Document embed

DECIZIE nr. 170 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) lit. e) şi f), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Marieta Safta	- prim magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) lit. e) şi f), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, invocată de intimatul Partidul "Totul pentru Ţară" (fostul Partid "Pentru Patrie"), prin preşedinte Grigore Coriolan Baciu, în Dosarul nr. 15.929/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului nr. 774 D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Florin Dobrescu, preşedinte executiv al Partidului "Totul pentru Ţară". Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Domnul Florin Dobrescu arată că nu are studii juridice şi depune concluzii scrise la dosarul cauzei, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 46 şi art. 48" din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că aceasta nu a fost motivată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin Încheierea din 3 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 15.929/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 46 lit. e) şi f), cu aplicarea dispoziţiilor art. 47 lit. b) şi art. 48" din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

6. Excepţia a fost invocată de intimatul Partidul "Totul pentru Ţară", (fostul Partid "Pentru Patrie"), prin preşedinte Grigore Coriolan Baciu, într-o cauză având ca obiect, potrivit celor reţinute în încheierea de sesizare "Legea 10/2001 - disjungere cerere conexă/cerere reconvenţională". Examinând actele dosarului, comunicate de instanţa de judecată la cererea Curţii Constituţionale transmisă cu Adresa nr. 546 din 10 februarie 2014, se constată că obiectul cauzei îl constituie dizolvarea şi radierea din Registrul partidelor politice a Partidului "Totul pentru Ţară". Acţiunea Ministerului Public este întemeiată pe dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) lit. e) şi f) şi alin. (2), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine încălcarea, prin textele de lege criticate, a dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la asociere, precum şi a celor referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă încălcarea dreptului de a fi ales. În cadrul întâmpinării depuse de acesta la dosarul cauzei se arată că "acţiunea introdusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind dizolvarea Partidului Totul pentru Ţară, în temeiul dispoziţiilor art. 47 şi art. 48, coroborat cu art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, restrânge fără temei dreptul de asociere al membrilor Partidului Totul pentru Ţară, fără a fi justificate niciuna dintre prevederile art. 53 din Constituţie". Dreptul de asociere, fiind un drept fundamental, "nu poate fi restrâns decât în anumite situaţii limită şi pentru anumite scopuri care nu se realizează prin restricţiile existente în cadrul Legii nr. 14/2003".

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauză, arată că textele de lege criticate privesc două condiţii formale impuse de legiuitorul român pentru a permite existenţa unui partid politic: desemnarea candidaţilor în condiţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 14/2003 şi obţinerea unui anume număr de voturi (potrivit dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 14/2003). Cele două prevederi legale au în vedere o obligaţie de participare într-o anumită modalitate în viaţa politică (desemnarea candidaţilor) şi o obligaţie de rezultat: obţinerea unui anumit număr de voturi. Prima dintre obligaţii este expresia unei activităţi obligatorii, impuse de lege unui partid politic, iar cea de-a doua este expresia unui obiectiv obligatoriu impus de lege unui partid politic. Ambele restricţii privesc dreptul de asociere, astfel cum este prevăzut de art. 40 din Constituţie. Cu privire la aceasta, se reţine că instanţa de contencios constituţional "urmează să analizeze excepţia din perspectiva respectării documentelor adoptate de Comisia de la Veneţia în materia partidelor politice şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Constituţie, instanţa de judecată arată că nu poate fi reţinută, întrucât prin dizolvarea partidului nu se aduce atingere dreptului membrilor acestuia de a fi aleşi, câtă vreme aceştia pot participa la alegeri independent de existenţa unui anume partid.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit încheierii de sesizare, acesta îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (1) lit. e) şi f), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012.

13. Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată, autorul excepţiei a solicitat analizarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 46 alin. (1) lit. f), art. 46 alin. (2) şi art. 48" din Legea nr. 14/2003, şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 46 şi art. 48" din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

14. Examinând actele dosarului şi văzând prevederile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, potrivit cărora Curtea se pronunţă "asupra excepţiilor de neconstituţionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial", precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi[...]", Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) lit. e) şi f), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, reţinute în dispozitivul încheierii de sesizare.

15. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 46 alin. (1) lit. e) şi f):

"Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii:

[...] e) ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 47 alin. (1);

f) ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 şi 2, constatată de Tribunalul Bucureşti conform art. 48."

- Art. 47 alin. (1) lit. b):

"Inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situaţii: [...]

b) nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale parlamentare succesive, în cel puţin 18 circumscripţii electorale";

- Art. 48:

"(1) Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 şi 2, se poate constata când un partid politic nu obţine la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi.

(2) Numărul minim necesar îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 şi 2 este de cel puţin 50.000 de voturi la nivel naţional, pentru candidaturile depuse în oricare dintre scrutinuri: consilii judeţene, consilii locale, Camera Deputaţilor, Senat."

16. Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, 40 - Dreptul de asociere şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

18. Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, motivele şi condiţiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exerciţiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală a acestui drept, circumscrise regimului constituţional al partidelor politice. Partidele politice constituie forme de asociere ale cetăţenilor care au un regim constituţional şi legal special, determinat de scopul acestora, eminamente politic, definit în esenţă de art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia partidele politice contribuie "la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei." Dând expresie textului constituţional de referinţă, Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede în art. 1 că "Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept public", iar în art. 2 că, "Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii."

19. Partidele politice au, aşadar, un important rol în transpunerea valorilor naţionale şi a democraţiei din concepte teoretice şi abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetăţenilor. Exprimarea voinţei politice a membrilor partidului şi punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocaţia guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaţilor pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu desemnează candidaţi la alegeri şi, în consecinţă, nu obţine voturi, activitatea pe care o desfăşoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menţionat. Asemenea organizaţii nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să îşi continue existenţa ca simple forme de asociere a cetăţenilor, cu condiţia ca înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor şi în conformitate cu opţiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic şi chiar politic.

20. Astfel fiind, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere. Faptul că legea impune îndeplinirea anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Constituţie pentru realizarea acestui drept.

21. Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, de asemenea, întrucât prin dizolvarea partidului nu se aduce atingere dreptului membrilor de a fi aleşi, câtă vreme aceştia pot participa la alegeri independent de existenţa unui anume partid.

22. Întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept constituţional, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

23. În acelaşi sens este, de altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 48 din Legea nr. 14/2003 prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale care consacră dreptul de asociere şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, pentru considerente similare celor mai sus reţinute, prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul "Pentru Patrie" în Dosarul nr. 28.005/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Va civilă.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, soluţia şi considerentele acestei decizii [care continuă o practică a Curţii creată cu privire la dispoziţii similare cuprinse şi în precedenta reglementare a partidelor politice - a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 147 din 27 octombrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 şi ale art. 46 alin. (2) şi (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/1996, aprobată prin Legea nr. 46/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 1 martie 1999] sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de Partidul "Totul pentru Ţară" (fostul Partid "Pentru Patrie"), prin preşedinte Grigore Coriolan Baciu, în Dosarul nr. 15.929/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 46 alin. (1) lit. e) şi f), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 314 din data de 29 aprilie 2014