt următoarele:
1.La subpunctul 6.1 "Echilibrul între eforturile depuse de UE şi cele depuse de statele membre", răspunsul la întrebarea 15 este:
1.1.15. Care sunt criteriile care ar trebui utilizate pentru a determina sprijinul financiar al UE în favoarea programelor de observare, altele decât cele pe care aceasta le sprijină deja? Puteţi oferi exemple? Iniţiativa de programare în comun pentru mările şi oceanele europene ar putea avea şi ea un rol?
Senatul consideră că pentru crearea de noi programe de observare ar trebui luate în considerare noutatea şi relevanţa ştiinţifică pentru domeniul marin, impactul social, gradul de acoperire a informaţiilor culese prin alte programe de observare, precum şi gradul de integrare europeană a programelor. Datorită caracteristicilor specifice ale fiecărui bazin marin european, UE ar trebui să acorde sprijin financiar şi unor noi programe de observare a caracteristicilor specifice acestor bazine, dar cu acces transeuropean la informaţii. Iniţiativa JPI OCEANS care încearcă să structureze şi să pună în comun eforturile agenţiilor de finanţare a cercetării din statele membre pentru studierea eficientă, prin concentrarea resurselor, are un rol major în crearea şi identificarea de noi programe de cercetare şi de observare a fenomenelor şi proceselor marine, în domenii noi. Sprijinul financiar al UE ar trebui să fie prioritar dirijat spre asemenea rezultate de succes ale JPI OCEANS, dar şi spre noi programe dezvoltate de către agenţiile de finanţare ale statelor membre în proiecte comune de tip ERA-NET.
2.La subpunctul 6.2 "Sprijinul UE în favoarea compilării şi prelucrării datelor privind mediul marin", răspunsurile la întrebările 16 şi 17 sunt:
2.1.16. În ce mod ar putea evolua guvernanţa GMES şi a EMODnet pentru a răspunde mai bine nevoii de sustenabilitate pe termen lung?
Senatul consideră că stabilirea unor parteneriate EMODnet cu statut juridic şi cu componenţa stabilită şi nemodificabilă ulterior ar putea fi văzută ca o metodă de simplificare a procedurilor, dar ar avea un rol negativ în menţinerea calităţii informaţiilor existente. În cercetarea marină, ca în oricare alt domeniu al cercetării, existenţa unei concurenţe pe piaţă este un factor care menţine şi creşte calitatea în toate domeniile care privesc culegerea de date. De aceea, Senatul propune menţinerea sistemului actual, de competiţii la intervale regulate de timp şi cu consorţii variabile, astfel încât piaţa din acest domeniu să îi sorteze permanent pe cei mai viabili.
2.2.17. Care ar putea fi rolul Centrului Comun de Cercetare şi al Agenţiei Europene de Mediu?
Senatul consideră că acestea ar putea juca un rol important în coordonarea activităţilor specifice cercetării marine şi monitorizării de mediu, precum şi în elaborarea de obiective specifice comune atât pentru înţelegerea mării, cât şi pentru păstrarea sănătăţii mediului marin, corelând cercetarea cu protecţia mediului.
3.La subpunctul 6.4 "Alegerea priorităţilor", răspunsurile la întrebările 18 şi 19 sunt:
3.1.18. Este necesar un proces regulat pentru evaluarea eficacităţii strategiei de observare şi eşantionare pentru fiecare bazin maritim?
Senatul consideră că este necesar un proces regulat. Evaluarea trebuie făcută anual, atât pentru starea mediului, cât şi pentru populaţiile piscicole şi de mamifere marine. Progresul ştiinţific şi tehnologic foarte rapid face necesară reevaluarea parametrilor monitorizaţi şi a tehnicilor de lucru. Apariţia unor domenii noi de interes în studierea mediului marin cere, de asemenea, reevaluarea eficacităţii strategiei de observare şi eşantionare. Evaluarea periodică este, în toate domeniile, un motor de menţinere a calităţii şi de rezolvare a problemelor potenţiale. Fenomenele subtile cu efecte vizibile după observaţii îndelungate sunt produse de cauze care necesită studii aprofundate. Este, de exemplu, cazul structurii geologice adânci. Interesul companiilor private sau de stat pentru studiul acestei structuri se limitează de obicei la treapta de adâncime corespunzătoare ferestrei de generare şi acumulare a hidrocarburilor. Capacitatea mediului academic şi a guvernelor de finanţare a unor astfel de studii este foarte limitată, în pofida interesului ştiinţific unanim recunoscut. De exemplu, în cazul bazinului Mării Negre, ultimul studiu internaţional major privind structura geologică adâncă datează de la sfârşitul anilor '80, iar necesitatea reluării sale la scara întregului bazin, cu participarea tuturor riveranilor şi cu utilizarea unor metodologii de cercetare mult mai evoluate, este evidentă.
3.2.19. Ce tip de mecanism ar putea fi avut în vedere pentru a gestiona evaluările şi analizele necesare pentru a informa Comisia, statele membre şi Parlamentul cu privire la priorităţile pentru sprijinul UE?
Senatul consideră că ar trebui iniţiat un studiu care să includă statele membre, convenţiile regionale şi ţările terţe. Studiul ar putea avea la bază informaţiile extrase de Comisie prin intermediul CISE şi obiectivele stabilite prin strategiile UE pentru bazinele maritime.
Senatul susţine lansarea unei strategii pentru regiunea Mării Negre şi, în acest sens, îşi manifestă întreaga disponibilitate pentru dialog şi cooperare cu toţi factorii de decizie implicaţi.
(4)IV. La punctul 7 "Participarea sectorului privat", răspunsurile la întrebările 20 şi 21 sunt:
1.20. În ce circumstanţe ar trebui puse la dispoziţia publicului datele furnizate de societăţile private în scopul acordării unei licenţe?
Senatul consideră că numărul mare şi complexitatea domeniilor în care pot fi solicitate licenţe fac ca un răspuns general la o întrebare generală să poată genera efecte secundare nedorite. De aceea, Senatul propune analiza sectorială a fiecărui domeniu în parte, identificarea punctelor critice şi găsirea unor răspunsuri acceptabile atât pentru punerea la dispoziţie a unui volum relevant de date, cât şi pentru protecţia interesului operatorului privat faţă de concurenţă. Trebuie însă stabilită, pentru fiecare domeniu în parte, o limită de timp după care majoritatea datelor ar putea fi accesibile publicului.
2.21. Ar fi oportun ca actorii sectorului privat offshore care deţin o licenţă să fie obligaţi să contribuie la o monitorizare mai vastă a mării, în cazul în care acest lucru ar fi posibil?
Senatul consideră că da, actorii sectorului privat putând contribui la evaluarea stării ecologice a ecosistemelor marine, precum şi la stabilirea obiectivelor de mediu pentru atingerea stării ecologice bune până în 2020, cu respectarea Strategiei pentru mediul marin.
Art. 2
Opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite instituţiilor europene şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 octombrie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DAN RADU RUŞANU

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 733 din data de 30 octombrie 2012