DECIZIE nr. 824 din 11 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Mariţiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Petrişor Virgil Florin în Dosarul nr. 13.649/62/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 250D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 607/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.649/62/2010, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Petrişor Virgil Florin într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1), art. 108 alin. (3), art. 115 alin. (1) şi (5) şi cele ale art. 139 coroborate cu art. 61.
În acest sens, arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 au o forţă juridică inferioară Legii nr. 571/2003, care este o lege organică. Astfel, modificarea realizată prin această ordonanţă încalcă dispoziţiile art. 4 din Codul fiscal, potrivit cărora "prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege."
Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 76 alin. (1) referitor la adoptarea legilor şi a hotărârilor, art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (1) şi (5) referitor la delegarea legislativă şi cele ale art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii coroborate cu art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012, şi prin Decizia nr. 430 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, a statuat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor ordonanţei în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 a fost adoptată în temeiul delegării legislative, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, având în vedere necesitatea menţinerii deficitului bugetar în limitele stabilite şi realizării unui echilibru între nivelul veniturilor şi al cheltuielilor, în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele internaţionale, absolut necesare pentru asigurarea finanţării cheltuielilor publice şi a menţinerii încrederii investitorilor în climatul socioeconomic românesc şi ca urmare a faptului că nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economică şi financiară.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 139 din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută. Sintagma "numai prin lege" din cuprinsul prevederilor constituţionale ale art. 139 alin. (1) nu are o semnificaţie absolută, în sensul art. 73 din Constituţie.
A condiţiona adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ţine cont de realităţile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanţei parlamentare, să nu poată fi adoptate astfel de reglementări, în condiţiile prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă.
Sintagma "numai prin lege" urmăreşte, aşadar, să interzică stabilirea unor impozite şi taxe pentru bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în acest domeniu.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1), Curtea a reţinut că, potrivit acestora, interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte ordonanţele simple, şi nu ordonanţele de urgenţă. Interdicţia Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanţele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)- (3) ale aceluiaşi art. 115, nu şi la ordonanţele de urgenţă.
Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 88/2011, astfel încât nici această critică nu poate fi primită.
Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
În continuare, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia se realizează o neconcordanţă între prevederile legale ale Codului fiscal şi cele ale ordonanţei de urgenţă criticate. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
În ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale art. 76 alin. (1) referitor la adoptarea legilor şi a hotărârilor şi cele ale art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Petrişor Virgil Florin în Dosarul nr. 13.649/62/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 842 din data de 13 decembrie 2012