Document embed

DECIZIE nr. 758 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Chinareta Popescu în Dosarul nr. 11.545/95/2010 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 849D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 9 decembrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 15 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.545/95/2010, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

4. Excepţia a fost ridicată de Chinareta Popescu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 114 din Constituţie, întrucât angajarea răspunderii Guvernului nu era oportună de vreme ce exista o majoritate parlamentară favorabilă Guvernului şi măsurile dispuse prin acest act normativ nu au avut caracter urgent. De asemenea consideră că dreptul Guvernului de a stabili conţinutul şi structura unui proiect de lege nu este absolut, el trebuind să se supună unor condiţii impuse ori desprinse din realitate sau de caracterul vital al legii pentru programul său de guvernare. Or, unele dispoziţii ale Legii nr. 119/2010 au fost declarate ca fiind neconstituţionale, scopul urmărit prin adoptarea acestei legi nu a fost în realitate realizat, de vreme ce unele pensii au fost majorate în urma recalculării, şi aplicarea legii a dat naştere multor situaţii discriminatorii între beneficiarii pensiilor speciale. În susţinerea celor arătate invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009.

6. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 1-4, art. 7 şi 12 din Legea nr. 119/2010 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât instituie o reglementare paralelă a calculului pensiilor speciale cu legile deja existente, fapt ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, aminteşte că dispoziţiile de lege criticate nu abrogă actele normative prin care a fost acordată pensia specială. Mai arată că cele reţinute prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitor la critica de neconstituţionalitate, raportat la art. 1 alin. (5) din Constituţie, nu îi sunt incidente, deoarece pensia de serviciu de care beneficia a fost transformată într-o pensie întemeiată pe contributivitate, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

7. În continuare arată că aceleaşi dispoziţii ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt contrare art. 15 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, deoarece au un evident caracter retroactiv, aplicându-se unei situaţii juridice născute în trecut referitoare la condiţiile de pensionare şi cuantumul pensiei, potrivit legislaţiei în vigoare la data pensionării. În acelaşi sens arată că dreptul la pensie este un drept complex, care cuprinde şi garantarea cuantumului pensiei şi consideră că cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitor la componentele contributivă şi necontributivă ale pensiilor de serviciu nu sunt corecte. Mai arată că o eventuală reaşezare a sistemului de calcul al pensiei ar trebui să fie în avantajul beneficiarilor dreptului la pensie.

8. De asemenea susţine că dispoziţiile criticate ale Legii nr. 263/2010 creează o triplă discriminare. Astfel, consideră că sunt discriminaţi titularii pensiilor speciale în raport cu titularii pensiilor din sistemul public de pensii, întrucât cei dintâi nu beneficiază de dispoziţiile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale referitoare la păstrarea în plată a cuantumului pensiei celei mai avantajoase în urma recalculării. Totodată, arată că pentru unii titulari ai pensiilor speciale, aşa cum sunt militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, recalcularea pensiei s-a făcut potrivit unor reglementări mai avantajoase în comparaţie cu cele aplicabile celorlalte categorii de titulari ai dreptului la pensie. În sfârşit, susţine că se creează o diferenţă de tratament nejustificată faţă de magistraţi, care continuă să beneficieze de pensie specială. În acest sens arată că, făcând parte din personalul Curţii de Conturi, este supus unor incompatibilităţi şi interdicţii asemănătoare magistraţilor.

9. Autorul excepţiei susţine şi că dispoziţiile art. 1-4, art. 7 şi 12 din Legea nr. 263/2010 sunt contrare art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât pensia reprezintă un "bun" potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar recalcularea, cu consecinţa reducerii acesteia, echivalează practic cu o expropriere.

10. În sfârşit, arată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 140 alin. (4) din Constituţie.

11. Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele Ana Maria Frimu contra României şi alte 4 cereri, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1982, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, alături de criticile referitoare la textele de lege amintite, autorul acesteia formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă, ce privesc ansamblul Legii nr. 119/2010. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi legea în ansamblul său. Dispoziţiile legii criticate în mod expres de autorul excepţiei au următorul conţinut:

- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";

- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz";

- Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii.";

- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."

16. Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului şi art. 140 alin. (4) referitor la membrii Curţii de Conturi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine că aceste critici se referă la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 114 din Constituţie cu prilejul adoptării Legii nr. 119/2010, susţinându-se, în esenţă, că angajarea răspunderii Guvernului nu a fost oportună şi nici nu se impunea ca legea să fie adoptat de urgenţă, iar, în practică, obiectivul propus prin acest act normativ nu a fost realizat. În acest sens, autorul excepţiei invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010.

18. Analizând această critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 114 din Constituţie nu stabilesc condiţiile în care Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege, prevăzându-se doar că aceasta poate avea loc "în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună.

19. În jurisprudenţa sa, aşa cum este Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a arătat că "Guvernul poate recurge la angajarea răspunderii sale, indiferent de faza în care se află procedura legislativă." Cu toate acestea, Curtea a precizat că "Rolul unei asemenea proceduri este de a coagula o majoritate parlamentară, dar şi de a surmonta actele obstrucţioniste ale opoziţiei în cursul dezbaterilor legislative." De asemenea, prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a statuat că la angajarea răspunderii Guvernului "trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă." Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că "angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată."

20. Totodată, întărind cele arătate anterior, Curtea, prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, a reţinut că "acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce priveşte atribuţia de legiferare."

21. În considerarea acestor raţiuni, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, ale cărei considerente au fost reiterate de următoarele decizii în materie ale Curţii, criteriile a căror respectare este impusă de art. 114 din Constituţie, respectiv: "existenţa unei urgenţe în adoptarea măsurilor conţinute în legea asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea; - necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate; - importanţa domeniului reglementat; - aplicarea imediată a legii în cauză".

22. Cât priveşte Legea nr. 119/2010, Curtea constată că aceasta a mai fost supusă analizei de constituţionalitate în raport cu art. 114 din Constituţie, dar cu privire la alte aspecte decât cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 424 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2012, Curtea a reţinut că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată prin procedura prevăzută de art. 114 din Constituţie, cu îndeplinirea cerinţelor acestui text constituţional.

În acel context, Curtea a arătat că "dispoziţiile constituţionale referitoare la angajarea răspunderii Guvernului nu disting cu privire la natura proiectului de lege, astfel că el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare, cu excluderea legii constituţionale de revizuire a Constituţiei, pentru care există o procedură specială, în cadrul căreia Guvernul nu poate avea calitatea de iniţiator", iar "adăugarea unei alte restricţii nu poate avea decât semnificaţia modificării textului constituţional amintit". Prin decizia amintită, Curtea nu s-a pronunţat cu privire la îndeplinirea cerinţelor stabilite prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

23. Examinând Legea nr. 119/2010 din perspectiva condiţiilor stabilite prin decizia mai sus menţionată, Curtea reţine că, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din data de 7 iunie 2010, Guvernul şi-a asumat răspunderea asupra a două proiecte de legi conţinând măsuri bugetare cu un puternic impact social: proiectul de Lege privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Aşa cum s-a arătat în expunerea de motive a acestui din urmă act normativ, instituirea măsurilor ce vizau transformarea pensiilor speciale în pensii întemeiate pe principiul contributivităţii a fost justificată de necesitatea respectării angajamentelor asumate de statul român faţă de organismele financiare internaţionale cu prilejul semnării acordurilor de împrumut, acorduri necesare diminuării dezechilibrelor financiare determinate de criza economică internaţională, care a marcat acel moment. În consecinţă, intervenţia promptă a autorităţilor române în acest sens se impunea de urgenţă, întrucât, în caz contrar, aşa cum se arată în expunerea de motive a legii, s-ar fi pierdut acordurile cu instituţiile financiare internaţionale, ceea ce ar fi creat "dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice, precum şi la creşterea excesivă a deficitului bugetar." Prin urmare, Guvernul a înţeles să îşi asume implementarea acestor măsuri pe calea angajării răspunderii sale în faţa Parlamentului pentru a evita tergiversarea adoptării acestora, indiferent de compoziţia politică a Parlamentului la acel moment, având în vedere puternica presiune socială exercitată şi impactul acestor măsuri asupra unor ample categorii sociale.

24. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia adoptarea Legii nr. 119/2010 nu se impunea a fi făcută potrivit art. 114 din Constituţie, întrucât legea nu s-a aplicat imediat, Curtea constată că, potrivit art. 4 alin. (1) din această lege, "Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b); b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h)". Aceste dispoziţii de lege nu dispun amânarea aplicării legii, ci stabilesc termenul în care recalcularea trebuie efectuată, ceea ce impune celeritate în aplicare.

25. Referitor la critica potrivit căreia Legea nr. 119/2010 nu şi-ar fi atins în practică obiectivele bugetare vizate şi ar fi creat discriminări în procesul de aplicare între foştii titulari ai pensiilor speciale, Curtea, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, a statuat că previzionarea inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010 nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate.

26. În mod asemănător, Curtea reţine că problemele legate de aplicarea diferită a dispoziţiilor de lege criticate nu constituie aspecte de neconstituţionalitate, ci aspecte ce ţin de interpretarea ori aplicarea legii, ce revin competenţei instanţei de judecată.

27. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 ar fi contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât instituie o reglementare paralelă a calculului pensiilor speciale cu legile deja existente, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut că "legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că «persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege». Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutului special pe care îl are; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi."

28. Deşi în prezenta cauză autorul excepţiei susţine că aceste considerente nu îi sunt aplicabile, întrucât pensia de serviciu de care se bucura a fost transformată într-o pensie întemeiată pe contributivitate, Curtea apreciază că acestea nu reprezintă un element de natură să justifice reconsiderarea celor statuate prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, deoarece în decizia amintită s-a referit la acest aspect, explicând motivele pentru care, deşi pensiile de serviciu au fost recalculate pe temeiul contributivităţii, anumite reglementări anterioare referitoare la condiţiile de acordare a acestor pensii au rămas în vigoare.

29. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 44 şi 47, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie. Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.

30. Curtea constată că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea celor reţinute prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, din motivarea excepţiei rezultând doar că autorul excepţiei este nemulţumit de considerentele acestei decizii.

31. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o triplă discriminare între titularii dreptului la pensie, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a statuat că dreptul ca, în urma recalculării, să fie păstrat în plată cuantumul pensiei cel mai avantajos "a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat". Prin urmare, a constatat că "nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori a principiului neretroactivităţii legii civile".

32. Prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, Curtea a reţinut că Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii de serviciu, componenta necontributivă fiind deopotrivă eliminată pentru toate acestea. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite. Cu toate acestea, Curtea a arătat că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări.

33. În sfârşit, referindu-se la dreptul personalului Curţii de Conturi de a beneficia în continuare de pensie de serviciu, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 671 din 25 iunie 2010, a statuat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens a arătat că o atare operaţiune vizează întreg personalul Curţii de Conturi cuprins în cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat "Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi" (art. 46-67 din lege). De asemenea a precizat că din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional. Astfel, Curtea Constituţională, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât altfel s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie. În consecinţă, Curtea, prin decizia menţionată, a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.

34. Analizând într-un alt context dispoziţiile Legii nr. 119/2010, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a magistraţilor este neconstituţională, întrucât încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Astfel, Curtea a stabilit că "statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală".

35. Astfel, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor.

36. Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. Reţinând însă că autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, a statuat că, în privinţa auditorilor publici externi considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.

37. Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010, reţinând că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. În fundamentarea acestei decizii, Curtea a pornit de la premisa că şi consilierii de conturi au incompatibilităţile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor, şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor. Aşadar, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii.

38. Cu acelaşi prilej însă Curtea a subliniat faptul că "consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi". În concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi celelalte categorii de personal ale Curţii de Conturi. Prin urmare, cu privire la acestea din urmă, îşi păstrează valabilitatea cele constatate de Curtea Constituţională în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.

39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

40. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Chinareta Popescu în Dosarul nr. 11.545/95/2010 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1-4, art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi legea în ansamblul său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 119 din data de 16 februarie 2015