DECIZIE nr. 585 din 5 iunie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gemis Invest" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 1.490/275/2011 al Judecătoriei Panciu şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.327D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu sunt nesocotite dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.490/275/2011, Judecătoria Panciu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gemis Invest" - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat îl pune în imposibilitatea de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate. Arată că acesta aduce atingere şi principiului bunei-credinţe consacrat de Constituţie, care este aplicabil şi autorităţilor publice, şi, totodată, îngrădeşte libertatea comerţului şi creează un cadru nefavorabil pentru valorificarea potenţialului comercial. Susţine că "obligarea unei societăţi care cumpără bunuri de un anumit fel pe care le înstrăinează altei societăţi în vederea valorificării de către aceasta după dezmembrare, dar se poate verifica circuitul acestor bunuri până la valorificarea reală şi implicit confiscarea mărfii, deşi nu s-a dovedit caracterul ilicit, constituie un mijloc de limitare gravă a libertăţii comerţului şi a cadrului instituţionalizat de exercitare a actelor de vânzare-cumpărarea comercială". Mai arată că, în opinia sa, sancţiunile pentru contravenţiile la regimul rutier sunt mult mai aspre decât cele pentru infracţiunile la acelaşi regim.
Judecătoria Panciu nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege ce formează obiectul acesteia nu conţine dispoziţii de natură să afecteze niciuna dintre prevederile constituţionale invocate. Prin nerespectarea maselor/dimensiunilor admise la transport potrivit condiţiilor de exploatare a drumurilor, în raport cu capacitatea portantă a acestora şi cu caracteristicile tehnice ale vehiculelor, s-ar ajunge la degradarea rapidă a drumurilor publice şi la punerea în pericol a tuturor participanţilor la trafic, precum şi a vehiculelor şi bunurilor transportate de aceştia în cazul evenimentelor rutiere generate ca urmare a încălcării obligaţiilor ce revin transportatorilor, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, apreciază că nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, întrucât contravenientul are deplină libertate de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie şi să beneficieze, în faţa instanţei, de toate garanţiile unui proces echitabil. Dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege, şi nici nu sunt de natură să aducă atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economică sau liberei iniţiative, ci, dimpotrivă, reprezintă o concretizare a prevederilor art. 45 din Constituţie. Precizează că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, dând expresie preocupării statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, modificate prin pct. 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Textul de lege criticat are următorul conţinut:
"(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu constituie infracţiune potrivit legii penale, şi se sancţionează după cum urmează:
(...)
p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depăşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la prezenta ordonanţă, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege ce formează obiect al acesteia contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) teza întâi care garantează proprietatea, art. 44 alin. (8) care interzice confiscarea averii dobândite licit, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) potrivit căruia economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, în care statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat califică drept contravenţie la regimul drumurilor fapta constând în efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depăşirea anumitor mase maxime admise, dacă nu a fost comisă în asemenea împrejurări încât să fie considerată infracţiune potrivit legii penale, stabilind, totodată, şi sancţiunea corespunzătoare, respectiv amenda între anumite limite, acolo precizate. O astfel de prevedere nu pune în discuţie dreptul de proprietate privată garantat prin art. 44 alin. (2) din Constituţie. Niciuna dintre prerogativele acestuia - posesia, folosinţa şi dispoziţia - nu este afectată prin prevederea de lege supusă controlului de constituţionalitate. Textul criticat nu are în vedere confiscarea respectivelor bunuri, astfel că invocarea art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală este irelevantă.
În ceea ce priveşte critica prin raportare la art. 45 din Constituţie, Curtea constată că nu este întemeiată, libertatea economică trebuind exercitată în condiţiile legii, ceea ce presupune respectarea anumitor reguli stabilite prin lege, între care se înscrie şi cea cuprinsă în textul criticat.
Referitor la critica privitoare la pretinsa disproporţie între sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile şi contravenţiile la regimul rutier, se poate constata că aceasta reprezintă o opţiune a legiuitorului, pe care Curtea nu o poate cenzura.
Curtea observă că autorul excepţiei nu motivează critica referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 57 din Constituţie referitoare la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, limitându-se la o simplă afirmaţie în acest sens. Or, din textul de lege criticat nu se poate desprinde o contradicţie vizibilă cu dispoziţiile constituţionale menţionate, care să nu mai fie necesar a fi demonstrată. De aceea, având în vedere că nu se poate reţine în mod rezonabil o veritabilă critică de neconstituţionalitate, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a motiva pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat. A se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
În fine, Curtea observă că dispoziţiile art. 21 privind accesul liber la justiţie şi cele ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gemis Invest" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 1.490/275/2011 al Judecătoriei Panciu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 574 din data de 13 august 2012