DECIZIE nr. 20 din 23 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-şef

Cu participarea, în şedinţa publică din 11 decembrie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare, excepţie invocată de Dumitru Cristea în Dosarul nr. 4.988/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.395D/2012.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 decembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 17 ianuarie 2013. La acea dată, pentru motivele cuprinse în art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 şi art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 23 ianuarie 2013, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.988/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare, excepţie invocată de Dumitru Cristea într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind obligarea la plata chiriei restante şi a penalităţilor aferente, în temeiul unui contract de închiriere.
Actul de sesizare a fost înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 5.886 din data de 15 octombrie 2012.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat "contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, nefiind totodată o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată".
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că în preambulul ordonanţei de urgenţă se menţionează faptul că modificarea cuantumului chiriei percepute pentru imobilele aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" a fost justificată de necesitatea ajustării acestuia în funcţie de tarifele practicate pe piaţa imobiliară, nefiind o măsură disproporţionată sau discriminatorie, care să contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale art. 136 alin. (4) teza a doua din Constituţie, prevederile legale criticate reglementează condiţiile exercitării de către stat, corpore alieno, a atributului folosinţei asupra locuinţelor şi terenurilor aferente acestora aflate în proprietatea sa publică sau privată. Se apreciază că urgenţa reglementării a fost motivată în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar această reglementare nu are caracter discriminatoriu, fiind aplicabilă în aceeaşi măsură tuturor persoanelor care sunt titulare ale contractelor de închiriere având ca obiect locuinţe aflate în domeniul public sau privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", indiferent de starea materială sau calitatea acestor persoane. De asemenea, se apreciază că dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Constituţie interzic circulaţia pe teritoriul României a altor monede decât moneda naţională, iar nu utilizarea altei monede ca etalon la evaluarea sau stabilirea contraprestaţiei în cazul vânzării sau închirierii unor bunuri.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate pe Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" sunt constituţionale. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi şi nu contravin obligaţiei statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 984 din 12 iulie 2011. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, apreciază că măsura reglementată prin textul de lege criticat vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, datorită inechităţii existente între nivelul chiriilor aplicate pentru locuinţele şi terenurile aferente acestora, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", pe de o parte, şi nivelul chiriilor aplicabil pe piaţa imobiliară, în special în municipiul Bucureşti, pe de altă parte.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" - Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar informaţii privind categoria de locuinţe din care face parte imobilul la care se referă autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin Adresa nr. 11.140 din 21 decembrie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9 din 4 ianuarie 2013, Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" - Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar a transmis Curţii Constituţionale informaţiile solicitate, arătând că imobilul închiriat de către autorul excepţiei nu este un apartament într-o clădire cu mai multe unităţi locative, ci constă într-un imobil de sine stătător, compus din subsol, parter şi etaj, cu garaj şi curte, fiind încadrat în categoria "vilă", în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi notele scrise depuse de către acesta, informaţiile solicitate Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" - Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 aprilie 1998.
Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei îl reprezintă prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public sau privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, aprobată prin Legea nr. 183/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 718 din 22 octombrie 2008.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Începând cu data de 1 martie 2008, tariful lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», se stabileşte după cum urmează:

Categoria

Suprafaţa totală utilă

Suprafaţa locuibilă

Suprafaţa antreului, tindei, verandei, culoarului, bucătăriei, oficiului, debaralei, cămării, camerei de baie, WC

Suprafaţa teraselor, pivniţelor, boxelor, logiilor, spălătoriilor, uscătoriilor

Suprafaţa garajelor

Suprafaţa dotărilor speciale: piscină, saună, seră, cramă şi altele asemenea

Suprafaţa terenului aferent

apartament

până la 60 m2

2,5 euro

1 euro

0,6 euro

3,78 euro

3,78 euro

2 euro

 

60-80 m2

3 euro

1,2 euro

0,7 euro

   
 

80-100 m2

3,5 euro

1,4 euro

0,8 euro

   
 

peste 100 m2

4 euro

1,6 euro

0,9 euro

   

vilă

vilă

10 euro

4 euro

2,3 euro

3,78 euro

3,78 euro

2 euro"

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 47 alin. (1) privind obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi art. 115 alin. (4) privind situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, formulate în cadrul şedinţei de judecată din data de 11 decembrie 2012, prin care invocă, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, şi dispoziţiile art. 115 alin. (7) din Constituţie, Curtea constată că extinderea cadrului procesual prin invocarea şi a altor motive de neconstituţionalitate faţă de cele cu care Curtea a fost sesizată prin Încheiere de către instanţa de judecată, ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale în privinţa soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 10 şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992.
II. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, formulate prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) privind situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, autorul excepţiei arată că, în opinia sa, emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu a fost justificată de existenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu putea fi amânată.
Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă şi a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".
De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin faptul că nivelul redus al tarifului chiriei care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în proprietatea publică sau privată a statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", nu acoperă, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare (text de lege în vigoare la data adoptării ordonanţei de urgenţă criticate în prezenta cauză), cheltuielile efective cu aceste imobile.
Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare, pentru a cărei remediere se impunea adoptarea unor măsuri legislative urgente, în vederea evitării rapide a consecinţelor negative indicate şi în preambulul ordonanţei de urgenţă, respectiv prejudicierea bugetului statului datorată inechităţii existente la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă între nivelul chiriilor percepute pentru locuinţele aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi nivelul chiriilor aplicabil pe piaţa imobiliară, în special în municipiul Bucureşti.
III. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 47 alin. (1), Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate indică în mod generic aceste dispoziţii din Legea fundamentală, fără a arăta în ce constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate.
Curtea urmează să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva invocării dispoziţiilor constituţionale, întrucât acestea sunt suficient de precise şi clare pentru a se putea reţine în mod rezonabil existenţa unei critici de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
În prezenta cauză, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 prin prisma existenţei unei discriminări între diferitele categorii de chiriaşi, în sensul stabilirii unor tarife lunare ale chiriei cu mult mai mari faţă de cele stabilite potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001.
Curtea Constituţională a mai analizat actul normativ criticat în raport cu critici de neconstituţionalitate identice. Astfel, prin Decizia nr. 984 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea, respingând excepţia, a statuat că stabilirea de către legiuitor a două categorii de chiriaşi, una care beneficiază de o modalitate de calcul mai avantajoasă a chiriei şi cealaltă categorie care nu beneficiază de această dispoziţie, are la bază considerente de protecţie a celor cu venituri mici, care ocupă locuinţe a căror suprafaţă utilă nu depăşeşte suprafaţa minimală prevăzuta de lege. Acest beneficiu de protecţie socială este la latitudinea de reglementare a legiuitorului, care poate institui un tratament juridic diferenţiat, în considerarea unor situaţii obiectiv diferite.
S-a precizat, în decizia menţionată, că schimbarea situaţiei juridice a chiriaşilor, în cazul în care, din diverse motive, nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru încadrarea în categoria juridică vizată de măsura de protecţie mai sus precizată, determină incidenţa unui alt tratament juridic, corespunzător situaţiei obiectiv diferite în care se află aceştia, ceea ce reprezintă o aplicare a principiului egalităţii, şi nu o încălcare a lui.
De altfel, Curtea reţine că, în prezenta cauză, contractul de închiriere de care beneficiază autorul excepţiei a fost prelungit succesiv de 3 ori, prin efectul Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004, aprobată prin Legea nr. 219/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, ipoteză pentru care art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată prevede o exceptare de la plata chiriei stabilite potrivit textului de lege criticat.
Curtea constată însă că problema îndeplinirii condiţiei de încadrare în această categorie exceptată, potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008, de la noile tarife ale chiriei, respectiv împrejurarea ca suprafaţa utilă a locuinţei pe care o ocupă chiriaşii respectivi să nu depăşească suprafaţa minimală stabilită la pct. B din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum această condiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 6 alin. (3) din acelaşi act normativ, nu constituie o problemă de constituţionalitate, fiind o problemă de aplicare a legii de către instanţele de judecată, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 47 alin. (1) privind obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, sunt incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 984 din 12 iulie 2011, anterior citată, potrivit cărora nivelul de trai decent este un concept ce trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementările internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie, respectiv prevederile art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora dreptul la un nivel de trai decent cuprinde, printre altele, şi dreptul la locuinţă. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevăzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricărei persoane la un nivel de trai decent pentru ea şi familia sa, se referă, în mod expres, numai la locuinţă corespunzătoare, şi nu la un nivel redus al tarifului chiriei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", excepţie invocată de Dumitru Cristea în Dosarul nr. 4.988/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 104 din data de 21 februarie 2013