DECIZIE nr. 23 din 3 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) şi art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi art. 84 alin. (2) raportate la dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil C. Bereveanu în Dosarul nr. 4.592/114/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 549D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în privinţa dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, arătând că acestea se referă la persoane juridice, or, în cauză excepţia a fost invocată de o persoană fizică. În privinţa dispoziţiilor art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014. Referitor la dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că aceste dispoziţii legale se referă la condiţiile formale ale declarării recursului, respectiv la dovada achitării taxei judiciare de timbru şi dovada calităţii de reprezentant, iar dovada calităţii de reprezentant nu are semnificaţia obligativităţii acesteia (în acest sens, menţionează Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014).

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 2 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.592/114/2013, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi art. 84 alin. (2) raportate la dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil C. Bereveanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe a Tribunalului Buzău prin care a fost respinsă acţiunea privind comunicarea unor informaţii de interes public.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin instituirea obligativităţii asistării sau reprezentării părţilor prin avocat în recurs se încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor, textele legale criticate fiind în contradicţie cu dreptul de acces liber la justiţie şi cu dreptul la apărare garantate de Constituţie. Arată că cetăţenii care nu au posibilităţi materiale nu pot să utilizeze calea de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu a fost modificată în ceea ce priveşte nivelul veniturilor de la care un cetăţean poate să beneficieze de ajutorul public judiciar prevăzut de această ordonanţă de urgenţă.
6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Art. 483 din Codul de procedură civilă reglementează scopul căii de atac a recursului, fiind gândit ca o cale de atac care se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie. Faptul că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate conduce la concluzia necesităţii redactării, exercitării şi susţinerii recursului numai de către un avocat sau consilier juridic, prevederile fiind emise şi în vederea eficientizării activităţii de judecată.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 83 alin. (2) şi art. 84 alin. (2) raportate la art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Însă, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din cuprinsul notelor scrise şi a considerentelor încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, reiese că autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, iar instanţa a reţinut ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 83 alin. (2) şi art. 84 alin. (2) raportate la art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) şi art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, texte legale care au următorul cuprins:
- Art. 83 alin. (3): "La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).";
- Art. 84 alin. (2): "La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.";
- Art. 486 alin. (2): "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic."
12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile din Constituţie ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine că prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, a constatat că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3), cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituţionale.
14. Referitor la dispoziţiile art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale." Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3) urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
15. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014 (a se vedea jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012). În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate.
16. În privinţa dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că aceste dispoziţii de lege criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi la calitatea de persoană fizică a autorului excepţiei de neconstituţionalitate (recurent-reclamant în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate) nu au legătură cu soluţionarea acesteia în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. "Legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului de lege criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. În aceste condiţii, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
17. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit cărora la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, Curtea apreciază că aceste dispoziţii legale nu conţin niciun viciu de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea reţine că cererile de recurs se taxează potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. De asemenea, Curtea constată că, atâta vreme cât în toate etapele procesuale părţile au dreptul de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii, potrivit art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cerinţa cuprinsă în art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă de a ataşa cererii de recurs împuternicirea avocaţială nu vine în contradicţie cu nicio normă constituţională.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil C. Bereveanu în Dosarul nr. 4.592/114/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 3 februarie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 170 din data de 11 martie 2015