DECIZIE nr. 767 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 din capitolul VI al titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 din capitolul V1 al titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Maria Anghel în Dosarul nr. 2.262/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 415D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 469 din 23 septembrie 2014. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din capitolul V1 al titlului VII din Legea nr. 247/2005 apreciază că aceasta este neîntemeiată, textul de lege criticat constituind o normă de competenţă adoptată de legiuitor potrivit abilitării sale prin Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Decizia civilă nr. 1.656 din 6 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.262/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 din capitolul V1 al titlului VII din Legea nr. 247/2005. Excepţia a fost invocată de Maria Anghel într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost obligat pârâtul - statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să transmită dosarul către evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de cel mult 2 ani de la încetarea suspendării reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Pe parcursul soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că aplicarea legii noi, respectiv Legea nr. 165/2013, direct în recurs încalcă principiul neretroactivităţii legii. Mai mult, nu se asigură nici respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, respectiv a dreptului la un recurs efectiv şi a accesului liber la justiţie, deoarece reclamantul a fost privat de o judecată în fond având ca temei Legea nr. 165/2013. Aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 determină incidenţa art. 35 din lege, articol care stabileşte căile de atac în justiţie, competenţa materială, teritorială şi funcţională a instanţelor judecătoreşti. Or, calea de atac şi competenţa instanţei de recurs sunt supuse reglementării dispoziţiilor art. 20 din capitolul VI (indicat din eroare ca fiind capitolul V) al titlului VII din Legea nr. 247/2005. Menţinerea unui sistem de control judiciar paralel conduce la aplicarea unui sistem inegal şi discriminatoriu pentru cei aflaţi în aceeaşi situaţie cu reclamantul. Astfel, reclamantul nu mai are posibilitatea de a i se recunoaşte judecătoreşte cuantumul despăgubirilor ce i se vor acorda şi nici nu se poate adresa cu o cerere în acest sens direct în recurs. Se încalcă astfel principiul egalităţii în faţa legii şi principiul nediscriminării prevăzute de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Art. 35 din Legea nr. 165/2013 condiţionează, de asemenea, accesul la justiţie de respectarea termenelor prevăzute la art. 33 şi 34 din lege. Accesul la justiţie s-a născut înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel că acesta nu poate fi restricţionat drastic doar pe calea unei interpretări care ar conduce la pierderea protecţiei juridice a dreptului/interesului său legitim.
7. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din capitolul VI al titlului VII din Legea nr. 247/2005 se arată că aceasta este o normă de procedură ce are ca rol asigurarea normei de drept substanţial, art. 16 din capitolul V al titlului VII din Legea nr. 247/2005. Textul de lege criticat nu e conceput pentru a asigura respectarea vreunei norme de drept substanţial din Legea nr. 165/2013, rolul său fiind acela de a garanta accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil în termen rezonabil în condiţiile încălcării de către autorităţi a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005, articol ce este în prezent abrogat. Prin urmare, art. 20 din capitolul VI al titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu mai oferă decât un acces formal şi iluzoriu la justiţie şi nu asigură dreptul la un proces echitabil din moment ce reclamantul nu mai poate realiza pe calea justiţiei ceea ce a solicitat iniţial prin cererea de chemare în judecată.
8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, Legea nr. 165/2013 aplicându-se tuturor cauzelor aflate în aceeaşi situaţie. Nu se încalcă nici principiul neretroactivităţii atât timp cât legea dispune numai pentru viitor, cu privire la cauze aflate pe rolul instanţelor în care nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă. Nu este încălcat nici principiul liberului acces la justiţie, acest drept nefiind unul absolut, ci putând fi limitat.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 se arată că acestea devin incidente şi aplicabile de abia după parcurgerea fazei administrative reglementate de art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2014. În aceste condiţii art. 4 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu sunt retroactive şi nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, deoarece dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010. Totodată, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, respectiv persoanele îndreptăţite la despăgubiri sau la restituirea în natură nemulţumite de soluţiile dispuse în faza administrativă, în aşa fel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări. Referitor la criticile formulate cu privire la dispoziţiile art. 20 din capitolul VI al titlului VII din Legea nr. 247/2005 se observă că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se referă la modul de aplicare şi interpretare a legii care intră în competenţa instanţei de judecată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, precum şi dispoziţiile art. 20 din capitolul V1 al titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările aduse prin art. X din secţiunea a II-a a capitolului I din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2000 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013.
14. În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea autorului excepţiei, raportată la circumstanţele cauzei, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, precum şi dispoziţiile art. 20 din capitolul VI (indicat din eroare ca fiind capitolul V1) al titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...], la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.";
- Art. 20 din Legea nr. 247/2005: "(1) Competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţară sau, după caz, instanţei domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reşedinţă în România şi nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
(2) Hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs. Recursul suspendă executarea."
15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi supremaţia legii şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Subsecvent admiterii acestei excepţii, prin aceeaşi decizie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost respinsă ca inadmisibilă. Aceasta deoarece, prin admiterea primei excepţii, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 îşi pierdeau incidenţa în cauză. Mutatis mutandis, Curtea observă că în prezenta cauză, aflată pe rol la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente, excepţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
17. Referitor la criticile de neconstituţionalitate ce privesc prevederile art. 20 din capitolul VI al titlului VII din Legea nr. 247/2005, Curtea observă că acestea nu pot fi primite, deoarece acest text de lege constituie în continuare temeiul juridic al acţiunilor introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi pe care instanţele de contencios administrativ urmează a le soluţiona, respectând cele reţinute de Curtea Constituţională în paragrafele 28-30 ale Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, şi Decizia nr. 499 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 24 noiembrie 2014).
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Maria Anghel în Dosarul nr. 2.262/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 20 din capitolul VI al titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 145 din data de 26 februarie 2015