ORDIN nr. M.119 din 29 noiembrie 2013 privind clasificarea, amenajarea, organizarea şi omologarea poligoanelor în Ministerul Apărării Naţionale
În baza art. 9 alin. (3) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr.
122/2011
privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României,
în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr.
346/2006
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul apărării naţionale
emite prezentul ordin.
CAPITOLUL I:
Clasificarea, amenajarea, organizarea şi omologarea poligoanelor
SECŢIUNEA 1:
Clasificarea poligoanelor
Art. 1
Ministerul Apărării Naţionale, denumit în continuare M.Ap.N., asigură condiţiile necesare pentru instruirea personalului în împrejurări apropiate de cele ale câmpului de luptă, inclusiv prin folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, în poligoane special destinate, amenajate, omologate şi autorizate.
Art. 2
(1)
Din punctul de vedere al elementului geografic, poligoanele, zonele, raioanele se clasifică în:
a)
terestre;
b)
maritime;
c)
fluviale.
(2)
Poligonul terestru reprezintă o suprafaţă de teren cu dimensiuni clar delimitate, aflată în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.Ap.N. sau în administrarea ori în proprietatea instituţiilor publice, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori a persoanelor fizice sau juridice, cu acordul acestora, pe care pot fi dispuse, după caz, construcţii, echipamente, instalaţii şi/sau amenajări specifice şi care permite utilizarea în siguranţă a armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor.
(3)
Poligonul, zona, raionul maritim reprezintă o suprafaţă din luciul de apă al mării cu dimensiuni prestabilite prin puncte de coordonate, dispusă în apele teritoriale şi/sau zona economică exclusivă, care permite utilizarea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război specifică marinei militare, în condiţii de siguranţă.
(4)
Poligonul, zona, raionul fluvial reprezintă o suprafaţă din luciul de apă al fluviului împreună cu suprafaţa de mal adiacentă acestuia, cu dimensiuni prestabilite prin puncte de coordonate, care permite utilizarea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, în condiţii de siguranţă.
(5)
Poligonul terestru în care se execută trageri sol-aer, sol-navă, sol-sol, aer-aer şi aer-sol include temporar şi spaţiul aerian şi maritim restricţionat care permite executarea tragerilor în condiţii de siguranţă.
(6)
Poligoanele, zonele, raioanele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) cuprind şi spaţiul aerian aferent, cu plafoane clar stabilite, şi, în funcţie de situaţie, spaţiul subacvatic format din coloana de apă delimitată de proiecţia coordonatelor poligonului pe fundul mării/fluviului.
Art. 3
(1)
Din punctul de vedere al continuităţii în folosire şi al utilării, poligoanele se clasifică în:
a)
permanente;
b)
temporare.
(2)
Poligonul permanent este dispus pe suprafeţe de teren aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.Ap.N., având în compunere, de regulă, construcţii, echipamente, instalaţii şi amenajări specifice pentru pregătirea şi desfăşurarea tragerilor, depozitarea, folosirea, testarea, experimentarea, omologarea şi recepţia dispozitivelor militare şi muniţiilor, parcarea tehnicii militare, precum şi pentru cazarea şi hrănirea personalului unităţilor/subunităţilor/formaţiunilor.
(3)
Poligonul temporar se amenajează şi se foloseşte pe o perioadă de timp limitată pentru activităţile prevăzute la alin. (2) pe suprafeţe de teren aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.Ap.N. sau pe suprafeţe de teren aflate în administrarea ori în proprietatea instituţiilor publice, autorităţilor administraţiei publice locale sau a persoanelor fizice ori juridice, cu acordul acestora.
(4)
Poligoanele, zonele, raioanele maritime sau fluviale au caracter temporar şi sunt constituite pentru pregătirea şi executarea tragerilor şi misiunilor de foc, testare, experimentare, omologare sau recepţie a dispozitivelor militare şi muniţiilor specifice marinei militare, cu înştiinţarea prealabilă a autorităţilor competente, instituţiilor şi operatorilor economici interesaţi şi cu luarea măsurilor corespunzătoare executării în siguranţă a manevrelor navelor. În acest scop, Direcţia Hidrografică Maritimă emite avize şi publicaţii speciale pentru navigatori şi se aplică măsuri de supraveghere radio, radioelectronice, electronooptice şi vizuale la bordul navelor militare atunci când acestea se află în poligon.
Art. 4
(1)
Din punctul de vedere al amplasării, poligoanele sunt:
a)
de suprafaţă;
b)
subterane.
(2)
Poligonul de suprafaţă este destinat executării tragerilor la suprafaţa solului, apei şi/sau în aer.
(3)
Poligonul subteran este destinat executării tragerilor în amenajări speciale situate sub nivelul solului.
Art. 5
(1)
Din punct de vedere constructiv şi al siguranţei în utilizare, poligoanele pot fi:
a)
deschise;
b)
semideschise;
c)
închise.
(2)
Poligoanele închise sunt complet acoperite şi nu permit ieşirea proiectilelor sau apariţia ricoşeurilor în afara incintei acestora.
Art. 6
(1)
Din punctul de vedere al destinaţiei, poligoanele se clasifică în:
a)
poligon de tragere cu armament de calibru mic, mijlociu sau mare;
b)
poligon de tragere redus;
c)
poligon cu destinaţie specială;
d)
poligon complex.
(2)
Poligonul de tragere cu armament de calibru mic, mijlociu sau mare este, de regulă, dotat cu echipamente şi dispozitive care asigură marcarea, ridicarea, coborârea sau deplasarea ţintelor prin comandă automată şi evaluarea tragerilor. Acesta poate fi:
a)
poligon automatizat pentru antrenament şi executarea tragerilor, la distanţe reale sau reduse - de cameră;
b)
poligon automatizat cu echipamente dislocabile pentru antrenament şi trageri. Acesta se dispune în terenuri neamenajate, care asigură spaţiile necesare pentru instalare şi siguranţă;
c)
poligon neautomatizat pentru antrenament şi trageri.
(3)
Poligonul de tragere redus este dispus în teren sau în spaţii închise, pe o suprafaţă bine delimitată, cu reguli şi măsuri de siguranţă specifice stabilite, pe care pot fi dispuse machete, ţinte sau detalii de planimetrie reduse la scară, destinat antrenării personalului şi structurilor în condiţii apropiate şedinţelor de tragere de instrucţie/luptă.
(4)
Poligonul cu destinaţie specială este utilizat pentru:
a)
testarea, experimentarea, omologarea şi recepţionarea armamentului/dispozitivelor militare/muniţiei;
b)
urmărirea evoluţiei stării tehnice a armamentului, a dispozitivelor militare şi a muniţiei existente;
c)
derularea unor activităţi specifice cum ar fi: activităţi de cercetare ştiinţifică şi laborator, casare muniţii prin delaborare sau distrugere, pregătire pe linie de armă/specialitate, lucrări de distrugeri şi EOD - Explosive Ordnance Disposal/neutralizarea şi distrugerea muniţiilor sau dispozitivelor explozive;
d)
trageri/lansări de rachete de luptă sau de instrucţie.
(5)
Poligonul complex este poligonul în care se execută, de regulă, toate tipurile de activităţi, atât cele prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), precum şi:
a)
trageri/lansări de rachete de instrucţie, de evaluare sau de luptă, exerciţii cu trageri reale sau prin simulare cu unităţi/subunităţi aparţinând M.Ap.N., altor structuri din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau ale armatelor străine, independent sau în cooperare cu acestea;
b)
trageri demonstrative, prezentări de tehnică, armament, muniţii şi tehnologie militară, de către operatori economici agreaţi de M.Ap.N.
SECŢIUNEA 2:
Amenajarea şi organizarea poligoanelor
Art. 7
Suprafaţa pe care este dispus şi amenajat poligonul se împarte şi se delimitează, de regulă, astfel:
a)
poligonul propriu-zis;
b)
zona de siguranţă;
c)
sectorul administrativ al poligonului;
d)
alte sectoare stabilite în funcţie de mărimea sau destinaţia poligonului.
Art. 8
În poligoanele cu destinaţie specială, în teritoriul poligonului propriu-zis, se stabilesc zone în care se desfăşoară operaţiuni de:
a)
experimentare, omologare şi recepţie a armamentului/dispozitivelor militare sau muniţiei nou-introduse în înzestrare, reparate, modernizate ori transformate;
b)
testare a muniţiei existente pentru stabilirea stării tehnice;
c)
casare şi distrugere a armamentului/dispozitivelor militare sau muniţiei;
d)
testare şi verificare a echipamentelor de măsură a parametrilor balistici asociaţi sistemelor de armament.
Art. 9
(1)
Pentru evitarea accidentelor se stabilesc zone de siguranţă în proximitatea fiecărui poligon, precum şi măsuri de siguranţă opozabile terţilor, de către comisia prevăzută la art. 11 alin. (1).
(2)
Zona de siguranţă cuprinde spaţiul terestru, aerian, maritim şi fluvial complementar poligonului, lateral şi în adâncime, destinat captării rachetelor, proiectilelor, bombelor, gloanţelor şi schijelor, după caz, în scopul prevenirii accidentelor datorate ricoşeurilor, erorilor de determinare şi înregistrare a elementelor de tragere şi instabilităţii unor categorii de tehnică/muniţie pe timpul tragerilor.
(3)
Zona de siguranţă se compune din:
a)
sectoarele de siguranţă laterale situate în lungul poligonului;
b)
sectorul de siguranţă din spate situat în adâncime;
c)
spaţiul aerian complementar sectoarelor de siguranţă.
(4)
Sectoarele de siguranţă sunt stabilite pe baza următoarelor elemente de referinţă:
a)
bătaia maximă a armamentului/dispozitivelor militare cu care se execută tragerea în poligon;
b)
influenţa terenului asupra proiectilelor/gloanţelor, manifestată prin probabilitatea producerii de ricoşeuri, iar în cazul terenului accidentat, prin acţiunea de limitare a dispersiei loviturilor ricoşate;
c)
erorile maxime posibil a se produce în calculul elementelor de tragere;
d)
efectul la căderea/explozia muniţiei cu care se execută tragerea;
e)
stabilitatea armamentului pe timpul tragerii;
f)
influenţa factorilor meteorologici asupra proiectilelor/gloanţelor;
g)
amenajările realizate în poligon pentru diminuarea riscurilor.
(5)
În cazul în care sectorul de siguranţă este mai mare decât terenul aflat în proprietatea statului şi în administrarea M.Ap.N., se stabilesc zone militare restricţionate care sunt delimitate de cerinţele obiectivului militar.
(6)
Zonele militare restricţionate sunt stabilite de comisia prevăzută la art. 11 alin. (1), cu acordul instituţiilor publice, al autorităţilor administraţiei publice locale sau al persoanelor fizice ori juridice, după caz, şi sunt consemnate în documentele de omologare a poligoanelor.
(7)
Comandanţii/Şefii unităţilor militare care au în administrare poligoane comunică autorităţilor administraţiei publice locale limitele zonelor militare restricţionate, în vederea preluării interdicţiilor şi limitărilor specifice acestora în planurile urbanistice generale şi în regulamentele aferente unităţilor administrativ-teritoriale.
(8)
În vederea folosirii armelor şi dispozitivelor militare în poligoanele, zonele, raioanele maritime şi/sau fluviale şi în poligonul terestru în care se execută trageri sol-aer, aer-aer şi aer-sol, se aplică restricţii temporare de navigaţie şi/sau de zbor stabilite de către autoritatea naţională în domeniul activităţilor hidrografice maritime şi cele stabilite de către autoritatea naţională în domeniul aeronautic, potrivit competenţelor acestora, în condiţiile legii.
(9)
Pe timpul activităţii de amenajare şi exploatare a poligoanelor se respectă reglementările de protecţie a mediului în vigoare.
SECŢIUNEA 3:
Omologarea poligoanelor
Art. 10
Pentru a fi utilizat, orice poligon de tragere se omologhează şi se autorizează, în funcţie de destinaţie, amenajare, dotare şi tipurile de arme, dispozitive militare şi muniţii întrebuinţate.
Art. 11
(1)
Omologarea poligoanelor de tragere se efectuează de către o comisie special constituită în acest scop şi numită, prin ordin de zi pe unitate, de şeful/comandantul marii unităţi/unităţii militare căreia îi este subordonat/repartizat poligonul, după caz.
(2)
În compunerea comisiei de omologare prevăzute la alin. (1) se includ:
a)
reprezentanţi ai eşalonului care aprobă omologarea şi care autorizează funcţionarea poligonului, dintre care se numeşte preşedintele comisiei de omologare;
b)
ofiţeri specialişti în executarea tragerilor sau lucrărilor de distrugere pentru care a fost destinat poligonul, dintre care se numeşte secretarul comisiei de omologare;
c)
specialist în protecţia mediului;
d)
reprezentanţi ai eşaloanelor superioare celor care aprobă omologarea, unde este cazul;
e)
alţi specialişti.
Art. 12
(1)
Omologarea poligoanelor de tragere constă în:
a)
verificarea modului în care poligonul răspunde cerinţelor;
b)
verificarea existenţei actelor juridice şi a celorlalte date privind întrebuinţarea terenului respectiv ca poligon;
c)
stabilirea categoriilor de armament, tragerilor şi a complexităţii exerciţiilor tactice cu trageri de luptă ce se pot executa în poligonul respectiv;
d)
precizarea extinderii teritoriale a elementelor prevăzute la art. 7, 8 şi 9; acolo unde este posibil se anexează şi fotografiile liniilor de hotar;
e)
precizarea principalelor măsuri de siguranţă ce se impun;
f)
stabilirea obligaţiilor reciproce ce revin structurilor militare şi organelor administraţiei publice locale pe timpul desfăşurării activităţilor în poligon;
g)
alte elemente de care trebuie să se ţină seama în utilizarea şi dezvoltarea ulterioară a poligonului.
(2)
La solicitarea comisiilor de omologare, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentele de sprijin pot solicita ierarhic structurilor specializate ale M.Ap.N. să elaboreze studii tehnice din care să rezulte posibilitatea asigurării condiţiilor de executare a tragerilor în siguranţă, iar raportul întocmit după derularea acestora va fi anexat la dosarul de omologare.
Art. 13
(1)
Pentru omologare se întocmeşte un dosar compus din documentele explicative sau justificative necesare:
a)
extrasul din actul juridic de administrare/folosinţă a terenului pe care funcţionează poligonul, pe care se materializează vecinătăţile şi distanţele faţă de acestea;
b)
planul de situaţie al poligonului în care se materializează sectoarele de siguranţă şi zonele militare restricţionate cu dimensiunile specifice;
c)
calcule justificative privind măsurile de siguranţă;
d)
protocoale/contracte încheiate cu instituţiile publice, autorităţile administraţiei publice locale şi cu persoanele fizice ori juridice, pentru poligoanele temporare şi situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (5), după caz.
(2)
Autorizarea funcţionării unui poligon de tragere se realizează prin aprobarea dosarului de omologare de către comandantul eşalonului superior celui care a efectuat omologarea.
(3)
Autorizarea poligoanelor prevăzute la alin. (2) se materializează prin eliberarea unui certificat de omologare şi funcţionare, al cărui model este prezentat în anexă, emis de autoritatea care aprobă dosarul de omologare.
(4)
Poligonul complex în care se execută trageri sol-aer, aer-aer, sol-sol, aer-sol, navă-aer, navă-navă, aer-navă şi poligoanele cu destinaţie specială pentru testarea, experimentarea, omologarea şi recepţionarea armamentului, dispozitivelor militare, muniţiei, precum şi cele de cercetare ştiinţifică şi activităţi de laborator se omologhează şi se autorizează prin dispoziţii ale şefului Statului Major General.
(5)
Omologarea poligoanelor terestre, maritime şi fluviale, amenajate temporar în raioane în care urmează a se desfăşura exerciţii militare cu trageri de luptă, se execută de către o comisie special constituită în acest scop şi numită prin ordin de zi pe unitate de comandantul structurii militare care organizează poligonul, în baza criteriilor stabilite prin precizările şefilor statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandanţilor comandamentelor de sprijin.
Art. 14
(1)
Pentru informarea publică, documentele de omologare, în extras, împreună cu copia certificatului de omologare şi funcţionare se transmit, în scris, cu confirmare/aviz de primire sau pe bază de semnătură, de către comandantul structurii militare care are în evidenţă/subordine poligonul la:
a)
autoritatea administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este amplasat acesta;
b)
persoanele fizice şi juridice care deţin terenuri sau imobile care se situează în proximitatea poligonului.
(2)
Extrasul din dosarul de omologare, destinat informării publice, conţine, după caz, măsurile de siguranţă, planul de situaţie al poligonului, dimensiunile sectoarelor de siguranţă, precum şi zonele militare restricţionate.
(3)
Documentele menţionate la alin. (1) se postează pe paginile de internet ale Statului Major General şi statului major al categoriei de forţe ale armatei sau comandamentului de sprijin care are în folosinţă poligonul.
(4)
Documentele de omologare aprobate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin urmează prevederile alin. (3).
(5)
Fac excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3) documentele de omologare pentru poligoanele de tragere reduse şi cele închise, dispuse în cazărmi.
Art. 15
Documentele de omologare şi autorizare se actualizează ori de câte ori apar schimbări în destinaţia, amenajarea, dotarea poligonului sau modificări care influenţează regulile de întrebuinţare şi măsurile de siguranţă.
CAPITOLUL II:
Măsurile de siguranţă opozabile terţilor şi condiţiile cerute pentru personalul poligoanelor
SECŢIUNEA 1:
Măsuri de siguranţă opozabile terţilor
Art. 16
(1)
Cu cel puţin 48 de ore înainte de executarea tragerilor sau pentru poligoanele în care activităţile se succedă zilnic, într-o perioadă de timp stabilită, la începerea fiecărei serii de tragere, comandantul/şeful poligonului notifică organele administraţiei publice locale cu privire la perioada şi tipul activităţilor executate, în vederea informării populaţiei din împrejurimile poligonului.
(2)
Periodic, în funcţie de frecvenţa tragerilor, comandantul/şeful poligonului aprobă difuzarea unui comunicat de presă către reprezentanţii mass-mediei existente la nivel local.
(3)
Comunicatul de presă este elaborat de către personalul cu atribuţii în domeniul informării şi relaţiilor publice din unitatea militară care are în evidenţă/subordonare poligonul sau cu sprijinul responsabilului de la eşalonul superior acesteia, după informarea prealabilă a Direcţiei informare şi relaţii publice din M.Ap.N.
(4)
În cazul în care se folosesc poziţii de tragere/lansare aflate în afara poligonului şi dispuse pe domeniul public sau privat, M.Ap.N., prin unitatea militară care are în evidenţă/subordonare poligonul, încheie convenţii cu autoritatea publică locală sau cu proprietarii terenurilor, după caz.
(5)
În poligoanele în care se execută trageri sol-aer, aer-aer, aer-sol, navă-aer, navă-navă, aer-navă sau trageri cu artileria, rachetele şi tancurile din poziţii de tragere acoperite, armamentul greu de infanterie şi/sau al sondajelor aeriene cu baloane şi radiosonde, cu cel puţin 5 zile înainte de executarea tragerilor sau începerea unei serii de tragere, comandantul/şeful poligonului notifică autorităţile militare şi civile responsabile cu managementul spaţiului aerian şi maritim, după caz, cu privire la perioada şi tipul activităţilor executate în vederea aplicării restricţiilor temporare de navigaţie şi/sau de zbor.
Art. 17
(1)
Acolo unde este posibil, în locuri vizibile, se instalează indicatoare de avertizare cu inscripţia "TRECEREA INTERZISĂ - POLIGON DE TRAGERE". Acest tip de indicatoare se instalează şi pe drumurile de acces în/din poligon deschise circulaţiei publice.
(2)
Pe timpul executării tragerilor, se instalează/ridică fanionul/pavilionul de culoare roşie, iar noaptea, în locul fanioanelor, se folosesc lumini de culoare roşie.
(3)
La terminarea tragerilor, terenul este verificat, curăţat şi asanat de muniţia/elementele de muniţie şocată, avariată sau rămasă neexplodată. Semnalele vizuale de avertizare menţionate la alin. (2) se menţin până la terminarea asanării poligonului.
Art. 18
În vederea conştientizării populaţiei asupra riscurilor la care se expune prin nerespectarea regulilor şi măsurilor de siguranţă din proximitatea poligoanelor, Direcţia informare şi relaţii publice şi structurile subordonate Statului Major General organizează şi desfăşoară, periodic, campanii/acţiuni de informare publică la nivel naţional/local, prin intermediul comandanţilor garnizoanelor, poligoanelor şi structurilor care desfăşoară trageri.
SECŢIUNEA 2:
Condiţii cerute pentru personalul din poligoane
Art. 19
(1)
Personalul necesar funcţionării poligoanelor permanente, care dispun de amenajări şi instalaţii complexe, încadrează funcţii cuprinse într-un stat de organizare propriu poligonului respectiv sau într-un stat-anexă la statul de organizare al structurii militare care îl are în evidenţă sau subordine.
(2)
Funcţiile necesare încadrării personalului din poligoanele permanente sunt prevăzute în statele de organizare în conformitate cu prevederile normelor de definire a funcţiilor personalului din M.Ap.N. în vigoare, având în vedere natura, importanţa, volumul şi complexitatea activităţilor desfăşurate, responsabilitatea şi impactul deciziilor, precum şi expunerea la factorii de risc.
Art. 20
Din punctul de vedere al funcţionării poligoanelor, al respectării măsurilor de siguranţă şi evitării producerii de accidente, personalul din poligoane trebuie să cunoască, în principal:
a)
destinaţia, compunerea, particularităţile poligonului, precum şi principalele activităţi ce se desfăşoară în acesta;
b)
măsurile de siguranţă şi procedurile de aplicare a acestora;
c)
modul de acţiune în cazul găsirii de muniţii şocate, avariate sau rămase neexplodate;
d)
modul de acţiune în situaţii de urgenţă medicală;
e)
zona destinată pentru aterizarea mijloacelor de evacuare aeriană;
f)
zonele interzise la tragere, precum şi zonele de siguranţă;
g)
măsurile de protecţie a mediului pe timpul activităţilor militare.
CAPITOLUL III:
Dispoziţii finale
Art. 21
(1)
Evidenţa poligoanelor se păstrează şi actualizează permanent la structura militară care le are în subordine sau care le organizează.
(2)
Anual, până la 1 decembrie, structurile de instrucţie şi doctrină ale statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor de sprijin transmit la Direcţia instrucţie şi doctrină din Statul Major General un centralizator al poligoanelor care vor fi utilizate în procesul de instrucţie al anului următor.
Art. 22
Poligoanele, indiferent de tipul acestora, care la data intrării în vigoare a prezentului ordin deţin documente de omologare sau de aprobare a funcţionării, nu urmează procedura prevăzută la art. 11 alin. (1).
Art. 23
În termen de 60 de zile de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc condiţiile specifice privind amenajarea poligoanelor, precum şi planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor în poligoanele statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor de sprijin, prin dispoziţii ale şefului Statului Major General.
Art. 24
- Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 25
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-
Ministrul apărării naţionale,
Mircea Duşa
ANEXĂ:
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 759 din data de 6 decembrie 2013