DECIZIE nr. 883 din 25 octombrie 2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011

Augustin Zegrean

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul "Uniunea Teritorială a Sindicatelor Libere - Căi Ferate Uzinale - Linii Industriale" din Galaţi şi de Sindicatul Naţional "Solidaritatea" al Metalurgiştilor din România în Dosarul nr. 15.654/233/2011 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 674D/2012.
La apelul nominal, răspunde Costică Popa, vicepreşedinte al Sindicatului "Uniunea Teritorială a Sindicatelor Libere - Căi Ferate Uzinale - Linii Industriale" din Galaţi, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Sindicatul "Uniunea Teritorială a Sindicatelor Libere - Căi Ferate Uzinale - Linii Industriale" din Galaţi solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 9, 15, 40 şi 43 din Constituţie şi depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc libertatea sindicală, ci legiuitorul a impus condiţii referitoare la reprezentativitatea salariaţilor în cadrul unui sindicat. Totodată, susţine că organizaţiile sindicale deja constituite care nu îndeplinesc aceste condiţii îşi desfăşoară în continuare activitatea.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 15.654/233/2011, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de petentul Sindicatul "Uniunea Teritorială a Sindicatelor Libere - Căi Ferate Uzinale - Linii Industriale" din Galaţi şi de intervenientul în interes propriu Sindicatul Naţional "Solidaritatea" al Metalurgiştilor din România în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a reprezentativităţii petentului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 9, 15, 40, 41, 43 şi 53 din Legea fundamentală. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate permit ca, la nivelul unităţii, un singur sindicat să poată îndeplini condiţiile de reprezentativitate, numai acesta putând participa la negocierile colective din unitatea respectivă, ceea ce împiedică exercitarea dreptului salariaţilor de a se asocia liber în sindicate.
Totodată, salariaţilor care nu vor să se asocieze în sindicatul majoritar le este încălcat dreptul la negocieri colective în materie de muncă. În mod concret, aceşti salariaţi sunt constrânşi fie să adere la sindicatul majoritar, ceea ce contravine art. 40 alin. (1) din Constituţie, caracterul asocierii nemaifiind liber, fie să nu se asocieze, caz în care nu mai beneficiază de dreptul de negocieri colective, garantat de art. 41 alin. (5) din Constituţie.
În acest context, se observă că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 9 din Constituţie, deoarece sindicatele care nu pot atinge pragul impus de legiuitor nu pot apăra drepturile şi promova interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în forma lor actuală, acestea nu garantează pentru salariaţii care nu sunt asociaţi în sindicatul majoritar drepturile constituţionale indicate mai sus.
În final, autorii excepţiei aduc o propunere de lege ferenda, potrivit căreia se impune stabilirea unui prag de reprezentativitate între 30% şi 40% din numărul total al angajaţilor dintr-o unitate.
Judecătoria Galaţi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece orice asociere implică în mod necesar şi reprezentativitatea acesteia în raport de organismul social în cadrul căreia se constituie, astfel încât, prin condiţionarea legală a calităţii acesteia de a fi reprezentativă de respectarea principiului democratic al majorităţii, nu se îngrădeşte dreptul de asociere sau de negocieri colective. Dimpotrivă, instanţa consideră că finalitatea urmărită de dispoziţiile de lege criticate corespunde cel mai bine intereselor salariaţilor de a fi reprezentaţi în mod real şi unitar la negocierile colective.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile obligatorii în care sindicatele îşi desfăşoară activitatea, inclusiv condiţiile de reprezentativitate. Mai mult, în situaţia în care actele îndeplinite ori măsurile luate au efecte nu numai asupra membrilor acestora, ci şi asupra restului salariaţilor din unitate, apare ca firească cerinţa legală ca aceste organizaţii să aibă un grad de reprezentativitate. În acest context, stabilirea unor condiţii legale privind reprezentativitatea constituie o expresie a dispoziţiilor constituţionale referitoare la activitatea şi rolul sindicatelor, care nu afectează în niciun fel exerciţiul dreptului la liberă asociere.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul cuprins: "Sunt reprezentative la nivel naţional, de sector de activitate, de grup de unităţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: [...] C. la nivel de unitate: [...] c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 15 alin. (1) potrivit cărora "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 40 privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective, art. 43 privind dreptul la grevă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii dialogului social - în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, reţinând că art. 40 alin. (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul său de constituire. Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut - în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind eliminarea unor măsuri ce asigurau exerciţiul liber şi neconstrâns al libertăţii sindicale - că soluţiile legislative anterioare nu sunt de relevanţă constituţională, cu alte cuvinte ele reprezintă mai degrabă garanţii suplimentare de nivel legal în sprijinul activităţii sindicale, fără ca prin eliminarea lor să fie pusă în discuţie sau afectată în vreun fel sau altul substanţa art. 9 sau art. 40 din Constituţie.
Cu privire la impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, constatând că această prevedere se încadrează în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie. Stabilirea numărului minim de membri constituanţi se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor săi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la invocarea art. 43 din Constituţie privind dreptul la grevă, Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale nu au legătură cu impunerea de către legiuitor a unor condiţii de reprezentativitate pentru constituirea sindicatelor.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu au incidenţă în cauza de faţă, întrucât nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul "Uniunea Teritorială a Sindicatelor Libere - Căi Ferate Uzinale - Linii Industriale" din Galaţi şi de Sindicatul Naţional "Solidaritatea" al Metalurgiştilor din România în Dosarul nr. 15.654/233/2011 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 3 din data de 3 ianuarie 2013