Document embed

DECIZIE nr. 354 din 24 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Gagu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ilie Bîscoveanu şi Mihail Manolache în Dosarul nr. 4.209/104/2013 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 74D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 216D/2014 şi nr. 218D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare referitor la prevederile art. 18 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalac, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistriţeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuţ Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergil Velican, Mihai Mârţu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeş, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru şi Nicolae Buzoianu în Dosarul nr. 3.756/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiţă, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea Ioan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovarnache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Ratcu, Radita-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Tarlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta şi Gheorghe Cazan în Dosarul nr. 3.781/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 216D/2014 şi nr. 218D/2014 la Dosarul nr. 74D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.209/104/2013, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

10. Excepţia a fost ridicată de Ilie Bîscoveanu şi Mihail Manolache într-o cauză având ca obiect calcularea şi plata, începând cu anul 2013, a indemnizaţiei lunare reparatorii, conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.

11. Prin încheierile din 2 octombrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 3.756/2/2013 şi nr. 3.781/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare referitoare la art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

12. Excepţia a fost ridicată de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalac, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistriţeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuţ Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergil Velican, Mihai Mârţu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeş, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru, Nicolae Buzoianu, Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiţă, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea Ioan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovarnache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Ratcu, Radita-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Tarlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta şi Gheorghe Cazan în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, de vreme ce argumentele invocate de Guvern, în preambulul actului normativ menţionat sau prin Nota de fundamentare, nu susţin respectarea criteriilor enunţate de Constituţie. Prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu instituie o măsură obiectivă, de neevitat, ci exprimă, mai degrabă, viziunea financiară a Guvernului. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 65 din 20 iunie 1995, nr. 83 din 19 mai 1998, nr. 255 din 11 mai 2005.

14. Totodată, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern cu exces de putere şi nu respectă Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, motivele invocate de Guvern pentru adoptarea actului normativ menţionat nu justifică neaplicarea unei dispoziţii dintr-o lege organică.

15. De asemenea, susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern la 12 decembrie 2012 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Actul normativ criticat a produs efecte încă de la 1 ianuarie 2013, prin neacordarea indemnizaţiei reglementate de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, fără ca, în prealabil, să fi fost depus la Camera parlamentară spre dezbatere, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie şi ale Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

16. De asemenea, precizează că măsura suspendării acordării indemnizaţiei în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 instituie o privare de proprietate, de vreme ce dreptul la indemnizaţie reprezintă un "bun" aflat sub protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, odată reglementat în legea internă, legiuitorul care a stabilit criteriile şi condiţiile de acordare a indemnizaţiei a instituit o obligaţie a statului de a acorda această indemnizaţie. Sunt invocate în acest sens hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Stec şi alţii împotriva Regatului Unit, 2006, şi Andrejeva împotriva Letoniei, 2009, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013.

17. De asemenea, este încălcat art. 53 din Constituţie în ceea ce priveşte restrângerea cu titlu definitiv a dreptului la o prestaţie socială. Se susţine că acest drept putea fi afectat în baza aspectelor financiar-bugetare invocate în preambulul ordonanţei, numai în ceea ce priveşte reducerea cuantumului, eşalonarea ori amânarea la plată şi în niciun caz prin suprimarea cu titlu definitiv a indemnizaţiei pe anul 2013.

18. În acelaşi timp, norma de lege criticată este discriminatorie, deoarece dispune măsura în cauză numai cu privire la una dintre cele patru categorii de persoane nominalizate de Legea nr. 341/2004, deşi toate categoriile de persoane au fost participante la aceeaşi revoluţie, s-au supus aceloraşi riscuri, în aceleaşi condiţii şi au contribuit în egală măsură la victoria Revoluţiei Române. Nu există un criteriu real de departajare sau o justificare rezonabilă şi obiectivă pentru o asemenea diferenţă de tratament.

19. Tribunalul Olt - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că urgenţa adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost motivată în cuprinsul acesteia. Pe de altă parte, arată că acordarea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 ţine de politica statului privind domeniul asigurărilor şi protecţiei sociale, nu reprezintă un privilegiu şi, ca atare, poate fi eliminată sau suspendată, atunci când bugetul de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din raţiuni de ordin economic şi financiar. Dreptul la indemnizaţia specială nu este un drept constituţional, ci un drept financiar suplimentar acordat de stat, cu caracter reparatoriu şi de recompensă.

20. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu a fost depusă spre aprobare la niciuna dintre Camerele Parlamentului, instanţa judecătorească apreciază că această împrejurare, dacă ar fi adevărată, ar atrage amânarea momentului intrării sale în vigoare, prin raportare la art. 115 alin. (5) din Constituţie, iar nu neconstituţionalitatea sa.

21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.567 din 7 decembrie 2011 şi nr. 193 din 22 aprilie 2013. Pe de altă parte, instanţa judecătorească apreciază că raţiunile care au determinat neacordarea în anul 2012 a indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004 se păstrează, în egală măsură, şi pentru anul 2013, fiind menţionate expres în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate.

22. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că la data adoptării ordonanţei de urgenţă a existat, pe de-o parte, o situaţie extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, în lipsa unui alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative menţionate în preambulul actului normativ. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi motivele invocate de Guvern, apreciază că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului, care a stat la baza adoptării ordonanţei de urgenţă criticate, îndeplinind astfel exigenţele urgenţei prevăzute în Constituţie.

24. Legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile menite să asigure echilibrul financiar al statului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară, în acord cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.

25. Referitor la susţinerea potrivit căreia ordonanţa de urgenţă amintită nu a fost depusă spre aprobarea niciunei Camere a Parlamentului, constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern în data de 12 decembrie 2012, înregistrată la Senat pentru dezbatere, ca prima Cameră, cu nr. Bp409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13.12.2012), şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Având în vedere că au fost îndeplinite condiţiile privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, raportată la art. 115 alin. (5) din Constituţie, nu poate fi reţinută.

26. Cât priveşte critica potrivit căreia măsura de suspendare a indemnizaţiei acordate revoluţionarilor ar aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, observă că, deşi indemnizaţia solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecţia prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la indemnizaţiile obţinute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept.

27. Trimiterea pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate o fac la cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit nu este de natură să schimbe cele reţinute mai sus, întrucât Curtea nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege.

28. Totodată, reţine că persoanele vizate de normele de lege criticate se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Cu atât mai mult, nu se poate reţine existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

29. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, faţă de art. 53 din Constituţie, menţionează că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât indemnizaţia de recunoştinţă nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exerciţiului acestui drept nu se subsumează condiţiilor art. 53 din Constituţie.

30. Consideră că prevederile art. 139 alin. (1) şi art. 153 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

31. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 554 din 17 decembrie 2013 şi Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014.

32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36 din 7 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014.

35. Prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au următorul cuprins: "Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

36. Curtea observă că prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară în cursul anului 2013 şi continuă să se aplice în anul 2014, potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013. De asemenea, prevederile de lege criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestora.

37. Dispoziţiile legale la care fac trimitere prevederile de lege criticate, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, prevăd că:

"Art. II: [...]

- Art. 15: (1) În anul 2012, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.

(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.";

- Art. 18: "În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.";

- Art. 19: "În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

a) art. 1, art. 2 alin. (1), (2) şi (4), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1), (2) şi (3), art. 5, art. 8 alin. (1), (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor; republicată, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 20: "(1) Prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) În anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepţie de la prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate."

38. Din examinarea considerentelor încheierilor de sesizare şi a notelor scrise se constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate se referă în mod special la prevederile art. 18 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la suspendarea acordării indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

39. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 are următoarea redactare: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

40. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 108 privind actele Guvernului, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind adoptarea, intrarea în vigoare şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, art. 137 privind sistemul financiar, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, art. 154 privind conflictul temporal de legi.

41. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 18 - Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie.

42. Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 2 şi art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 67 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi prevederile art. 1 privind demnitatea umană, art. 20 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind nediscriminarea, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, prevederi cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

43. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 14 mai 2014, Decizia nr. 142 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 21 mai 2014, Decizia nr. 121 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014, Decizia nr. 90 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 8 mai 2014, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, şi Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014).

44. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, formulată în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea, realizând o analiză a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 prin prisma celor reţinute în jurisprudenţa sa în materia adoptării ordonanţelor de urgenţă, a constatat că Guvernul invocă următoarele aspecte pentru a justifica existenţa unei situaţii extraordinare şi a urgenţei reglementării:

- riscul ca la data de 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern;

- faptul că la data de 31 decembrie 2012 îşi încetau aplicabilitatea măsurile privind salarizarea în anul 2012 a personalului bugetar, măsuri instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi generat un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice;

- prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/2012 pentru suspendarea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice;

- necesitatea compatibilizării dispoziţiilor Legii nr. 148/2012 cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce priveşte facturarea şi arhivarea electronică a facturilor.

45. Curtea a apreciat că aspectele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare şi urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

46. Astfel, necesitatea stabilirii în timp util a unor direcţii clare în ceea ce priveşte domenii extrem de importante, aşa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicaţii financiare majore, şi riscul ca aceste măsuri, ca de altfel întregul program de guvernare, să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze obiective determinate de desfăşurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou ales şi a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenţia legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public. Ca atare, Curtea nu a reţinut încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie.

47. Referitor la critica de neconstituţionalitate care vizează faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu ar fi fost supusă spre dezbatere în procedură de urgenţă în Camera competentă să fie sesizată, Curtea, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, a constatat ca fiind lipsită de temei susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat ar fi fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie.

48. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 ar fi fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, Curtea a reţinut că, potrivit art. 6 alin. (9) din această lege, "în cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare." Astfel, legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii când necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale.

49. Prin urmare, Curtea a constatat că nici această critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută.

50. Cu privire la critica de neconstituţionalitate intrinsecă potrivit căreia prevederile de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 Curtea a statuat că, "deşi indemnizaţia solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecţia prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la indemnizaţiile obţinute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept". De asemenea, a arătat că în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko contra Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege. Astfel, referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare (a se vedea Cauza Kechko contra Ucrainei, paragraful 23). Prin aceeaşi hotărâre, Curtea a considerat că refuzul autorităţilor de a acorda drepturile băneşti pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspenda aceste drepturi nu contravenea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

51. Având în vedere cele mai sus arătate, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că indemnizaţia de recunoştinţă nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exerciţiului acestui drept nu se subsumează condiţiilor art. 53 din Constituţie.

52. Distinct de cele enunţate mai sus, Curtea a precizat că revine legiuitorului rolul de a aprecia asupra acordării indemnizaţiilor în discuţie, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, astfel încât prelungirea succesivă a perioadelor în care aceste indemnizaţii nu se acordă să nu conducă la anihilarea, în sine, a dreptului recunoscut printr-o lege în vigoare (a se vedea Decizia nr. 203 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 4 iunie 2014).

53. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica privind contrarietatea cu dispoziţiile fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, deoarece textul de lege criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, şi anume persoanelor care deţin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", precum şi copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor. Aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

54. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

55. În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele juridice internaţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

56. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Bîscoveanu şi Mihail Manolache în Dosarul nr. 4.209/104/2013 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă, de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalac, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistriţeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuţ Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergil Velican, Mihai Mârţu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeş, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru şi Nicolae Buzoianu în Dosarul nr. 3.756/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiţă, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea Ioan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovarnache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Ratcu, Radita-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Tarlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta şi Gheorghe Cazan în Dosarul nr. 3.781/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 585 din data de 5 august 2014