DECIZIE nr. 199 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii", excepţie ridicată de Maria Susana Darnics în Dosarul nr. 1.369/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.382D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.383D/2014 - nr. 1.389D/2014 şi nr. 1.391D/2014 - nr. 1.394D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de Norbert Istvan Csaki, Erika Ferenczi, Agneta Elek, Ioan Borbei, Nicoleta Corodan, Rozalia Ilonczai, Eniko Gergely, Iosif Pop, Francisc Kiss, Janos Imre şi Iuliana Şipoş în dosarele nr. 1.370/83/2014, nr. 1.371/83/2014, nr. 1.372/83/2014, nr. 1.376/83/2014, nr. 1.378/83/2014, nr. 1.414/83/2014, nr. 1.416/83/2014, nr. 1.420/83/2014, nr. 1.442/83/2014, nr. 1.444/83/2014 şi nr. 1.445/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă.
4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, în toate dosarele în care s-a făcut apelul, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită conexarea acestora, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. De asemenea, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a învederat faptul că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate în cauzele prezente din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 179 din 19 martie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.382D/2014- nr. 1.389D/2014 şi nr. 1.391D/2014-nr. 1.394D/2014, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.383D/2014- nr. 1.389D/2014 şi nr. 1.391D/2014-nr. 1.394D/2014 la Dosarul nr. 1.382D/2014, care este primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 179 din 19 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
10. Prin încheierile din 10 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1.369/83/2014, nr. 1.370/83/2014, nr. 1.371/83/2014, nr. 1.372/83/2014, nr. 1.376/83/2014, nr. 1.378/83/2014, nr. 1.414/83/2014, nr. 1.416/83/2014, nr. 1.420/83/2014, nr. 1.442/83/2014, nr. 1.444/83/2014 şi nr. 1.445/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Maria Susana Darnics, Norbert Istvan Csaki, Erika Ferenczi, Agneta Elek, Ioan Borbei, Nicoleta Corodan, Rozalia Ilonczai, Eniko Gergely, Iosif Pop, Francisc Kiss, Janos Imre şi Iuliana Şipoş cu ocazia soluţionării unor litigii de muncă având ca obiect drepturi băneşti.
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt discriminatorii şi contravin principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale. În acest sens, apreciază că abrogarea art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, care prevedea că nu se plăteşte contribuţia de asigurări sociale pentru sumele acordate în momentul disponibilizării, ca venit lunar de completare sau ca plăţi compensatorii, îi plasează într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu alte persoane care, anterior abrogării, au beneficiat de prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006. În opinia acestora este evident faptul că situaţia în care se află persoanele concediate forţat, la iniţiativa angajatorului, este o situaţie de "dezavantaj social" şi este un motiv pentru care legiuitorul a înţeles să scutească aceste categorii de persoane de la plata contribuţiilor de sănătate aferente plăţilor compensatorii încasate cu ocazia disponibilizărilor colective. Aşa fiind, apreciază că prin menţinerea ca fiind constituţionale a prevederilor art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 se creează o diferenţă de tratament juridic între persoanele disponibilizate înainte de intrarea în vigoare a acestui text legal şi cele concediate imediat ulterior, acest tratament juridic diferit nefiind justificat în mod obiectiv şi rezonabil.
12. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
13. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că "nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât cele două categorii de disponibilizaţi (înainte şi după intrarea în vigoare a noii reglementări în materie) sunt supuse unor regimuri juridice diferite, astfel încât aceştia nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susţinute de autorii excepţiei, data disponibilizării înainte şi după data de intrare în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat. În plus, art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor".
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, iar art. 48 prevede că "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 257, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
«(2) Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.»
2. La articolul 257, alineatele (3)-(7) se abrogă."
18. Din examinarea motivelor de neconstituţionalitate invocate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că autorii acesteia critică numai prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013, şi anume abrogarea, prin textul de lege supus controlului de constituţionalitate, a prevederilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, potrivit cărora "Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează, astfel, a se pronunţa, îl constituie prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013.
19. Autorii excepţiei susţin că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi celor ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 au făcut recent obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme din Constituţie, în acest sens fiind Decizia nr. 179 din 19 martie 2015, încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate în raport cu criticile formulate.
21. Curtea reţine că, şi în prezentele cauze, autorii excepţiei critică abrogarea, pe calea textului supus controlului de constituţionalitate, a prevederilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, apreciind că prin acest incident legislativ s-a creat un tratament juridic diferit între angajaţii aceluiaşi angajator. În contextul acestor susţineri, Curtea a subliniat că, potrivit art. 139 din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Această reglementare reprezintă, în egală măsură, o garanţie pentru proprietatea cetăţenilor, în sensul că sumele plătite cu titlu de sarcini fiscale vor reprezenta voinţa legiuitorului, înlăturându-se astfel posibilitatea stabilirii unor contribuţii abuzive de către unele instituţii publice ale executivului, dar şi o consacrare a dreptului exclusiv de care se bucură legiuitorul de a stabili aceste contribuţii, persoanele care sunt ţinute să contribuie şi eventualele excepţii de la această obligaţie. În acest sens, sunt relevante cele reţinute în Decizia nr. 438 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, prin care Curtea a statuat că "numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile."
22. Făcând trimitere la Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a precizat însă că "situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări".
23. În consecinţă, având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate.
24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Susana Darnics, Norbert Istvan Csaki, Erika Ferenczi, Agneta Elek, Ioan Borbei, Nicoleta Corodan, Rozalia Ilonczai, Eniko Gergely, Iosif Pop, Francisc Kiss, Janos Imre şi Iuliana Şipoş în dosarele nr. 1.369/83/2014, nr. 1.370/83/2014, nr. 1.371/83/2014, nr. 1.372/83/2014, nr. 1.376/83/2014, nr. 1.378/83/2014, nr. 1.414/83/2014, nr. 1.416/83/2014, nr. 1.420/83/2014, nr. 1.442/83/2014, nr. 1.444/83/2014 şi nr. 1.445/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 367 din data de 27 mai 2015