ORDIN nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate
În temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. (1) din Legea nr.
95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr.
652/2009
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul justiţiei
emite următorul ordin:
Art. 1
Se aprobă Regulamentul privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-
Ministrul justiţiei,
Robert-Marius Cazanciuc
ANEXĂ:
REGULAMENT privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate
CAPITOLUL I:
Cererea de arbitrare. întâmpinarea. Cererea reconvenţională. Comunicarea actelor. Măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii
Art. 1
(1)
Cererea de arbitrare, prin care reclamantul sesizează Comisia centrală de arbitraj, denumită în continuare Comisia, trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a)
numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice şi cabinetele medicale fără personalitate juridică, denumirea şi sediul acestora. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice ori în registrul unic al cabinetelor medicale şi contul bancar ale reclamantului şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant, precum şi, dacă este cazul, adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de reclamant, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea;
b)
numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele şi prenumele acestuia şi sediul profesional. Când este cazul, se va alătura cererii dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută de lege;
c)
menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;
d)
obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei valori;
e)
motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;
f)
semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia.
(2)
Reclamantul va alătura cererii de arbitrare copii de pe înscrisurile de care înţelege a se folosi în proces. Copiile vor fi certificate de reclamant pentru conformitate cu originalul.
Art. 2
Reclamantul va comunica Comisiei copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate.
Art. 3
În cazul în care Comisia constată că cererea de arbitrare nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 1, asistentul arbitrai va comunica reclamantului în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 5 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă modificările sau completările dispuse.
Art. 4
În termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii de arbitrare potrivit art. 2 sau, după caz, potrivit art. 3, Comisia dispune comunicarea de către asistentul arbitrai a unui exemplar al cererii de arbitrare şi, dacă este cazul, al înscrisurilor anexate către pârât.
Art. 5
(1)
În termen de cel mult 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând excepţiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute la art. 1 alin. (1) pentru cererea de arbitrare. Pârâtul va comunica reclamantului copie de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile anexate.
(2)
Pârâtul va comunica Comisiei un exemplar al întâmpinării şi al înscrisurilor anexate, ataşând dovada de comunicare către reclamant.
(3)
Excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.
Art. 6
(1)
Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, Comisia verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.
(2)
După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, Comisia fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor. între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile, iar, în cauzele urgente, de cel puţin 5 zile.
Art. 7
(1)
Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.
(2)
Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală.
(3)
Cererea reconvenţională se soluţionează odată cu cererea principală. Dacă numai cererea principală este în stare de a fi soluţionată, Comisia poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a litigiului.
Art. 8
(1)
Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, a hotărârilor arbitrale şi a încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire. înştiinţarea părţilor cu privire la alte măsuri luate de Comisie poate fi făcută şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
(2)
Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub semnătură, cu precizarea datei înmânării.
(3)
Dovezile de comunicare se depun la dosar.
Art. 9
Dacă în cursul arbitrajului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze Comisia, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă, prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează Comisia despre schimbarea locului citării. în cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.
Art. 10
(1)
Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt. încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţă Comisiei de către partea care ie-a cerut.
(2)
În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, precum şi constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate şi de Comisie. în caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească competentă, potrivit prevederilor alin. (1) teza I.
CAPITOLUL II:
Dezbaterea litigiului
Art. 11
Părţile pot formula cereri şi îşi pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant. Aceştia pot fi asistaţi de alţi specialişti. Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea Comisiei, la şedinţele de judecată pot asista şi alte persoane.
Art. 12
Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza probelor aflate la dosar.
Art. 13
(1)
Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, Comisia va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Aprecierea temeiniciei motivelor amânării este de competenţa exclusivă a Comisiei, hotărârea acesteia nefiind supusă niciunei căi de atac.
(2)
Chiar dacă părţile nu solicită amânarea soluţionării litigiului, Comisia poate să amâne judecarea acestuia, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară, sau acordând un termen pentru ca părţile să îşi poată formula concluziile în scris.
Art. 14
(1)
Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea Comisiei, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.
(2)
Orice cereri şi orice înscrisuri ale părţilor vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate. Dispoziţiile art. 16 se aplică în mod corespunzător.
(3)
Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond.
Art. 15
(1)
Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.
(2)
În vederea soluţionării litigiului, Comisia poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.
(3)
Administrarea probelor se efectuează în şedinţa Comisiei. Dacă una dintre părţi deţine un mijloc de probă, Comisia poate ordona înfăţişarea lui.
(4)
Audierea martorilor şi a experţilor se face fără prestare de jurământ.
(5)
Aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei lor convingeri, cu respectarea legii.
Art. 16
(1)
Comisia poate admite, în condiţiile legii, administrarea de probe, la cererea unei părţi, numai dacă asemenea probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare, prin întâmpinare sau prin cererea reconvenţională. Probele care nu au fost cerute în aceste condiţii nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile în care:
a)
necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
b)
nevoia administrării probei reiese din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;
c)
partea învederează Comisiei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;
d)
administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului;
e)
există acordul expres al tuturor părţilor.
(2)
Comisia are competenţa exclusivă de a decide asupra utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor propuse de părţi. Cu consultarea părţilor, Comisia poate fixa termene-limită pentru administrarea probelor încuviinţate. După expirarea acestor termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decât dacă Comisia apreciază că aceasta este esenţială pentru soluţionarea corectă a litigiului.
Art. 17
(1)
Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.
(2)
Orice dispoziţie a Comisiei va fi consemnată în încheierea de şedinţă şi va fi motivată.
(3)
Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni:
a)
o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;
b)
cererile şi susţinerile părţilor;
c)
motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;
d)
dispozitivul;
e)
semnăturile arbitrilor, cu respectarea art. 21, precum şi, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitrai.
(4)
Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor, precum şi de actele dosarului.
(5)
La cererea părţilor sau din oficiu, Comisia poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă printr-o altă încheiere.
(6)
Părţilor li se comunică, la cerere, o copie de pe încheierea de şedinţă şi de pe actele dosarului.
CAPITOLUL III:
Hotărârea arbitrală
Art. 18
(1)
Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea unei hotărâri arbitrale
(2)
Dacă pârâtul recunoaşte în parte pretenţiile reclamantului, Comisia, la cererea acestuia din urmă, va putea da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii. Judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute, Comisia urmând a pronunţa o nouă hotărâre arbitrală asupra acestora.
Art. 19
Comisia soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile.
Art. 20
(1)
Comisia, când consideră că toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei au fost lămurite, închide dezbaterile. După închiderea dezbaterilor, Comisia deliberează în secret asupra hotărârii pe care urmează să o pronunţe. La deliberare participă toţi arbitrii în persoană.
(2)
Pronunţarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 de zile.
Art. 21
(1)
Hotărârea se ia cu majoritate de voturi.
(2)
Arbitrul care a avut o altă părere va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Această regulă se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care există opinie concurentă.
Art. 22
Dacă în timpul deliberării Comisia consideră că sunt necesare probe sau lămuriri noi, va dispune repunerea pe rol a litigiului, în vederea unor dezbateri suplimentare, părţile fiind citate pentru noul termen de judecată.
Art. 23
După deliberare, se va întocmi o minută, care va cuprinde pe scurt conţinutul dispozitivului hotărârii şi în care se va arăta, când este cazul, opinia minoritară.
Art. 24
(1)
Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:
a)
componenţa nominală a Comisiei, numele asistentului arbitrai, locul şi data pronunţării hotărârii;
b)
numele şi prenumele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor ori, după caz, denumirea şi sediul, numele şi prenumele reprezentanţilor părţilor, precum şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
c)
menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;
d)
obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;
e)
motivele de fapt şi de drept ale hotărârii;
f)
dispozitivul;
g)
semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva dispoziţiilor art. 21 alin. (1), şi, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitrai.
(2)
Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele Comisiei.
Art. 25
(1)
În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii arbitrale ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, oricare dintre părţi poate cere Comisiei să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
(2)
Dacă prin hotărârea pronunţată Comisia a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părţi poate solicita completarea ei.
(3)
Cererea de lămurire sau de completare se formulează, potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii şi se soluţionează de Comisie, prin hotărâre separată, cu citarea părţilor.
(4)
Greşelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greşeli evidente care nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul pot fi îndreptate, prin încheiere, la cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), sau din oficiu. Părţile vor fi citate dacă Comisia apreciază că este necesar.
(5)
Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunţă de îndată şi face parte integrantă din hotărârea arbitrală.
Art. 26
(1)
Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării ei.
(2)
La cererea oricăreia dintre părţi, Comisia fi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. (1).
CAPITOLUL IV:
Dispoziţii finale
Art. 27
Prevederile prezentului regulament se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 674 din data de 4 septembrie 2015