Document embed

DECIZIE nr. 233 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea, Dafina Hagivreta, în Dosarul nr. 12.979/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 14D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus o cerere prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998, şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin Încheierea din 16 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.979/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

6. Excepţia a fost invocată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea şi Dafina Hagivreta într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare - suspendare la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prin instituirea obligativităţii validării de către comisia centrală a hotărârilor emise de comisiile locale de aplicare a Legii nr. 9/1998 cetăţenii români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 9/1998 nu mai sunt egali în faţa Legii fundamentale şi a autorităţilor publice (în mod concret, în faţa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor), ci, dimpotrivă, ei sunt discriminaţi în raport cu cetăţenii români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 290/2003, respectiv ai Legii nr. 393/2006, aceşti din urmă cetăţeni fiind privilegiaţi în raport cu primii, întrucât ei nu mai sunt obligaţi să aştepte îndeplinirea unei proceduri administrative, respectiv ca Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită un act administrativ de validare (decizie sau, mai nou, ordin de validare sau de invalidare).

8. De asemenea, se susţine încălcarea dreptului de proprietate privată al cetăţenilor români beneficiari ai Legii nr. 9/1998, pentru că, din momentul acordării compensaţiilor băneşti prin hotărârile comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti, cetăţenii români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 9/1998 au devenit titulari ai unui drept de creanţă împotriva statului român. Aşadar, aceşti cetăţeni au devenit titulari ai unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepţiunea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. I din Primul Protocol la Convenţie.

9. Se mai arată că, stabilindu-se prin art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 că este titlu de plată numai hotărârea comisiei judeţene sau cea a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, nu şi hotărârile comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, şi stabilindu-se modalitatea diferită de actualizare a despăgubirilor în funcţie de data emiterii titlului de plată, respectiv data emiterii hotărârii comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, sau data emiterii deciziei de plată de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, după caz, cetăţenii români nu mai sunt egali în fata Legii fundamentale.

10. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa consideră că procedura validării hotărârilor emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sau de cea a municipiului Bucureşti este o procedură administrativă ce are drept scop verificarea întrunirii condiţiilor ce se cer a fi îndeplinite pentru acordarea despăgubirilor, iar această procedură este nu doar rezonabilă, ci s-a dovedit a fi chiar un mecanism funcţional pe care legiuitorul l-a adoptat.

11. Împrejurarea că pentru Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 nu s-a instituit un asemenea mecanism reprezintă voinţa legiuitorului, care se bucură de o largă marjă de apreciere în cadrul procedurii de legiferare, neputându-se considera că art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţia României, câtă vreme Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 reglementează situaţii diferite, fiind nerezonabil a considera că pentru situaţii diferite trebuie să existe aceeaşi reglementare. Pentru identitate de raţionament, art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

12. În acelaşi sens, se arată că art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 şi art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu sunt contrare dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţia României, întrucât Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 reglementează situaţii diferite.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

17. Prevederile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 au următorul conţinut: "[...] Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului."

18. Dispoziţiile art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 au următorul conţinut: "(3) Prin titlu de plată se înţelege hotărârea comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

(4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă se actualizează prin aplicarea indicelui preţurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată şi sfârşitul lunii anterioare datei plăţii efective a fiecărei tranşe."

19. Autoarele excepţiei susţin ca textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

21. Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului "a afecta" a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

22. În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Având în vedere faptul că actul de sesizare a Curţii Constituţionale este anterior deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998, prin Decizia nr. 163 din 20 martie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că soluţia legislativă, potrivit căreia hotărârile privind acordarea compensaţiilor se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei (judeţene/municipiului Bucureşti) şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului, nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 9/1998, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

*) Decizia nr. 163 din 20 martie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).

25. Ca atare, tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care intră sub incidenţa Legii nr. 9/1998, în comparaţie cu persoanele cărora li se aplică prevederile Legii nr. 290/2003 sau ale Legii nr. 393/2006, se bazează pe situaţiile diferite în care se află acestea. Aşa fiind, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 9/1998, Curtea constată că dispoziţia criticată nu aduce atingere principiului constituţional consacrat de art. 16.

26. De asemenea, Curtea a reţinut că Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 nu prevăd exigenţa validării de către comisia centrală a hotărârilor comisiei judeţene şi a municipiului Bucureşti de acordare a compensaţiilor, dar aceasta este opţiunea legiuitorului şi nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională. De altfel, controlul de constituţionalitate presupune raportarea legii la prevederi şi principii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.

27. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin validarea hotărârilor privind acordarea compensaţiilor de către comisia centrală se aduce atingere dreptului de proprietate privată, Curtea a constatat că atribuţiile pe care Legea nr. 9/1998 le dă comisiei centrale de soluţionare a cererilor nu sunt de natură a încălca dreptul de proprietate privată, întrucât hotărârile acestui organ administrativ-jurisdicţional pot fi supuse cenzurii instanţei de judecată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998.

28. Curtea a constatat că o soluţie legislativă similară cu cea criticată în prezenta cauză se regăseşte în art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 60 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, şi Decizia nr. 376 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 30 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia invocată.

29. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că atribuţiile pe care Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 le dau în competenţa comisiilor judeţene se referă la măsuri de aplicare a acestor legi şi nu sunt de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi nici soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea şi Dafina Hagivreta în Dosarul nr. 12.979/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea şi Dafina Hagivreta în Dosarul nr. 12.979/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 496 din data de 3 iulie 2014