Document embed

DECIZIE CIVILĂ nr. 136A din 28 septembrie 2012 privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 30 august 2011 având ca obiect repartizarea remuneraţiilor şi a comisionului datorat colectorului unic pentru dreptul de retransmitere prin cablu şi pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 septembrie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 247/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A IX-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar Nr. 8.766/2/2011

Curtea constituită din:

Preşedinte - Crina Bianca Trămîndan

Judecător - Mihaela Paraschiv

Grefier - Elena Dana Ciobanu

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulate de apelanta Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO împotriva Hotărârii arbitrale din data de 30 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 septembrie 2011, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 247 din 31 august 2011 în Dosarul nr. 1/2011, în contradictoriu cu intimata Asociaţia "Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM".

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26 septembrie 2012 şi, în continuare, pentru aceleaşi motive, la data de 28 septembrie 2012.

CURTEA,

după deliberare, reţine:

Prin Hotărârea arbitrală apelată din 30 august 2011, dată în Dosarul nr. 1/2011, având drept obiect repartizarea remuneraţiilor şi a comisionului datorat colectorului unic pentru dreptul de retransmitere prin cablu şi pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privată, Corpul de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a dispus: "Respinge în tot excepţiile invocate de către COPYRO.

Admite în parte cererea de arbitraj formulată de către PERGAM în sensul că:

Stabileşte o proporţie de 95% în favoarea PERGAM şi 5% în favoarea COPYRO cu privire la remuneraţia cuvenită titularilor de drepturi pentru copia privată.

Stabileşte o proporţie de 25% în favoarea PERGAM şi de 75% în favoarea COPYRO cu privire la remuneraţia cuvenită titularilor de drepturi din dreptul de retransmitere prin cablu.

Stabileşte o proporţie de 10% în favoarea COPYRO cu privire la remuneraţiile cuvenite autorilor de opere scrise pentru copia privată.

Stabileşte o proporţie de 10% în favoarea PERGAM cu privire la remuneraţiile cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu.

Obligă COPYRO la plata către PERGAM a remuneraţiilor cuvenite din copia privată pentru perioada 2007-2010.

Obligă COPYRO la plata către PERGAM a remuneraţiilor cuvenite din retransmiterea prin cablu pentru perioada 2007- 2010.

Respinge capătul de cerere privind obligarea COPYRO la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat."

A arătat tribunalul arbitral următoarele:

Prin cererea arbitrală formulată, PERGAM a solicitat:

1. Modalitatea de împărţire între PERGAM şi COPYRO a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi reprezentaţi de PERGAM din remuneraţia compensatorie pentru copia privată, în sensul împărţirii în cuantum de 95% în favoarea PERGAM şi de 5% în favoarea COPYRO;

2. Modalitatea de împărţire între PERGAM şi COPYRO a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi reprezentaţi de PERGAM din dreptul de retransmitere prin cablu, în sensul împărţirii în cuantum de 25% în favoarea PERGAM şi de 75% în favoarea COPYRO;

3. Comisionul datorat colectorului unic COPYRO pentru remuneraţiile cuvenite autorilor de opere scrise pentru copia privată, respectiv în cuantum de 10%;

4. Comisionul datorat colectorului unic PERGAM pentru remuneraţiile cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, respectiv în cuantum de 10%;

5. Cuantumul remuneraţiilor cuvenite PERGAM din copia privată pentru ultimii 3 ani, respectiv pentru perioada 2007- 2010;

6. Cuantumul remuneraţiilor cuvenite PERGAM din retransmiterea prin cablu pentru ultimii 3 ani, respectiv pentru perioada 2007-2010;

7. Cheltuieli de judecată constând în onorariile arbitrilor.

Prin întâmpinare şi completările la întâmpinare, COPYRO a ridicat următoarele excepţii şi a formulat următoarele apărări şi excepţii pe care completul arbitral le-a unit cu fondul cauzei la termenele din data de 16 august şi la data de 26 august 2011, după cum urmează, sintetic:

4. Excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM în procedura de arbitraj a remuneraţiilor deja repartizate şi achitate de către COPYRO;

5. Excepţia prematurităţii formulării cererii de arbitraj în raport cu faptul că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 131² în comparaţie cu toate organismele implicate în domeniul respectiv, inclusiv VISARTA;

7. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a PERGAM întrucât COPYRO a fost desemnat unic beneficiar alături de VISARTA (copie privată) pentru perioada 2007-2010;

8. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a COPYRO întrucât pentru autorii reprezentaţi de către VISARTA şi asociaţiile de editori COPYRO nu are mandat de reprezentare;

9. Excepţia prematurităţii cererii de arbitraj raportată la faptul că nu doar PERGAM, ci şi COPYRO reprezintă opera ştiinţifică, iar până la partajarea pe criterii de reprezentativitate a operelor ştiinţifice între cele două organisme de gestiune colectivă prezentul arbitraj nu se poate realiza.

Pe fondul cauzei COPYRO a solicitat respingerea cererii de arbitraj şi, totodată, a propus pentru copia privată 5%, iar pentru retransmiterea prin cablu 2% şi comisionul datorat colectorului unic al remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu 5%.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Completul de arbitri a respins excepţiile invocate de către COPYRO, astfel:

1. Excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM prin procedură de arbitraj a remuneraţiilor pentru retransmiterea prin cablu şi copia privată pentru operele reproduse de pe hârtie pe perioada 2007-20 august 2009, întemeiată pe lipsa capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a PERGAM, este nefondată, întrucât PERGAM poate urmări creanţe născute anterior dobândirii capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu ca efect al dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, modificată şi completată, şi al mandatului conferit de către titularii de drepturi de autor.

2. Excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM a remuneraţiilor din cablu şi copie privată întemeiată pe faptul că prin deciziile ORDA nr. 147 şi 148 din 2005 doar COPYRO şi VISARTA au fost stabiliţi drept beneficiari, este nefondată, întrucât PERGAM însăşi a fost înfiinţată prin Sentinţa civilă nr. 152 din 14 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, şi prin decizia ORDA nr. 98 din 2009 ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor ştiinţifice.

3. Excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM în procedura de arbitraj a procentului de 10% pentru colectarea remuneraţiei din copie privată în lipsa VISARTA, care nu este nici parte în arbitraj, este neîntemeiată, întrucât, potrivit principiului disponibilităţii, părţile stabilesc cadrul procesual şi limitele întinderii obligaţiilor, toate chestiunile soluţionate fiind opozabile părţilor aflate în litigiu. Părţile nu au solicitat introducerea în litigiul arbitral a organismului de gestiune colectivă VISARTA, nici VISARTA însăşi nu a formulat vreo cerere de participare ca terţ sau ca parte în cauză, astfel încât prezenta hotărâre arbitrală nici nu îi profită, nici nu o păgubeşte. Pe cale de consecinţă şi în mod simetric nici COPYRO nu are vreun interes legalmente protejat să îşi întemeieze apărarea pe acest raţionament.

4. Excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM în procedura de arbitraj a remuneraţiilor deja repartizate şi achitate de către COPYRO este nefondată întrucât titularii de drepturi nemembri COPYRO nu au fost notificaţi şi nu li s-au repartizat sumele cuvenite din retransmiterea prin cablu şi copie privată.

5. Excepţia prematurităţii formulării cererii de arbitraj în raport cu faptul că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 131² din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu toate organismele implicate în domeniul respectiv, inclusiv VISARTA, este nefondată întrucât la dosarul cauzei se regăsesc probe care contrazic apărările COPYRO.

De altfel, dispoziţiile prevăzute de lege stipulează în sensul acesta.

6. Excepţia inadmisibilităţii solicitării proporţiei de 95% din remuneraţia pentru copie privată direct în procedura de arbitraj şi pentru faptul că prin solicitarea PERGAM s-ar ajunge la o proporţie de colectare de 105% este neîntemeiată deoarece, pe de-o parte, excepţia vizează apărări de fond, iar, pe de altă parte, nu corespunde realităţii întrucât PERGAM a precizat că solicită cote procentuale după deducerea cotei cuvenite VISARTA.

7. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a PERGAM este nefondată, întrucât COPYRO a fost desemnat unic beneficiar alături de VISARTA (copie privată) pentru perioada 2007-2010 întrucât PERGAM însăşi a fost înfiinţată prin Sentinţa civilă nr. 152 din 14 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, şi prin decizia ORDA nr. 98 din 2009 ca organism de gestiune colectivă al drepturilor de autor în domeniul operelor ştiinţifice. Mai mult decât atât, titularii de drepturi nemembri COPYRO şi VISARTA au dreptul de a pretinde remuneraţiile cuvenite timp de 3 ani de la data notificării, conform dispoziţiilor art. 129¹ şi 121 alin. 5 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a COPYRO întrucât pentru autorii reprezentaţi de către VISARTA şi asociaţiile de editori COPYRO nu are mandat de reprezentare este neîntemeiată, întrucât PERGAM pretinde sume colectate deja de către COPYRO. Potrivit principiului disponibilităţii părţile stabilesc cadrul procesual şi limitele întinderii obligaţiilor, toate chestiunile soluţionate fiind opozabile părţilor aflate în litigiu. Părţile nu au solicitat introducerea în litigiul arbitral a organismului de gestiune colectivă VISARTA şi a asociaţiilor de editori, nici VISARTA, nici asociaţiile de editori nu au formulat vreo cerere de participare ca terţi în cauză, astfel încât prezenta hotărâre arbitrală nici nu le profită, nici nu îi păgubeşte. Pe cale de consecinţă şi în mod simetric nici COPYRO nu are vreun interes legalmente protejat să îşi întemeieze apărarea pe acest raţionament.

9. Excepţia prematurităţii cererii de arbitraj, raportată la faptul că nu doar PERGAM, ci şi COPYRO reprezintă opera ştiinţifică, iar până la partajarea pe criterii de reprezentativitate a operelor ştiinţifice între cele două organisme de gestiune colectivă prezentul arbitraj nu se poate realiza este neîntemeiată şi completul arbitral o respinge cu motivarea că la dosarul cauzei se află suficiente înscrisuri care să ofere criterii pentru aprecierea reprezentativităţii fiecăruia dintre cele două organisme de gestiune colectivă. Nu poate fi ignorată Decizia nr. 335/2010 emisă de ORDA, act ce recunoaşte caracterul reprezentativ al PERGAM, prin aceea că îl desemnează drept colector unic al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Completul de arbitri a reţinut pe fondul cauzei următoarele:

Cu privire la primul capăt de cerere prin care PERGAM solicită 95% din remuneraţia compensatorie pentru copia privată, urmând ca 5% a fi repartizaţi către COPYRO, Completul arbitral îl admite în baza probelor administrate.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că ponderea operelor ştiinţifice editate în România este net superioară operelor literare.

De asemenea, din probele administrate rezultă că opera ştiinţifică face obiectul copiei private într-o proporţie covârşitoare în raport cu opera literară, care reprezintă excepţia.

Susţinerea COPYRO în sensul că definirea operelor ştiinţifice ca fiind acele opere editate de către edituri acreditate C.N.C.S.I.S. nu poate fi reţinută deoarece adaugă la lege. Art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nu face o asemenea definire ori distincţie. Oricum, C.N.C.S.I.S. are un rol pur consultativ, iar nu obligatoriu.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere prin care PERGAM pretinde a fi stabilită remuneraţia cuvenită titularilor de drepturi din dreptul de retransmitere prin cablu, considerând că se cuvine o cotă de 25% în favoarea PERGAM şi de 75% în favoarea COPYRO, Completul arbitral îl admite în bâza probelor administrate.

Proporţia operei ştiinţifice transmise prin cablu este cu mult mai mare decât a operei literare, aceasta din urmă fiind retransmisă prin adaptare, dramatizare, ecranizare, recitare etc., făcând obiect şi al drepturilor conexe.

De asemenea, tot în susţinerea celui de al doilea capăt al cererii, Completul arbitral apreciază că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că dreptul de retransmitere prin cablu, ca şi copia privată, se gestionează colectiv în mod obligatoriu, numai prin intermediul organismelor de gestiune colectivă.

Cu privire la cel de-al treilea capăt al cererii de arbitraj, prin care PERGAM acordă o cotă de 10% în favoarea colectorului unic COPYRO pentru remuneraţiile cuvenite autorilor operelor scrise pentru copia privată, Completul arbitral îl admite în baza probelor administrate.

Completul arbitral apreciază ca admisibilă cota de 10%, fiind îndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea remuneraţiilor, asigurând o desfăşurare optimă a activităţii de colectare.

Cu privire la cel de-al patrulea capăt al cererii arbitrale, prin care PERGAM consideră că i se cuvine o cotă de 10% în calitate de colector unic pentru remuneraţiile cuvenite autorilor operelor scrise pentru copia privată, Completul arbitral îl admite în baza probelor administrate.

Completul arbitral apreciază că o cotă de 10% este justificată pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea remuneraţiilor, asigurând buna desfăşurare a activităţii de colectare.

Cu privire la cel de-al cincilea capăt al cererii de arbitraj, prin care PERGAM solicită cuantumul remuneraţiilor cuvenite din copia privată pentru ultimii 3 ani, respectiv pentru perioada 2007-2010, Completul consideră solicitarea ca fiind temeinică şi legală şi o admite, această împrejurare rezultând din dispoziţiile art. 129¹ din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată.

Cu privire la cel de-al şaselea capăt al cererii de arbitraj, prin care PERGAM solicită cuantumul remuneraţiilor cuvenite din retransmiterea prin cablu pentru ultimii 3 ani, respectiv pentru perioada 2007-2010, Completul consideră solicitarea ca fiind temeinică şi legală şi o admite, această împrejurare rezultând din dispoziţiile art. 121 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată.

Cu privire la cel de-al şaptelea capăt al cererii de arbitraj, prin care PERGAM solicită obligarea COPYRO la plata cheltuielilor ocazionate de arbitraj, Completul apreciază că cererea este netemeinică şi o va respinge.

Completul apreciază că procedura arbitrajului este una specială, prevăzută de Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. Aceasta presupune stabilirea modului de acordare a remuneraţiilor pe baza procedurii prealabile a negocierii părţilor, iar în cazul în care acestea nu ajung la o înţelegere, în conformitate cu prevederile art. 131¹ se declanşează procedura arbitrală.

Mai mult decât atât, alin. (6) al art. 131¹ stabileşte în mod imperativ obligativitatea părţilor la achitarea în mod egal a onorariilor, iar caracterul legal al împărţirii cheltuielilor de judecată excede competenţei de soluţionare a completului arbitral.

Împotriva hotărârii arbitrale a declarat apel COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale nr. 8.766/2/2011, arătând că este desemnată prin Decizia directorului general al ORDA nr. 8/1997 drept organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor scrise.

Intimată este Asociaţia "Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM" cu sediul în Bucureşti, bd. Mircea Vodă nr. 35, bl. M27, sc. 1, et. 6, ap. 17, sectorul 3.

Hotărârea arbitrală a fost pronunţată la data de 30 august 2011, având ca obiect repartizarea remuneraţiilor şi a comisionului datorat colectorului unic pentru dreptul de retransmitere prin cablu şi pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privată şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 septembrie 2011, prin Decizia directorului general al ORDA nr. 247 din 31 august 2011, Dosar nr. 1/2011.

Completul de arbitraj a admis integral pretenţiile procentuale solicitate de PERGAM direct în arbitraj cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte repartizarea deja efectuată de COPYRO pe parcursul perioadei 2007-2010 tuturor titularilor de drepturi de autor din domeniul operelor scrise.

Prin această modalitate completul de arbitraj şi-a depăşit competenţele, neputând dispune şi interveni prin procedura arbitrajului în sistemul de repartiţie individuală a organismelor de gestiune colectivă (COPYRO şi VISARTA) care pe perioada în litigiu şi-au produs efectele.

Practic, completul de arbitraj, prin aplicarea greşită a legii, a obligat COPYRO la restituirea către PERGAM în procent de 95% a tuturor remuneraţiilor reprezentând drepturi de autor pentru copia privată şi a procentului de 25% pentru retransmiterea prin cablu pentru repartiţiile efectuate pe perioada 2007-2010, încălcând prin aceasta atât dispoziţiile legale în ceea ce priveşte obiectul arbitrajului prevăzut de lege, cât şi competenţa exclusivă a COPYRO, care în perioada 2007-2009 reprezintă exclusiv şi integral toţi titularii de drepturi de autor în domeniul operelor scrise, fiind unicul organism de gestiune colectivă în domeniu. Situaţie premisă cu privire la obiectul arbitrajului şi întinderea acestuia: PERGAM a solicitat remuneraţii din retransmiterea prin cablu şi copie privată pe perioada 2007-2010. Obiectul arbitrajului îl poate constitui doar remuneraţia aferentă dreptului de retransmitere prin cablu şi copie privată ce nu a făcut obiectul repartizării prin plată de către COPYRO începând cu data de 20 august 2009 când s-a constituit PERGAM. Perioada anilor 2007, 2008 şi 1 ianuarie 2009-19 august 2009, precum şi remuneraţiile deja repartizate prin plată conform înscrisurilor depuse la dosarul de arbitraj de către COPYRO nu pot forma obiect al arbitrajului, fapt pentru care, consideră apelanta, a fi fără obiect aceste pretenţii ale PERGAM. Pe perioada anilor 2007, 2008 şi 1 ianuarie 2009- 19 august 2009, până la constituirea PERGAM, exerciţiul acestor drepturi obligatorii prevăzute de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt exercitate exclusiv de COPYRO.

Cu privire la aspectul de reprezentativitate: COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor exercită pe baza prevederilor statutare gestiunea colectivă a drepturilor de autor pentru domeniul operelor scrise, inclusiv pentru categoria operelor ştiinţifice, având în portofoliu peste 1.742 de membri mandanţi şi un volum de peste 10.000 de opere.

PERGAM reprezintă doar 15 titulari de drepturi doar pe categoria operelor juridice cu un volum de opere redus.

Cu privire la aspectul dobândirii capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a drepturilor subiective şi obligaţiilor civile a celor două organisme de gestiune colectivă de gestionare privind operele ştiinţifice: COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor are capacitate de folosinţă şi exerciţiu de la data constituirii, respectiv de la data Deciziei ORDA nr. 8 din 1 iunie 1997.

PERGAM are capacitate de folosinţă şi exerciţiu de la data constituirii, respectiv de la data Deciziei ORDA nr. 98 din 20 august 2009.

Faţă de această situaţie, în raport cu prevederile art. 131² alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, invocă:

- excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM prin procedură de arbitraj a remuneraţiilor pentru retransmiterea prin cablu şi copia privată pentru operele reproduse de pe hârtie pe perioada 2007-20 august 2009, perioadă pentru care nu are capacitate de folosinţă şi exerciţiu pentru aceste drepturi de autor care sunt exercitate exclusiv şi integral de către COPYRO-Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor pentru opera ştiinţifică;

- excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM a remuneraţiilor din cablu şi copie privată având în vedere faptul că nu este beneficiar al acestora deoarece pentru copie privată deciziile ORDA nr. 147 şi 148/2005 au stabilit beneficiarii, reprezentaţi exclusiv de COPYRO şi VISARTA, iar pentru retransmiterea prin cablu beneficiarii sunt COPYRO şi organismele de gestiune participante la negocieri, procedură arbitrală şi apel în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, neputându-se schimba, conform principiului imutabilităţii, cadrul procesual prestabilit;

- excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM în procedura de arbitraj a stabilirii pentru colectorul unic COPYRO a procentului de 10% pentru colectarea remuneraţiei din copie privată în lipsa VISARTA, având în vedere faptul că Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte ca acest procent să fie convenit de comun acord cu toate organismele de gestiune colectivă pentru care colectorul unic exercită gestiunea, PERGAM excluzând fără drept atât prin procedura prealabilă, cât şi din arbitraj organismul de gestiune VISARTA;

- excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM în procedura de arbitraj a remuneraţiilor deja repartizate şi achitate de către COPYRO din retransmiterea prin cablu şi copie privată titularilor de drepturi beneficiari, arbitrajul putând avea ca obiect doar remuneraţiile nerepartizate titularilor de drepturi beneficiari pentru operele ştiinţifice;

- excepţia prematurităţii formulării cererii de arbitraj în raport cu dispoziţiile art. 131² alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere lipsa procedurii prealabile de soluţionare pe calea protocolului de repartizare a remuneraţiilor prevăzut de lege între toate organismele implicate în sistemul copiei private din domeniu, respectiv VISARTA;

- excepţia inadmisibilităţii solicitării procentului de 95% a copiei private direct în procedura de arbitraj, având ca premisă beneficiarii exclusivi ai acestor remuneraţii COPYRO şi VISARTA, dar şi a faptului că procentul stabilit în favoarea VISARTA este de 10% din remuneraţie, iar solicitarea PERGAM conduce la un procent de 105% ce ar putea fi supus soluţionării;

- excepţia lipsei calităţii procesuale active a PERGAM în solicitarea remuneraţiei din copia privată şi retransmitere prin cablu reprezentate de COPYRO pentru domeniul operelor scrise, având în vedere că pentru aceste remuneraţii Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte gestiunea colectivă obligatorie, gestiune asigurată de COPYRO în calitate de beneficiar exclusiv alături de VISARTA (copie privată), mai ales pe perioada 2007-20 august 2009 când PERGAM nu era constituit ca organism de gestiune colectivă;

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a COPYRO în ceea ce priveşte stabilirea procentului datorat colectorului unic pentru copie privată şi împărţirea copiei private a căror beneficiari sunt şi autorii reprezentaţi de VISARTA pentru care COPYRO nu are mandat de reprezentare, având în vedere faptul că comisionul datorat colectorului unic se stabileşte prin procedura prealabilă de negociere cu toţi beneficiarii implicaţi, respectiv VISARTA şi asociaţiile de editori, procedură neîndeplinită de PERGAM, fapt pentru care este inadmisibil a se stabili procentul datorat colectorului unic doar de PERGAM în lipsa VISARTA şi a asociaţiilor de editori.

În susţinerea excepţiilor precizează că:

PERGAM, în iniţierea procedurii de arbitraj, nu poate invoca, ca temei, prevederile art. 131² alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece:

- nu este parte a Metodologiei privind remuneraţia compensatorie pentru copia privată, stabilită prin Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005, şi a Protocolului pentru hârtia format A4, semnat între COPYRO şi utilizatori (2005), metodologii în care beneficiari sunt COPYRO, VISARTA şi asociaţiile de editori; nu este parte în negocierile desfăşurate conform deciziilor ORDA pentru dreptul de retransmitere prin cablu, în procedura arbitrală ulterioară acestora, dar şi în apelul desfăşurat în cadrul Secţiei a IX-a civile şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a Curţii de Apel Bucureşti;

- nu a promovat la înfiinţare noi metodologii de negociere pe aceste domenii de activitate conform obligaţiilor sale prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care să îi confere calitatea de beneficiar în condiţiile art. 131¹ alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Sub un alt aspect precizăm că nu ne aflăm în condiţiile art. 133 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul dreptului la retransmitere prin cablu şi la remuneraţie compensatorie pentru copia privată care sunt drepturi gestionabile exclusiv colectiv, potrivit art. 123¹ din lege, şi nu pot forma obiect de arbitraj între organisme de gestiune colectivă ce nu sunt incluse în metodologii şi nu au iniţiat conform obligaţiilor legale metodologii proprii.

Completul de arbitraj a stabilit procentul cuvenit colectorului unic pentru copia privată, cu ignorarea dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul excluderii din cadrul procedurii a organismului de gestiune colectivă VISARTA, deşi subscrisa COPYRO a arătat viciul procedurii de arbitraj încă de la debutul acestuia, fapt ce contravine flagrant dispoziţiilor legale.

Procedura de arbitraj iniţiată de PERGAM nu poate modifica părţile negocierii iniţiale din anul 2004 şi ulterior a hotărârilor arbitrale pronunţate în anul 2005 (pentru copie privată) şi în anul 2009 (pentru cablu) în care beneficiari sunt pentru copie privată: COPYRO, VISARTA şi asociaţiile de editori, iar pentru cablu beneficiari sunt: COPYRO şi celelalte organisme ce au participat la negocieri.

Fiind drepturi exclusiv colective, COPYRO exercită până la 19 august 2009 reprezentativitatea titularilor de drepturi din domeniul de creaţie, respectiv opere scrise, şi efectuează plăţi directe către toţi titularii de drepturi din domeniu până la noi metodologii între autori şi utilizatori.

Decizia ORDA nr. 335 din 23 decembrie 2010 de desemnare a colectorului unic a fost contestată de COPYRO la instanţele de contencios administrativ (Dosar nr. 2.167/2/2011) atât pentru suspendarea acesteia, cât şi pentru anularea ei, având ca termen de judecată la data de 17 ianuarie 2012. PERGAM nu poate să se prevaleze de propriile sale turpitudini constând în neîndeplinirea prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, de promovare a propriilor metodologii în justificarea solicitării de arbitraj pentru obţinerea de drepturi gestionabile exclusiv colectiv de către COPYRO care a iniţiat aceste metodologii.

Pe fond, pretenţiile PERGAM formulate prin a doua cerere de arbitraj sunt netemeinice şi nefondate pentru următoarele aspecte:

În ceea ce priveşte remuneraţia pentru copia privată pentru operele reproduse de pe hârtie, probele prezentate de PERGAM, preluate din site-uri neomologate, în susţinerea procentului de 95% pentru copia privată, vizează alte exploatări de drepturi de autor, respectiv împrumutul public de carte şi reproducerea în centre de reprografie (pentru care se plăteşte un preţ/exemplar copiat) şi nu au nimic în comun cu copiile realizate în mediul privat şi cercul normal al unei familii (ce face obiectul copiei private şi pentru care legea recompensează autorul din aparatele şi suporturile importate ce permit reproducerea). Astfel, PERGAM face trimitere la situaţii ce nu vizează copiile private realizate în cercul normal al unei familii, şi anume: la volumul de lucrări din Biblioteca Naţională a României care evocă cel mult gradul de împrumut public de opere, aspect ce tace obiectul reglementării distincte în art. 144 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Concluzia PERGAM prin confundarea dreptului de împrumut public al operelor cu cel de copie privată a condus la ideea că 95% din numărul total de 1,5 milioane familii din România efectuează în cercul privat al familiei numai copii din lucrări ştiinţifice, ceea ce este nereal.

Sub un alt aspect, COPYRO precizează, conform probatoriului depus la dosar, în ceea ce priveşte utilizarea reală a operelor ştiinţifice prin reproducere (editare) că potrivit normelor legale în vigoare stabilite de Ministerul Învăţământului, Educaţiei şi Cercetării doar editurile recunoscute şi acreditate ENCRIS pot publica opere ştiinţifice şi nu orice alte edituri private. De asemenea, prin probatoriul depus a argumentat că editurile recunoscute ENCRIS editează şi alte opere scrise (beletristice, fiction, non-fiction, de literatură etc.), fapt ce evidenţiază netemeinicia procentului de 95% invocat de PERGAM în ceea ce priveşte utilizarea operelor ştiinţifice.

În realitate, în mediul privat al cercului normal al unei familii se copiază opere scrise din toată gama de creaţie (opere beletristice, fiction, non-fiction, de literatură etc.). Astfel, operele ştiinţifice fiind o categorie din întregul format din domeniul operelor scrise nu pot depăşi ca utilizare privată volumul de copii private din domeniul artelor vizuale reprezentat de copii ale fotografiilor, portretelor etc., domeniu reprezentat de VISARTA care beneficiază în prezent de procentul de 10% din totalul remuneraţiei. Acesta este motivul pentru care VISARTA a fost exclusă de către PERGAM din procedura prealabilă de negocieri, dar şi din arbitraj, în scopul susţinerii procentului nerealist de 95% din totalul remuneraţiei.

În ceea ce priveşte dreptul de retransmitere prin cablu a operelor ştiinţifice, PERGAM nu a probat o utilizare reală a acestora de natură să justifice procentul de 25% din remuneraţie. Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO, pe perioada exercitării dreptului de retransmitere prin cablu, nu a identificat o utilizare constantă a acestor opere pe acest segment de exploatare, fapt pentru care conferă operelor ştiinţifice o remuneraţie secvenţială pe perioada invocată în pretenţiile PERGAM.

Pentru termenul din 25 aprilie 2012, apelanta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pe perioada ianuarie 2007-mai 2007 referitoare la remuneraţia pentru retransmitere prin cablu în procent de 25% şi remuneraţia compensatorie pentru copia privată în procent de 95% solicitată de PERGAM prin cererea de arbitraj şi admisă de completul de arbitri, arătând următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, în cazul drepturilor patrimoniale termenul general de prescripţie este de 3 ani calculat de la data naşterii dreptului material la acţiune, respectiv data colectării în cazul drepturilor de autor.

Sub un alt aspect, procentele stabilite în favoarea PERGAM pentru perioada ianuarie-mai 2007, în situaţia în care organismul de gestiune PERGAM nu era creat, deci nu avea capacitate de exerciţiu şi folosinţă, doar titularii de drepturi individuali reprezentaţi la acea dată de COPYRO aveau abilitatea legală, în mod individual, să îşi solicite în justiţie drepturile de autor de la organismul de gestiune unic COPYRO. Ulterior pentru aceeaşi perioadă, ianuarie-mai 2007, după înfiinţarea PERGAM în anul 2009, titularii de drepturi neremuneraţi au avut în mod individual şi posibilitatea să solicite aceste remuneraţii în raport cu utilizarea propriilor opere prin reproducere în mediul privat sau retransmitere prin cablu, în termenul general de prescripţie.

Completul de arbitraj, fără a solicita şi analiza lista membrilor PERGAM ce au mandatat organismul de gestiune colectivă pentru recuperarea individuală a acestor drepturi, la data înfiinţării, a stabilit sui generis şi nelegal cota de 25% din remuneraţia pentru retransmitere prin cablu şi cota de 95% din remuneraţia compensatorie pentru copia privată în favoarea PERGAM.

Faţă de această situaţie de nelegalitate, solicităm admiterea excepţiei, arătând că, în temeiul art. 172 din Codul de procedură civilă, intimata PERGAM trebuie să depună mandatele de gestiune acordate de titularii de drepturi pentru recuperarea retroactivă pe trei (3) ani a remuneraţiilor pentru retransmiterea prin cablu şi a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.

Pentru termenul din 6 iunie 2012, apelanta COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, în temeiul art. 136 din Codul de procedură civilă, a înţeles să invoce excepţia necompetenţei materiale a completului de arbitraj şi de inadmisibilitate a cererilor de arbitraj, arătând:

Pe perioada 2007-19 august 2009 pentru remuneraţiile din copia privată şi retransmiterea prin cablu având în vedere faptul că pe această perioadă pretenţiile se fundamentează pe drepturi individuale ale unor titulari de drepturi ce au acordat mandat individual PERGAM, dar care nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a revendica în termen de 30 de zile de la data colectării sumele pretins datorate din copia privată şi retransmiterea prin cablu conform art. 134 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 131² alin. 3 lit. c) din Legea nr. 8/1996 reglementează procedura arbitrată în situaţia în care organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului colectorului unic pentru domeniile de opere pe care le reprezintă după ce au negociat cu utilizatorii şi şi-au stabilit calitatea de beneficiari ai remuneraţiilor negociate.

În speţă, pe această perioadă organismul de gestiune colectivă unic în domeniu era numai COPYRO atât pentru cablu, cât şi pentru copia privată, PERGAM nefiind înfiinţat. Astfel, pe această perioadă COPYRO reprezintă, în condiţiile art. 123¹ din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, toţi titularii de drepturi din domeniu pentru copia privată şi retransmiterea prin cablu.

Pretenţiile individuale ale titularilor de drepturi care au acordat ulterior mandat către PERGAM pentru recuperarea sumelor neîncasate şi nerevendicate de aceştia se înscriu în acţiuni individuale în răspundere civilă delictuală a căror competenţă revine tribunalelor, conform art. 2 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură civilă.

Pe baza a 3 mandate individuale ale titularilor de drepturi, PERGAM a solicitat 95% din copia privată şi 25% din cablu pe perioada 2007-19 august 2009. Cele 3 mandate nu sunt acordate şi pentru perioada retroactivă respectiv 2007-19 august 2009.

Faţă de această situaţie solicită admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Completului de arbitraj pe perioada 2007-19 august 2009.

Intimata Asociaţia "Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM" a depus întâmpinare şi concluzii scrise, apărându-se faţă de motivele de apel invocate, în esenţă: a invocat art. 121 alin. (5) şi art. 129¹ din Legea nr. 8/1996, care prevăd că termenul de revendicare a remuneraţiilor este de 3 ani şi curge de la data notificării, a arătat că nu a solicitat niciun procent ce le revine editorilor sau ce revine VISARTA, ci partea ce revine COPYRO, depunând schiţă în acest sens la fila 32; a susţinut că în domeniile care nu aparţin operelor ştiinţifice nu există interes pentru realizarea de copii private, cărţile fiind mai ieftine decât costul de realizare a copiei private, consumatorul de opere beletristice fiind aproape incompatibil cu realizarea copiei private, în timp ce operele scrise ştiinţifice se editează într-un număr redus de exemplare şi de aceea au preţuri mai mari pe piaţă, viaţa demonstrând că operele ştiinţifice, iar nu cele beletristice sunt reproduse în scop privat în numeroase centre de acest gen; în consecinţă, remuneraţia compensatorie pentru copie privată trebuie direcţionată către titularii de operă ştiinţifică, nu beletristică; acestea sunt motivele pentru care a solicitat ca procentul din remuneraţia compensatorie pentru copie privată ce trebuie direcţionat de COPYRO conform schiţei întocmite de PERGAM să fie de 95%; costul copiei private este inclus în preţul de vânzare a hârtiei şi aparatelor ce permit reproducerea operelor scrise, deci criteriul reprezentativităţii este exclus pentru copia privată; că în corespondenţa apelantei cu televiziunile sunt menţionate şi scenarii, iar acestea nu sunt gestionate de COPYRO, ci de DACIN SARA, precum şi că pentru o parte din operele scrise gestionate de apelantă, din aceeaşi corespondenţă, s-a depăşit termenul legal de protecţie, aflându-se în domeniul public; că nu trebuie să se ţină seama în repartizarea remuneraţiilor dintre cele două părţi de criteriile de repartiţie de la art. 131¹ alin. 1 lit. c) şi e) din Legea nr. 8/1996, pe baza art. 131¹ alin. 4 din lege. A mai arătat că apelanta nu a notificat toţi titularii de drepturi de autor şi nu şi-a constituit, nelegal, fond de rezervă.

În apel, părţile au solicitat probe cu înscrisuri. Curtea a încuviinţat administrarea de probe cu înscrisuri. La termenul din 10 februarie 2012, intimata a arătat că la procedura de arbitraj a depus adrese oficiale de la Institutul Naţional de Statistică şi Biblioteca Naţională a României, că nu are alte înscrisuri de depus şi nu deţine lista operelor scrise retransmise prin cablu pe care apelanta prin avocat o solicită, apărătorul apelantei arătând că în cadrul probei cu acte, în temeiul art. 172 din Codul de procedură civilă, solicită obligarea intimatei să depună pe capătul de cerere privind procentul de 25% din remuneraţia pentru retransmiterea prin cablu: lista posturilor de televiziune ce utilizează opere ştiinţifice retransmise prin cablu în România, ponderea utilizării operelor ştiinţifice în programele de televiziune şi lista titularilor de drepturi şi operele utilizate de televiziunile retransmise prin cablu ce se regăsesc în repertoriul intimatei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se regăsesc în motivarea prezentei decizii:

Mai întâi, se cuvine a fi precizat că remuneraţiile avute în vedere de completul de arbitraj (compensatorie pentru copia privată şi echitabilă pentru retransmitere prin cablu) fac parte dintre cele pentru care gestiunea colectivă este obligatorie, nu se exercită pe bază de mandate, cum nefondat susţine apelanta. Aşadar, susţinerile apelantei referitoare la reprezentativitate prin numărul redus de mandate deţinut de intimată, prin care invocă nelegalitatea stabilirii de procente ale remuneraţiilor între cele două părţi, prin hotărârea arbitrală, sunt nefondate.

Astfel, Legea nr. 8/1996 prevede:

"Art. 123¹

(1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;

b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 14⁴ alin. (2);

c) dreptul de suită;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora;

g) dreptul de retransmitere prin cablu.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Art. 123²

(1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:

a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;

b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 123¹ alin. (1) lit. b);

d) dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 111¹ alin. (1);

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum şi lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.

(3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

Art. 123³

Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor prevăzute la art. 123¹ şi 123², pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi."

Curtea reţine că sunt fondate criticile din cererea de apel împotriva soluţiei hotărârii arbitrale în capătul al cincilea de cerere (de a obliga COPYRO la plata către PERGAM a remuneraţiilor cuvenite din copia privată şi din retransmiterea prin cablu pentru perioada 2007-2010, adică începând din anul 2007 în loc de data înfiinţării PERGAM care nu justifica pretenţiile remuneraţiilor anterior înfiinţării din anul 2009), respectiv considerentului hotărârii arbitrale pe care se bazează această soluţie, referitor la obligarea apelantei către intimată, în capătul al cincilea de arbitraj, la plata remuneraţiilor cuvenite din copia privată şi din retransmitere prin cablu pentru perioada 2007-20 august 2009; nelegal, completul de arbitraj a dispus obligarea la plată pentru această perioadă 2007-20 august 2009, de vreme ce era învestit cu o procedură arbitrală între două organisme colective pentru împărţirea a două remuneraţii (pentru copie privată şi pentru retransmitere prin cablu) din cele gestionate colectiv de acestea, nu cu vreo acţiune pentru drepturi băneşti exercitată în termenul de prescripţie de 3 ani de titulari ai dreptului de autor din operă scrisă, personal sau prin mandatari, împotriva unui organism de gestiune colectivă, cum corect susţine apelanta. Procedura arbitrajului din speţă este reglementată de dispoziţii speciale [art. 131² alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996], care nu se confundă cu dispoziţiile speciale privind acţiunile în justiţie ale titularilor drepturilor de autor pentru plata drepturilor lor de la organismul de gestiune colectivă care le-a încasat. în aceste condiţii, criticile completatoare ale apelantei referitoare la excepţia prescripţiei parţiale pentru perioada ianuarie 2007-mai 2007 sunt lipsite de obiect.

Aşadar, nelegal a motivat completul de arbitraj că excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM prin procedură de arbitraj a remuneraţiilor pentru retransmiterea prin cablu şi copia privată pentru operele scrise pe perioada 2007-20 august 2009, întemeiată pe lipsa capacităţii juridice a PERGAM, invocată de COPYRO, ar fi nefondată deoarece PERGAM ar putea urmări creanţe născute anterior dobândirii capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu ca efect al dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi al mandatului conferit de către titularii de drepturi de autor. Pe de o parte, gestiunea colectivă din speţă fiind obligatorie, nu se pune problema mandatelor facultative date de autori. Pe de altă parte, procedura arbitrajului dintre două organisme de gestiune colectivă este reglementată de dispoziţii speciale, diferite de dispoziţiile speciale privind acţiunile autorilor împotriva organismelor de gestiune colectivă.

Se reţine, astfel, că pretinde fondat apelanta că intimata nu poate solicita în arbitraj restituirea către aceasta a remuneraţiilor încasate pentru perioada 2007-20 august 2009, din moment ce până la data de 20 august 2009 intimata nu avea capacitatea juridică necesară, ca persoană juridică abilitată legal drept organism de gestiune colectivă pentru opera scrisă ştiinţifică, ci calitatea de organism de gestiune colectivă pentru toată opera scrisă era legal exercitată de apelantă înainte de înfiinţarea intimatei.

Apărarea intimatei în apel pe acest aspect, că pretenţiile în arbitraj s-ar justifica în baza art. 121 alin. (5) şi art. 129¹ din Legea nr. 8/1996, care prevăd că termenul de revendicare a remuneraţiilor este de 3 ani şi curge de la data notificării, este nefondată, textele vizând recuperarea individuală de către titularii de drepturi de autor de la organismul de gestiune colectivă, nu procedura negocierilor şi arbitrajului dintre două organisme de gestiune colectivă. Astfel, Legea nr. 8/1996 prevede:

"Art. 129¹

În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la niciun organism, competenţa revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri. Revendicarea de către titularii de drepturi nereprezentaţi a sumelor cuvenite se poate face în termen de 3 ani de la data notificării. După acest termen, sumele nerepartizate sau nerevendicate sunt utilizate potrivit hotărârii adunării generale, cu excepţia cheltuielilor de administrare."

"Art. 121

(...)

(5) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data notificării."

În mod nefondat, însă, a invocat apelanta în apel excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM în arbitraj a repartizării între cele două a remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor de autor din cablu şi copie privată pentru opera scrisă, sub pretext că prin deciziile ORDA nr. 147 şi 148 din 2005 doar COPYRO şi VISARTA au fost stabiliţi beneficiari, şi excepţia prematurităţii formulării cererii de arbitraj în raport cu dispoziţiile art. 131² alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sub pretextul lipsei procedurii prealabile de soluţionare pe calea protocolului de repartizare a remuneraţiilor între toate organismele implicate în sistemul copiei private din domeniu, respectiv în lipsa VISARTA.

Or, Legea nr. 8/1996 nu interzice înfiinţarea ulterioară înfiinţării COPYRO de organisme de gestiune colectivă, ci, dimpotrivă, o permite. De altfel, nu s-ar putea considera altfel, de vreme ce prin Sentinţa civilă nr. 598 din 31 ianuarie 2011, dată în Dosarul nr. 2.802/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a a respins ca neîntemeiată cererea COPYRO de anulare a deciziei de avizare a înfiinţării şi funcţionării intimatei, Decizia ORDA nr. 98 din 17 august 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 20 august 2009. Legea nr. 8/1996 prevede:

"Art. 124

Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.

Art. 125

(1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

(3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari.

Art. 125¹

Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date:

a) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă;

b) drepturile patrimoniale pe care le gestionează;

c) categoriile de utilizatori şi categoriile de persoane fizice şi juridice care au obligaţii de plată a remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată către titularii de drepturi;

d) actele normative în temeiul cărora funcţionează şi colectează remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi;

e) modalităţile de colectare şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi central;

f) programul de lucru.

Art. 126

(1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:

a) urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;

c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;

d) au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării;

e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc să le încredinţeze un mandat.

(2) Repertoriul menţionat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris şi electronic, stabilit prin decizie a directorului general, şi conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau videogramelor.

(3) Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.

[...]

Art. 138

(1) Principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:

a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii;

[...]

f) avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă."

Decizia ORDA nr. 147/2005 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor drept colector unic al remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată - opere reproduse de pe hârtie menţionează următoarele:

"Având în vedere dispoziţiile art. 107¹ alin. (1) coroborate cu ale art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de faptul că organismele de gestiune colectivă beneficiare (COPYRO şi VISARTA) nu au depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare (14 iunie 2005) a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 123/2005 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005 privind plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele fotocopiator, imprimantă, scanner şi aparat multifuncţional, cu/fără funcţie de fotocopiere, de către importatorii şi producătorii de astfel de aparate, precum şi a cuantumului acestei remuneraţii,

având în vedere faptul că organismul de gestiune colectivă COPYRO are o experienţă îndelungată în activitatea de colectare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi a corpului de arbitri şi ale Hotărârii Guvernului nr. 210/2000 privind numirea în funcţia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.),

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1

Se desemnează organismul de gestiune colectivă COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, cu sediul în Bucureşti, str. Căderea Bastiliei nr. 62, sectorul 1, drept colector unic al remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată - opere reproduse de pe hârtie, stabilită prin Hotărârea arbitrală din data de 23 mai 2005 privind plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele fotocopiator, imprimantă, scanner şi aparat multifuncţional, cu/fără funcţie de fotocopiere, de către importatorii şi producătorii de astfel de aparate, precum şi a cuantumului acestei remuneraţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 123/2005."

Decizia ORDA nr. 148/2005 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor drept colector unic al remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată - hârtie pentru copiator (format A4) menţionează: "Având în vedere dispoziţiile art. 107¹ alin. (1) coroborate cu ale art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de faptul că organismele de gestiune colectivă beneficiare (COPYRO şi VISARTA) nu au depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare (6 mai 2005) a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 105/2005 pentru publicarea Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4,

având în vedere faptul că organismul de gestiune colectivă COPYRO are o experienţă îndelungată în activitatea de colectare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1

Se desemnează organismul de gestiune colectivă COPYRO - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, cu sediul în Bucureşti, str. Căderea Bastiliei nr. 62, sectorul 1, drept colector unic al remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată - hârtie pentru copiator (format A4), stabilită în baza Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 6 mai 2005, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 105/2005."

Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 105/2005 a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 6 mai 2005 a Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, încheiat între organismele de gestiune colectivă Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO şi Societatea de Gestiune Colectivă a Dreptului de Autor în Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA), pe de o parte, şi reprezentanţii următoarelor 3 firme mandatate de importatorii şi fabricanţii majori din domeniu: Societatea Comercială ANTALIS - S.A., Societatea Comercială RTC HOLDING - S.A. şi Societatea Comercială CRISTIANA COMPANY IMPEX - S.R.L., pe de altă parte, în cadrul comisiei constituite prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 6/2005, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (4), (5) şi (6) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

Protocolul menţionează că s-a încheiat pe baza negocierilor prevăzute la art. 107 alin. (5), art. 131 şi 133 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, şi a stabilit că remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru coli de hârtie format A4 - 80 g/mp se plăteşte de toţi fabricanţii şi importatorii de hârtie din domeniu; cuantumul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată datorată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 - 80 g/mp, pe anul 2005, conform înţelegerii părţilor, este de 0,5%; baza de calcul: remuneraţia compensatorie pentru copia privată se calculează la valoarea statistică, în lei, din vamă pentru hârtia pentru copiator importată conform declaraţiei vamale de import (D.V.I.) şi facturii externe de import şi, respectiv, la valoarea facturată fără T.V.A. cu ocazia punerii în circulaţie a produselor de hârtie pentru copiator format A4 - 80 g/mp de către fabricanţi, menţionându-se distinct pe factură cuantumul acesteia.

Hotărârea arbitrală din data de 23 mai 2005 privind plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele fotocopiator, imprimantă, scanner şi aparat multifuncţional, cu/fără funcţie de fotocopiere, de către importatorii şi producătorii de astfel de aparate, precum şi a cuantumului acestei remuneraţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005, în baza Deciziei ORDA nr. 123/2005, a stabilit: "1. Fotocopiatorul, imprimanta, scannerul şi aparatele multifuncţionale, cu/fără funcţie de fotocopiere, sunt aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, prin urmare importatorii şi fabricanţii de astfel de aparate au obligaţia să plătească această remuneraţie.

2. Cuantumul remuneraţiei pentru aceste aparate este următorul:

Tipul aparatelor	Procentul
1. Fotocopiatoare	1%
2. Imprimante	0,5%
3. Scannere	0,5%
4. Aparate multifuncţionale cu/fără funcţie de fotocopiere	0,5%"

Prin Decizia ORDA nr. 86/2006 s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006 privind stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă beneficiare a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată colectată de către organismele colectori unici. Hotărârea arbitrală a fost modificată în parte de Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 134/2007, publicată de asemenea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, s-a dispus repartizarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privată între organismele de gestiune colectivă beneficiare, încasată de către organismele colectoare unice, după cum urmează:

"1. Remuneraţia compensatorie încasată de UPFR pentru suporturile şi aparatele pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic [art. 107² alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare], va fi repartizată astfel:

a) 40% revin UCMR-ADA pentru autorii şi editorii operelor înregistrate;

b) 30% revin CREDIDAM pentru artiştii interpreţi sau executanţi;

c) 30% revin UPFR pentru producătorii de înregistrări sonore.

2. Remuneraţia compensatorie încasată de UPFR pentru copiile înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic [art. 107² alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare], va fi repartizată astfel:

a) 33,33% revin DACIN-SARA şi UCMR-ADA, din care:

- 50% revin DACIN-SARA pentru autorii operelor audiovizuale;

- 50% revin UCMR-ADA pentru autorii operelor muzicale;

b) 33,33% revin CREDIDAM pentru artiştii interpreţi sau executanţi;

c) 33,33% revin UPFAR-ARGOA pentru producătorii de înregistrări audiovizuale.

3. Remuneraţia compensatorie încasată de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu analogic pe hârtie [art. 107² alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare], va fi repartizată astfel:

a) 50% pentru autori, din care:

- 95% revin COPYRO şi VISARTA, conform înţelegerii acestora;

- 5% revin UCMR-ADA din remuneraţia compensatorie datorată până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

b) 50% pentru editori.

4. Remuneraţia compensatorie încasată de UPFR pentru copiile înregistrate sonor şi audiovizual prin procedeu digital [art. 107² alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare], va fi repartizată astfel:

a) 33,33% potrivit pct. II.1;

b) 33,33% potrivit pct. II.2;

c) 33,33% potrivit pct. II.3.

5. Remuneraţia compensatorie încasată de COPYRO pentru copiile înregistrate prin procedeu digital pe hârtie [art. 107² alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare], va fi repartizată potrivit pct. II.3."

Ulterior, prin Decizia ORDA nr. 98/2009 privind constituirea ca organism de gestiune colectivă a Asociaţiei "Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM" s-a stabilit:

"Având în vedere dispoziţiile art. 125 alin. (1), ale art. 126 şi ale art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 3 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, ţinând cont de Cererea formulată de către Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM, înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu nr. RG II/7.547 din 31 iulie 2009, precum şi de Referatul nr. RG II/7.613 din 13 august 2009 al Direcţiei registre, gestiune colectivă şi relaţii publice.

În temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006, directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1

Se avizează constituirea şi funcţionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor ale autorilor şi editorilor de opere ştiinţifice a Asociaţiei «Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM», având sediul în municipiul Bucureşti, bd. Mircea Vodă nr. 35, bl. M27, sc. 1, et. 6, ap. 17, sectorul 3.

Art. 2

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, şi intră în vigoare la data publicării."

Legea nr. 8/1996 prevede:

"Art. 133

(1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează.

(2) În situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123², organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:

a) criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei;

b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză;

c) modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general.

(4) Pentru situaţia prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză.

(5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum şi etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131² alin. (3)-(9).

(6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 107¹ alin. (1), ale art. 121 alin. (2) şi alin. (1) şi (3) ale prezentului articol, se evidenţiază în conturi analitice distincte.

(7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligaţia să elibereze autorizarea prin licenţă neexclusivă, în formă scrisă, în numele tuturor organismelor de gestiune colectivă beneficiare, şi să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au obligaţia de a sprijini activitatea de colectare.

(8) Prevederile art. 134 alin. (2) lit. f) se aplică în mod corespunzător şi organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici.

(9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de plătitori, privind remuneraţiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înfiinţa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcţioneze potrivit prevederilor legale referitoare la federaţiile de persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, precum şi potrivit prevederilor exprese privind organizarea şi funcţionarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege."

Art. 107¹ alin. (1)

"Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale şi de către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în condiţiile prevăzute la art. 133 alin. (6)-(8)."

Art. 107² alin. (1¹)

"În cazul copiilor înregistrate, prin procedeu analogic, pe hârtie, remuneraţia se împarte în mod egal între autori şi editori. Sumele cuvenite editorilor se repartizează acestora numai prin asociaţiile de editori, pe baza unui protocol încheiat între acestea, conţinând criteriile de repartiţie şi procentele cuvenite fiecărei asociaţii. Pot participa la negocierea protocolului de repartizare numai asociaţiile de editori care îndeplinesc condiţiile stabilite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor."

Potrivit art. 131² alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996:

"Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri", în cazul când "organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic".

Din analiza comparativă a prevederilor alin. (2)-(8) în raport cu cele de la alin. 9 al art. 133 din Legea nr. 8/1996 se observă că numai în acelaşi domeniu de creaţie (cum este cazul apelantei şi intimatei care sunt ambele organisme de gestiune colectivă în domeniul operei scrise) alin. (2) al articolului implică obligativitatea negocierii între toate organismele de gestiune colectivă din domeniul respectiv, pentru stabilirea criteriilor repartizării remuneraţiei, în timp ce în cazul unor domenii de creaţie diferite, cum este domeniul gestionat de VISARTA invocat de apelantă (domeniul operelor de artă plastică, al operelor fotografice, al operelor de arhitectură şi al lucrărilor plastice, al hărţilor şi desenelor din topografie, geografie şi ştiinţă în generai), faţă de domeniul gestionat de părţile prezentului proces (domeniul operei scrise), alin. (9) al articolului lasă la latitudinea organismelor de gestiune colectivă din domenii diferite de creaţie, dar care au un domeniu comun de plătitori [cum este cazul remuneraţiei compensatorii pentru copia privată menţionată la art. 107¹ alin. (1)] să convină sau nu toate împreună criteriile de împărţire a remuneraţiei.

Aşadar, greşit invocă apelanta şi excepţia inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a COPYRO pentru solicitarea PERGAM în procedura de arbitraj a stabilirii achitării de către PERGAM către colectorul unic COPYRO a procentului de 10% pentru colectarea remuneraţiei din copie privată pentru titularii drepturilor de autor a operei scrise ştiinţifice în lipsa VISARTA, pe motiv că Legea nr. 8/1996 (art. 133) pretinde stabilirea comisionului datorat colectorului unic prin procedura prealabilă de negociere cu toţi beneficiarii implicaţi, respectiv VISARTA şi asociaţiile de editori, procedură neîndeplinită de PERGAM, fapt pentru care apelanta consideră că este inadmisibil a se stabili procentul datorat colectorului unic doar de PERGAM în lipsa VISARTA şi a asociaţiilor de editori. Aşadar, apelanta arată că prin hotărârea arbitrală atacată nu s-a stabilit colectorul unic al remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, el fiind deja desemnat anterior prin decizie ORDA, fiind chiar COPYRO, dar apreciază că trebuia citată VISARTA în procedura arbitrală în care s-a stabilit ca PERGAM să achite COPYRO comision de 10% pentru colectarea de către acesta a remuneraţiei compensatorii aferente operei scrise ştiinţifice pentru titularii de drepturi de autor, fără a avea un suport în cadrul procesual al arbitrajului desfăşurat şi în dispoziţia legală invocată. Dacă, pentru acelaşi domeniu de plătitori, în remuneraţia compensatorie pentru copie privată, unul dintre organismele de gestiune colectivă, PERGAM, COPYRO sau VISARTA, ar dori schimbarea colectorului unic desemnat deja de ORDA prin deciziile nr. 147 şi 148/2005, între cele 3 ar fi necesar să aibă loc negocieri conform art. 107¹ din Legea nr. 8/1996, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Procentul de 10% (comisionul) pentru colectarea remuneraţiei din copie privată nu a fost stabilit în hotărârea arbitrală atacată în speţa de faţă pentru VISARTA cu care, de altfel, apelanta are protocol separat pe repartizarea procentului de 50% cuvenit autorilor din remuneraţia compensatorie pentru copia privată (90% COPYRO şi 10% PERGAM) pe care l-au aplicat în fapt şi după anul 2006 când l-au încheiat (nr. 1.763 din 5 iunie 2006, recunoscut şi în Adresa nr. 419 din 7 mai 2010 emisă de VISARTA, depuse în copie de apelantă la ultimul termen de judecată), după cum a susţinut apelanta în proces, ci a fost stabilit în hotărârea arbitrală atacată în speţa de faţă ca şi PERGAM să achite colectorului unic COPYRO acelaşi procent de comision de 10% din sumele cuvenite PERGAM, pentru serviciul de colectare a remuneraţiei din copia privată a operei scrise ştiinţifice, cuvenite titularilor de drepturi de autori de opere scrise ştiinţifice, realizat de COPYRO. Că tot un comision de 10% plăteşte şi VISARTA, dar din sumele cuvenite acesteia, către COPYRO, pentru colectarea remuneraţiei din copia privată pe hârtie a operelor de artă plastică, fotografică, de arhitectură şi pentru lucrări plastice, hărţi şi desene din topografie, geografie şi ştiinţă în general, gestionate de VISARTA, cum probează adresele depuse în copie de apelantă (nr. 1.244 din 31 iulie 2012, nr. 1.470 din 30 decembrie 2011, nr. 214 din 7 februarie 2011, nr. 1.323 din 26 mai 2010, nr. 217 din 17 februarie 2010, nr. 1.441 din 27 mai 2008, emise de apelantă, nr. 523 din 30 iulie 2012, emisă de VISARTA, nr. 781 din 30 decembrie 2011, emisă de VISARTA), este lipsit de relevanţă în cauza de faţă şi nu împiedică arbitrajul realizat între PERGAM şi COPYRO pentru opera scrisă (opera scrisă ştiinţifică şi restul operei scrise) - domeniu în care VISARTA nu are atribuţii de gestiune. Şi cele invocate de apelantă referitor la asociaţiile de editori sunt nefondate, în privinţa acestor asociaţii completul de arbitraj nefăcând vreo dispoziţie.

Pretenţia apelantei de a nu se stabili în arbitraj procentele remuneraţiilor între aceasta şi intimată şi a nu restitui apelanta intimatei remuneraţii pentru copie privată şi din retransmitere, pentru titularii de drepturi de autor din opera scrisă ştiinţifică, încasate de apelantă după înfiinţarea intimatei şi până în anul 2010 inclusiv, menţionat de completul de arbitraj (aşadar perioada 20 august 2009-31 decembrie 2010), parte din perioada dispusă de completul arbitral prin dispozitivul hotărârii arbitrale, în raport cu cererea de arbitraj prin care a fost învestit de intimată în capătul al cincilea al cererii de arbitraj, pe motive diverse, fie că a repartizat sumele cuvenite membrilor săi (neprezentând însă probe efective contrarii a ceea ce a reţinut completul arbitral, în hotărârea arbitrală - că repartiţii s-au făcut numai către membri, nu şi către titularii de drepturi de autor nemembri), fără să indice/probeze vreun temei de drept/fapt care să împiedice virarea sumelor aferente acestei perioade 20 august 2009-31 decembrie 2010 către organismul de gestiune colectivă competent, după ce le-a încasat aceasta în calitate de colector unic şi, respectiv, de organism de gestiune unic al remuneraţiei compensatorii pentru copia privată pe hârtie pentru toată opera scrisă, în ciuda faptului că pentru opera scrisă ştiinţifică se înfiinţase PERGAM, şi, respectiv, de organism unic de gestiune a remuneraţiei echitabile din retransmitere prin cablu a operei scrise, deşi se înfiinţase PERGAM pentru opera scrisă ştiinţifică, începând de la 20 august 2009, fie că intimata nu ar avea mandate de reprezentare de la titularii drepturilor de autor pentru sumele care ar fi aferente procentului cuvenit operei scrise ştiinţifice, ci ar fi creată doar de către 15 membri, deşi în speţă sunt în arbitraj remuneraţii gestionate colectiv obligatoriu, nu facultativ pe bază de mandate, cum s-a arătat în prima parte a considerentelor prezentei decizii, fie că intimata nu ar putea pretinde virarea către aceasta a remuneraţiilor aferente operei scrise ştiinţifice pentru titularii dreptului de autor pe motiv că nu a participat la protocoalele amiabile/procedurile arbitrale care s-au desfăşurat, pentru negocierea metodologiilor de stabilire a remuneraţiilor cu utilizatorii, cu mult înainte ca apelanta să se înfiinţeze ca persoană juridică ce are calitate de organism de gestiune colectivă a remuneraţiilor vizând opera scrisă ştiinţifică, deşi în mod firesc nu avea cum să participe la nişte proceduri amiabile (protocoale) şi, respectiv, arbitrale care s-au desfăşurat când aceasta nu exista, iar înfiinţarea şi exercitarea de competenţe ale organismelor de gestiune colectivă în baza Legii nr. 8/1996 este prevăzută tocmai de această lege, aşa cum s-au citat mai sus prevederile acesteia, este nefondată. Pentru înfiinţarea sau exercitarea de competenţe ale organismelor de gestiune colectivă în baza Legii nr. 8/1996 nu este pretinsă de lege condiţia promovării de către acesta, înaintea înfiinţării, ceea ce nici nu ar fi posibil, a unor metodologii diferite de cele deja existente cum nefondat pretinde apelanta invocând art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 care prevede competenţe ale organismului de gestiune colectivă ce sunt evident ulterioare înfiinţării şi presupun scurgerea unui anumit timp de la înfiinţare pentru finalizarea unor metodologii ("Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:

a) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţă neexclusivă, în formă scrisă;

b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi"). Legea nr. 8/1996 prevede:

"Art. 131²

(1) Negocierea metodologiilor se desfăşoară conform programului stabilit între cele două părţi, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei.

(2) Înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, conform art. 107.

(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situaţii:

a) entităţile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi;

b) cele două părţi aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);

c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic.

(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părţile în vederea desemnării, prin tragere la sorţi, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, şi a 3 arbitri de rezervă. Aceştia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorţi, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorţi se face şi în cazul absenţei părţilor convocate.

(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnaţi şi părţile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabileşte: onorariul brut, prin negociere cu părţile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum şi locul arbitrajului şi informează părţile.

(6) Cele două părţi aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă şi, respectiv, utilizatorii sau alţi plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părţii care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe şi de a formula concluzii pe durata arbitrajului.

(7) Arbitrii au obligaţia ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părţi. În mod excepţional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii îşi pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.

(8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părţilor de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.

(9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării.

(10) Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilor alin. (1)-(9) nu sunt opozabile utilizatorilor care la data declanşării procedurii de negociere a metodologiilor se află în curs de negociere directă a unui contract de licenţă sau au încheiat deja aceste negocieri cu organismele de gestiune colectivă.

Art. 131³

(1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societăţile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4), oricare dintre părţi poate formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 2 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii."

Aşadar, faptul că ulterior intimata are posibilitatea de a iniţia noi metodologii nu permite apelantei să îi refuze împărţirea remuneraţiilor care îi revin deja începând de la data înfiinţării pentru opera scrisă ştiinţifică.

Se reţine, în consecinţă, că greşit susţine COPYRO că gestiunea colectivă obligatorie pentru cele două remuneraţii din hotărârea arbitrală atacată se exercită exclusiv de acesta pe parcursul perioadei august 2009-31 decembrie 2010 pentru toţi titularii de drepturi de autor din domeniul operelor scrise, în ciuda înfiinţării PERGAM din august 2009, şi că prin dispoziţiile referitoare la repartizarea procentelor remuneraţiilor dintre cele două şi plăţi completul de arbitraj şi-ar fi depăşit competenţele, neputând dispune şi interveni prin procedura arbitrajului în sistemul de repartiţie individuală a organismelor de gestiune colectivă COPYRO şi VISARTA care pe perioada în litigiu şi-au produs efectele. De altfel, apelanta a pierdut procesul de la instanţa de contencios administrativ cu intimata pe aspectul înfiinţării apelantei, în domeniul operei scrise ştiinţifice, Sentinţa civilă menţionată nr. 263A din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Secţia a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti, respingându-i acţiunea.

Completul de arbitraj nu a fost învestit şi în consecinţă nu a dispus în sensul intervenirii, ajustării repartiţiei dintre organismele de gestiune colectivă COPYRO şi VISARTA, cum nefondat invocă apelanta. Aceasta din urmă nici nu este organism de gestiune colectivă în domeniul operei scrise cum nefondat pretinde apelanta, ci prin decizia ORDA nr. 8/1999 s-a stabilit: "Se avizează constituirea şi funcţionarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor de artă plastică, al operelor fotografice, al operelor de arhitectură şi al lucrărilor plastice, al hărţilor şi desenelor din topografie, geografie şi ştiinţă în general, â asociaţiei VISARTA, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Nicolae Iorga nr. 21, sectorul 1, începând cu data de 1 iunie 1999".

Faptul că apelanta a înţeles în trecut ca pentru domenii diferite de creaţie, opera scrisă, gestionată de apelanta, şi opera de artă plastică, fotografică, de arhitectură şi pentru lucrări plastice, hărţi şi desene din topografie, geografie şi ştiinţă în general, gestionate de VISARTA, să împartă amiabil cu VISARTA (10% VISARTA şi 90% COPYRO) remuneraţia compensatorie pentru copia privată pe hârtie cuvenită autorilor revenită celor două în procentele menţionate în hotărârea arbitrală din 13 aprilie 2006, modificată în parte de Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 279/2007, din procentul de 50% din remuneraţia compensatorie pentru copia privată care revenea autorilor (restul de 50% din remuneraţia compensatorie pentru copia privată fiind cuvenit legal editorilor) nu împiedica arbitrajul atacat în procesul de faţă, de vreme ce ele nu au împărţit remuneraţia compensatorie cuvenită autorilor pentru copia privată a operei scrise, ci aceasta revenise COPYRO (remuneraţia compensatorie cuvenită autorilor pentru copia privată pe hârtie a operei scrise reprezentând, conform protocolului celor două încheiat în anul 2006 şi aplicat în continuare, 90% din remuneraţia compensatorie cuvenită autorilor pentru copia privată pe hârtie, restul de 10% cuvenindu-se VISARTA pentru copia privată pe hârtie a operelor gestionate de aceasta, aşa cum indică şi intimata şi în schiţa întocmită în apărare la apel). Remuneraţia compensatorie ce revenise COPYRO pentru titularii de drepturi de autor din copia privată a operei scrise şi plata comisionului de colectare datorat de PERGAM către COPYRO pentru opera ştiinţifică din cadrul operei scrise fac obiectul arbitrajului din hotărârea arbitrală atacată îh apelul de faţă. Se reţine, astfel, că în mod corect şi legal a menţionat completul arbitral în hotărârea atacată că "faptul că prin solicitarea PERGAM s-ar ajunge la o proporţie de colectare de 105% este neîntemeiat deoarece...nu corespunde realităţii întrucât PERGAM a precizat că solicită cote procentuale după deducerea cotei cuvenită VISARTA", susţinerile nejustificate din apel ale apelantei prin care invocă acelaşi procent de 105% fiind nefondate.

Pentru faptul că după înfiinţarea PERGAM apelanta COPYRO a înţeles să adopte o atitudine permanentă de împiedicare a împărţirii remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor drepturilor de autor din copia privată pentru opera scrisă între PERGAM şi COPYRO, nefiind astfel de acord cu niciun procent pentru faptul că aprecia greşit că nu ar fi îndreptăţită PERGAM la vreunul, atât la negocierea prealabilă, cât şi la arbitraj, aceeaşi fiind în parte situaţia şi cu privire la împărţirea remuneraţiei cuvenite pentru titularii de drepturi de autor din opera scrisă pentru retransmitere prin cablu, cu excepţia faptului că pe aceasta a propus prin concluziile scrise de la arbitraj procentul de 2% (fila 329 volumul 2 dosar arbitraj), nu s-ar putea reţine că intimata PERGAM nu şi-a îndeplinit obligaţia de a încerca negocierile prealabile arbitrajului pentru remuneraţia compensatorie din copia privată cuvenită autorilor pentru opera scrisă, cum nefondat pretinde apelanta, de vreme ce la dosarul de arbitraj se regăsesc atestate: refuzul constant de împărţire al COPYRO pe motiv că nu a iniţiat PERGAM metodologii proprii de stabilire a remuneraţiei şi astfel nu i se pot aplica cele anterioare înfiinţării sale (filele 12,253-255,358 volumul 1 dosar arbitraj) şi propunerea prealabilă arbitrajului către aceasta a PERGAM (filele 148,150-152 volumul 2 dosar arbitraj) privind împărţirea remuneraţiei compensatorii pentru autori ce revenise COPYRO anterior înfiinţării PERGAM în domeniul operei scrise ştiinţifice, pentru copie privată a operei scrise.

Aşadar, greşit susţine apelanta COPYRO excepţia inadmisibilităţii solicitării procentului de 95% în copia privată direct în procedura de arbitraj având ca premisă beneficiarii exclusivi ai acestor remuneraţii ca fiind COPYRO şi VISARTA, respectiv faptul că, procentul stabilit în favoarea VISARTA fiind de 10% din remuneraţie, solicitarea PERGAM ar conduce la un procent de 105% ce nu ar putea fi supus soluţionării.

Cu privire la retransmitere, greşit susţine apelanta COPYRO excepţia inadmisibilităţii solicitării de către PERGAM a remuneraţiilor din cablu pe motiv că nu ar fi beneficiar al acestora deoarece pentru retransmiterea prin cablu beneficiarii ar fi exclusiv COPYRO şi organismele de gestiune participante la negocieri, procedură arbitrală şi apel în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, şi astfel nu s-ar putea schimba, conform principiului imutabilităţii, cadrul procesual prestabilit. Or, Legea nr. 8/1996 nu interzice înfiinţarea ulterioară existenţei unor metodologii publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, de organisme de gestiune colectivă, ci, dimpotrivă, o permite. Aşadar, faptul că ulterior intimata are posibilitatea de a iniţia noi metodologii conform art. 130 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996 nu permite apelantei să îi refuze împărţirea remuneraţiilor care îi revin deja începând de la data înfiinţării pentru opera ştiinţifică.

Decizia nr. 28/2006 a ORDA a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006 a Hotărârii arbitrale din 20 februarie 2006, care a hotărât că împărţirea procentului de 1,5% cuvenit titularilor de drepturi de autor pentru retransmiterea prin cablu a operelor lor va fi realizată după cum urmează: 4% pentru COPYRO; 50% pentru DACIN-SARA şi UPFAR-ARGOA; 45% pentru UCMR-ADA; 1 % pentru VISARTA, conform înţelegerii părţilor, arătând că:

"La stabilirea acestor procente s-au avut în vedere următoarele aspecte: reprezentativitatea şi ponderea utilizării operelor din repertoriul fiecărui organism de gestiune colectivă în activitatea de retransmitere prin cablu; în acest sens, operele audiovizuale şi cele muzicale sunt preponderente în activitatea de retransmitere prin cablu, reprezentativitatea contractelor de reciprocitate încheiate cu organismele de gestiune colectivă similare din străinătate. Procentul ce se cuvine în concret pentru DACIN-SARA şi UPFAR-ARGOA urmează să fie determinat prin negociere directă între aceste organisme de gestiune colectivă, în conformitate cu prevederile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere că ambele organisme gestionează aceeaşi categorie de drepturi".

Decizia nr. 195/2006 a ORDA a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 10 iulie 2006 a Hotărârii arbitrale din 20 iunie 2006 privind stabilirea modalităţii de împărţire, între organismele de gestiune colectivă DACIN- SARA şi UPFAR-ARGOA, a procentului de 50% cuvenit titularilor de drepturi de autor pentru retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale din procentul de 1,5% cuvenit titularilor de drepturi de autor pentru retransmiterea prin cablu a operelor lor. Hotărârea a arătat că "Potrivit prevederilor art. 121¹ alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, autorizaţia acordată de titularii de drepturi pentru radiodifuzarea pe teritoriul României include şi autorizarea pentru retransmiterea prin cablu fără plata unei remuneraţii separate, în consecinţă procentele cuvenite părţilor trebuie să fie stabilite în mod diferenţiat în raport cu legislaţia în vigoare la momentul colectării sumelor. întrucât art. 121¹ alin. (2) a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, arbitrii reţin faptul că în prezent se colectează o remuneraţie şi pentru retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale radiodifuzate de către posturile de televiziune situate pe teritoriul României. Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi susţinerilor părţilor, completul ia în considerare gradul de reprezentativitate al celor două organisme de gestiune colectivă în baza contractelor de reciprocitate încheiate cu organismele de gestiune similare din străinătate, precum şi ponderea de utilizare a operelor audiovizuale în cadrul programelor de televiziune. În considerarea criteriilor menţionate mai sus, completul constată faptul că operele audiovizuale străine, în special cele americane, au o pondere de utilizare prin retransmitere prin cablu evident mai mare decât cea a operelor audiovizuale româneşti, situaţie în care UPFAR-ARGOA va încasa într-o proporţie mai mare sumele cuvenite titularilor de drepturi străini în baza contractului de reciprocitate încheiat cu AGICOA - organismul internaţional de gestiune colectivă al producătorilor de opere audiovizuale, urmând ca DACIN-SARA să încaseze remuneraţii corespunzătoare contractelor de reciprocitate încheiate, astfel cum rezultă din anexa nr. 4 depusă la dosarul cauzei de către DACIN-SARA. În acest sens, completul are în vedere studiul realizat de Consiliul Naţional al Audiovizualului invocat în cadrul expunerii de motive de UPFAR-ARGOA şi necontestat de DACIN-SARA, conform căruia ponderea filmelor americane radiodifuzate pe posturile de televiziune româneşti este majoritară. Astfel, sumele colectate ce revin titularilor de drepturi reprezentaţi de cele două părţi se vor repartiza după cum urmează: a) pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005: - 40% - UPFAR-ARGOA; - 10% - DACIN-SARA; b) după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005: - 35% - UPFAR-ARGOA; - 15% - DACIN-SARA".

Decizia nr. 44 din 26 martie 2009 a ORDA a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009 a Hotărârii arbitrale din data de 9 martie 2009 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 327/2010 a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010 a Deciziei civile nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a stabilit:

"1. În sensul prezentei metodologii, prin utilizare se înţelege retransmiterea simultană, nealterată, integrală prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar ori printr-un sistem de radiodifuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiate, cu sau fără fir, prin satelit, inclusiv prin sistem digital, de servicii de programe de radiodifuziune şi/sau televiziune destinate recepţionării de către public a operelor muzicale, operelor cinematografice sau altor opere audiovizuale, operelor scrise, operelor din domeniul artelor vizuale, a videogramelor şi a fonogramelor.

2. Utilizator, în sensul prezentei metodologii, este persoana fizică sau persoana juridică ce realizează activităţi de retransmitere prin cablu sau prin satelit, inclusiv prin sistem digital, aşa cum a fost definit la pct. 1.

3. Utilizarea reglementată de prezenta metodologie se poate realiza numai după obţinerea din partea organismului de gestiune colector unic a autorizaţiei sub formă de licenţă neexclusivă în schimbul unei remuneraţii lunare, potrivit prezentei metodologii şi conform tabelului următor:

Categoriile de titulari de drepturi	Anul 2009 şi următorii/ Remuneraţii
Autori de opere muzicale	1,35%
Autori de opere audiovizuale	1,50%
Autori de opere scrise	0,12%
Autori de opere din domeniul artelor vizuale	0,03%
Artişti - prestaţii artistice fixate pe fonograme	0,25%
Artişti - prestaţii artistice din domeniul audiovizual	0,50%
Producători de fonograme	0,25%
Producători de videograme	0,50%

4. Utilizatorul are obligaţia de a achita, prin intermediul organismelor de gestiune, remuneraţiile procentuale prevăzute în tabelul de mai sus, determinate din baza de calcul, reprezentând drepturile patrimoniale de autor şi conexe dreptului de autor. Plata remuneraţiilor prevăzute în tabelul care face parte integrantă din prezenta metodologie se va face către organismele de gestiune colectivă desemnate prin decizie a directorului general al Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, colectoare ale remuneraţiilor pentru fiecare categorie de drepturi patrimoniale de autor şi conexe dreptului de autor".

Decizia ORDA nr. 60 din 24 aprilie 2009 a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 mai 2009, a Protocolului privind desemnarea colectorului unic al remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, repartizarea remuneraţiilor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic, având în vedere dispoziţiile art. 121 alin. (2), art. 131 alin. (2) şi ale art. 131² şi 133 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 44/2009 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 9 martie 2009 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul menţionează că a avut în vedere: Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 44/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009; pct. 4 din metodologia stabilită prin Hotărârea arbitrală din data de 9 martie 2009; prevederile art. 121 şi 133 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, fiind încheiat între: Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA),

Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN SARA), Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO, Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA), Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale (UPFAR-ARGOA), Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), şi stabilind:

"Art. 1

Remuneraţia reprezentând drepturi patrimoniale de autor şi conexe, datorată de distribuitorii prin cablu potrivit dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum este prevăzută şi de metodologia stabilită prin Hotărârea arbitrală din 9 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, conform Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 44/2009, va fi colectată de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), desemnată astfel colector unic al acestei remuneraţii.

Art. 2

(1) Remuneraţia colectată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA) în calitate de colector unic de la distribuitorii prin cablu, ce se cuvine şi se repartizează organismelor de gestiune colectivă beneficiare, este cea prevăzuta de Hotărârea arbitrală din 9 martie 2009, din care va fi dedus în prealabil comisionul de colectare.

(2) În cazul în care, pentru un domeniu de creaţie dintre cele prevăzute în Hotărârea arbitrală din 9 martie 2009, există două sau mai multe organisme de gestiune colectivă care gestionează aceeaşi categorie de drepturi, remuneraţiile vor fi repartizate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA) către organismul de gestiune colectivă stabilit colector unic pentru acel domeniu de creaţie, cu excepţia cazului în care organismele de gestiune colectivă din acel domeniu de creaţie comunică colectorului unic un protocol prin care stabilesc ca plata remuneraţiilor să se facă direct organismelor beneficiare şi este prevăzută şi proporţia repartizării.

Art. 3

Sumele colectate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA) în calitate de unic colector al remuneraţiei pentru retransmitere prin cablu se vor evidenţia într-un cont analitic distinct.

[...]

Art. 5

(1) Repartizarea remuneraţiilor colectate rezultate în urma deducerii costurilor reale de colectare se va efectua lunar de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), în calitate de colector unic, către organismele de gestiune colectivă beneficiare potrivit art. 2.

(2) Repartizarea remuneraţiilor se face până la data de 15 a lunii următoare celei în care au fost colectate.

Art. 6

Cheltuielile reale generate de activitatea de colectare şi repartizare vor fi suportate proporţional cu sumele încasate de toate categoriile de beneficiari şi nu vor putea depăşi pentru un an financiar-contabil 2% din remuneraţia colectată în acel an.

[...]

Art. 10

(1) În cazul în care Curtea de Apel Bucureşti va decide în cadrul apelului formulat împotriva Hotărârii arbitrale din 9 martie 2009 că remuneraţiile datorate de operatorii prin cablu nu se colectează de către un colector unic, prezentul protocol încetează de drept la sfârşitul lunii în care a fost publicată Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti care ar dispune în acest sens."

Or, prin Decizia ORDA nr. 335 din 23 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2011, a fost desemnat organismul de gestiune colectivă Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a acestor opere, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 327/2010.

Acestea vădesc că apelanta susţine în mod greşit că apelantei îi revin şi după înfiinţarea PERGAM şi până la 31 decembrie 2010 toate sumele încasate de apelantă din retransmiterea prin cablu a operei scrise, deşi PERGAM este beneficiară în parte pentru procentul de remuneraţie care s-ar aplica operei scrise ştiinţifice din cadrul operei scrise. Aşadar, Curtea reţine că în mod corect intimata a demarat procedurile de negociere cu apelanta (filele 148, 149, 150-160 volumul 2 arbitraj; 356-357, 359-364 volumul 1 arbitraj) şi ulterior cererea de arbitraj pentru împărţirea procentelor între cele două părţi cu privire la retransmiterea prin cablu a operei scrise, dar procentele pretinse 25% PERGAM şi 75% COPYRO nu au fost justificate şi completul de arbitri le-a admis întocmai cum s-a cerut, 25% PERGAM şi 75% COPYRO, fără vreun suport probator, criticile apelantei fiind întemeiate sub acest aspect. Astfel, completul arbitral, în lipsă de probe sau indicii care să îi dea posibilitatea aprecierii echitabile, în considerentele din hotărârea arbitrală atacată, a motivat într-un mod contrar soluţia din dispozitiv asupra procentelor, ignorând şi procentul de 2% recunoscut de COPYRO operei ştiinţifice în concluziile sale scrise. Deşi a stabilit în dispozitiv procent mai mare în favoarea COPYRO (75%) decât cel pentru opera scrisă ştiinţifică acordat PERGAM (25%), în considerente a motivat:

"Proporţia operei ştiinţifice transmise prin cablu este cu mult mai mare decât a operei literare, aceasta din urmă fiind retransmisă prin adaptare, dramatizare, ecranizare, recitare etc., făcând obiect şi al drepturilor conexe." Completul arbitral a menţionat în considerente "Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere prin care PERGAM pretinde a fi stabilită remuneraţia cuvenită titularilor de drepturi din dreptul de retransmitere prin cablu, considerând că se cuvine o cotă de 25% în favoarea PERGAM şi de 75% în favoarea COPYRO, Completul arbitral îl admite în baza probelor administrate.", fără să indice care ar fi acele probe, neregăsindu-se în dosarul arbitral probe care să indice procentul de 25% pretins de PERGAM. Tot pe acest capăt de cerere a încercat completul arbitraj să argumenteze soluţia cu un ai treilea considerent: "De asemenea, tot în susţinerea capătului al doilea al cererii, Completul arbitral apreciază că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că dreptul de retransmitere prin cablu, ca şi copia privată, se gestionează colectiv în mod obligatoriu, numai prin intermediul organismelor de gestiune colectivă." Or, această dispoziţie legală stabileşte gestiunea colectivă obligatorie, dar nu susţine dispoziţia completului arbitral cu privire la modul de împărţire a procentelor dintre cele două părţi în arbitraj.

Având în vedere că, în susţinerea procentului pretins, PERGAM a ataşat cererii de arbitraj declaraţia depusă în copie la fila 368 volumul 1 dosar de arbitraj, de către dl Duvac I. Constantin, privind retransmiterea prin cablu în perioada 2006- 2009 a unui curs universitar şi a unui tratat ale sale pe postul TVRM (TV România de Mâine), văzând şi rapoartele primite de PERGAM în anul 2011, pe baza licenţelor întocmite de aceasta ulterior perioadei stabilite de hotărârea arbitrală până la 31 decembrie 2010, în anul 2011 după obţinerea Deciziei ORDA nr. 335/2010 de desemnare a sa drept colector unic, în care este marcat şi postul TVRM (copii filele 209-213 volumul 2 dosar arbitraj; filele 224-228 volumul 1 dosar arbitraj), centralizatorul de la fila 325 dosar arbitraj volumul 1, întocmit de PERGAM cu privire la numărul de posturi TV existente în septembrie 2010 şi mai 2011, precum şi înscrisurile depuse la apel de apelantă (indicând că în radiodifuzare au fost comunicate şi opere scrise, de exemplu, Litera Aniversară - Moartea Căprioarei - fragment - Nicolae Labiş, şi relevând astfel probabilitatea retransmiterii lor) împotriva PERGAM care a arătat la termenul de judecată din 10 februarie 2012 că nu are alte înscrisuri de depus şi nu deţine lista operelor scrise retransmise prin cablu, iar prin concluziile scrise depuse la 26 septembrie 2012 a învederat existenţa unei retransmiteri reduse în România de operă scrisă gestionată de cele două părţi, Curtea reţine că PERGAM nu a făcut dovada procentului pretins de 25%, restul operei scrise decât cea ştiinţifică (literară, beletristică) fiind în perioada 20 august 2009-31 decembrie 2010 cel mai probabil retransmisă într-o proporţie mai mare decât cea ştiinţifică (contrar celor reţinute nefondat în considerentele hotărârii arbitrale apelate), în contextul unei retransmiteri extrem de reduse în România de operă scrisă gestionată de cele două părţi. Cele invocate de intimată, că nu ar fi putea fi verificate în niciun caz, pe baza art. 131¹ alin. 4 din Legea nr. 8/1996, criteriile de la art. 131¹ alin. 1 lit. c) şi e) din Legea nr. 8/1996 sunt nefondate, neregăsindu-se în speţă ipoteza textului art. 131¹ alin. 4 din Legea nr. 8/1996 privind negocierea metodologiilor între organismele de gestiune, pe de o parte, şi utilizatori, pe de altă parte, ci fiind în discuţie, în speţă, repartizarea între două organisme de gestiune colectivă a operei scrise, a unei remuneraţii care are caracter echitabil, pentru retransmitere prin cablu, în raport cu veniturile din activitatea de retransmitere, remuneraţie rezultată din realizarea de retransmiteri de operă scrisă gestionată de cele două, cuvenindu-se împărţirea celor două părţi, organisme de gestiune colectivă a operei scrise, în raport cu proporţia (ponderea) utilizării categoriilor de operă scrisă (operă scrisă ştiinţifică - pentru PERGAM şi restul operei scrise - pentru COPYRO) în retransmiterea prin cablu. Aşadar, văzând poziţiile părţilor şi înscrisurile din cauză, Curtea, reţinând că PERGAM nu a făcut dovada procentului pretins (art. 1169 din Codul civil), va stabili, între cele două părţi, începând cu 20 august 2009, ponderea de 2% în favoarea PERGAM, recunoscută de COPYRO, şi restul de 98% în favoarea COPYRO, din remuneraţia cuvenită titularilor de drepturi de autor de operă scrisă pentru retransmitere prin cablu.

Totodată, Curtea reţine că în mod fondat critică apelanta procentele stabilite de hotărârea arbitrală cu privire la remuneraţia compensatorie pentru copie privată în domeniul operei scrise începând cu 20 august 2009, în limitele expuse mai jos de Curte. Pe acest capăt de cerere, completul arbitral a reţinut nefondat că din probele administrate rezultă că opera ştiinţifică face obiectul copiei private într-o proporţie covârşitoare în raport cu opera literară, care reprezintă excepţia, luând în considerare costurile mai mari ale fotocopierii operei scrise neştiinţifice în raport cu preţul cărţilor, pe bază de bonuri fiscale referitoare la preţurile unor copii, xerox, depuse în dovedire de PERGAM, deşi această remuneraţie, spre deosebire de remuneraţia pentru retransmitere prin cablu care este o remuneraţie echitabilă, în raport cu activitatea retransmiterii, este o remuneraţie compensatorie pentru care legea dreptului de autor de operă scrisă prezumă realizarea de copii private, nefiind necesară, în stabilirea ei, dovedirea numărului de copii realizate, pe care intimata îl apreciază ca fiind mai mic în cazul operei literare decât în cazul operei ştiinţifice. Opera scrisă publicată este prezumată de lege ca fiind supusă realizării de copii private pe hârtie, de aceea deciziile ORDA nr. 105 şi 125 din 2005 stabilesc remunerarea posibilităţii/prezumţiei de realizare a copiilor private, în sarcina fabricanţilor şi importatorilor de hârtie şi aparate de copiat. În consecinţă, criteriul orientativ de împărţire a remuneraţiei compensatorii de autor pentru copie privată, între cele două părţi în litigiu, ce putea fi reţinut pe baza probelor de la dosar, este cel al titlurilor, de operă scrisă ştiinţifică (PERGAM) şi pentru restul operei scrise (COPYRO). PERGAM a depus la dosarul de arbitraj la fila 161 volumul 2 un centralizator privind producţia de carte din perioada 2006-2009, iar pentru anul 2009 indică număr total de tiraje de 9.072.000, din care 6.148.000 (şi calculează şi solicită un procent de 67,77%) în domeniul ştiinţific, 2.816.000 (şi calculează un procent de 31,04%) în domeniul literar, 108.000 (şi calculează un procent de 1,19%) în domeniul artistic şi, respectiv, un număr total de titluri de 11.686, din care 9.201 în domeniul ştiinţific (PERGAM calculând şi solicitând astfel 78,74%), 2.250 în domeniul literar (PERGAM calculând astfel 19,25%) şi 235 în domeniul artistic (PERGAM calculând astfel 2,01 %). Centralizatorul menţionează în subsolul său că datele prezentate au fost preluate la data de 3 ianuarie 2011 de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică. Dar tot PERGAM a prezentat la dosarul de arbitraj un centralizator privind producţia de carte din anul 2009, întocmit în anul 2010, la fila 178 din volumul 2, menţionând la subsolul său că datele prezentate au fost primite la data de 28 iulie 2011, fiind furnizate de Institutul Naţional de Statistică, în urma solicitării PERGAM, şi reprezentând datele definitive pentru anul 2009. Centralizatorul menţionează: un tiraj total de 6.123.000, din care ştiinţific 3.622.000 (PERGAM calculând 59,15%), literar 2 344.000 (PERGAM calculând 38,29%), artistic 157.000 (PERGAM calculând 2,56%) şi, respectiv, număr total de titluri 8.563, din care 5.864 ştiinţific (PERGAM calculând 68.48%), 2.264 literar (PERGAM calculând 26,45%), 453 artistic (PERGAM calculând 5,07%). PERGAM nu a depus la dosarul de arbitraj dovezi referitoare la titlurile sau tirajele cărţilor din anul 2010. COPYRO a depus la apel înscrisuri de la diferite edituri referitoare fie, în cea mai mare parte din înscrisuri, la unele titluri, editate sau reeditate, fie la volum al unor opere scrise de la unele edituri din România, înscrisuri care nu stabilesc ponderea efectivă a operei scrise ştiinţifice/restul operei scrise începând cu 20 august 2009, nedepunând nicio statistică de la instituţia care deţine evidenţe la nivel naţional, Institutul Naţional de Statistică. Curtea reţine că, din datele de la INS furnizate de PERGAM pentru anul 2009, pot fi avute în vedere ultimele, cele definitive pe anul 2009, aşa cum indică menţiunile de la subsolul centralizatorului de la fila 178 volumul 2 dosar arbitraj, că, potrivit considerentelor mai sus expuse în prezenta decizie, în remuneraţia compensatorie pentru copia privată cuvenită autorilor, PERGAM şi COPYRO împart doar în domeniul operei scrise procentele (ştiinţific-literar) şi că în raport cu toate înscrisurile prezentate la arbitraj de PERGAM, pe baza criteriului orientativ prezentat, pot fi rezonabil estimate procentele de 70% cuvenite PERGAM pentru opera ştiinţifică, respectiv 30% pentru restul operei scrise cuvenite COPYRO. Totodată, Curtea consideră nefondată critica apelantei că toate datele intimatei de la Biblioteca Naţională a României din dosarul de arbitraj ar viza împrumutul public de carte, în fapt înscrisul de la fila 181 din volumul al doilea al dosarului de arbitraj, coroborat cu datele de la INS de la fila 178 volumul al doilea dosar de arbitraj, indicând totalul titlurilor de cărţi pentru care Biblioteca Naţională a României deţine lista ISBN.

Faţă de probele din dosarul de arbitraj nu poate fi avut în vedere înscrisul depus în copie la apel de intimata PERGAM la filele 266-268 (Adresa Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I" nr. 2.858 din 24 decembrie 2012), în care se menţionează, la întrebarea nr. 5 a PERGAM (care este raportul estimativ dintre achiziţia de carte şi reviste educaţional-ştiinţifice şi achiziţia de carte beletristică), răspunsul de 10% carte beletristică şi 90% publicaţii educaţional-ştiinţifice, deoarece în adresă este vorba doar de achiziţia estimativă de carte a BCU "Carol I", nu despre publicarea de operă scrisă la nivel naţional, iar la punctul nr. 1 însuşi înscrisul menţionează că emitenta sa, BCU "Carol I", nu realizează rapoarte cu privire la totalul operelor ştiinţifice şi literare consultate, consultarea ca, de altfel, şi împrumutul nefăcând obiectul remuneraţiei autorilor pentru copia privată din speţa de faţă. Pe de altă parte, fără temei de fapt sau de drept susţine apelanta că "operele ştiinţifice fiind o categorie din întregul format de domeniul operelor scrise nu pot depăşi ca utilizare privată volumul de copii private din domeniul artelor vizuale reprezentat de copii ale fotografiilor, portretelor etc., domeniu reprezentat de VISARTA care beneficiază în prezent de procentul de 10% din totalul remuneraţiei".

Astfel, se observă că hotărârea arbitrală a reţinut corect, contrar criticilor nejustificate pe acest aspect ale apelantei, că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că ponderea operelor scrise ştiinţifice editate în România este superioară operelor literare şi că susţinerea COPYRO în sensul definirii operelor ştiinţifice ca fiind exclusiv acele opere editate de către edituri acreditate C.N.C.S.I.S. nu poate fi reţinută deoarece adaugă la lege_; art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nefăcând o asemenea definire ori distincţie ("Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice"). Aşadar, văzând poziţiile părţilor şi înscrisurile din cauză, Curtea va stabili, începând cu 20 august 2009, proporţiile de 70% în favoarea PERGAM şi 30% în favoarea COPYRO, din remuneraţia ce revenea COPYRO pentru copie privată în domeniul operei scrise, anterior înfiinţării PERGAM.

Faţă de cele reţinute, văzând şi art. 296 din Codul de procedură civilă, în limitele apelului formulat, se va schimba în parte hotărârea arbitrală, urmând a se stabili: proporţiile de 70% în favoarea PERGAM şi 30% în favoarea COPYRO, din remuneraţia ce revenea COPYRO, pentru titularii de drepturi de autor, pentru copie privată în domeniul operei scrise, începând cu 20 august 2009, proporţiile de 2% în favoarea PERGAM şi 98% în favoarea COPYRO, din renumeraţia cuvenită titlurilor de drepturi de autor de operă scrisă pentru retransmitere prin cablu, ce revenea COPYRO, începând cu 20 august 2009, şi a fi obligată COPYRO la plata către PERGAM a remuneraţiilor menţionate, încasate pentru perioada 20 august 2009- 31 decembrie 2010, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii arbitrale, privind comisioanele colectorilor unici şi cheltuielile de arbitraj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - COPYRO, cu sediul în sectorul 2, municipiul Bucureşti, str. Paleologu nr. 5A, et. 3, ap. 3, împotriva Hotărârii arbitrale din data de 30 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 septembrie 2011, prin Decizia directorului general al ORDA nr. 247 din 31 august 2011 în Dosarul nr. 1/2011 în contradictoriu cu intimata Asociaţia "Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM", cu sediul în sectorul 3, municipiul Bucureşti, bd. Mircea Vodă nr. 35, bl. M27, sc. 1, et. 6, ap. 17.

Schimbă în parte Hotărârea arbitrală din 30 august 2011, în sensul că:

- stabileşte proporţiile de 70% în favoarea PERGAM şi 30% în favoarea COPYRO, din remuneraţia ce revenea COPYRO pentru copie privată în domeniul operei scrise, începând cu 20 august 2009;

- stabileşte proporţiile de 2% în favoarea PERGAM şi 98% în favoarea COPYRO, din remuneraţia cuvenită titularilor de drepturi de operă scrisă pentru retransmitere prin cablu, ce revenea COPYRO, începând cu 20 august 2009;

- obligă COPYRO la plata către PERGAM a remuneraţiilor încasate pentru perioada 20 august 2009-2010.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2012.

-****-

PREŞEDINTE,

CRINA BIANCA TRĂMÎNDAN

Judecător,

Mihaela Paraschiv

Grefier,

Elena Dana Ciobanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 238 din data de 25 aprilie 2013