Document embed

DECIZIE nr. 768 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, ale articolului unic din Legea nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 şi ale art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008, excepţie ridicată de Societatea "Esculap 2" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 37/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 430D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ministerul Sănătăţii a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, aşa cum reiese din considerentele Hotărârii din 13 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza Sokoll-Seebacher, criteriul demografic referitor la autorizarea farmaciilor în mediul urban nu este incompatibil cu prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, având în vedere marja de apreciere recunoscută statelor membre Curtea Constituţională nu poate efectua însă un control de proporţionalitate sub acest aspect.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin Sentinţa nr. 100 din 17 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 37/44/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, ale articolului unic din Legea nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 şi ale art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008.

Excepţia a fost ridicată de Societatea "Esculap 2" - S.R.L. din Galaţi cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de clasare a unei cereri de emitere a autorizaţiei de funcţionare pentru o farmacie comunitară.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 12 şi art. 42 din Legea nr. 266/2008 încalcă prevederile art. 11 alin. (2) din Constituţie, care statuează că "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", raportate la art. 101-109 referitoare la regulile de concurenţă din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În acest sens, autoarea excepţiei arată că dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 266/2008 instituie aşa-numitul criteriu demografic, în funcţie de care se aprobă eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru farmacii, având ca efect direct împiedicarea intrării pe piaţă şi a extinderii acestora. Farmaciile nou-înfiinţate ar putea să ofere consumatorilor preţuri mai mici la medicamentele fără prescripţie medicală şi la celelalte produse farmaceutice ce se comercializează într-o farmacie, un program de lucru mai convenabil pentru consumatori, precum şi servicii suplimentare sau inovatoare. Prin limitarea numărului de farmacii se restricţionează concurenţa între acestea atât în termeni de preţuri, cât şi de calitate a serviciilor. O barieră la intrarea pe piaţă are astfel un efect negativ asupra competitivităţii şi eficienţei unei pieţe, iar, la modul general, odată cu creşterea cererii, noile farmacii nu pot intra pe piaţă pentru a servi cererea crescută cu o ofertă crescută şi astfel numărul farmaciilor existente trebuie să facă faţă cererii suplimentare, fără ameninţarea unei creşteri corespunzătoare a concurenţei. Această situaţie le permite să solicite preţuri mult mai mari decât costurile şi să nu îşi îmbunătăţească calitatea şi tipul de servicii oferite. Consideră că, deşi în cazul serviciilor de sănătate publică trebuie pus accentul pe asigurarea siguranţei consumatorilor şi a calităţii medicamentelor, acest obiectiv trebuie şi poate fi realizat într-o manieră care nu facilitează sau trece cu vederea într-un mod disproporţionat pieţele anticoncurenţiale.

7. În plus, compatibilitatea unor astfel de restricţii cu prevederile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a fost pusă sub semnul întrebării chiar de către Comisia Europeană, care în anul 2006 a lansat împotriva Austriei procedura de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, conform art. 226 din tratat, deoarece a considerat că reglementările austriece care prevăd limitări teritoriale şi demografice la înfiinţarea farmaciilor nu sunt conforme cu prevederile art. 43 şi art. 56 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene referitoare la libertatea de stabilire şi la libera circulaţie a capitalurilor. Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene există limitări demografice la înfiinţarea farmaciilor în 11 state membre, respectiv în: Austria, Belgia, Estonia, Franţa, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Slovenia şi Ungaria, iar Comisia Europeană a iniţiat procedura de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva a 6 din cele 11 state membre în care există astfel de restricţii. Potrivit comunicatului de presă nr. IP/06/858 din 28 iunie 2006 al Comisiei Europene, sistemul de limitare a numărului de farmacii nou-deschise - pe baza unor reguli privind numărul de locuitori şi distanţa dintre farmacii - pare disproporţionat şi chiar contraproductiv în raport cu obiectivul de asigurare a unei bune furnizări de medicamente în anumite zone.

8. Autoarea excepţiei mai arată că, prin avizul din 20 decembrie 2010 referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă de modificare şi completare a Legii farmaciei nr. 266/2008, Consiliul Concurenţei a avizat favorabil prelungirea termenului de aplicare a criteriului demografic până la data de 31 decembrie 2011. În opinia Consiliului Concurenţei, creşterea numărului de farmacii dintr-o zonă, corelată cu redistribuirea pacienţilor din zona respectivă, conduce la întărirea concurenţei, fapt care poate genera oferirea unor servicii farmaceutice de calitate superioară. Cu toate acestea, în lipsa oricărei limitări, nu este exclus ca farmaciştii să se concentreze în localităţile considerate atractive, astfel încât alte localităţi, mai puţin atractive, să sufere din cauza unui număr insuficient de farmacii care să asigure un serviciu farmaceutic de calitate. Potrivit Consiliului Concurenţei, menţinerea criteriului demografic la înfiinţarea unei farmacii în mediul urban nu se poate realiza decât pe o perioadă determinată, deoarece costul suportat de consumatori ca urmare a lipsei concurenţei poate fi mai mare decât beneficiile realizate prin reglementare. Autoarea excepţiei arată că, prin modificări succesive, termenul prevăzut de art. 42 din Legea nr. 266/2008 cu privire la aplicarea criteriului demografic a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2014, fără însă a mai fi consultat Consiliul Concurenţei, în calitatea sa de autoritate naţională cu atribuţii de supraveghere a mediului concurenţial.

9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul - raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, ale articolului unic din Legea nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 şi ale art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008. Având în vedere normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se rezumă la dispoziţiile art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 iunie 2009, întrucât art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 30 decembrie 2010, şi articolul unic al Legii nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 15 noiembrie 2012, vizează modificarea succesivă a art. 42 din Legea nr. 266/2008. De asemenea, Curtea reţine că, prin art. I pct. 8 din Legea nr. 162/2014 pentru modificarea şi completarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 15 decembrie 2014, dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 266/2008 au fost abrogate. Având însă în vedere că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că sintagma "în vigoare"din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, dispoziţiile art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008 rămân supuse controlului de constituţionalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 12 şi art. 42 din Legea nr. 266/2008, care au următorul cuprins:

- Art. 12: "(1) Înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcţie de numărul de locuitori, dovedit prin adeverinţă eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, după cum urmează:

a) în municipiul Bucureşti, o farmacie la 3.000 de locuitori;

b) în oraşele reşedinţă de judeţ, o farmacie la 3.500 de locuitori;

c) în celelalte oraşe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

(2) abrogat [prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010]

(3) Ministerul Sănătăţii publică pe pagina de internet proprie lista cu farmaciile comunitare autorizate, localităţile urbane unde se mai pot deschide farmacii comunitare, în conformitate cu condiţiile prevăzute la alin. (1), precum şi cu solicitanţii care au depus cereri de înfiinţare de farmacii, în ordinea depunerii lor, menţionându-se data la care s-au depus aceste cereri.";

- Art. 42: "Dispoziţiile art. 12 se aplică până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv."

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, care statuează că "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", raportate la art. 101-109 referitoare la regulile de concurenţă din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi a prevederilor constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 266/2008 prevăd înfiinţarea farmaciilor comunitare în mediul urban în funcţie de numărul de locuitori, instituind aşa-numitul criteriu demografic. Potrivit textului iniţial al art. 42 din Legea nr. 266/2008, acest criteriu era aplicabil până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv. Termenul a fost prelungit, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2010, până la 31 decembrie 2012 inclusiv, respectiv, prin articolul unic al Legii nr. 215/2012 privind aprobarea acestei ordonanţe, până la 31 decembrie 2014 inclusiv. De altfel, termenul - a cărui prelungire este criticată în cauza de faţă - a fost eliminat ca urmare a abrogării art. 42 din Legea nr. 266/2008, ceea ce conduce la menţinerea criteriului demografic pe perioadă nedeterminată.

16. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie raportate la art. 101- 109 referitoare la regulile de concurenţă din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Curtea constată că, în realitate, autoarea excepţiei invocă o încălcare a normelor de drept european prin raportare la prevederile art. 148 din Constituţie care vizează integrarea în Uniunea Europeană. Prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea a observat că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate.

17. Curtea constată că prevederile art. 101-109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - care alcătuiesc capitolul 1 ("Regulile de concurenţă") al titlului VII ("Norme comune privind concurenţa, impozitarea şi armonizarea legislativă") din tratat - stabilesc, pe de o parte, regulile aplicabile cu privire la admisibilitatea acordurilor între întreprinderi, a deciziilor asocierilor de întreprinderi şi a practicilor concertate şi cu privire la folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante pe piaţa internă (art. 101-106), iar, pe de altă parte, regimul ajutoarelor de stat (art. 107-109), motiv pentru care nu sunt aplicabile ca norme interpuse în cadrul controlului de constituţionalitate în cauza de faţă. De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, răspunzând unor întrebări preliminare formulate în materie de restricţii demografice cu privire la înfiinţarea farmaciilor, a examinat normele de drept intern în discuţie în litigiile principale exclusiv din perspectiva art. 49 referitor la libertatea de stabilire din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Hotărârea din 1 iunie 2010, pronunţată în cauzele conexate C-570/07 şi C-571/07 - Blanco Perez şi Chao Gomez, şi Hotărârea din 13 februarie 2014, pronunţată în Cauza C-367/12 - Sokoll-Seebacher).

18. În ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, Curtea constată că această critică nu poate fi reţinută.

19. Potrivit jurisprudenţei Curţii, principiul libertăţii economice, garantat la nivel constituţional în anul 2003, odată cu revizuirea Constituţiei, constituie împreună cu libera iniţiativă fundamentul economiei de piaţă, având un conţinut normativ complex, care priveşte atât începerea unei activităţi economice, cât şi desfăşurarea acesteia într-un mediu concurenţial nedistorsionat de bariere legale discriminatorii şi practici anticoncurenţiale, abuzive sau neloiale. În considerarea specificului economiei de piaţă, rolul statului este limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activităţii operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor, reglementări care nu pot afecta substanţa drepturilor. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, prin interzicerea faptelor ilicite, prejudiciabile pentru societate sau pentru alte persoane. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, şi Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012. Libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară "în condiţiile legii", aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.

20. Art. 12 şi art. 42 din Legea nr. 266/2008 condiţionează înfiinţarea farmaciilor comunitare în mediul urban de îndeplinirea cerinţei cu privire la cotele de populaţie, instituind, în acest mod, o limitare a libertăţii economice. Potrivit jurisprudenţei Curţii reflectate, de exemplu, în Decizia nr. 186 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, şi Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, o atare limitare este permisă dacă se aplică în mod nediscriminatoriu, este justificată de un interes general, este necesară obiectivului urmărit de legiuitor şi este proporţională cu scopul propus.

21. Cu privire la primele două cerinţe, Curtea constată îndeplinirea acestora, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate referitoare la limitarea demografică se aplică în mod egal tuturor solicitanţilor care depun cereri pentru emiterea autorizaţiei de funcţionare a unei farmacii comunitare într-o localitate urbană, iar obiectivul urmărit de legiuitor este unul de interes general, şi anume asigurarea protecţiei sănătăţii publice, prin furnizarea de servicii farmaceutice de calitate în toate zonele teritoriului naţional.

22. Referitor la posibilele abordări pentru realizarea unei acoperiri teritoriale cât mai largi a serviciilor farmaceutice de calitate, şi anume abordarea care facilitează înfiinţarea farmaciilor şi stimulează în acelaşi timp concurenţa între acestea, respectiv cea care limitează înfiinţarea de farmacii în zonele mai dens populate pentru a restrânge concurenţa şi pentru a favoriza înfiinţarea acestora în regiuni ale ţării cu o populaţie mai puţin densă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Hotărârea din 19 mai 2009, pronunţată în cauzele conexate C-171/07 şi C-172/07 - Apothekerkammer des Saarlandes şi alţii, paragraful 19, că fiecare stat membru al Uniunii Europene este liber să îşi proiecteze propriul sistem de protecţie a sănătăţii publice, Curtea fiind obligată să respecte această marjă de apreciere a statului membru. Faptul că un stat membru impune norme mai puţin stricte decât cele aplicabile în alt stat sau acordă prioritate unui interes în detrimentul altuia nu înseamnă că un set de norme sau celălalt este incompatibil cu dreptul comunitar (Hotărârea din 11 iulie 2002, pronunţată în Cauza C-294/00 - Grabner, paragraful 46). În plus, Curtea de la Luxembourg a recunoscut, în mod expres, că planificarea serviciilor medicale şi, în special, repartizarea lor egală pe întregul teritoriu intră sub incidenţa acestei puteri de apreciere (Hotărârea din 11 septembrie 2008, pronunţată în Cauza C 141/07 - Comisia/Germania, paragraful 61). Totodată, atunci când s-a pronunţat cu privire la produsele şi la serviciile farmaceutice, Curtea a hotărât că stabilirea preţurilor (Hotărârea din 11 decembrie 2003, pronunţată în Cauza C-322/01 - Deutscher Apothekerverband, paragraful 122) şi limitarea concurenţei (Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, paragraful 59) sunt metode posibile pentru atingerea acestor obiective de sănătate publică.

23. Astfel, Curtea reţine că asigurarea unei repartizări echilibrate a farmaciilor comunitare pe întregul teritoriu naţional constituie un obiectiv de interes general şi legiuitorul nu este obligat să utilizeze instrumentul liberei concurenţe pentru a asigura servicii farmaceutice de calitate ridicată.

24. De asemenea, Curtea constată că limitarea adusă libertăţii economice prin dispoziţiile de lege criticate este necesară pentru atingerea obiectivului urmărit, aprovizionarea sigură şi de calitate cu medicamente a populaţiei, prin împiedicarea migrării farmaciilor comunitare din mediul rural în mediul urban, respectiv prin atragerea acestora spre zonele rurale. În cazul în care subzistă incertitudini cu privire la existenţa sau la importanţa unor riscuri pentru sănătatea publică, legiuitorul poate adopta măsuri de protecţie fără a trebui să aştepte ca realitatea acestor riscuri să fie pe deplin demonstrată. Or, criteriul demografic permite o repartizare geografică amplă şi echilibrată a farmaciilor comunitare pe teritoriul naţional, de natură să asigure întregii populaţii un acces adecvat la serviciile farmaceutice şi, în consecinţă, măreşte siguranţa şi calitatea aprovizionării cu medicamente a populaţiei. Astfel, o asemenea restricţie poate avea ca efect înfiinţarea de farmacii comunitare în acele părţi ale teritoriului naţional în care accesul la serviciile farmaceutice este deficitar, întrucât, prin faptul că îi împiedică pe farmacişti să se instaleze în zone în care există suficiente farmacii, îi orientează pe aceştia spre zonele în care numărul farmaciilor este nesatisfăcător. Prin urmare, având în vedere riscul de penurie de farmacii în mediul rural şi, în consecinţă, riscul ca aprovizionarea cu medicamente a populaţiei din zonele rurale să nu fie sigură şi de calitate, reglementarea criticată - care prevede că, în raport cu un anumit număr de locuitori, poate fi înfiinţată o singură farmacie comunitară într-o localitate urbană - este necesară.

25. În ceea ce priveşte cerinţa proporţionalităţii între limitarea adusă libertăţii economice şi obiectivul de interes public urmărit de legiuitor, Curtea, având în vedere importanţa asigurării accesului general al populaţiei la serviciile farmaceutice, constată că reglementarea criticată nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea scopului propus.

26. În acelaşi sens sunt şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 14 ianuarie 2003 - Gallego Zafra împotriva Spaniei, Cererea nr. 58229/00) şi cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 1 iunie 2010, pronunţată în cauzele conexate C-570/07 şi C-571/07- Blanco Perez şi Chao Gomez, paragrafele 72-78, 94 şi 112).

27. Este de menţionat şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale Federale a Germaniei, care, în materia libertăţii de stabilire pentru farmacişti, a reţinut că legiuitorul trebuie să recurgă la ingerinţa cea mai redusă în libertatea alegerii profesiei şi să treacă la următoarea treaptă doar atunci când poate fi demonstrat cu mare probabilitate că riscurile suspectate nu pot fi combătute eficient cu mijloacele de pe treapta anterioară. În situaţia în care se ajunge la ultima treaptă de limitare a liberei alegeri a profesiei, prin reglementarea unor condiţii de autorizare obiective, Curtea Constituţională Federală verifică în primul rând dacă este pus în pericol un drept superior al colectivităţii şi dacă reglementarea legală poate să contracareze acest risc, iar, în al doilea rând, dacă respectiva ingerinţă se impune în mod obligatoriu pentru a proteja dreptul respectiv, cu alte cuvinte, dacă protecţia nu s-ar fi putut asigura prin reglementări pe treapta anterioară (Hotărârea din 11 iunie 1958 - Apotheken - Urteil/Hotărârea privind farmaciile, BVerfGE 7, 377 - în Selecţie de decizii ale Curţii Constituţionale Federale a Germaniei, Konrad Adenauer Stiftung, 2013, pag. 372 şi 373).

28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Esculap 2" - S.R.L., din Galaţi în Dosarul nr. 37/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 154 din data de 4 martie 2015