DECIZIE nr. 519 din 15 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 19.952/212/2010* al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.416D/2011.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de Citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă Cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.135 din 4 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 19.952/212/2010*, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Marinela Andrei într-o cauză având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, deşi nu face parte din Asociaţia de Proprietari FD25 a imobilului în care locuieşte, în mod forţat şi fără să i se respecte dreptul constituţional privind libertatea de asociere, totuşi i se atribuie aceleaşi obligaţii ca şi celorlalţi membri - proprietari care fac parte din asociaţie. Astfel, arată că furnizarea utilităţilor publice către proprietarii apartamentelor dintr-un imobil, precum şi plata utilităţilor publice furnizate acestora nu impune în mod inevitabil asocierea proprietarilor, iar faptul că legislaţia în materie impune acest lucru contravine art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007, invocă şi jurisprudenţa CEDO referitoare la libertatea de a nu te asocia, şi anume Hotărârea pronunţată în Cauza Chassagnou şi alţii împotriva Franţei, din 1999.
Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu Legea fundamentală. Instanţa de judecată arată că raţiunea adoptării de către legiuitor a Legii nr. 230/2007 a fost aceea de a reglementa, în concret, raporturile juridice dintre proprietarii unui imobil, dobândirea personalităţii juridice a asociaţiilor de proprietari, acest act normativ având drept scop, printre altele, gestionarea şi administrarea atât a proprietăţii comune, cât şi a obligaţiilor proprietarilor de apartamente din condominiu.
Stabilirea acestor obligaţii în sarcina proprietarilor nu încalcă însă în niciun fel dispoziţiile constituţionale privind dreptul la asociere şi nici nu contravin principiilor statului de drept sau egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 168/1999, nr. 393/2009 sau nr. 1.155/2007, prin care s-a statuat că reglementarea legală criticată este constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 46: "Toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.";
- Art. 50: "(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.
(3) Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale.
Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele din documentele internaţionale ce consfinţesc dreptul la liberă asociere şi care protejează dreptul de proprietate privată. În acest sens, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanţă dacă persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât această obligaţie rezultă din starea de coproprietate forţată cu privire la părţile comune în care se află toţi proprietarii.
În acest context, Curtea a reţinut că art. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede că proprietarii au obligaţia să ia măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietăţii comune; în plus, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garantează implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă fără să îi impună însă vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl forţeze să adere la asociaţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 şi 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 19.952/212/2010* al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 569 din data de 10 august 2012