DECIZIE nr. 113 din 6 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Florin Gabriel Schifirneţ în Dosarul nr. 245/188/2013 al Judecătoriei Bicaz şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 522 D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 365 din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 245/188/2013, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Florin Gabriel Schifirneţ într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevăzută de dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate, prin impunerea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pe lângă cea a amenzii, încalcă dreptul la liberă circulaţie, precum şi dreptul de proprietate asupra autovehiculului, contravenind în acest fel dispoziţiilor art. 20, art. 25 şi art. 53 din Legea fundamentală şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Se susţine totodată că reglementarea mai multor sancţiuni în cazul săvârşirii aceleiaşi fapte contravine dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Judecătoria Bicaz opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu restrâng drepturi fundamentale, necontravenind dispoziţiilor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei, ci, în deplin acord cu principiile statului de drept, sancţionează fapte ce pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în realizarea scopului prevăzut la art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că textele criticate nu restrâng drepturi fundamentale, ci prevăd sancţionarea unor fapte ce pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Se susţine, de asemenea, că reglementarea pe lângă sancţiunea principală, a amenzii, a unei sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţii constituţionale, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Din analiza dosarului Curtea reţine însă că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...] c) neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;".
Se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 25 cu privire la libera circulaţie şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp, respectiv 30 de zile, constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârşirii unor noi fapte de natură contravenţională şi protejarea participanţilor la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor.
Totodată, Curtea constată că sancţiunea contravenţională complementară criticată are un caracter absolut, fiind independentă de dreptul de folosinţă asupra unui anumit autovehicul, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, şi se situează în afara sferei dreptului la liberă circulaţie, nereferindu-se la libertatea contravenientului de a se deplasa, în ţară şi în străinătate, sau de a-şi stabili domiciliul ori reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară, potrivit normei constituţionale de la art. 25. Pentru aceste motive, Curtea reţine că prevederile art. 25 din Legea fundamentală şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietăţii nu sunt incidente în cauză, neputând fi reţinută, prin urmare, nici pretinsa încălcare prin textul supus controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 331 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 19 mai 2011.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Gabriel Schifirneţ în Dosarul nr. 245/188/2013 al Judecătoriei Bicaz şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Bicaz şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 309 din data de 25 aprilie 2014