DECIZIE nr. 223 din 9 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ionela Mariana Ghiugan în Dosarul nr. 3.022/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.591D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, personal, partea Baroul Bucureşti, prin avocat Iosif Friedmann-Nicolescu, în calitate de membru al Consiliului Baroului Bucureşti, cu împuternicire depusă la dosar şi, pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, avocat Constantin Voicescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor.
Autorul excepţiei arată că efectul textului de lege criticat îl constituie interzicerea exercitării profesiei şi pierderea calităţii de avocat persoanei care, deşi îndeplineşte condiţiile de primire în profesie, se află şi în stare de incompatibilitate. Precizează că deja Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că există posibilitatea înscrierii acestor persoane direct pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Partea Baroul Bucureşti, prin reprezentant, apreciază că textul de lege supus controlului de constituţionalitate este în concordanţă cu toate documentele internaţionale la care Uniunea Naţională a Barourilor din România este parte. Menţionează că profesia de avocat are o reglementare specifică, iar accederea în profesie concomitent cu înscrierea pe o listă a incompatibililor ar tulbura ordinea de drept.
Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că, de fapt, se cere interpretarea textului de lege ce formează obiect al acesteia. Mai arată că primirea în profesie a persoanelor incompatibile reprezintă un beneficiu pe care legea îl acordă acestora, oferindu-le un răgaz pentru rezolvarea stării de incompatibilitate. Prin urmare, consideră că legea avocaturii prevede un regim chiar mai favorabil decât legile care reglementează alte profesii.
La cererea autorului excepţiei, Curtea îi acordă cuvântul în replică. Acesta precizează că există sute de magistraţi care au calitatea de avocat, dar cărora le este suspendat dreptul de a exercita această profesie. Arată că textul de lege criticat limitează concurenţa şi restricţionează accesul magistraţilor în profesia de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca inadmisibilă, considerând că sunt vizate exclusiv chestiuni de aplicare şi interpretare a legii la speţă, care nu pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.022/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ionela Mariana Ghiugan într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care s-a respins contestaţia formulată de autoarea excepţiei împotriva hotărârii prin care Consiliul Baroului Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a acesteia în tabloul avocaţilor incompatibili, după primirea sa în profesia de avocat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează că, după primirea în profesia de avocat, persoanele care se găsesc în stare de incompatibilitate nu pot fi înscrise direct în lista avocaţilor incompatibili. În acest sens, arată că interzicerea exercitării unei profesii pentru care o persoană îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege reprezintă o restrângere a dreptului la muncă garantat de art. 41 din Constituţie. Precizează că, pentru a fi în acord cu dispoziţiile constituţionale, precum şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, această restrângere trebuie să fie prevăzută de lege, să îndeplinească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit.
Astfel, arată că, deşi restrângerea este prevăzută prin lege, totuşi efectele acesteia în privinţa persoanelor care au dobândit dreptul de acces în profesie sunt neclare, deoarece textul de lege criticat nu precizează care sunt consecinţele încălcării termenului de două luni în care trebuie rezolvată situaţia de incompatibilitate. De asemenea, referirea din art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 la "reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei" a generat interpretări divergente în practica barourilor în ceea ce priveşte posibilitatea persoanelor care au fost primite în profesie şi se află în stare de incompatibilitate de a fi înscrise direct pe tabloul avocaţilor incompatibili până la data încetării acestei situaţii.
Precizează că este justificată interdicţia magistratului de a presta în acelaşi timp activitatea specifică celei de avocat, pentru asigurarea prestigiului şi imaginii justiţiei şi pentru evitarea conflictelor de interese, dar, prin esenţa ei, incompatibilitatea este generată de prestarea efectivă şi simultană a două activităţi. De aceea, susţine că restricţionarea dreptului la muncă este proporţională cu scopul urmărit numai în măsura în care se împiedică exercitarea în paralel a celor două profesii. În cazul interpretării art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în sensul că persoanele primite în profesia de avocat nu pot fi înscrise direct pe tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei până la încetarea situaţiei de incompatibilitate, efectul este acela de eliminare din profesie şi anulare a efectelor deciziei de primire în profesie, ceea ce depăşeşte scopul urmărit prin instituirea incompatibilităţii. Consideră că ceea ce se urmăreşte de fapt printr-o astfel de interpretare permisă de textul de lege criticat este restrângerea unei posibile concurenţe în exercitarea profesiei liberale la încetarea stării de incompatibilitate.
În fine, susţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt discriminatorii, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Arată, în acest sens, că avocatul care devine incompatibil poate să îşi păstreze calitatea de membru al corpului profesional respectiv, fiindu-i suspendat doar dreptul de exercitare a profesiei de avocat, în timp ce persoanei primite în profesie i se refuză păstrarea acestei calităţi în aceleaşi condiţii, pretinzându-i-se, în mod excesiv şi nejustificat, să renunţe la funcţia deţinută, fără a i se da posibilitatea suspendării exclusiv a exerciţiului dreptului de a profesa.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că interpretarea dată de unele barouri, printre care şi Baroul Bucureşti, textelor de lege criticate, în sensul că persoanele primite în profesia de avocat nu pot fi înscrise direct pe Tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei, până la încetarea stării de incompatibilitate, duce, în fapt, la anularea efectelor deciziei de primire în profesie, ceea ce excedează cadrului legal şi scopului urmărit de legiuitor prin instituirea situaţiei de incompatibilitate. Precizează, totodată, că avocatul care devine incompatibil poate să îşi păstreze calitatea de membru al baroului respectiv, fiindu-i suspendat doar dreptul exercitării profesiei, în timp ce persoanei primite în profesia de avocat i se refuză păstrarea acestei calităţi, obligarea acesteia la a renunţa la funcţia deţinută apărând ca fiind excesivă, fără posibilitatea suspendării exerciţiului dreptului de a profesa, ceea ce ar putea fi interpretat ca o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următoarea redactare:
- Art. 25: "(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".
În opinia autorului excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, sunt încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi la art. 41 alin. (1) teza întâi, potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat, cu ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri, precum şi cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
Potrivit primului alineat al textului de lege criticat în cauza de faţă, avocaţii aflaţi în stare de incompatibilitate sunt trecuţi pe tabloul avocaţilor incompatibili, prin decizie a Consiliului baroului - emisă fie la cerere, fie din oficiu -, urmând ca aceştia să fie reînscrişi, la cerere, pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, după încetarea stării de incompatibilitate.
Cel de-al doilea alineat al art. 25 din Legea nr. 51/1995 are în vedere cazul persoanelor admise în profesia de avocat care se află într-o situaţie de incompatibilitate, prin suprapunerea, temporară, a calităţii de avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere în profesie sau, după caz, înainte de aprobarea cererii de admitere în profesie cu scutire de examen. Această din urmă posibilitate de accedere în profesia de avocat era permisă de prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, fiind însă eliminată prin Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010. În virtutea textului de lege menţionat, intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen era deschisă persoanelor care erau titularele unei diplome de doctor în drept, precum şi celor care, până la data primirii în profesia de avocat, au îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu le-a încetat activitatea din motive disciplinare care să le facă nedemne pentru profesia de avocat. În prezent, potrivit art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Curtea observă că legiuitorul a instituit posibilitatea ca şi persoanele care se află ab initio în stare de potenţială incompatibilitate să aibă vocaţia de a dobândi calitatea de avocat, cu respectarea condiţiilor legale, după caz, prin promovarea examenului de admitere sau, aşa cum prevedea textul de lege abrogat mai sus menţionat, cu scutire de examen, incompatibilitatea survenită urmând să fie rezolvată în intervalul de două luni prevăzut de lege. În practică, acest lucru se poate realiza prin renunţarea la funcţia care generează starea de incompatibilitate cu profesia de avocat sau prin înscrierea directă în tabelul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei, legalitatea refuzului de înscriere în tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei urmând să fie analizat de instanţele de judecată competente.
În cauza de faţă, autorul deduce neconstituţionalitatea textului din modul în care unele barouri au înţeles să interpreteze prevederile de lege supuse controlului, fiind nemulţumit de soluţia aleasă de unele dintre acestea, printre care şi Baroul Bucureşti, care au refuzat înscrierea direct pe tabloul avocaţilor fără drept de exercitare a profesiei a persoanelor admise în profesia de avocat, dar care se află în stare de incompatibilitate şi care nu rezolvă în interval de două luni situaţia ce generează starea de incompatibilitate.
Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 25 din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că, după primirea în profesia de avocat, persoanele care se găsesc în stare de incompatibilitate nu pot fi înscrise în lista avocaţilor incompatibili. Din această perspectivă, Curtea constată că excepţia apare ca inadmisibilă, fiind criticată modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă, în practică, a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate, ceea ce excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.
De altfel, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căreia s-a aflat procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de faţă, a admis cererea de anulare a deciziei Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care s-a respins contestaţia formulată de autorul excepţiei împotriva hotărârii prin care Consiliul Baroului Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a acestuia pe tabloul avocaţilor incompatibili, după primirea sa în profesia de avocat, cu scutire de examen. Mai mult, instanţa a obligat Baroul Bucureşti să înscrie autorul excepţiei pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ionela Mariana Ghiugan în Dosarul nr. 3.022/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 362 din data de 18 iunie 2013