DECIZIE nr. 774 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Oil Depol Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.124/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 500D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocatul Cristina Toxin, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca nefondată.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, deoarece, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu îndeplinesc cerinţele de previzibilitate a normei. În absenţa unor criterii clare de aplicare a sancţiunilor în raport cu gravitatea faptei săvârşite, prevederile de lege criticate impun suspendarea autorizaţiei de mediu, în ansamblul său, având astfel, un caracter excesiv. În acest sens depune note scrise.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile de lege criticate îndeplinesc exigenţele de claritate şi previzibilitate. O enumerare exhaustivă a faptelor a căror săvârşire atrage aplicarea unor sancţiuni ar fi ineficientă, de vreme ce nerespectarea oricăreia dintre prevederile acordului de mediu, autorizaţiei de mediu şi autorizaţiei integrate de mediu atrage aplicarea acestora. De altfel, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autoarea tinde la modificarea textelor de lege, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 15 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.124/118/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
7. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Oil Depol Service" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile da lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu reglementează situaţiile în care autoritatea publică emitentă poate dispune suspendarea sau anularea acordului de mediu, autorizaţiei de mediu şi autorizaţiei integrate de mediu, respectiv condiţiile, modalităţile şi criteriile clare de aplicare a acestor sancţiuni. Maniera de reglementare a acestor sancţiuni, "dramatice" din punctul de vedere al consecinţelor produse asupra activităţii beneficiarului este în mod evident defectuoasă, ele putând fi aplicate arbitrar, discreţionar, pentru orice gen de încălcare a actului de reglementare, indiferent de gravitatea acesteia.
9. De asemenea, aceste sancţiuni nu sunt reglementate ca sancţiuni complementare pentru faptele de latură contravenţională şi/sau penală, suspendarea putând fi aplicată independent de existenţa şi constatarea unei fapte de natură contravenţională sau penală. Prin urmare, aplicarea acestor sancţiuni este lăsată la latitudinea discreţionară a autorităţii publice emitente.
10. Mai mult, căile de atac reglementate de Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 195/2005 pentru sancţiunile suspendării şi anulării actului de reglementare sunt distincte de cele prevăzute pentru actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la protecţia mediului, ceea ce înseamnă că, în situaţia ipotetică, în care cele două sancţiuni se aplică cumulativ, o eventuală cale de atac va trebui formulată distinct pentru fiecare dintre sancţiuni, în contencios administrativ pentru sancţiunea suspendării/anulării autorizaţiei şi plângerea la judecătorie pentru sancţiunea contravenţională, iar soluţiile pronunţate pot fi contradictorii. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind respectarea exigenţei de previzibilitate a legii, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 552 din 22 aprilie 2008.
11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei şi de parte, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164 din 19 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, având următorul cuprins: "(3) Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă.
(4) În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz".
15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine Că prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 instituie sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite prin autorizaţia de mediu, acordul de mediu sau autorizaţia integrată de mediu, constând iniţial în suspendarea, şi, ulterior, în anularea acestor acte. Astfel, sancţiunea suspendării se aplică după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Totodată, suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor care au generat-o, dar nu mai mult de 6 luni, pentru aceeaşi perioadă de timp fiind interzisă şi desfăşurarea proiectului sau a activităţii respectivei societăţi. În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.
17. Asemenea sancţiuni au o natură juridică distinctă de cea specifică sancţiunilor contravenţionale sau penale, astfel încât este posibilă aplicarea lor independent de stabilirea răspunderii contravenţionale sau penale în cauză.
18. Curtea constată că aceste reglementări constituie garanţii legale împotriva aplicării abuzive a sancţiunii suspendării autorizaţiei de mediu şi a interzicerii desfăşurării activităţii, dar şi o modalitate prin care legiuitorul a înţeles să ofere operatorului economic posibilitatea reală de a intra în legalitate, în sensul respectării prevederilor cuprinse în acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi în autorizaţia integrată de mediu (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.078 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009).
19. Sub acest aspect, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu pot fi desprinse din ansamblul actului normativ, edictat în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea fundamentală, care instituie obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, recunoscut oricărei persoane prin prevederile alin. (1) ale aceluiaşi articol. Astfel, potrivit art. 94 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, care trebuie ca, în acest scop, să respecte condiţiile din actele de reglementare obţinute. De asemenea, art. 95-98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 instituie punctual cazurile în care intervin sancţiunile contravenţionale şi penale.
20. Totodată, definirea semnificaţiei termenilor şi expresiilor din cuprinsul textelor de lege criticate este realizată de legiuitor prin art. 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005. Astfel, art. 2 pct. 3 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 stabileşte că acordul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect. Art. 2 pct. 9 stabileşte că autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, act obligatoriu la punerea în funcţiune, în timp ce art. 2 pct. 10 din ordonanţa de urgenţă defineşte autorizaţia integrată de mediu ca fiind actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, cu informarea prealabilă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator.
21. În acest context, referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin prisma criteriilor de calitate a legii, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca o lege să poată fi considerată previzibilă, aceasta trebuie să precizeze cu claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor într-un anumit domeniu, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a-i oferi individului o protecţie corespunzătoare împotriva arbitrariului. Pentru a determina previzibilitatea legii se va ţine cont de conţinutul măsurii respective, persoanele cărora li se adresează şi statutul celor cărora le este adresată. De asemenea este necesar ca legea respectivă să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetăţeanului să îşi dea seama ce conduită trebuie să adopte într-o anumită situaţie. Nu în ultimul rând, legea trebuie să îi permită individului să îşi dea seama ce consecinţe vor decurge dintr-un anumit comportament (a se vedea, în acest sens, hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 şi 25 aprilie 2006, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României şi, respectiv, Dammann împotriva Elveţiei).
22. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea constată că textele de lege criticate nu prezintă, în sine, deficienţe de claritate, fiind redactate cu suficientă precizie, pentru a permite beneficiarului acordului de mediu, autorizaţiei de mediu sau autorizaţiei integrate de mediu să îşi regleze conduita, astfel încât să prevadă consecinţele ce pot decurge din neîndeplinirea obligaţiilor stabilite.
23. În aceste condiţii, Curtea constată că normele supuse controlului de constituţionalitate, îndeplinind exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Oil Depol Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.124/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 17 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 124 din data de 18 februarie 2015