HOTĂRÂRE nr. 52 din 3 iunie 2015 privind aprobarea opiniei referitoare la Documentul comun de consultare al Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate: Către o nouă politică europeană de vecinătate JOIN (2015) 6
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
Luând în considerare Opinia nr. 4 c - 19/315, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţele din 12 mai şi 19 mai 2015, Camera Deputaţilor:
1.Constată că în exerciţiul anterior, politica europeană de vecinătate s-a întemeiat pe cel mai mic numitor comun care putea fi acceptat de către toate cele 27 de state membre şi de instituţiile Uniunii Europene, în anul 2008, în condiţiile în care consensul politic necesar pentru leadership politic bine evidenţiat şi orientări politice clare nu s-a realizat; ca urmare, nu s-a realizat nici condiţia-cheie structurală, aceea a unui echilibru adecvat între laturile politice şi tehnice, în cazul platformelor de cooperare regională, Parteneriatul Estic şi Parteneriatul Sudic, care au fost adesea clasificate ca simple "proiecte de modernizare", limitate la instrumente de natură tehnică.
2.Admite că, pentru ca politica europeană de vecinătate să fie adecvată scopului în care a fost creată este necesară o analiză mai precisă a intereselor Uniunii Europene, dar şi ale partenerilor săi; o abordare bazată pe cerere şi pe interes ar putea să intensifice gradul de asumare a responsabilităţii de către ţările partenere.
3.Subliniază că Uniunea trebuie să îşi clarifice poziţia, ceea ce implică şi realizarea unei poziţii unitare a statelor membre, atât în politica externă şi de securitate comună, cât şi în politica de vecinătate, în acord cu statutul său de actor global.
4.Apreciază că situaţia de instabilitate existentă atât în vecinătatea estică, cât şi în vecinătatea sudică a Uniunii impune consolidarea profilului strategic al politicii de vecinătate a Uniunii Europene; de aceea, noul format al parteneriatelor ar trebui să fie mult mai orientat politic, decât tehnic, cum a fost până în prezent.
5.Reaminteşte că politica europeană de vecinătate nu poate fi separată de sistemul de valori al Uniunii, impuse atât de tratate, cât şi de "filosofia" arhitecturii europene în ansamblu; este evident că Uniunea trebuie să promoveze pacea, stabilitatea şi prosperitatea la graniţele sale, dar nu poate face aceasta prin încălcarea valorilor sale şi, de aceea, trebuie să solicite cu fermitate partenerilor reforme în domeniul democraţiei, al statului de drept şi al drepturilor omului.
6.Admite că actuala revizuire a politicii europene de vecinătate ar trebui să urmărească o mai bună coordonare cu activităţile mai ample din cadrul politicii externe şi de securitate comune şi politicii de apărare şi securitate comune, în conformitate cu abordarea cuprinzătoare, dar şi cu dimensiunea externă a altor politici relevante ale Uniunii, precum spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.
7.Consideră că implicarea unor organizaţii internaţionale, în special NATO şi instituţiile financiare internaţionale în reforma politicii de vecinătate a Uniunii ar putea spori calitatea gestionării acesteia.
8.Susţine consolidarea principiului diferenţierii şi celui denumit "mai mult pentru mai mult" (more for more"), pentru a reflecta poziţionarea şi aspiraţiile diverse ale statelor partenere, în ceea ce priveşte perspectiva raporturilor cu UE; voinţa politică probată prin gradul de realizare a reformelor ar trebui să constituie criteriul principal de evaluare a performanţei.
9.Recunoaşte totuşi că există riscul ca o aplicare rigidă a acestui principiu ori corelarea sa cu principiul "mai puţin pentru mai puţin" (less for less) să rezerve prea puţin capital de acţiune politică şi economică pentru statele care nu doresc aprofundarea relaţiei cu Uniunea Europeană, ceea ce le-ar putea îndepărta pe termen lung de la accesul la standardele superioare ale Uniunii.
10.Susţine flexibilitatea sporită a politicii de vecinătate, prin care să se asigure o capacitate mai bună de reacţie a Uniunii la schimbările geo-politice survenite în vecinătatea sa.
11.Admite că nivelul de asumare din statele partenere poate fi sporit prin focalizarea cooperării pe obiective concrete, în măsură să aducă rezultate vizibile şi o valoare adăugată concretă în beneficiul ţărilor respective; programul privind mobilitatea prin liberalizarea regimului de vize şi programele din sfera dezvoltării economice şi sociale durabile reprezintă exemple în acest sens.
12.Salută abordarea Uniunii Europene de a se axa pe necesitatea promovării democraţiei în societăţile statelor vecine cu standarde democratice reduse, astfel încât, fără a ignora opţiunea liderilor politici din statele partenere reticente, să menţină relaţiile cu societatea civilă şi cu alte secţiuni pro-democraţie din societăţile acelor state, în perspectiva reformelor democratice din viitor.
13.Semnalează totuşi că acest concept al prioritizării parteneriatului cu societăţile, nu cu guvernele statelor vecine, nu este uşor de realizat în statele cu un nivel scăzut al libertăţilor democratice, tocmai din cauza riscurilor la care sunt supuşi cetăţenii sau organizaţiile care doresc colaborarea. De aceea, Uniunea ar trebui să găsească mecanisme care să îi protejeze pe aceşti cetăţeni sau organizaţii.
14.Salută Concluziile Consiliului afaceri externe din 20 aprilie 2015 privind revizuirea politicii europene de vecinătate, în special dezideratul unui discurs clar şi de comunicare strategică către populaţia ţărilor vecine, având ca obiect implicarea Uniunii în regiune, valorile şi obiectivele sale, precum şi gama largă de activităţi de cooperare sectorială faţă de ţările din regiune, pentru a consolida vizibilitatea Uniunii.
15.Susţine promovarea sporită a obiectivelor politicii europene de vecinătate la nivelul opiniei publice din statele partenere şi a unor categorii cât mai largi ale populaţiei respective - societatea civilă, comunitatea academică, comunitatea de afaceri, comunităţile rurale, segmentul tânăr al populaţiei etc. - în paralel cu punerea în aplicare a unor programe/proiecte cu impact şi cu diseminarea unui set cuprinzător de mesaje, adaptate destinatarilor menţionaţi.
16.Consideră că rolul societăţii din ţările partenere neperformante ar trebui să crească în mod semnificativ, pentru că dacă aşteptăm crearea unei mase critice în societate care să pună presiune pe guverne în scopul reformelor democratice trebuie să contribuim la dezvoltarea societăţilor din acele state.
17.Recunoaşte nevoia menţinerii echilibrului între cele două platforme regionale ale politicii de vecinătate, estul şi sudul. Observă totuşi accentuarea progresivă a percepţiei că societatea din majoritatea statelor din vecinătatea estică este mai receptivă la cerinţele şi la acţiunile Uniunii, întrucât modelul societal din statele estice este, cu puţine excepţii, mai apropiat de modelul de valori al Uniunii Europene; semnalează că această situaţie poate conduce la progresul mai accentuat al vecinătăţii estice şi la disjuncţia de facto între est şi sud în cadrul politicii de vecinătate.
18.Recunoaşte că este necesară abordarea echilibrată a celor două dimensiuni ale politicii europene de vecinătate, respectiv cea estică şi cea sudică, semnalând totuşi necesitatea unui accent particular pe dimensiunea estică, pe fondul evoluţiilor în regiune şi presiunilor externe masive exercitate asupra partenerilor estici.
19.În perspectiva summitului privind Parteneriatul Estic programat pentru 21 şi 22 mai 2015, la Riga, susţine transmiterea unui mesaj clar şi puternic care să reafirme angajamentul Uniunii de a acorda în continuare sprijin strategic pe termen lung ţărilor vecine, în funcţie de progresele proprii.
20.Subliniază că România are un interes special pentru promovarea în cadrul summitului a unor principii privind reforma politicii de vecinătate şi a unor criterii de evaluare a progreselor partenerilor Uniunii, care să premieze realizările partenerilor estici performanţi în aplicarea acordurilor de asociere şi liber schimb şi să contureze o perspectivă favorabilă de integrare europeană a acestor state.
21.Întrucât Republica Moldova, Georgia şi Ucraina şi-au afirmat opţiunea pentru integrare europeană, ar trebui ca acestor state să li se ofere o perspectivă europeană clară, astfel încât să nu fie creat sentimentul că sunt solicitate reforme dificile fără a se oferi şi o perspectivă de aderare. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin punerea în aplicare a Acordurilor de Asociere şi Liber Schimb se preia cea mai mare parte a acquis-ului Uniunii Europene.
22.Invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, instituţiile europene relevante şi statele membre să întreprindă tot ce le stă în putere pentru ca procesul de apropiere a Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei de Uniune să ajungă la o fază în care să devină ireversibil, indiferent de tipul şi intensitatea influenţelor negative venite din exterior; pentru aceasta Acordurile de Asociere şi Liber Schimb ar trebui să fie ratificate în cel mai scurt timp şi de cele 9 state membre restante; în acelaşi timp, punerea în aplicare a acordurilor ar trebui să fie sprijinită de către Uniunea Europeană, pe întreg parcursul, cu atât mai mult cu cât efectele vizibile ale succesului pot determina şi statele din vecinătatea estică care nu au semnat Acorduri de Asociere şi Liber Schimb să adere la acest proces.
23.Semnalează factorilor de decizie de la nivelul Uniunii că o nouă amânare a aplicării Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu Ucraina ar echivala cu demonstrarea incapacităţii Uniunii de a-şi îndeplini obiectivele majore.
24.Constată că "războiul hibrid" declanşat şi continuat de Federaţia Rusă în estul Uniunii Europene amplifică nevoia de resurse pentru menţinerea în funcţiune a Parteneriatului Estic şi pentru creşterea rezistenţei statelor partenere performante - Republica Moldova, Georgia şi Ucraina - la acţiunile masive de destabilizare în curs.
25.Propune ca elementele non-militare ale "războiul hibrid" iniţiat de Federaţia Rusă să fie evaluate în cadrul politicii externe şi de securitate comună a Uniunii Europene, în vederea pregătirii unor măsuri corespunzătoare.
26.Încurajează utilizarea la adevăratul potenţial a instrumentelor diplomatice aflate la dispoziţia Uniunii Europene, pentru a bloca acţiunile Federaţiei Ruse în estul Ucrainei. Subliniază pericolul escaladării tensiunilor în estul Europei, susceptibil de a provoca îngrijorări legate de o potenţială folosire a forţei împotriva unor state membre ale Uniunii Europene şi invită factorii de decizie responsabili din Uniune să adopte măsuri necesare şi proporţionale, fără de care destabilizarea zonei ar putea zădărnici succesul politicii europene de vecinătate.
27.Susţine conceptul de "centură de securitate" ("security trusts") al Ministerului Afacerilor Externe în vederea ameliorării situaţiei de securitate din estul Uniunii, respectiv crearea unor platforme de dialog, care să includă şi cooperarea cu "vecinii vecinilor", adică cu acele state care împărtăşesc viziunea pacifistă a Uniunii Europene şi să excludă orice dimensiune militară.
28.Felicită Uniunea pentru opţiunea de a menţine relaţiile cu Azerbaidjan, Belarus şi Armenia şi consideră că modelul general al Parteneriatului Estic, care include acorduri de asociere şi liber schimb, liberalizarea totală a vizelor, precum şi calitatea de membru al Comunităţii Energiei, ar trebui să rămână deschis şi pentru cele 3 ţări, în cazul în care sunt gata să schimbe cursul şi să demonstreze voinţa politică de a urmări o mai bună integrare în Uniunea Europeană.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 iunie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 388 din data de 4 iunie 2015