Document embed

DECIZIE nr. 324 din 10 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Doina Suliman	- magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ion Lepădatu în Dosarul nr. 18.391/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 831D/2013.

3. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei şi arată că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 839D/2013, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, ridicată de Maria Modiga şi Mădălina Doina Modiga, moştenitoare legale ale intimatului-reclamant Bogdan Laurenţiu Modiga, în Dosarul nr. 262/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

6. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

7. Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei şi arată că autoarele criticii de neconstituţionalitate au depus la dosar concluzii scrise în care apreciază incidenţa în cauză a art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ca urmare a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, prin care instanţa constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, decizie ce constituie temei de revizuire potrivit Codului de procedură civilă. De asemenea arată că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

8. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

9. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.

10. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 839D/2013 la Dosarul nr. 831D/2013, care a fost primul înregistrat.

11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014, şi de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din aceeaşi lege, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

12. Prin Încheierea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 18.391/3/2013 de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi Încheierea din 21 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 262/44/2013 de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

13. Excepţia a fost ridicată de Ion Lepădatu, Maria Modiga şi Mădălina Doina Modiga în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unor acte administrative.

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât se aplică litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, este de principiu că aceste litigii trebuie să se judece potrivit reglementării aplicabile la momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe aceste reguli în timpul litigiului. În caz contrar s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, care presupune soluţionarea cauzei potrivit unor norme de drept precise şi previzibile, şi s-ar rupe echilibrul procesual existent. Acceptarea unei atari interpretări ar duce la respingerea tuturor acţiunilor în instanţă începute în temeiul vechilor legi, fapt ce ar prejudicia persoanele care au promovat astfel de acţiuni şi care, în aceste condiţii, trebuie să reia procedura de la început. În acest sens invocă Decizia XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008. În continuare, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale atacate nu oferă garanţie drepturilor şi libertăţilor tuturor destinatarilor, răsturnând astfel forţa obligatorie a Constituţiei. De asemenea apreciază că într-o societate democratică restrângerea drepturilor fundamentale poate avea loc doar în caz de necesitate, în condiţiile consacrate de prevederile constituţionale. Termenele diferenţiate instituie prin Legea nr. 165/2013 îngrădesc accesul liber la justiţie persoanelor care, deşi au un interes legitim de a apela la instanţele judecătoreşti pentru recunoaşterea dreptului lor, nu îl pot exercita decât după scurgerea acestora.

15. Instanţele de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, legiuitorul fiind suveran în stabilirea termenelor, modalităţilor şi procedurilor privind realizarea drepturilor justiţiabililor.

16. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

17. Avocatului Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 4, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Însă, din analiza concluziilor scrise depuse în motivarea criticilor de neconstituţionalitate de autorii acestora, rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, [...], la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.";

- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

21. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile art. 6, art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminării, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

*) Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.

23. În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

24. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

25. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 -, deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

26. Litigiul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, priveşte obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unui act administrativ.

27. În aceste condiţii, cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că aceste din urmă dispoziţii de lege criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea acesteia în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

28. "Legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului de lege criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ion Lepădatu în Dosarul nr. 18.391/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Maria Modiga şi Mădălina Doina Modiga în Dosarul nr. 262/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ion Lepădatu în Dosarul nr. 18.391/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 548 din data de 24 iulie 2014