INSTRUCŢIUNI din 22 ianuarie 2016 de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spaţiul Uniunii Europene şi tratamentul fiscal al reparaţiilor efectuate în perioada de garanţie şi postgaranţie
CAPITOLUL I:
Măsuri de simplificare în domeniul TVA privind retururile de bunuri în spaţiul Uniunii Europene
Art. 1:
Primul caz: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.
(2)
La sosirea bunurilor în statul membru 2, B refuză bunurile, iar acestea sunt returnate furnizorului.
Schemă:
Art. 2:
Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Atunci când B refuză bunurile cumpărate, de exemplu, pentru că acestea sunt deteriorate sau pentru că bunurile nu corespund cerinţelor cumpărătorului, nu are loc un transfer al dreptului de a dispune de bunuri în calitate de proprietar de către A, iar B nu realizează o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2)
Întrucât A rămâne proprietarul bunurilor, în principiu se consideră că A efectuează un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 1 din care începe transportul bunurilor, în condiţiile art. 270 alin. (10) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru, urmată de o achiziţie intracomunitară asimilată în statul membru 2 de sosire a bunurilor, pentru care ar trebui să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.
Art. 3:
Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Furnizorul A procedează ca şi în situaţia în care nu ar fi existat o expediere sau un transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2. De asemenea, poate fi ignorat şi returul de bunuri. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.
(2)
În situaţia în care bunurile refuzate de B nu mai pot fi utilizate şi furnizorul A solicită ca acestea să nu mai fie restituite, fiind necesară distrugerea lor:
- dacă furnizorul A este o persoană impozabilă stabilită în România, operaţiunea nu va fi considerată transfer de bunuri în sensul art. 270 alin. (10) din
Codul fiscal
, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 270 alin. (8) din
Codul fiscal
:
- dacă beneficiarul B este o persoană impozabilă stabilită în România, operaţiunea nu va fi considerată o achiziţie intracomunitară asimilată conform art. 273 alin. (2) lit. a) din
Codul fiscal
, iar furnizorul A nu va avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România.
Art. 4:
Cazul 2: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.
(2)
La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.
(3)
Bunurile sunt ridicate de către A sau în numele acestuia pentru a fi livrate lui C în statul membru 1.
Schemă:
Art. 5:
Cazul 2: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 2 din care începe transportul bunurilor refuzate de B, în condiţiile art. 270 alin. (10) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru, urmată de o achiziţie intracomunitară asimilată în statul membru 1 de sosire a bunurilor şi de livrarea locală a aceloraşi bunuri în statul membru 1.
Art. 6:
Cazul 2: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Furnizorul A procedează ca şi în situaţia în care nu ar fi existat o expediere sau un transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2.
(2)
Se consideră livrarea de bunuri realizată de A către C ca livrare locală în statul membru 1, chiar dacă bunurile au fost iniţial transportate în statul membru 2, de unde au fost returnate în statul membru 1.
(3)
Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.
Art. 7:
Cazul 3: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.
(2)
La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.
(3)
Bunurile sunt ridicate de A sau în numele acestuia pentru a fi livrate lui C în statul membru 2.
Schemă:
Art. 8:
Cazul 3: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează o livrare locală a aceloraşi bunuri în statul membru 1.
Art. 9:
Cazul 3: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Furnizorul A procedează ca şi în situaţia în care nu ar fi existat o expediere sau un transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2 în relaţia cu primul cumpărător B, dar A procedează ca şi în situaţia în care ar fi realizat o livrare intracomunitară din statul membru 1 direct către C în statul membru 2.
(2)
Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2, livrarea de la A către C nefiind considerată drept o livrare locală.
(3)
C, al doilea cumpărător din statul membru 2, va declara o achiziţie intracomunitară a bunurilor livrate intracomunitar de A din statul membru 1.
Art. 10:
Cazul 4: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
Bunurile se expediază din statul membru 1. La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.
(3)
Bunurile sunt ridicate de A sau în numele acestuia pentru a fi livrate către C în statul membru 3.
Schemă:
Art. 11:
Cazul 4: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3. C, al doilea cumpărător din statul membru 3, realizează o achiziţie intracomunitară a bunurilor livrate de A din statul membru 2.
Art. 12:
Cazul 4: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Furnizorul A procedează ca şi în situaţia în care ar fi realizat o livrare intracomunitară din statul membru 1 direct către C în statul membru 3.
(2)
Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2 şi nici nu se consideră că a realizat o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3.
Art. 13:
Cazul 5: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
După livrare, părţile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare şi să returneze bunurile furnizorului în statul membru 1.
Schemă:
Art. 14:
Cazul 5: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Atunci când B cumpără bunuri de la A şi acceptă bunurile la livrare, are loc un transfer al dreptului de a dispune de bunurile corporale în calitate de proprietar. Vânzătorul A realizează o livrare intracomunitară de bunuri în sensul art. 270 alin. (9) din
Codul fiscal
sau al echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru, iar cumpărătorul B realizează o achiziţie intracomunitară de bunuri în sensul art. 273 alin. (1) din
Codul fiscal
sau al echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru.
(2)
În cazul în care cumpărătorul B, ulterior acceptării bunurilor, observă că bunurile sunt deteriorate sau că bunurile nu corespund cerinţelor cumpărătorului din orice motiv, iar cumpărătorul convine cu vânzătorul asupra anulării contractului de vânzare-cumpărare, în baza art. 287 lit. b) din
Codul fiscal
sau a echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă în mod corespunzător de către A. Dacă anularea are loc în aceeaşi declaraţie recapitulativă şi în acelaşi decont de TVA, achiziţia şi livrarea intracomunitară nu se menţionează. În caz contrar trebuie efectuată o corecţie care se reflectă în declaraţia recapitulativă şi în decontul de TVA aferente perioadei fiscale în care se efectuează corecţia.
(3)
Furnizorul A devine din nou proprietarul bunurilor, iar returul bunurilor reprezintă un transfer realizat de A, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 2 din care începe transportul bunurilor, în condiţiile art. 270 alin. (10) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru, urmată de o achiziţie intracomunitară asimilată în statul membru 1. A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.
Art. 15:
Cazul 5: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B şi achiziţia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc, respectiv, în baza art. 287 lit. b) din
Codul fiscal
sau a echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă în mod corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeaşi declaraţie recapitulativă şi în acelaşi decont de TVA, achiziţia şi livrarea intracomunitară nu se menţionează. În caz contrar trebuie efectuată o corecţie care se reflectă în declaraţia recapitulativă şi în decontul de TVA aferente perioadei fiscale în care se efectuează corecţia.
(2)
Transportul sau expedierea de bunuri din statul membru 2 în statul membru 1 nu are implicaţii din punctul de vedere al TVA. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.
(3)
În situaţia în care bunurile refuzate de B nu mai pot fi utilizate şi furnizorul A solicită ca acestea să nu mai fie restituite, fiind necesară distrugerea lor:
- dacă furnizorul A este o persoană impozabilă stabilită în România, va reduce în mod corespunzător baza de impozitare a livrării intracomunitare de bunuri, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 270 alin. (8) din
Codul fiscal
;
- dacă beneficiarul B este o persoană impozabilă stabilită în România, va reduce în mod corespunzător baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare de bunuri, iar furnizorul A nu va avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România.
Art. 16:
Cazul 6: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
După livrare părţile convin să anuleze contractul de cumpărare, bunurile se transportă în statul membru 1 la al doilea cumpărător, C, căruia furnizorul A i-a vândut bunurile între timp.
Schemă:
Art. 17:
Cazul 6: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare intracomunitară asimilată din statul membru 2 în care se află bunurile, urmată de o achiziţie intracomunitară asimilată în statul membru 2 şi o livrare locală realizată către C în statul membru 2.
Art. 18:
Cazul 6: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B şi achiziţia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc, respectiv în baza art. 287 lit. b) din
Codul fiscal
sau a echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător de către A. Dacă anularea are loc în aceeaşi declaraţie recapitulativă şi în acelaşi decont de TVA, achiziţia şi livrarea nu se menţionează. În caz contrar trebuie efectuată o corecţie care se reflectă în declaraţia recapitulativă şi în decontul de TVA aferente perioadei fiscale în care se efectuează corecţia.
(2)
Transportul sau expedierea de bunuri din statul membru 2 în statul membru 1 nu are implicaţii din punctul de vedere al TVA. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.
(3)
Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o vânzare locală în statul membru 1.
Art. 19:
Cazul 7: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
După livrare părţile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, bunurile se transportă sau sunt puse la dispoziţia cumpărătorului C în statul membru 2, căruia furnizorul A i-a vândut bunurile între timp.
Schemă:
Art. 20:
Cazul 7: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare locală în statul membru 2 către al doilea cumpărător care acceptă bunurile, C.
Art. 21:
Cazul 7: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B şi achiziţia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc, respectiv în baza art. 287 lit. b) din
Codul fiscal
sau a echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeaşi declaraţie recapitulativă şi în acelaşi decont de TVA, achiziţia şi livrarea nu se menţionează. În caz contrar trebuie efectuată o corecţie care se reflectă în declaraţia recapitulativă şi în decontul de TVA aferente perioadei fiscale în care se efectuează corecţia.
(2)
Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o livrare intracomunitară din statul membru 1. A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2. Se consideră că C a efectuat o achiziţie intracomunitară în statul membru 2.
Art. 22:
Cazul 8: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
După livrare părţile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, iar bunurile se transportă în statul membru 3 către cumpărătorul C, căruia furnizorul A i-a vândut între timp bunurile.
Schemă:
Art. 23:
Cazul 8: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare
Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3, urmată de achiziţia intracomunitară realizată de al doilea cumpărător, C, în statul membru 3.
Art. 24:
Cazul 8: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare
(1)
Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B şi achiziţia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc, respectiv în baza art. 287 lit. b) din
Codul fiscal
sau a echivalentului acestuia în legislaţia altui stat membru, pentru acea livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeaşi declaraţie recapitulativă şi în acelaşi decont de TVA, achiziţia şi livrarea nu se menţionează. În caz contrar trebuie efectuată o corecţie care se reflectă în declaraţia recapitulativă şi în decontul de TVA aferente perioadei fiscale în care se efectuează corecţia.
(2)
Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o livrare intracomunitară de bunuri din statul membru 1.
(3)
C realizează achiziţia intracomunitară de bunuri în statul membru 3.
CAPITOLUL II:
Regimul aferent reparaţiilor efectuate în perioada de garanţie şi postgaranţie
Art. 25:
Cazul 9: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 a livrat bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
În perioada de garanţie, B îi returnează bunurile furnizorului A pentru reparaţii. B poate fi proprietarul bunurilor sau persoana impozabilă desemnată de furnizorul A pentru a asigura reparaţiile în perioada de garanţie şi postgaranţie în numele său.
(3)
După efectuarea reparaţiilor, care poate fi însoţită şi de înlocuirea unor părţi componente, A îi returnează bunurile lui B fără a percepe vreo plată.
Schemă:
Art. 26:
Cazul 9: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA
(1)
Atunci când B transferă bunuri din statul membru 2 în scopul efectuării de reparaţii în perioada de garanţie în statul membru 1 de sosire a bunurilor expediate sau transportate, operaţiunea nu se consideră ca fiind o livrare intracomunitară, ci un nontransfer în sensul art. 270 alin. (12) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru, cu condiţia ca bunurile, după ce au făcut obiectul unor lucrări, să fie reexpediate de către A în statul membru 2, din care au fost iniţial expediate sau transportate.
(2)
Reparaţia în timpul perioadei de garanţie, realizată de furnizorul A, nu constituie un serviciu, nefiind realizată cu plată, inclusiv pentru bunurile înlocuite, livrarea acestora fiind considerată o operaţiune accesorie serviciului de reparaţii şi inclusă în acest serviciu.
(3)
În situaţia în care A îl mandatează pe B să efectueze reparaţiile în perioada de garanţie în numele său, se consideră că:
- reparaţia efectuată gratuit de B în numele lui A nu este o prestare de servicii;
- recuperarea contravalorii prestării de servicii efectuată de B de la A, furnizorul care a acordat garanţia, reprezintă o prestare de servicii pentru care se aplică prevederile art. 278 alin. (2) din
Codul fiscal
, atunci când A este o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, sau prevederile art. 278 alin. (7) din
Codul fiscal
, atunci când A este o persoană impozabilă stabilită în afara Uniunii Europene.
Art. 27:
Cazul 10: Prezentare
(1)
Furnizorul A din statul membru 1 a livrat bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.
(2)
După expirarea perioadei de garanţie, B îi returnează bunurile furnizorului A pentru reparaţii. B poate fi proprietarul bunurilor sau persoana impozabilă desemnată de furnizorul A pentru a asigura reparaţiile în perioada de garanţie şi postgaranţie în numele său.
(3)
După efectuarea reparaţiilor, care pot fi însoţite şi de înlocuirea unor părţi componente, A îi returnează bunurile lui B.
Schemă:
Art. 28:
Cazul 10: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA
(1)
Pentru reparaţiile postgaranţie, dacă se percepe plată pentru reparaţii şi pentru părţile componente înlocuite, transportul bunurilor din statul membru 2 în statul membru 1 este considerat nontransfer de bunuri în statul membru 2 şi nu este achiziţie intracomunitară asimilată în statul membru 1. B are obligaţia înregistrării bunurilor trimise spre reparare în registrul de nontransferuri şi A are obligaţia înregistrării bunurilor primite spre reparare în registrul bunurilor primite. B nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 1, dacă bunurile se reîntorc după reparaţii în statul membru 2.
(2)
Înlocuirea părţilor componente de către A nu este o livrare intracomunitară de bunuri realizată de A în statul membru 1, fiind considerată o operaţiune accesorie serviciului de reparaţii şi inclusă în acest serviciu.
(3)
Pentru serviciile de reparaţii realizate de A, inclusiv valoarea părţilor componente înlocuite, sunt aplicabile prevederile art. 278 alin. (2) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru.
Art. 29:
Cazul 11: Prezentare
(1)
B din statul membru 2 trimite pentru reparaţii bunuri sau numai unele părţi componente defecte către A în statul membru 1, care poate fi furnizorul ori producătorul bunurilor. B este proprietarul bunurilor sau persoana impozabilă desemnată de A pentru a asigura reparaţiile în perioada de garanţie şi postgaranţie în numele său.
(2)
A nu repară bunurile sau părţile componente, ci trimite în loc alte bunuri/părţi componente şi păstrează bunurile/părţile componente defecte trimise de B. În funcţie de circumstanţe, respectiv dacă reparaţiile se realizează în perioada de garanţie sau nu, A poate percepe ori nu poate percepe o plată.
Schemă:
Art. 30:
Cazul 11: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA
(1)
Indiferent dacă B ştie sau ar trebui să ştie despre bunurile/părţile componente înlocuite şi indiferent dacă se percepe o plată, respectiv indiferent dacă bunurile sunt sau nu sunt în perioada de garanţie, din punctul de vedere al circulaţiei bunurilor se consideră că livrarea de către A a bunurilor/părţilor componente în locul celor defecte, în schimbul păstrării bunurilor/părţilor componente defecte trimise de B, este un nontransfer în sensul prevederilor art. 270 alin. (12) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru. Înlocuirea bunurilor/părţilor componente defecte, efectuată de A în locul reparării acestora, este considerată o prestare de servicii de reparaţii al cărei regim fiscal se stabileşte conform art. 278 alin. (2) din
Codul fiscal
sau echivalentului acestuia din legislaţia altui stat membru.
(2)
B are obligaţia înregistrării bunurilor defecte în registrul de nontransferuri, urmată de o radiere, după primirea bunurilor în locul celor defecte, iar A are obligaţia înregistrării bunurilor defecte în registrul bunurilor primite.
Art. 31:
Cazul 12: Prezentare
(1)
B din statul membru 2 nu trimite pentru reparaţii bunurile sau părţile componente defecte către A în statul membru 1, care poate fi furnizorul ori producătorul bunurilor, dar îi solicită lui A înlocuirea acestora. B este proprietarul bunurilor ori persoana impozabilă desemnată de A pentru asigurarea serviciilor de garanţie sau postgaranţie în numele său.
(2)
A trimite din statul membru 1 lui B în statul membru 2 alte bunuri/părţi componente pentru înlocuirea bunurilor/părţilor componente defecte. În funcţie de circumstanţe, respectiv dacă înlocuirea bunurilor/părţilor componente se realizează în perioada de garanţie sau nu, A poate percepe sau nu poate percepe o plată.
Art. 32:
Cazul 12: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA
(1)
Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părţile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte în perioada de garanţie, operaţiunea nu este considerată livrare de bunuri în sensul art. 270 alin. (1) din
Codul fiscal
şi, în consecinţă, nu va fi declarată drept livrare intracomunitară în statul membru 1 şi, respectiv, o achiziţie intracomunitară în statul membru 2.
(2)
Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părţile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte după expirarea perioadei de garanţie, operaţiunea este considerată o livrare intracomunitară în statul membru 1 şi, respectiv, o achiziţie intracomunitară în statul membru 2.
(3)
Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părţile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte, fără a se cunoaşte cu exactitate în momentul livrării cantitatea bunurilor/părţilor componente destinate înlocuirii celor defecte în perioada de garanţie, operaţiunea este considerată o livrare intracomunitară efectuată de A în statul membru 1 şi, respectiv, o achiziţie intracomunitară efectuată de B în statul membru 2.
(4)
Pentru recuperarea de către B a contravalorii bunurilor/părţilor componente provenite din achiziţia intracomunitară realizată conform alin. (3), utilizate pentru reparaţii în perioada de garanţie, prin facturarea acestora către A, nu se datorează taxă pe valoarea adăugată, această operaţiune nefiind considerată o livrare de bunuri, ci decontarea contravalorii bunurilor/părţilor componente pe care A trebuie să le pună la dispoziţie în mod gratuit în perioada de garanţie.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 96 din data de 9 februarie 2016