DECIZIE nr. 617 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Armin Gherman în Dosarul nr. 36.462/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 387D/2014.
2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă. De asemenea, partea Guvernul României a depus concluzii scrise prin care apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi respectarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere că prin Decizia nr. 392/2014.
Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
6. Prin Încheierea din 24 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 36.462/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
7. Excepţia a fost ridicată de Armin Gherman cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect anulare act administrativ.
8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, în esenţă, apreciază că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora procedura cercetării prealabile este stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administraţiei şi internelor, reprezintă o "normă în alb" prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul privind statutul funcţionarilor publici este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă - ministrul administraţiei şi internelor (actualul ministru al afacerilor interne).
9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ fi fiscal apreciază că dispozitive art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu încalcă prevederile constituţionale invocate, procedura cercetării prealabile neputând fi asimilată reglementării statutului funcţionarilor publici.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu conţin reglementări de natură a afecta statutul funcţionarilor publici, ci stabilesc o delegare de reglementare cu privire la procedura cercetării disciplinare şi la aplicarea sancţiunilor disciplinare, în sensul reglementării acestora prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Susţine, totodată, că legiuitorul a lăsat la aprecierea autorităţilor publice învestite cu executarea şi aplicarea legii fixarea cadrului normativ existent în materia desfăşurării cercetării disciplinare şi aplicării în concret a sancţiunilor disciplinare, fără ca prin aceasta să fie afectat statutul funcţionarilor publici.
12. Avocatul Poporului apreciază că o eventuală neconcordanţă între ordinul ministrului administraţiei şi internelor, emis în aplicarea textelor legale criticate, pe de o parte, şi dispoziţiile Legii nr. 360/2002, modificată şi completată, pe de altă parte, nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci este o problemă ce ţine de aplicarea legii, ceea ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată.
13. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu următorul cuprins: "Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne."
16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii şi art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. Astfel, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Aşadar, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ care, de altfel, în cazul de faţă, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiţii, persoana cercetată disciplinar nu cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Or, delegarea de atribuţii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
18. Într-o atare situaţie, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
19. Prin urmare, Curtea reţine că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
20. Instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Armin Gherman în Dosarul nr. 36.462/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 39 din data de 16 ianuarie 2015