DECIZIE nr. 357 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Constantin Rucsanda Drăghici în Dosarul nr. 1.219/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.227D/2014.
2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, director general al Direcţiei generale juridice Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014. În final, în sensul celor susţinute, depune un punct de vedere.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.219/54/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicată de Constantin Rucsanda Drăghici într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind existenţa stării de incompatibilitate.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, deşi îndeplinesc cerinţa de previzibilitate în privinţa consecinţelor pe care le generează, nu sunt clare şi previzibile din perspectiva circumstanţelor în care intervine această stare de incompatibilitate şi nu permit persoanelor vizate să adopte o conduită care să fie, fără dubiu, conform legii sau să corecteze conduita în mod corespunzător. Apreciază că textul este confuz, atât în ceea ce priveşte delimitarea funcţiei de reprezentant de calitatea de reprezentant, cât şi în privinţa conţinutului criteriului de stabilire a societăţii comerciale în care trebuie exercitată această funcţie, respectiv în ceea ce priveşte criteriul interesului. Se arată că normele legale care reglementează utilitatea publică şi diferitele tipuri/categorii de interese au suferit modificări de-a lungul timpului, odată cu perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, modificări care nu au fost corelate cu legislaţia pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Astfel, susţine că, în acest text de lege, prima noţiune (calitatea) este utilizată în sintagmele: calitatea de funcţionar public (calitatea de) angajat cu contract individual de muncă, calitatea de comerciant persoană fizică, calitatea de membru al unui grup de interes economic, calitatea de deputat sau senator.
7. Referitor la cel de al doilea concept (funcţia), arată că este utilizat de legiuitor în sintagmele: funcţia de consilier local, funcţia de prefect sau subprefect, funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice altă funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate.
8. Susţine că folosirea distinctă a celor două noţiuni (funcţie şi calitate) de către legiuitor nu se poate justifica prin raţiuni de stilistică literară, dat fiind faptul că materia incompatibilităţilor constituie o excepţie de la dreptul comun şi este de strictă interpretare şi aplicare. Astfel, apreciază că funcţia, fără a fi definită expres de lege, reprezintă un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi stabilite fie în temeiul legii, fie prin alte acte normative ori prin acte specifice din sfera dreptului muncii, instituit în scopul realizării prerogativelor de putere publică sau îndeplinirii obiectivelor/scopurilor economice ale unei persoane de drept privat. În acest sens, susţine că un element esenţial al oricărei funcţii publice sau private este remunerarea acesteia, iar acest criteriu (al remunerării) se verifică în cazul tuturor funcţiilor indicate expres de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru fiecare dintre acestea, titularul respectivului post având dreptul la o remuneraţie. Mai mult, criteriul este confirmat şi de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, care prevăd că funcţia de primar este incompatibilă cu orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate.
9. Cu privire la conţinutul noţiunii de "calitate", arată că în cazul acesteia nu se poate concluziona că ar presupune un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi cu care să fie însărcinată o anumită persoană; dobândirea unei anumite calităţi naşte, de regulă, anumite drepturi şi obligaţii. Calitatea nu presupune subordonare ierarhică, nu presupune un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi, nu este compatibilă cu demisia şi nu implică/nu presupune o remunerare.
10. Consideră că persoana care are doar calitatea de reprezentant al unui asociat în adunarea generală a unei societăţi comerciale nu se află în stare de incompatibilitate, prin raportare la art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, ci doar cea care îndeplineşte funcţia de reprezentant, noţiune imprecis definită de lege şi de practica judiciară, astfel încât să se poată stabili, cu certitudine, sfera sa de cuprindere. Din această perspectivă, apreciază că răspunsul la întrebarea "care sunt elementele circumstanţiale pe baza cărora un primar poate concluziona că îndeplineşte funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăţi comerciale" face dovada lipsei de claritate a textelor legale incidente, o funcţie de reprezentant în adunarea generală a acţionarilor fiind, la prima vedere, un nonsens juridic.
11. În final, apreciază că, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia previzibilităţii şi clarităţii legii, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este neclar şi imprecis spre a putea fi aplicat, fiind lipsit de previzibilitate în privinţa circumstanţelor în care intervine această incompatibilitate, încât nu asigură protecţia împotriva arbitrariului.
12. Cât priveşte lipsa de claritate şi previzibilitate a sintagmei "interes local", consideră că art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este neclar şi imprecis, fiind lipsit de previzibilitate, în măsura în care sintagma "societăţi comerciale de interes local" este interpretată excesiv, în sensul că aceste societăţi comerciale includ şi societăţile ce acţionează pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale, ca urmare a asocierii acestora în scopul satisfacerii unor interese comunitare.
13. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că "se impune constatarea constituţionalităţii art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003".
14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus şi susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:
[...]
f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;"
18. Autorul apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi principiului preeminenţei dreptului, consacrat în Preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 6 paragraful 1 din aceeaşi Convenţie.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015, şi Decizia nr. 167 din 17 martie 2015*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea a statuat constituţionalitatea acestor norme.
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 167 din 17 martie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015.
20. Astfel, în jurisprudenţa sa, în mod constant, Curtea a reţinut că normele supuse controlului de constituţionalitate instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional.
21. De asemenea, Curtea a reţinut că respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Din analiza textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate, Curtea a constatat că acestea îndeplinesc cerinţele mai sus menţionate, fiind norme clare, previzibile, şi care stabilesc cât se poate de precis conduita aleşilor locali.
22. Totodată, Curtea a reţinut că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public, prevăzute de art. 71 din legea menţionată, şi reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, legiuitorul instituind, printre regulile şi condiţiile specifice de exercitare a mandatului, şi anumite incompatibilităţi, ţinând cont de necesitatea asigurării îndeplinirii cu neutralitate, de către persoanele care exercită o funcţie publică de autoritate, a atribuţiilor ce le revin.
23. Curtea a apreciat că incompatibilitatea funcţiei de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean, cu anumite funcţii private, nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept.
24. Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, să nu constituie un factor generator de corupţie în cazul persoanelor care exercită funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean.
25. Totodată, instanţa de contencios constituţional a apreciat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, de protejare a interesului social şi de evitare a conflictului de interese.
26. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
27. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 161/2003 oferă suficiente garanţii care asigură dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Rucsanda Drăghici în Dosarul nr. 1.219/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 506 din data de 8 iulie 2015